O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:
“Observator cultural” nr 1174 (914) din 6-12 septembrie 2023. La rubrica “La curţile documentului”, publică documentarul semnat de Andreea Teliban şi intitulat “Cerneluri muzicale”. Ni se aminteşte că ediţia de anul acesta al Festivalului “George Enescu” a stat sub semnul “GENEROZITĂŢII PRIN MUZICĂ”. Ni se dă, în acelaşi timp, un gest de generozitate prin sine şi prin muzică din partea lui George Enescu: „În 1915, spre sfârşitul vieţii lui Ştefan Luchian, când pictorul imobilizat la pat lupta împotriva deznădejdii rugând apropiaţii să îi lege penelul de încheietura mâinii încremenite pentru a-şi urma pasiunea şi în cele mai vitrege condiţii, muzica i-a adus o clipă de desfătare. Scena este rememorată de un musafir care, întâmpinat într-o zi cu nefirească acalmie de apropiaţii lui Luchian, s-a trezit martorul unei misterioase vizite pe care i-a împărtăşit-o scriitorului şi criticului Petru Comarnescu.”
“Observator cultural” nr 1174 (914) din 6-12 septembrie 2023. Continuă Andreea Teliban: “Cu întreaga familie adunată în faţa unei uşi întredeschise, aşteptând nu se ştia ce în deplină linişte, oaspetele a auzit cum “din camera pictorului se revărsară sunetele unui cântec liniştitor şi uşor, ce plutea şi se rostogolea egal sieşi, asemeni ffâlfâirilor unui stol d păsări, radicand mereu cununi în văzduhul luminous de deasupra unei insule pustiite şi îndepărtate, unde vieţuitoarele vor poposi şi vor adduce viaţă. Ele încununau văzduhul, pogorându-se cât mai jos, apoi înălţându-se şi pierzându-se în fireşti avânturi, strângând seninul şi orizontul deasupra insulei, revenind şi repetând aceleaşi rotogoale line şi unduitoare, liberate de ocalele cătuşelor şi greutăţilor şi conferind din ce în ce mai multă liniştire şi îmbucurare. Rotirile melodiei se subţiau sau se îngroşau, trecând peste întristare şi neguri, lărgindu-se şi stângându-se asemeni unei hore. (…) Cântecul avea din graţia şi economia naturii, în momentele-I de cumpătare şi tihnă, iar vioara îi dădea prin uşurinţa mânei artistului, prin puterea şi precizia ei, căldura şi transparenţa unui suflet dornic de lumină şi alb, înălţându-se când dens şi grav, când subţiratic şi senin. O avântare în zbor şi o continuitate de plutire unduioasă, lipsite de vreo înflăcărare nebunească ori de vreo dezordine a simţurilor, cu micimile şi crispările lor. (…) Pictorul lăcrima. Erau lacrimi de bucurie şi înduioşare, lacrimi ce liniştesc inima şi limpezesc ochii. În picioare, la celălalt capăt al patului, violonistul rămăsese nemişcat, cu vioara într-o mână şi cu arcuşul în cealaltă surâzând cu drag pictorului. Muzicianul părea un zeu al bunătăţii, tânăr şi senin, încununat de un păr răsfirat în şuviţe mătăsoase şi unduioase, peste chipu-I de-o clasică distinctive, mlădios şi fluid”. Era George Enescu.
“Observator cultural” nr 1174 (914) din 6-12 septembrie 2023. Andreea Teliban face referire la numărul festiv al revistei “Muzica” dedicat lui George Enescu la împlinirea vârstei de 40 de ani. În acest număr al revistei, George Enescu semnează articolul “Despre muncă”, în care nu întâlnim nimic despre creaţie sau talent, nici despre turneele internationale sau stagiuni, nimic despre muzică. Doar despre muncă. Reţine autoarea: 1. “marele factor vital: MUNCA… munca pacientă, susţinută în aşa fel încât să nu fie o sforţare, ci o plăcere utilă”; 2. “pentru a învăţa să munceşti, trebuie la început mari sforţări de voinţă, însă treptat, treptat, munca devine o astfel de necessitate zilnică, încât nu numai că nu e nevoie de nici o sforţare pentru a te pune dis de dimineaţă pe lucru”; 3. “încercaţi să munciţi pentru şi numai pentru plăcerea de a vă concentra forţele într-o direcţiune anumită de a-l echilibra bine în folosul bunului şi naturalului rezultat, de a vă ameliora progresiv pentru ca acest rezultat să devină din ce în ce mai bogat, mai bun, mai frumos… şi atunci, pe lângă satisfacţiunea ce veţi simţi de a fi putut ajungr să-l obţineţi, veţi avea şi buna surprindere să constataţi la fraţii voştri oameni aprobare şi câteodată admiraţie, în orice caz, deferenţă şi respect”