Connect with us

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (146)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

DIN CAIETUL MEU DE ÎNSEMNĂRI – ZIGZAG BOTOŞĂNEAN

 Citate  despre Eminescu, selecţionate de Ştefan Munteanu din  Ion-Sân Giorgiu (vezi „Ateneu” nr. 6 din 2016): 1. „Este însă o operă lirică a lui Goethe care a avut asupra lui Eminescu şi a creaţiunilor sale poetice o influenţă hotărâtoare şi aceasta e poemul ciclic „Divanul occidental-oriental”, în care Goethe apare ca un realizator strălucit al postulatelor estetice ale şcolii romantice germane, al cărui adept Eminescu a fost”; 2. „Sunt însă destule argumente în sprijinul tezei că Eminescu a citit şi răscitit „Divanul…” lui Goethe. Identitatea între concepţia lui Goethe şi a lui Eminescu, afinităţile ce există între pasiunea pentru Orient a lui Goethe şi pasiunea similară a lui Eminescu pentru acea lume de poezie alegorică a perşilor şi inzilor care au captivat atât de puternic pe poetul român”; 3. „În această atmosferă orientală a scris Goethe cele douăsprezece cărţi ale „Divanului” său, la care s-au adăugat în anii următori, ca un ecou întârziat, încă vreo câteva cântece. Drept consecinţă, este indubitabil faptul că Eminescu a cunoscut această operă. Se poate oare admite că Eminescu, care iubea cu pasiune Orientul şi care încercase în poeziile sale aceeaşi fuziune de filozofie orientală şi spirit modern, să nu fi cunoscut tocmai acea operă a lui Goethe, cu care poetul român putea avea mai multe afinităţi?”; 4. „Este însă o poezie a lui Eminescu, care prin izbitoarele asemănări ce le are cu o poezie a lui Goethe din „Divan”, confirmă în totul înrâurirea puternică pe care „Divanul” a exercitat-o asupra poetului român. Poezia aceasta e „Luceafărul”, căreia „Divanul” i-a folosit indiscutabil ca un izvor important, pe lângă cele cunoscute până acum”; 5. „Este totuşi o poezie a lui Goethe din „Divan”, şi anume „Cartea Suleika”, în care Eminescu putea găsi cele două motive pe care nu le întâlnise la Kunich. Evident că poezia „Hochbild”  e aceea în care găsim cele mai multe analogii cu „Luceafărul”. Mai întâi e motivul astrului îndrăgostit de o femeie – fie şi zeiţă, cum o numeşte Goethe – în afară de care nu vede nimic şi pentru care îşi împrăştie strălucirea lui. E apoi dragostea ei pentru dânsul, o dragoste zadarnică şi tragică, deoarece el nu poate ajunge la ea. E în sfârşit conştiinţa că nemurirea lui îl împiedică să guste fericirea, nemurire care tocmai din această pricină nu are pentru dânsul nici o valoare”;

Nicolae Scurtu publică în „România literară” nr. 30-31 din 2016 o pagină sub titlul „Întregiri la bibliografia lui Constantin Noica”. Este redat, printre altele, un microeseu necunoscut, până acum, al lui Constantin Noica şi intitulat „Eminescu şi fondul principal al culturii române”, datat 15 septembrie 1980. El a fost descoperit, specifică Nicolae Scurtu, printre epistolele date de Noica lui Gheorghe Suciu, epistole care se găsesc în biblioteca familiei acestuia din Bucureşti. Reţinem: „Nu vom înceta a o spune, dacă am avea capul lui Eminescu îmbălsămat, mii şi mii de români ar trece prin faţa sicriului, dar prin universul de gânduri care au populat acel cap n-a trecut încă nimeni până la capăt. Nici până astăzi a zecea parte din manuscrisele rămase de la el, file scrise în limba germană, nu au fost descifrate şi valorificate de cineva. Nici până astăzi totalitatea manuscriselor acelora nu stau sub ochii fiecăruia aşa cum sunt, cu viaţa lor, mai adevărată decât prezenţa unui om sau opera lui tipărită. Să ia oricine, pentru poezie, ediţia completă în câteva volume a lui Murăraşu Ce va spune despre atâta poezie proastă? Dar să caute aceeaşi poezie în manuscrise: va vedea ce înseamnă nepoezia într-un destin poetic. Ne prefacem că ne place proza lui, sau teatrul lui. În manuscrise, însă, oricine va vedea că ele sunt dincolo de judecăţile noastre de valoare. Şi va vedea ceva mai mult, ce înseamnă, fie şi pentru un destin de poet, a fi pedepsit de cultură. Eminescu se înscrie în fondul principal al culturii noastre numai pe linia emotivităţii, adică a sufletului. Nu se înscrie încă pe linia spiritului. Am rămas la emoţie, la suflet, la dor şi la ;mai am un singur dor”, n-am ajuns, cu Eminescu laolaltă şi prin el, la spirit, în care se împlântă cu adevărat fondul principal al unei culturi. Pedepsit de cultură cum era, el nu ne pedepseşte şi educă pe noi. Este doar Poetul, nu şi Educatorul nostru, mustrarea noastră. Dar spiritul unei culturi reprezintă o mustrare permanentă. (Goethe îi mustră astăzi atât de tare pe germanii săi, încât aceştia l-au scos din manuale, în Apus). Iar de bună mustrare este nevoie în cultura noastră. Cu sufletul şi sufleţelul stăm bine; dar cine se învredniceşte, aici în fondul principal al culturii, să ne ridice sufletul la spirit? Ar putea-o face tocmai Eminescu, dar din el luăm doar focul nu şi apa, luăm cântecul nu şi cuvântul, luăm doar desfătarea nu şi lecţia. Am rămas, în fond, la ediţia Maiorescu din 1883, oricâte întregiri mai fericite i s-a adus. Este timpul să scoatem o altă ediţie Eminescu”;

Sunt cufundat într-o carte pe care trebuia s-o citesc mai demult, dar , copleşit de treburile ce-mi asigură existenţa, acum i-a venit rândul: “Cartea Jijiei – povestea unui râu” (Editura “Alfa”, Iaşi, 2013). Invidios că nu se  numeşte “Cartea Başeului”, râul peste care trec zilnic de câteva ori încolo şi încoace, o bucurie nemărginită, recunosc, nu-mi lipseşte. Universitarul Mihai Dorin, într-un eseu “Claritate raţională şi empatie”, face un laudation academicianului Alexandru Zub.  Ajungând şi la studiul acestuia, “Eminescu. Glose istorico-literare”, Editura “Enciclopedică Gh. Asachi”, Chişinău, 1994), afirmă Mihai Dorin: În portretul lui Eminescu, autorul identifică viziunea istoricului dintotdeauna. Nu “crepusculul unui trecut apus” căuta Eminescu în istorie, ci calitatea, atributul acesteia de punte, de agent a lumii ce va să vină. Concluzia autorului vine pe cale de consecinţă: “Atitudinea lui Eminescu faţă de durata istorică e una activă şi creatoare. Trecutul, ca orice element de realitate umană, se cere pus la lucru, exploatat în favoarea unui viitor faţă de care clipa prezentă nu e decât o fragile punte”. De aici şi sursa optimismului eminescian, în fond, dar şi a titanismului revoltei sale împotriva “risipirii” timpului. Sceptic cu măsură şi optimist cu discernământ, un optimism pe care-l extrage mereu din cunoaşterea ori intuiţia înţelesurilor adânci, ascunse privirii comune, ale duratei lungi, este şi Al. Zub. Încă o dovadă că eminescianismul rămâne un curent viu în cultura română. Şi o altă concluzie: cine nu a trecut prin Eminescu, nu poate pretinde să înţeleagă această cultură”;

Nicolae Mareş publică în „Contemporanul –ideea europeană” nr. 7 din 2016  eseul „Eminescu în Polonia”.  Autorul  citează un punct de vedere, din 1930, al scriitorului polonez Emil Zegadlowicz, un mare entuziast al liricii lui Eminescu: „Fie ca această poezie (a lui Eminescu), care atinge cu una din aripile sale viaţa şi complexitatea ei, iar cu cealaltă – veşnicia şi măreţia omului; fie, aşadar, ca lirica acestuia să devină şi pentru voi la fel de apropiată cum mi-a fost mie. Pentru mine, fericirea de-a pătrunde în intimitatea lui a fost una din cele mai frumoase şi cele mai nobile convorbiri ale vieţii mele; ea a avut loc cu făuritorul creaţiei celui de care m-am apropiat şi de care – cu mare regret – mi-a fost dat să mă despart în momentul în care cele întreprinse au luat sfârşit. Oare regretul încercat nu-i sincera dovadă a înaltei şi perenei valori a poeziei sale? Cu siguranţă – aşa este!”;

Publicitate

 

Nicolae Mareş, în aceeaşi revistă („Contemporanul – ideea europeană” nr. 7 din 2016 ),  face cunoscut un simţământ al său amar, „Eminescu în străinătate, azi neglijat de autorităţile româneşti”: „În ceea ce priveşte creaţia eminesciană azi în Polonia, la apropierea a trei decenii de la prăbuşirea comunismului, în ţara atât de receptivă pentru cunoaşterea şi răspândirea creaţiei eminesciene în trecut -, nu s-a mai făcut nimic de luat în seamă. Totul a încremenit odată cu trecerea la cele veşnice a ambasadoarelor culturii noastre: Dănuţa Bienkowska şi Kazimiera Illakowiczowna. Nimic articulat timp de aproape treizeci de ani nu mai poate fi consemnat. Are loc un adevărat sacrilegiu şi în acest domeniu pe care nimeni nu-l vede. Nu se ştie că în Polonia, ca şi în alte ţări, dacă nu funcţionează o persoană interesată sau destul de influentă în cercuri de lucru la nivel mediu şi cu o capacitate suficient de mare pentru a asigura convingerea şi persuasiunea necesare nu se face nimic. Doar neaveniţii cred că o idee se naşte şi se promovează la întâmplare sau în spatele uşilor capitonate. România are în continuare ce promova în Polonia, dar nu are cu cine. În ceea ce priveşte nemunca (termen din publicistica eminesciană) şi nepromovarea în „cazul Eminescu”, aceasta se datorează şi faptului că la conducerea Institutului Cultural Român din Aleea Alexandru s-au perindat persoane care au dovedit, inclusiv prin declaraţii publice că au o alergie ieşită din comun la persoana lui Eminescu şi ceea ce a însemnat eminescianism. Chiar şi numai  la auzul numelui marelui poet unii din ei aveau frisoane, la fel şi atunci când se pomenea despre opera sa. Eminescu este doar istorie la Varşovia”;

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

Anunț pentru pensionarii din Botoșani: Când intră pensiile pe card

Publicat

Publicitate

Casa Județeană de Pensii (CJP) Botoșani a transmis un anunț important pentru pensionarii care își încasează drepturile bănești prin cont bancar.

Potrivit instituției, miercuri, 11 februarie 2026, au fost operate și validate transferurile prin intermediul Trezoreriei Botoșani. În aceste condiții, joi, 12 februarie, în cursul după-amiezii, conturile beneficiarilor vor fi alimentate de către bănci.

Reprezentanții Casei Județene de Pensii Botoșani le mulțumesc pensionarilor pentru înțelegere și îi asigură de întreaga lor considerație și respect.

Pensionarii sunt sfătuiți să verifice soldul conturilor începând cu după-amiaza zilei de joi, în funcție de procedurile fiecărei unități bancare.

Citeste mai mult

Eveniment

Avertisment DNSC: Emailuri false trimise în numele OSIM cer plăți urgente și amenință cu pierderea mărcilor înregistrate

Publicat

Publicitate

Emailuri frauduloase prin care se solicită achitarea urgentă a unei „taxe de înregistrare” sunt trimise în numele Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM), avertizează Directoratul Național de Securitate Cibernetică (DNSC), relatează alba24.ro. Prin intermediul acestor emailuri frauduloase, destinatarii sunt informați că trebuie să achite urgent o „taxă de înregistrare/menținere a mărcii”, sub amenințarea pierderii drepturilor asupra mărcilor deținute, potrivit DNSC.

Cum poți identifica mesajele frauduloase

  • Mesajele folosesc limbaj alarmist („termen limită”, „drepturi pierdute”).
  • Sunt invocate documente sau referințe false pentru a părea legitime.
  • Plata este solicitată într-un cont IBAN aparținând unor bănci din Polonia, fără legătură cu procedurile oficiale OSIM.
  • Datele de contact și expeditorul nu corespund canalelor oficiale.

De asemenea, este important de reținiut că OSIM nu solicită plata taxelor prin emailuri nesolicitate și nu indică conturi bancare externe pentru astfel de plăți.

Recomandări de securitate cibernetică

  • Nu efectuați plăți pe baza unor emailuri alarmiste.
  • Verificați informațiile exclusiv pe site-ul oficial OSIM sau prin canalele instituționale.
  • Nu accesați linkuri și nu deschideți atașamente din mesaje suspecte.
  • Verificați cu atenție expeditorul (domeniu, adrese de contact, formulări).
  • Raportați tentativa de fraudă apelând 1911 sau completând formularul pnrisc.dnsc.ro.
  • Păstrați dovezile (email, antete, IBAN) pentru eventuale investigații.

Atenție: presiunea timpului și amenințările sunt semne clasice de phishing. Verificați și plătiți doar prin proceduri oficiale.

Pentru mai multe informații: https://www.osim.ro/…/avertizare-privind-informatii

Publicitate

Citeste mai mult

Cultura

Expoziția „Cromatica – liant pictural”, Galeriilor de Artă „Ștefan Luchian” Botoșani. Reunește lucrări de pictură, grafică

Publicat

Publicitate

Muzeul Județean Botoșani, prin Secția Artă Plastică – Etnografie – Științele Naturii, organizează în perioada 11 februarie – 30 martie 2026, în spațiul Galeriilor de Artă „Ștefan Luchian”, expoziția „Cromatica – liant pictural”. Aceasta reunește lucrări de pictură, grafică și sculptură aflate în patrimoniul Muzeului Județean Botoșani, unele expuse în premieră la Botoșani.

Patrimoniul artistic al instituției muzeale botoșănene se remarcă nu doar prin complexitate și varietate, ci și printr-un număr semnificativ de lucrări de mare valoare. Operele expuse pe simeze sunt semnate de reprezentanți de seamă ai artei românești, care și-au desfășurat activitatea artistică la sfârșitul secolului al XIX-lea și în secolul XX: Petre Achițenie, Octav Băncilă, Dumitru Bâșcu, Traian Brădean, Alexandru Călinescu, Maria Cocea, Nicolae Dărăscu, Ștefan Dumitrescu, Ion Gheorghiu, Vasile Gorduz, Nicolae Grigorescu, Marcel Guguianu, Oscar Han, Nicolae G. Iorga, Doina Lie, Ștefan Luchian, Nicolae Maniu, Viorel Mărginean, Ion Murariu, Iulia Oniță, Theodor Pallady, Gheorghe Petrașcu, Constantin Piliuță, Mișu Popp, Constantin Radinschi, Camil Ressu, Ion Sălișteanu, Rudolf Schweitzer-Cumpăna, Eustațiu Stoenescu, Mircea Ștefănescu, Napoleon Tiron, Petru Remus Troteanu, Paul Vasilescu, Artur Verona și Paul Verona.

Cele 35 de exponate au o tematică diversă, pornind de la portrete clasice, peisaje rurale și urbane și naturi statice și ajungând până la pictură abstractă. Artiștii au folosit o varietate de materiale care să-i conducă spre rezolvarea cât mai apropiată și mai facilă a necesităților de exprimare plastică, ținând cont și de perioadele istorice atât de diferite în care au lucrat. Astfel, sunt lucrări realizate în tehnica picturii în ulei pe pânză sau pe carton, a pastelului și acuarelei, dar și sculpturi în bronz și piatră.

Vă invităm astfel la o călătorie virtuală în timp și în spațiu, unde cromatica reprezintă un liant al suprapunerilor ideatice, iar formele trimit la căutarea sensurilor cele mai profunde al adevărului artelor vizuale.

Vernisajul expoziției: sâmbătă, 14 februarie 2026, ora 11.30.

Curator: Liviu Șoptelea, conservator. Prezentare: Ana Coșereanu, muzeograf.

Publicitate

 

Citeste mai mult

Eveniment

CALENDAR ORTODOX 2026: Sfântul Ierarh Meletie, arhiepiscopul Antiohiei

Publicat

Publicitate

Sfântul Ierarh Meletie este cel care l-a botezat pe Sfântul Ioan Gura de Aur, l-a hirotonit diacon pe Sfântul Vasile cel Mare, iar în cadrul celui de-al doilea Sinod Ecumenic, l-a rânduit pe Sfântul Grigorie Teologul în scaunul patriarhal din Constantinopol.

Sfântul Meletie s-a născut într-o cetate din Armenia, din părinti creștini. Învățând și iubind încă de mic dreapta credință, mai apoi, datorita vieții sale curate, el a fost rânduit episcop în cetatea Sevasta, din Armenia. Nu după multa vremea, Sfântul a fost mutat în cetatea Veria, din Siria. El a trăit și a slujit Biserica lui Hristos în timpul marilor lupte pentru apărarea dreptei credințe, împotriva arienilor.

În anii de după Sinodul de la Niceea, Biserica Antiohiei era tulburată de disputele dintre diversele secte ariene și Biserica ortodoxă. În 360, când Eudoxie al Antiohiei, un arian, a devenit episcop al Constantinopolului, succesiunea la scaunul episcopal al Antiohiei fost redeschisă. În acest moment Sfântul Meletie, a fost ales ca Episcop, datorită prieteniei lui apropiate pe care o avea Sfântul cu Acachie de Cezareea, care era semi-arian. Din punct de vedere dogmatic, Sfântul Meletie, nu era nici niceean, nici arian, rămânând în afara oricărei clasificări rigide. La un moment dat, când oamenii obosiseră din cauza disputelor interminabile, temperamentul blând al lui Sfântul Ierarh Meletie pare să întruchipeze promisiunea unei păci mult așteptate.

Meletie nu avea temperamentul lui Atanasie. Avea calități autentice: ducea o viață caracterizată de simplitate, moralitate și pioșenie sinceră. Când a intrat în Antiohia, a încercat să pună capăt diferitelor abuzuri, nestârnind dușmănie din partea nimănui, pentru că evita toate problemele aflate în discuție. Ca să-i forțeze mâna, împăratul Constanțiu al II-lea, un arian convins a convocat o întrunire a episcopilor pentru a-i cere Sfântul Ierarh Meletie să își explice poziția. Într-o expunere în care a evitat limbajul „tehnic” și discuția fără rost, Meletie a conchis pe scurt întinzând trei degete și apoi strângând două și spunând „Trei Persoane sunt concepute în minte, dar este ca și când ne adresăm numai uneia” și astfel și-a stabilit mărturisirea ortodoxă. Prin această mărturisire de credință, Sfântul Meletie a dat o lovitură puternică arienilor.

Potrivit lui Socrate Scolasticul, Sfântul Ierarh Meletie a participat la sinodul de la Seleucia din toamna anului 359 și apoi a acceptat formula acachiană a mărturisirii de credință. La începutul anului 360 a devenit episcop al Antiohiei, succedându-i arianului Eudoxie, care fusese transferat, cu sprijinul lui Acachie, în scaunul de arhiepiscop al Constantinopolului. La începutul anului următor (361) a fost trimis în exil în Armenia. Despre scoaterea Sfântului Meletie din oraș, Sfântul Ioan Gura de Aur spune următoarele: „Când guvernatorul orașului trecea prin piața, în trăsura lui, cu Sfântul alături, s-a pornit din toate parțile roi de pietre, în capul guvernatorului. Orașul nu suferea despărțirea, voia mai bine sa-și piardă viata, decât să vadă smuls de lângă el pe Sfântul acela. Ce a făcut atunci fericitul acela?

Când a văzut că se arunca cu pietre în guvernator, a acoperit cu haina lui capul guvernatorului. A rușinat, totodată, și pe dușmanii lui, prin covârșirea bunătății sale, și a învățat și pe ucenicii săi cât de îngăduitori trebuie să fie cu cei ce le fac rău. I-a mai învățat nu numai că nu se cuvine să le facă vreun rău, ci chiar dacă vine peste ei vreo primejdie, din partea altora, nu trebuie sa o îndepărteze cu toată graba. (…) Ce ciudate au fost cele petrecute atunci! Pastorul era alungat, dar oile nu s-au împrăștiat! Căpitanul corăbiei era scos de la cârmă, dar corabia nu s-a scufundat!

Publicitate

Lucrătorul viei era fugărit, dar via a dat și mai mult rod!” Potrivit unei vechi tradiții, susținută prin dovezi extrase din scrierile lui Epifanie de Salamina și Ioan Gură de Aur, exilarea lui Meletie s-ar fi datorat unei predici ținute în prezența împăratului Constanțiu al II-lea, în care și-ar fi dezvăluit opiniile legate de mărturisirea de credință autentică. Sfântul Ierarh Meletie a devenit liderul unuia dintre cele trei grupări din Antiohia care acceptau Crezul de la Niceea. În anul 365, împăratul Valens l-a exilat din nou pe Sfântul Meletie în Armenia, reîntorcându-se după doi ani la Antiohia în anul 367. Între 360 și 370, numărul celor care afirmau că Sfântul Meletie era ortodox a sporit odată cu numărul episcopilor care-l susțineau. În 370, Sfântul Vasile cel Mare a devenit episcop al Cezareei Capadociei și un puternic susținător al lui Meletie.

Anii 370 au fost o perioadă de lungi negocieri de la distanță între grupările niceene. În aceste condiții, Sfântul Meletie a fost a treia oară, în 372, prin decretul împăratului arian Valens (364-378). Odată cu urcarea lui Gratian pe tronul imperial, pacea în Biserică a fost restabilită. La sfârșitul anului 378, Meletie a fost repus în drepturi în Antiohia, iar episcopii exilați au fost rechemați pe scaunele episcopale. La întoarcerea sa la Antiohia, Meletie a fost întâmpinat ca un conducător al ortodoxiei la 378, în vremea împăratului Gratian (375-383) Ca atare, el a prezidat în octombrie 379 marele sinod de la Antiohia, în care a fost stabilit un acord dogmatic între Orient și Occident. Sfântul păstor a fost de față la cel de-al doilea Sinod Ecumenic de la Constantinopol, din anul 381, la care împăratul Teodosie îi arătă o cinste fără seamăn.

La acest sinod, Dumnezeu săvârși o minune prin ierarhul Său. Pe când sfântul Meletie îi tâlcuia lui Arie dogma Sfintei Treimi, ridicând mai întâi trei degete, unul câte unul, iar mai pe urmă arătându-le laolaltă, în ceasul acela, înaintea tuturor, din mâna sa străluci o lumină ca o văpaie. Tot în cadrul acestui sinod Sfântul Meletie l-a pus pe sfântul Grigorie Teologul în scaunul episcopal al Constantinopolului. Despre vrednicia Sfântului Meletie, Sfântul Ioan Gura de Aur spune următoarele: „Nu numai când învață, nici numai când grăia, ci chiar numai când se arata era în stare să insufle celor ce-l vedeau toată învățătura virtuții. Când s-a întors din surghiun, tot orașul s-a pornit pe cale; cei ce mergeau alături de el îi atingeau picioarele, îi sărutau mâinile, îi ascultau glasul; cei ce erau împiedicați de mulțime și îl vedeau numai de departe primeau îndestulătoare binecuvântare în privirile lui și plecau plini de încredere; nu se socoteau intru nimic mai prejos de cei ce erau aproape de el. Și ceea ce s-a petrecut cu apostolii, aceea s-a petrecut și cu el.

După cum, pe vremea apostolilor, cei care nu puteau să se apropie și să fie lângă ei atrăgeau asupra lor același har, atingându-se de departe de umbra lor, și plecau de asemeni sănătoși, tot astfel și acum, cei care nu puteau să se apropie de Sfântul Meletie, simțeau că iese din acel sfânt cap un fel de slavă duhovnicească care trecea până la cei mai de departe și plecau toți plini de toată binecuvântarea, numai uitându-se la chipul lui.” Atât de mult era iubit de popor noul episcop, încât părintii au început să dea numele său copiilor lor, precum spune Sfântul Ioan Gura de Aur, într-un cuvânt către antiohieni: „De la început, de cum l-ați primit la venirea lui în oraș, ați dat copiilor voștri numele lui, socotind că prin acest nume aduceți în casa voastră pe Sfânt.

Mamele au lăsat la o parte numele părinților, ale bunicilor și ale rudelor și au pus noilor născuți numele fericitului Meletie. Dragostea credinței a biruit dragostea firii. Numele lui răsuna pretutindeni! Și pe ulițe și în piață și prin sate și pe drumuri! Părintii socoteau chiar numele de Meletie podoaba neamului, apărarea casei, mântuirea celor ce-l purtau, mângâierea dorului.” Mai mult, poporul avea atâta evlavie la Sfântul Meletie, încât numele și chipul său au început să împodobească casele și lucrurile, precum tot Sfântul Ioan spune: „Dar nu numai fata de numele lui a simțit o atât de mare dragoste, ci și fata de chipul trupului lui. Ceea ce ați făcut cu numele, e ceea ce ați făcut cu icoana chipului lui. Ca mulți au săpat icoana aceea sfântă în montura inelelor, pe peceți, pe sticle, pe pereții caselor, pretutindeni, pentru ca nu numai să audă numele acela, ci ca să și vadă pretutindeni chipul trupului lui și să aibă o îndoită mângâiere a plecării lui.” În timpul celui de-al doilea sinod, Sfântul Meletie s-a îmbolnăvit și a trecut la cele veșnice, la data de 12 februarie 381, pricinuind multa plângere împăratului, arhiereilor și la tot poporul binecredincios.

Funeraliile sfântului Meletie s-au ținut în Biserica Sfinților Apostoli din Constantinopol, după care trupul lui a fost dus în Antiohia, unde s-a ținut o a doua slujbă de pomenire, în final Meletie fiind înmormântat alături de predecesorul său, Sfântul Vavila al Antiohiei (serbat pe data de 4 septembrie). Într-un cuvânt rostit după adormirea Sfântului Meletie, în Antiohia, Sfântul Ioan Gura de Aur spune: „Amintirea lui nu s-a stins cu moartea, nu s-a înnegrit cu vremea, dimpotrivă, creste și mai mult, se răspândește.

Nu numai printre voi, care l-ați văzut, ci și printre cei ce nu l-au știut. Și, într-adevăr, ceea ce este minunat este ca și cei care erau mult mai tineri decât el ard de același dor. Voi cei mai în vârstă sunteți mai în câștig decât cei ce nu l-au văzut, din pricina că ați trăit împreună cu el și v-ați desfătat de sfânta împreuna-vietuire; dar și cei ce nu l-au văzut sunt mai în câștig decât voi, din pricina că arată pentru sfânt aceeași dragoste mare ca și voi, deși nu l-au văzut.” Viața sa și cuvântul rostit la înmormântarea sa de către Sfântul Grigorie de Nyssa pot fi aflate în Viețile Sfinților pe luna februarie.

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending