Connect with us

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (174)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist: 

DIN CAIETUL MEU DE ÎNSEMNĂRI

Bogdan Creţu, în „Contemporanul – Ideea Europeană” nr. 1 (778) din 2017, preia un citat de-al lui Mihai Ursachi  din 1996, cu referire la doi  mari poeţi români: „Cezar Ivănescu a dus până la extrem latura incantatorie, muzicalitatea ca obiect liric în sine. În acest fel poetul, trecând prin Eminescu, făcea legătura cu tradiţia ancestrală a invocaţiei sacre, a poeziei-muzică, a poemului-cântec sau melopee, autorul însuşi interpretându-şi vocal cu acompaniament de chitară poemele”;

Adesea admir o caricatură realizată de Florin Grosu în care Al. D. Funduianu este plasat printre multe elemente de geometrie.  Mă trezesc spunând: “Privind desenu-n dese rânduri / Îmi ies din minte multe gânduri:/ Al. D. F. nu-i plin de nuri, / Dar se “rupe” în…figuri”.  În „figuri… de stil” se  „rupe” şi în poezie pentru că, înainte de a fi epigramist, Al. D. Funduianu este şi un poet adevărat al clipelor dominate de candoare. Însă, în plin globalism, candoarea se retrage undeva în munţi, lăsând loc „cool”-ismului care poate fi combătut cu „aberaţii” şi epigrame. Iarăşi mă trezesc spunând: „Poetul ce-şi dorea succesul / (Şi nu e loc aici de drame), / Până la urmă-avu accesul / Să „abereze”-n…epigrame”.  Poanta, pusă în final, la mai toţi epigramiştii urmează  după puncte de suspensie sau după anumite pauze (tăceri!) ascunse. Al. D. Funduianu foloseşte în exces semnul mirării, vrând să ne atenţioneze că ascunde, după veşnicul şi inimitabilul său zâmbet, o ironie fină venită dinspre un râs hohotit interior, un râs cenzurat de gândire;

Mircea Platon, în „Contemporanul – Ideea europeană” nr. 1(778) din 2017, publică eseul „Sufletul românesc al lui Dan Puric”. Considerând că Dan Puric dă dovadă de autenticitate în angajarea sa creştină şi naţională, pune mărturie tocmai teatrul său caracterizat prin: 1. „nu admite minciuna, care nu e „spectacol”, care adică nu te lasă pasiv,în jilţul de de spectator, de consumator al „actului cultural”; 2. „nu ne momeşte în afara noastră, nu ne atrage să ne întâlnim, evazionist, în nicăieri, în utopie, ci ne trimite, prin introspecţie, către întâlnirea cu noi înşine, cu toţi noi înşine, în adâncuri, la rădăcinile noastre”; 3. „nu minte pentru că nu porneşte de la „idealuri”, adică de la ideologii, ci de la gest, adică de la memoria de lungă durată sedimentată în gesturile noastre, de la gestul tehnic sau ritual, de la gestul care uneşte realitatea văzută cu cea nevăzută”; 4. „reprezentaţiile lui Puric nu sunt alcătuite din „acte” împărţite în „tablouri”, ci din „icoane”, din reprezentări care unesc văzutul cu miezul lui de taină şi de viaţă”;

Eminescu în „Opere”, vol. X: „Sărăcia e izvorul a aproape tuturor relelor din lume: boala, darul beţiei, furtişagul, zavistuirea bunurilor altuia, traiul rău în familie, lipsa de credinţă, răutatea, aproape toate sunt câştigate sau prin sărăcie proprie sau, atavistic, prin sărăcia strămoşilor. Sărăcia trebuie luată în 9interesul ei adevărat. Sărac e cel ce se simte sărac, căruia îi trebuie mai mult decât are. Calităţile morale ale unui popor atârnă – abstrăgând de climă şi de rasă – de la starea sa economică. Blândeţea caracteristică a poporului român dovedeşte că în trecut el a trăit economiceşte mulţămit, c-au avut ce-i trebuie”;

Publicitate

Eminescu în „Scrisoare III”: „Tot ce-n ţările vecine e smintit şi stârpitură / Tot ce-i însemnat cu  pata putrejunii de natură / Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţii / Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii”;

Mihai Eminescu în „Opere”, vol. X: „Cum numim pe aceia care zic c-au descoperit o singură doctorie pentru toate bolile din lume, un leac fără greş, care, de eşti nebun, te face cu minte, de-ai asurzit, te face s-auzi, în sfârşit orice-ai avea, pecingine, chelie, ciupituri de vărsat, degerături, perdea la ochi, durere  de măsele, tot c-o alifie te unge şi tot cu-n praf te-ndoapă?Pe un asemenea doctor l-am numi şarlatan. Ce să zicem acum de doctorii poporului românesc, care la toate neajunsurile noastre, tot cu-n praf ne-ndoapă, care cine ştie de ce-o fi bun? (…) Aceste prafuri şi alifii le-am luat de ni-i acru sufletul de ele şi tot rău. Or fi bune buruienile acestea pentru ceva, dar se vede că nu pentru ceea ce ne lipseşte tocmai nouă”;

Mihai Eminescu în „Opere”, vol. X: 1. „Introducând legile cele mai perfecte şi mai frumoase într-o ţară cu care nu se potrivesc, duci societatea de râpă, oricât de curat ţi-ar fi cugetul şi de bună inima. Şi de ce asta? Pentru că întorcându-ne la cărarea noastră bătută, orice nu-i icoană, ci organic, trebuie să te porţi cu el ca şi cu orice alt organism. Iar orice este organic, se naşte, creşte, se poate îmbolnăvi, se însănătoşează, moare chiar”; 2. „Cu greu pricepe o minte de rând că nu este în lumea asta nici o stare de lucruri  şi nici un adevăr social veşnic. Precum viaţa consistă din mişcare, aşa şi adevărul social, oglinda realităţii, este de-a pururi în mişcare. Pe roata acestei lumi nu suie şi coboară numai sorţile omeneşti, ci şi ideile…”;

 

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

VIDEO: Moment emoționant pentru botoșăneanul Gheorghe Bulboacă, un glas al credinței profunde și dascăl al vocației sacre

Publicat

Publicitate

Miercuri, 23 aprilie 2025, cu prilejul prăznuirii Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, la Biserica „Sfântul Gheorghe” din municipiul Botoșani a fost oficiată o slujbă arhierească deosebită, săvârșită de  Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. Alături de acesta s-a aflat Preasfințitul Părinte Veniamin, Episcop al Basarabiei de Sud, și un sobor de preoți și diaconi.

Evenimentul liturgic a început cu slujba hirotesiei întru citeț, săvârșită de Mitropolitul Teofan, în cadrul căreia  Gheorghe Bulboacă , cântăreț bisericesc la Biserica „Sfântul Ioan Botezătorul” din Botoșani, a primit această vrednicie.

Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a fost oficiată într-o atmosferă de aleasă sărbătoare, în prezența numeroșilor credincioși veniți să cinstească ocrotitorul lăcașului de cult.

Gheorghe Bulboacă – glas al credinței și dascăl al vocației sacre

Gheorghe Bulboacă este o figură binecunoscută în spațiul spiritual și educațional al Botoșaniului, remarcându-se atât prin calitatea sa de cântăreț bisericesc la Biserica „Sfântul Ioan Botezătorul”, cât și ca profesor la Seminarul Teologic din Botoșani. Cu o voce care poartă ecoul tradiției liturgice și o vocație pedagogică profundă, el îmbină armonios arta muzicii sacre cu misiunea formării viitorilor slujitori ai altarului.

În calitate de cântăreț bisericesc, Gheorghe Bulboacă este un model de rigurozitate și evlavie. Prezența sa în strană aduce un plus de solemnitate slujbelor, iar interpretările sale respectă cu fidelitate canoanele muzicii bizantine, contribuind la păstrarea unei tradiții vii și autentice.

Publicitate

Activitatea sa didactică la Seminarul Teologic din Botoșani este la fel de remarcabilă. Acolo, Gheorghe Bulboacă este cunoscut drept un profesor dedicat, care nu oferă doar cunoștințe, ci cultivă și valori – respectul pentru liturgică, dragostea față de muzică și atașamentul față de vocația preoțească. Prin dăruirea sa, a pregătit Corul Bisericii „Sfântul Ioan Botezătorul”, dar și Grupul psaltic Filotheus al Seminarului Botoșani, insuflând membrilor celor dou formații corale nu doar competență, ci și conștiință.

Într-o lume în continuă schimbare, Gheorghe Bulboacă rămâne o prezență statornică, punte între tradiție și viitor, între cuvântul rostit și cântul înălțat spre cer. Este, în esență, un om al Bisericii și al școlii, un reper pentru comunitatea locală și pentru cei care au privilegiul să-i fie elevi sau să-l asculte.

Citeste mai mult

Eveniment

VIDEO: Biserica „Sfântul Gheorghe” din municipiul Botoșani și-a cinstit ocrotitorul spiritual. Doi ierarhi au fost prezenți în ziua hramului

Publicat

Publicitate

Dacă zidurile și firul de iarbă ar putea vorbi, cu siguranță ar putea da mărturie despre evlavia profundă a credincioșilor din municipiul Botoșani atunci când vine vorba de sărbătoarea bisericii ce îl are ca ocrotitor pe Sfântul Gheorghe. 

Construită între anii 1541 și 1551 de Doamna Elena Rareș, Biserica „Sfântul Gheorghe” din Botoșani rămâne un simbol al credinței și al identității spirituale locale. Aflat sub ocrotirea Sfântului Gheorghe – învingătorul mitic al „balaurului” necredinței și al slăbiciunilor omenești – acest lăcaș este cel mai vechi din municipiu și un reper istoric important.

Și anul acesta, credincioșii din Botoșani s-au adunat pe 22 și 23 aprilie, au umplut curtea bisericii pentru a aduce  cinstire sfântului ocrotitor, într-o atmosferă de sărbătoare, rugăciune și comuniune.

După procesiunea din seara zilei de marți, cu racla în care s0au aflat sfintele moaște al Sfântului Gheorghe Pelerinul la care au participat mii de botoșăneni, în frunte cu trei ierarhi, în ziua de prăznuire a sfântului emoția profund duhovnicească a fost din nou ingredientul principal al sărbătorii bisericii din inima orașului.

Sfânta Liturghie a fost oficiată de un sobor de preoți și diaconi, în frunte cu Înalt Preasfințitul Teofan și Preasfințitul Episcopul Veniamin Goreanu, venit tocmai de la Cahul, Republica Moldova, acesta din urmă fiind și cel care a ținut cuvântul de învățătură de după citirea Evangheliei. Sute de botoșăneni au mărturisit la unison credinția, rostind din toată inima simbolul ortodoxiei , „Crezul” și au plecat capetele după ce rugăciunea „Tatăl nostru” a pătruns în străfundul sufletului, rostită fiind deopotrivă de preoți și credincioși.

Un moment înălțător a fost și cel în care ipodiaconul Mihai Moisii a fost hirotonit diacon. După momentul intonării Axionului din cadrul Sfintei Liturghii, acesta a fost condus de către diaconi la arhiereu, lângă sfânta Masă, zicând: „Porunceşte, Preasfinţite Stăpâne, pe cel ce vi se aduce înainte spre a fi hirotonit diacon”. Intonarea cântărilor „Sfinţilor mucenici…”, „Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule…” și „Isaie, dănţuieşte…” a constituit un alt moment emoționant pentru tânărul Mihail și familia sa.

Publicitate

Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost oferite de membrii Corului „Teofania”, condus de dirijorul Teofan Dascălu, student în anul V la Medicină, fiul directorului Seminarul Botoșani, pr. Daniel Dascălu.

ÎPS Teofan s-a adresat credincioșilor la finalul slujbei, într-un cuvânt menit să îndemne la introspecție, la o reevaluare a priorităților din viața noastră ( VIDEO în articol).

Părintele Dumitru MAteciuc a adresat mulțumiri tutror celor care au contribuit într-un fel sau altul la o organizare impecabilă și anul acesta la hramul Bisericii „Sfântul Gheorghe ”din municipiul Botoșani.

Citeste mai mult

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (345)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

 

CITIND „CAFENEAUA LITERARĂ” (NR. 3 DIN 2025)

Ion Simuț și „Diagrama unei redresări”: Autorul  constată o nouă direcție a revistei „România literară” care constă în: 1) „o tendință împăciuituristă din ce în ce mai apăsată în programul său de redresare”; 2. „proclamă o politică a destinderii, ca răspuns la o conflictualitate extinsă, profund nocivă”. Analizând „declarația patetică” a lui Gabriel Chifu, Ion Simuț evidențiază trei chestiuni: 1) „începe strădania de a înlocui ura și egoismul cu civilitatea și respectul”; 2) „redacția va publica textele bune indiferent de cine sunt scrise, fără opreliști și prejudecăți”; 3. „cronicarii revistei vor scrie despre toate cărțile ajunse la redacție”. Interesantă este lista lui Simuț a scriitorilor care, sub directoratul lui Nicolae Manolescu, nu puiblicau în „România literară”: Nicolae Breban, Dumitru Țepeneag, Petru Popescu, Norman Manea, Sorin Alexandrescu, Eugen Uricaru, Mircea Cărtărescu,  Mircea Dinescu, Doina Ruști, Stelian Tănase, Cristian Teodorescu, Petru Cimpoeșu, Dan Lungu, Cristian Tudor Popescu, Simona Antonescu, Aura Christi, Mirela Roznoveanu, Radu Țuculescu, Radu Pavel Gheo, Bogdan Alexandru Stănescu, Cristian Fulaș sau Octavian Soviany;

Ion Simuț în „Scriitori noi la porțile Academiei”: 1) „Gabriela Adameșteanu, propusă în secție într-o primă etapă, s-a retras înaintea votului în plen”; 2) „La o primă încercare, în urmă cu trei-patru ani, Mircea Cărtărescu nu a întrunit în secție numărul de voturi necesare pentru a ajunge în etapa confirmării în plen”; 3) „Acum, în februarie 2025, a obținut 9 voturi în secție, dar nu a obținut majoritatea în plen (a obținut 73 de voturi, față de 74 necesare). Episodul a stârnit multe discuții. Principalii opozanți ai validării au fost Nicolae Breban și Valeriu Matei, acuzându-l pe Mircea Cărtărescu de „atac grosolan la Cioran”, pe care l-ar fi considerat fascist, când relația lui cu teologia legionară înseamnă altceva”; 4) Marta Petreu a fost blocată de intervenția severă a lui Nicolae Breban”; 5) Sigur că în etapa imediat următoare pot fi luate în seamă numai două-trei nume de scriitori, la paritate cu propuneri noi de lingviști sau filologi. Membrii secției vor hotărî care vor fi acelea. Eu am ținut să sugerez numai extinderea bazei de selecție a candidaților înspre creatori cu o opera convingătoare”;

Virgil Diaconu ia în discuție teoria „ARTEI POETICE A INFLUENȚELOR” a Florinei Ilis.  Această teorie a fost lansată de prozatoarea Florina Ilis la deschiderea  „Festivalul de Literatură” de la Cluj-Napoca, din 13-14 iunie 2024, prin intervenția cu titlul „Cuvânt despre Eminescu”. Autoarea ar fi urmărit să își convingă ascultătorii și eventual cititorii, spune Virgil Diaconu, „… de faptul că poezia/literatura română are continuitate și că această continuitate este realizată în mod expres prin arta poetică a influențelor literare, care afirmă că poezia se creează din poezia predecesoare; sau, în formularea prozatoarei: „poezia original, adevărată, înseamnă traducerea/copierea în stil propriu, de către fiecare generație de poeți a marii poezii a generației anterioare”.   Printr-o intervenție pe trei pagini de revistă,clădită pe un fir logic susținut de exemple, Virgil Diaconu demontează teoria Florinei Ilis. Rețin concluzia finală: „A legitima arta poetică a influențelor literare înseamnă a legitima o artă poetică minoră, pseudoestetică, și implicit o poezie modestă, înseamnă a susține că poezia românească de valoare este, de fapt, o poezie imitativă, pastișantă, livrescă, deci eșuată estetic. Și mai înseamnă, desigur, a nu înțelege, de fapt, poezia autentică”;

Publicitate

Suplimentul „Arte poetice”, îngrijit de Virgil Diaconu, este dedicat „Zilei internaționale a poeziei” (21 martie.).  Nicolae Mușa traduce din autorii francezi Victor Hugo, Arthur Rimbaud, Paul Verlaine, Charles Baudelaire și Alphonse de Lamartine, iar din traducerile lui George Lesnea antologatorul a ales „Focul vânăt” de Serghei Esenin. Dintre poeții români, Virgil Diaconu s-a oprit la Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, Nicolae Labiș, Eusebiu Camilar, George Stanca., Marian Barbu, Marius Chelaru și două poeme ale antologatorului. De fapt, Virgil Diaconu. Lucrează de 25 de ani la o antologie de poezie universal cu titlul „Nu atingeți Duhul”, pe care o va finalize în acest an”;

Jean Dumitrașcu își continuă (a ajuns deja la episodul 42) „atitudinile” sale față de generația `6o pe care o consideră „generația socialismului”; Acest episod este intitulat „Niculae Stoian, cântărețul fără limite al lui Ceaușescu”. Punând accent pe volumele „Răsunet peste țară” și „Tânăr peste țară”, rețin  căteva puncte de vedere ale lui Jean Dumitrașcu: 1) „modelul său declarat e Maiacovski”; 2. „spiritual definitoriu al lui Niculae Stoian este „entuziasmul veșnic”; 3.) „nu e poezie, ci vomă comunistă”; 4) „e o poezie lozincardă”;

La rubrica „Actualitate” este prezentat volumul Mihai Eminescu, Sonete/Sonnets”(Editura „Eikon”, 2025), în traducerea Dianei Cârligeanu. Rețin: „Antologia din poezia lui Mihai Eminescu cuprinde toate cele 31 de sonete scrise de către poet.  O antologie asemănătoare  a fost alcătuită de către Petru Creția în annul 1991. Traducerea de față reprezintă primul volum dintr-o proiectată integrală bilingvă, română-engleză, a poeziilor lui Mihai Eminescu, ne spune traducătoarea  în prefața volumului.  Însă sensul integralei este totuși schimbat, pentru că prin el autoarea traducerilor înțelege„toate poiemele care sunt la un nivel rezonabil de șlefuire și pot fi considerate reale creații artistice”. Această decizie pertinentă nu este totuși respectată în cazul prezentului volum, pentru că Diana Cârligeanu traduce toate sonetele, iar în acest calup se cuprind atât două prelucrări ale unor sonete străine (Shakespeare și Gaetano Cerri), cât și 26 de sonete nepublicate  de Mihai Eminescu, deci negirate artistic de el. Poetul nu a publicat el însuși decât trei sonete. Celelalte 26 sunt amestecate valoric și impuneau, și ele, o selecție”;

Citeste mai mult

Administratie

Asfaltări în comuna Avrămeni: Drumuri noi în Aurel Vlaicu, urmează Timuș, Panaitoaia și Dimitrie Cantemir

Publicat

Publicitate

Locuitorii din satul Aurel Vlaicu, aparținând comunei Avrămeni, se bucură de începerea lucrărilor de asfaltare a drumurilor locale, un proiect așteptat de mult timp de comunitate. Potrivit administrației locale, lucrările au început astăzi și vor continua, în etape, și în celelalte sate: Timuș, Panaitoaia și Dimitrie Cantemir.

Primăria a anunțat că, imediat după finalizarea asfaltării, vor fi demarate lucrările pentru consolidarea acostamentelor, amenajarea rigolelor de scurgere a apei pluviale și asigurarea accesului facil către proprietățile locuitorilor.

Așa cum am promis, ne ținem de cuvânt și continuăm lucrările de modernizare a infrastructurii rutiere din comună. Este un pas important spre creșterea confortului și siguranței pentru toți cetățenii noștri”, a transmis administrația locală.

Totodată, autoritățile precizează că în paralel cu acest proiect se lucrează și la alte investiții menite să contribuie la dezvoltarea durabilă a comunei, fără a oferi deocamdată detalii suplimentare.

Proiectul de asfaltare vine ca răspuns la solicitările repetate ale locuitorilor și reprezintă o etapă esențială în îmbunătățirea condițiilor de trai și a mobilității locale.

Publicitate

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending