O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

GUERNICA  LUI  VASILE  IFTIME

Volumul lui Vasile Iftime, „DETI – la ferestre scutece albe” (Editura „Eikon”. Bucureşti, 2022), conţine un poem fragmentat ca structură, dar unitar  din perspectiva   temei. Textul este scris într-o pauză  prelungă de respiraţie nu doar de un poet care cunoaşte perfect regulile jocului, ci apelând şi la ochiul militarului de carieră care înţelege milimetric dimensiunile catastrofice ale unui război. Privind  motivul scrierii acestei cărţi, spune  autorul: „Am început să scriu acest poem pe 24 februarie 2022, când Rusia a invadat Ucraina. Am sperat că, la un moment dat, totul se va sfârşi, că eu, poetul, nemotivat mă voi împotmoli într-un vers. Dar textul a crescut odată cu frontul, nelăsându-se fixat între două limite, să le zicem „Prolog” şi „Epilog”.

Versurile au o acoperire care dă siguranţă demersului poetic: umbrela teologică. Este remarcabil numărul cuvintelor ce trimit la textele biblice: icoane, cruci, îngeri, Dumnezeu (eu nu l-aş scrie niciodată cu  „d” mic), cer, Noe etc.  Sub aspect vizual,  Vasile Iftime  este un Picasso al metaforei care vede  Ucraina asediată cu aceeaşi simbolistică cu care artistul spaniol a văzut oraşul basc Guernica bombardat de aviaţia germană în timpul războiului civil din Spania: „Păpuşile îngerilor celor ce nu mai sunt / au nevoie de sânge / şi-au smuls între ele mâinile / şi-au detonat inimile / la apusul soarelui s-au pus pe scăpărat cremene //  cineva trebuie să împiedice jocul acesta / cineva trebuie să le dăruiască un puzzle / chipul lui dumnezeu / şi o inimă // adunaţi din moloz ce a mai rămas din copilărie / în memoria păpuşilor / vom ţine momente de reculegere / se va deschide un muzeu // păpuşile îngerilor ce nu mai sunt / au lăsat moştenire câteva maşinuţe stricate”.

Şi nu-l regăsim doar în Picasso. Impetuos, îl regăsim şi-n Dante.  Asemenea florentinului, Vasile Iftime dă glas morţii. În această întreprindere autorul este însoţit de îngeri, această armată invizibilă a lui  Dumnezeu,  care, de atâta haos, şi-au pierdut şi ei menirea: „Îngerii celor ce urmează să se nască / în visele îngerilor celor ce nu mai sunt beau lacrimi / aşa se nasc îngerii cu probleme // ieri într-o tranşee s-a născut un înger cu două schije în / aripă //  alaltăieri în inima îngerului născut într-o gară / fluiera o locomotivă //  astăzi la ştiri se vorbea despre ceva mai atipic / un înger s-a născut cu o funie în jurul gâtului /  se observau leziuni la încheieturile mâinilor / muşcături // lacrimile se întorc în oameni / spune dumnezeu // plângi şi mâine se va naşte un înger muşcat de şarpe”.

Aflat între Picasso şi Dante, Vasile Iftime a scris un text cu valoare de meditaţie intensă  asupra efectelor unui război fără logică, un fel de reflecţie asupra condiţiei umane şi a destinului. Nu pierde nimic din realitate, imaginile obligându-l să valorizeze superior neliniştile sale metafizice: „Dumnezeule rupe apele / strigă din vârful catargului un înger bătrân / ţara are mare nevoie de ucenicii lui noe // adevăraţii marinari se nasc pe mare // (…) // arca aceasta este stearpă / strigă din vârful catargului îngerul / trebuie neapărat să recrutaţi pescari de oameni / ce ştiu să păşească pe ape // este vremea în care / nu mai încape o frunză / să plutească pe mare // în burta peştelui este loc pentru toţi / din seminţia lui cain cei mai buni mateloţi / ţara are mare nevoie / de ucenicii ce nu-l mai ascultă pe noe && adevărații marinari mor pe mare / strigă îngerul din vârful catargului / doamne împrăştie cenuşa aceasta vie pe valuri”.

Dar să vedem ce mai spune Vasile Iftime: „Am sperat că,impunând margini scrierii mele, acestea vor coincide cu cele ale ostilităţii. Am sperat că, în 50 de scene, voi epuiza subiectul, pentru că, odată coborâtă pacea în poeme, va coborî şi peste tranşee”.  Prietenii poetului îl sfătuiesc să continue acest jurnal de război  însă, zice poetul, „am obosit să aud, să văd, să simt, de la o zi la alta, că”: 1. „în portul odessa a fost bombardată prima navă de grâu / îngerii au arborat scutece albe la ferestre”; 2. „în herson, de pe mare, a fost bombardată o grădiniţă /       / jucăriile au ars”; 3. „în kramatorsc a fost bombardat un azil de bătrâni / au rămas întregi nişte ulcioare de învechit singurătatea”; 4. „în olenikov a fost bombardată o închisoare”: 5. „în mariupol a fost bombardat teatrul”; 6. „pe un drum aproape de doneţk / a fost strivită cu şenila o cochilie de melc”; 7. „în lugansk a fost bombardată o şcoală”; 8. „în bucha într-o groapă comună au fost găsiţi opt copii” etc.

Vasile Iftime scrie despre Ucraina aflată între Picasso şi Dante, despre angoasă, disperare şi moarte, despre copiii şi tinerii care mor zi de zi obligând  ţara  lui Zelenski să îmbătrânească peste noapte.