Connect with us

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (146)

Publicat

acum 3 ani

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

DIN CAIETUL MEU DE ÎNSEMNĂRI – ZIGZAG BOTOŞĂNEAN

 Citate  despre Eminescu, selecţionate de Ştefan Munteanu din  Ion-Sân Giorgiu (vezi „Ateneu” nr. 6 din 2016): 1. „Este însă o operă lirică a lui Goethe care a avut asupra lui Eminescu şi a creaţiunilor sale poetice o influenţă hotărâtoare şi aceasta e poemul ciclic „Divanul occidental-oriental”, în care Goethe apare ca un realizator strălucit al postulatelor estetice ale şcolii romantice germane, al cărui adept Eminescu a fost”; 2. „Sunt însă destule argumente în sprijinul tezei că Eminescu a citit şi răscitit „Divanul…” lui Goethe. Identitatea între concepţia lui Goethe şi a lui Eminescu, afinităţile ce există între pasiunea pentru Orient a lui Goethe şi pasiunea similară a lui Eminescu pentru acea lume de poezie alegorică a perşilor şi inzilor care au captivat atât de puternic pe poetul român”; 3. „În această atmosferă orientală a scris Goethe cele douăsprezece cărţi ale „Divanului” său, la care s-au adăugat în anii următori, ca un ecou întârziat, încă vreo câteva cântece. Drept consecinţă, este indubitabil faptul că Eminescu a cunoscut această operă. Se poate oare admite că Eminescu, care iubea cu pasiune Orientul şi care încercase în poeziile sale aceeaşi fuziune de filozofie orientală şi spirit modern, să nu fi cunoscut tocmai acea operă a lui Goethe, cu care poetul român putea avea mai multe afinităţi?”; 4. „Este însă o poezie a lui Eminescu, care prin izbitoarele asemănări ce le are cu o poezie a lui Goethe din „Divan”, confirmă în totul înrâurirea puternică pe care „Divanul” a exercitat-o asupra poetului român. Poezia aceasta e „Luceafărul”, căreia „Divanul” i-a folosit indiscutabil ca un izvor important, pe lângă cele cunoscute până acum”; 5. „Este totuşi o poezie a lui Goethe din „Divan”, şi anume „Cartea Suleika”, în care Eminescu putea găsi cele două motive pe care nu le întâlnise la Kunich. Evident că poezia „Hochbild”  e aceea în care găsim cele mai multe analogii cu „Luceafărul”. Mai întâi e motivul astrului îndrăgostit de o femeie – fie şi zeiţă, cum o numeşte Goethe – în afară de care nu vede nimic şi pentru care îşi împrăştie strălucirea lui. E apoi dragostea ei pentru dânsul, o dragoste zadarnică şi tragică, deoarece el nu poate ajunge la ea. E în sfârşit conştiinţa că nemurirea lui îl împiedică să guste fericirea, nemurire care tocmai din această pricină nu are pentru dânsul nici o valoare”;

Nicolae Scurtu publică în „România literară” nr. 30-31 din 2016 o pagină sub titlul „Întregiri la bibliografia lui Constantin Noica”. Este redat, printre altele, un microeseu necunoscut, până acum, al lui Constantin Noica şi intitulat „Eminescu şi fondul principal al culturii române”, datat 15 septembrie 1980. El a fost descoperit, specifică Nicolae Scurtu, printre epistolele date de Noica lui Gheorghe Suciu, epistole care se găsesc în biblioteca familiei acestuia din Bucureşti. Reţinem: „Nu vom înceta a o spune, dacă am avea capul lui Eminescu îmbălsămat, mii şi mii de români ar trece prin faţa sicriului, dar prin universul de gânduri care au populat acel cap n-a trecut încă nimeni până la capăt. Nici până astăzi a zecea parte din manuscrisele rămase de la el, file scrise în limba germană, nu au fost descifrate şi valorificate de cineva. Nici până astăzi totalitatea manuscriselor acelora nu stau sub ochii fiecăruia aşa cum sunt, cu viaţa lor, mai adevărată decât prezenţa unui om sau opera lui tipărită. Să ia oricine, pentru poezie, ediţia completă în câteva volume a lui Murăraşu Ce va spune despre atâta poezie proastă? Dar să caute aceeaşi poezie în manuscrise: va vedea ce înseamnă nepoezia într-un destin poetic. Ne prefacem că ne place proza lui, sau teatrul lui. În manuscrise, însă, oricine va vedea că ele sunt dincolo de judecăţile noastre de valoare. Şi va vedea ceva mai mult, ce înseamnă, fie şi pentru un destin de poet, a fi pedepsit de cultură. Eminescu se înscrie în fondul principal al culturii noastre numai pe linia emotivităţii, adică a sufletului. Nu se înscrie încă pe linia spiritului. Am rămas la emoţie, la suflet, la dor şi la ;mai am un singur dor”, n-am ajuns, cu Eminescu laolaltă şi prin el, la spirit, în care se împlântă cu adevărat fondul principal al unei culturi. Pedepsit de cultură cum era, el nu ne pedepseşte şi educă pe noi. Este doar Poetul, nu şi Educatorul nostru, mustrarea noastră. Dar spiritul unei culturi reprezintă o mustrare permanentă. (Goethe îi mustră astăzi atât de tare pe germanii săi, încât aceştia l-au scos din manuale, în Apus). Iar de bună mustrare este nevoie în cultura noastră. Cu sufletul şi sufleţelul stăm bine; dar cine se învredniceşte, aici în fondul principal al culturii, să ne ridice sufletul la spirit? Ar putea-o face tocmai Eminescu, dar din el luăm doar focul nu şi apa, luăm cântecul nu şi cuvântul, luăm doar desfătarea nu şi lecţia. Am rămas, în fond, la ediţia Maiorescu din 1883, oricâte întregiri mai fericite i s-a adus. Este timpul să scoatem o altă ediţie Eminescu”;

Sunt cufundat într-o carte pe care trebuia s-o citesc mai demult, dar , copleşit de treburile ce-mi asigură existenţa, acum i-a venit rândul: “Cartea Jijiei – povestea unui râu” (Editura “Alfa”, Iaşi, 2013). Invidios că nu se  numeşte “Cartea Başeului”, râul peste care trec zilnic de câteva ori încolo şi încoace, o bucurie nemărginită, recunosc, nu-mi lipseşte. Universitarul Mihai Dorin, într-un eseu “Claritate raţională şi empatie”, face un laudation academicianului Alexandru Zub.  Ajungând şi la studiul acestuia, “Eminescu. Glose istorico-literare”, Editura “Enciclopedică Gh. Asachi”, Chişinău, 1994), afirmă Mihai Dorin: “În portretul lui Eminescu, autorul identifică viziunea istoricului dintotdeauna. Nu “crepusculul unui trecut apus” căuta Eminescu în istorie, ci calitatea, atributul acesteia de punte, de agent a lumii ce va să vină. Concluzia autorului vine pe cale de consecinţă: “Atitudinea lui Eminescu faţă de durata istorică e una activă şi creatoare. Trecutul, ca orice element de realitate umană, se cere pus la lucru, exploatat în favoarea unui viitor faţă de care clipa prezentă nu e decât o fragile punte”. De aici şi sursa optimismului eminescian, în fond, dar şi a titanismului revoltei sale împotriva “risipirii” timpului. Sceptic cu măsură şi optimist cu discernământ, un optimism pe care-l extrage mereu din cunoaşterea ori intuiţia înţelesurilor adânci, ascunse privirii comune, ale duratei lungi, este şi Al. Zub. Încă o dovadă că eminescianismul rămâne un curent viu în cultura română. Şi o altă concluzie: cine nu a trecut prin Eminescu, nu poate pretinde să înţeleagă această cultură”;

Nicolae Mareş publică în „Contemporanul –ideea europeană” nr. 7 din 2016  eseul „Eminescu în Polonia”.  Autorul  citează un punct de vedere, din 1930, al scriitorului polonez Emil Zegadlowicz, un mare entuziast al liricii lui Eminescu: „Fie ca această poezie (a lui Eminescu), care atinge cu una din aripile sale viaţa şi complexitatea ei, iar cu cealaltă – veşnicia şi măreţia omului; fie, aşadar, ca lirica acestuia să devină şi pentru voi la fel de apropiată cum mi-a fost mie. Pentru mine, fericirea de-a pătrunde în intimitatea lui a fost una din cele mai frumoase şi cele mai nobile convorbiri ale vieţii mele; ea a avut loc cu făuritorul creaţiei celui de care m-am apropiat şi de care – cu mare regret – mi-a fost dat să mă despart în momentul în care cele întreprinse au luat sfârşit. Oare regretul încercat nu-i sincera dovadă a înaltei şi perenei valori a poeziei sale? Cu siguranţă – aşa este!”;

Publicitate

 

Nicolae Mareş, în aceeaşi revistă („Contemporanul – ideea europeană” nr. 7 din 2016 ),  face cunoscut un simţământ al său amar, „Eminescu în străinătate, azi neglijat de autorităţile româneşti”: „În ceea ce priveşte creaţia eminesciană azi în Polonia, la apropierea a trei decenii de la prăbuşirea comunismului, în ţara atât de receptivă pentru cunoaşterea şi răspândirea creaţiei eminesciene în trecut -, nu s-a mai făcut nimic de luat în seamă. Totul a încremenit odată cu trecerea la cele veşnice a ambasadoarelor culturii noastre: Dănuţa Bienkowska şi Kazimiera Illakowiczowna. Nimic articulat timp de aproape treizeci de ani nu mai poate fi consemnat. Are loc un adevărat sacrilegiu şi în acest domeniu pe care nimeni nu-l vede. Nu se ştie că în Polonia, ca şi în alte ţări, dacă nu funcţionează o persoană interesată sau destul de influentă în cercuri de lucru la nivel mediu şi cu o capacitate suficient de mare pentru a asigura convingerea şi persuasiunea necesare nu se face nimic. Doar neaveniţii cred că o idee se naşte şi se promovează la întâmplare sau în spatele uşilor capitonate. România are în continuare ce promova în Polonia, dar nu are cu cine. În ceea ce priveşte nemunca (termen din publicistica eminesciană) şi nepromovarea în „cazul Eminescu”, aceasta se datorează şi faptului că la conducerea Institutului Cultural Român din Aleea Alexandru s-au perindat persoane care au dovedit, inclusiv prin declaraţii publice că au o alergie ieşită din comun la persoana lui Eminescu şi ceea ce a însemnat eminescianism. Chiar şi numai  la auzul numelui marelui poet unii din ei aveau frisoane, la fel şi atunci când se pomenea despre opera sa. Eminescu este doar istorie la Varşovia”;

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News

Ultimele articole pe botosani24

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:

ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.

Pe aceeași tema:

Eveniment

Moșii de iarnă 2026: Când pică Sâmbăta morților și ce tradiții se respectă în ziua de pomenire a celor adormiți

Publicat

acum 6 ore

duminică, 18.01.2026

de

Publicitate

Moșii de iarnă, cunoscuți și ca Sâmbăta morților, sunt prăznuiți sâmbătă, 14 februarie. În această zi, credincioșii îi pomenesc pe cei trecuți la cele veșnice, participă la slujbe și aprind lumânări pentru sufletele celor adormiți. Pentru multe familii, este un moment de reculegere și de rugăciune, dar și o tradiție păstrată din generație în generație, prin care se oferă pomană și se face milostenie în amintirea celor plecați dintre noi, relatează alba24.ro.

Potrivit credinței populare, „moșii” sunt sufletele celor trecuți la cele veșnice, care în această zi revin simbolic în lumea celor vii pentru a primi rugăciuni, lumină și ofrande.

Sărbătoarea care marchează începutul perioadei de pomenire a celor adormiți se sărbătorește în fiecare an în sâmbăta dinaintea Postului Paștelui.

După Moșii de iarnă, cei adormiți sunt pomeniți și în alte zile. Urmează Moșii de primăvară, înainte de Paștele ortodox, apoi de Moșii de vară, în Sâmbăta dinaintea Rusaliilor, și se încheie cu Moșii de toamnă, înainte de sărbătoarea Tuturor Sfinților.

În tradiția ortodoxă, se crede că sufletele celor plecați dintre noi au nevoie de rugăciuni și pomeni pentru a-și găsi liniștea

Astfel, aceste sărbători sunt dedicate pomenirii celor adormiți și se marchează prin slujbe, rugăciuni și pomeni, pentru a menține legătura dintre cei vii și cei trecuți la cele veșnice.

Publicitate

Obiceiul de a face rugăciuni de mijlocire pentru cei morţi a fost menționat de Sfinţii Părinţi şi Scriitori bisericeşti din secolul al 2-lea, de Sfântul Ignatie al Antiohiei, Tertulian, Sfântul Ciprian al Cartaginei.

Din secolul al 4-lea, mărturiile devin numeroase, mai semnificativ fiind Sfântul Ioan Gură de Aur, potrivit basilica.ro.

Moșii de iarnă 2026. Tradiții și obiceiuri

De Moșii de iarnă se fac pomeni, pregătindu-se în case coliva, colaci și vin, care se sfințesc la biserică și se împart celor nevoiași.

Rudele merg la cimitir pentru a așeza flori și lumânări pe mormintele celor adormiți.

Totodată, în familie se pregătesc mese îmbelșugate, înainte de Lăsatul secului de carne, iar în unele zone obiceiul includea și mici petreceri, înainte de perioada de post de șase săptămâni.

Nu se fac nunţi în sâmbăta de Moșii de iarnă. Noul sezon al nunţilor se va deschide după Duminica Tomii (a doua duminică după Paște).

În această zi nu este bine să se dea cu mătura prin casă. Se spune că astfel se ridică praful în ochii răposaților. Totodată, în această zi nu se aruncă gunoiul.

Nu este bine să speli haine în 14 februarie. Pe vremuri, se spunea că apa murdară de la rufe va ajunge în mâncarea oferită de pomană pentru sufletul celor adormiți.

Această zi este pentru liniște și înțelegere în familie și comunitate, este un moment pentru iertare și rugăciune.

De Moșii de iarnă, oamenii se îmbracă curat, iar finii obișnuiesc să meargă în vizită la nași cu colaci făcuți în casă.

De asemenea, se spune că nu e bine să mergi la fântână sau să treci prin răscruci izolate, locuri considerate odinioară periculoase și încărcate cu duhuri rele.

Când pică Paștele ortodox în 2026

În Calendarul Ortodox 2026, Paștele catolic va fi sărbătorit pe 5 aprilie, iar Paștele ortodox pe 12 aprilie, din cauza diferențelor de calendar și de metodă de calcul.

În anul 2026, Paștele va fi sărbătorit la date diferite:

  • Paștele Ortodox: duminică, 12 aprilie 2026
  • Paștele Catolic: duminică, 5 aprilie 2026

Diferența este de o săptămână, situație frecvent întâlnită în calendarul creștin.

Citeste mai mult

Eveniment

Rezultatele tragerilor la LOTO de duminică, 18 ianuarie 2026

Publicat

acum 7 ore

duminică, 18.01.2026

de

Publicitate

LOTERIA ROMÂNĂ a continuat, duminică, 18 ianuarie 2026, seria extragerilor Loto 6/49, Noroc, Joker, Noroc Plus, Loto 5/40 și Super Noroc.

Numerele extrase, 18 ianuarie 2026:

Loto 6/49: 26, 2, 32, 23, 28, 11

Loto 5/40: 35, 37, 9, 19, 14, 26

Joker: 24, 21, 33, 4, 41 + 19

Noroc: 3 8 7 0 2 2 0

Publicitate

Noroc Plus: 2 3 6 5 9 0

Super Noroc: 2 7 9 4 6 8

Citeste mai mult

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (422)

Publicat

acum 8 ore

duminică, 18.01.2026

de

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

O ÎNTREBARE PENTRU MIHAI C. V. CORNACI

Georgică Manole: În calitate de pasionat colecționar, secretar al Secției Numismatice Botoșani (din 1982) și consilier al Societății Numismatice Române (din 27.03.2010), faceți câteva precizări referitoare la istoricul numismaticii în spațiul geografic botoșănean.

Mihai C.V. Cornaci: Înainte de statuarea activităților numismatice în județul Botoșani, au existat activități individuale sau în grup pentru a colecționa în special monede și medalii.

Nu putem trece cu vederea în acest sens pe Mihai Eminescu, căruia de timpuriu i-au atras atenția atât manuscrisele vechi găsite la bisericile și mănăstirile vizitate, cât și monedele, medaliile sau alte materiale purtătoare de informații. (v. Ioan Slavici, ”Amintiri”, ed. Cultura Națională, București, 1924.)

Pentru păstrarea acestora avea în inventar „Un dulap pentru numismatică boit galbăn” (P.V. de predare din 2 iulie 1875 către noul director D. Petrino). Interesul constant al lui Eminescu pentru colecționarea și studiul unor exemplare din diferite emisiuni monetare se dovedește și prin faptul că la încetarea sa din viață s-au găsit între lucrurile lui  și „o mulțime de monede antice” (scrisoarea lui Victor Eminescu, fiul lui Matei Eminescu către Corneliu Botez din 13 aprilie 1909; Augustin Z.N. Pop „Contribuții documentare la biografia lui Mihai Eminescu” Ed. Academiei RPR, 1962).

Publicitate

La scurt timp după constituirea SNR (1903), personalități de seamă ale vieții politice și cultural-științifice au devenit membri activi sau onorifici, printre aceștia evidențiindu-se Nicolae Iorga. În traseele sale de informare pe la bisericile mănăstirile vizitate, cu siguranță a găsit, pe lângă documente și mult monede care, cu siguranță au fost duse la locul lor, în colecțiile muzeale..

Un alt nume de seamă cu astfel de preocupări este preotul cărturar Dumitru Furtună (26.02.1890 – 15.01.1965). Filatelist și membru SNR, cu siguranță că, în conținutul celor 72 de lăzi de arhivă părăsite în refugiu și a unei prețioase biblioteci de istorie și folclor, se aflau monede, medalii și emisiuni de mărci poștale care s-au pierdut.

Prietenul său, A. Gorovei, într-o mărturie datată 18 ianuarie 1946 evalua dezastrul irecuperabil la „zece milioane lei cel puțin” (D. Furtună „Izvodiri din bătrâni” Ed. Minerva, București, 1973, pref. de Gh. Macarie), p. 7).

Deși în perioada regimului totalitar, pasionații de numismatică au avut o seamă de restricții, mai ales după 10 iulie 1978, când a intrat în vigoare Decretul nr. 244, pe tot cuprinsul județului și-au făcut simțită prezența mici colecții numismatice, organizate în special de profesori de istorie, uneori în contextul lărgit al unor colecții muzeale școlare.

Piesele din conținutul acestor colecții erau des exemplificate la orele de istorie sau dirigenție, ca mai târziu actualii colecționari să aprecieze aceste fapte ca imbold de luat în seamă pentru pasiunea în întocmirea actualelor colecții.

Tot în această perioadă au început să prindă contur unele colecții particulare: ec. Mihai S. Urigiuc; dr. Petre Neamțu, ing. Ignat (la care am văzut pentru întâia oară nedumerit Bonuri de Credit ale Institutului de Finanțare Externă (INFINEX) 1941-1944, cu nominalul de 1, 6, 24 și 120 de lei, Rott Otto, prof. Vasile Arnăutu, teh. Ioan Vainer, prof. Ștefan Nicolau, ec. Dumitru Haha, Mihai Cornaci ș.a.

Mai mulți ani la rând (1975-1985) botoșănenii au fost vizitați de „căutătorii de comori” prof. Nicolae Torac și dr. M. Anuței, care colecționau orice, cât de mult și la prețuri cât de mici. Interesul acestora din urmă pentru achiziționarea în scop comercial a unui număr important de piese (din județul Botoșani) a constituit și unul dintre motivele urgentării înființării Secției Botoșani spre a contribui și a asigura un cadru organizat și legal iubitorilor și pasionaților de numismatică.

Astfel, în ședința din luna mai 1982 a Societății Numismatice Române a fost aprobată cererea Comitetului de inițiativă al colecționarilor botoșăneni pentru constituirea Secției Numismatice a județului Botoșani.

Ședința de constituirea a avut loc în luna septembrie 1982, în prezența domnului Aurică Smaranda, secretar general al SNR și a domnului col. (r.) Ioan Dogaru – Președintele Secției Numismatice a CCA și membru în Comitetul de conducere al SNR, în calitate de delegați oficiali.

Conform prevederilor statutare, în ședința de constituire a celei de-a XII-a secție a SNR a fost ales primul comitet de conducere, format din: inițiatorul Mihai S. Urigiuc – Președinte, Ștefan Nicolau – secretar, Mihai Cornaci – membru.

Ulterior, domnul col. (r.) Ștefan Nicolau, motivat de specificul activității profesionale, s-a retras din funcția de secretar, ocazionând astfel ca pe funcția de secretar să fiu promovat eu, iar al treilea membru să fie cooptat domnul Traian Anton.

Sub coordonarea seniorului Mihai S. Urigiuc, comitetul lărgit s-a preocupat mai responsabil de cerințele organizatorice, editoriale, expoziționale, ce decurgeau din programul de activitate propus și parcurs prin înfăptuire în acele timpuri.

În aceste condiții, motivat de starea de sănătate, dar și de vârstă, președintele fondator solicită convocarea adunării generale și retragerea. După criterii conjuncturale, adunarea generală la care au fost convocați 88 de membri (prezenți 28) a ales noul comitet, având în componență: col. dr. Gică Marițanu – președinte; ec. Dumitru Neamțu – vicepreședinte, comisar Ioan Siminiceanu – vicepreședinte; Mihai C.V. Cornaci – secretar; Traian Anton – membru; Mihai Jorovăț – cenzor. În unanimitate de voturi, adunarea generală a acordat domnului Mihai S. Urigiuc calitatea de membru de onoare al Secției Botoșani.

Noul comitet și-a propus revigorarea activității specifice, financiare, expoziționale, precum și nerenunțarea la obiectivul principal, propus și nefinalizat în prima perioadă (1982-1999), Înființarea Muzeului Monedei, la Botoșani.

Din motive profesionale privind avansarea în funcție, domnul președinte col. Dr. Gică Marițanu a părăsit Garnizoana Botoșani

În aceste condiții s-a convocat adunarea generală (23 membri convocați, prezenți 19), în data de 28 mai 2006, care a ales comitetul: col. (r.) Ioan Siminiceanu – președinte, ing. Coriolan Chiricheș – vicepreședinte, Mihai C.V. Cornaci – secretar, Traian Anton – membru.

Acesta poate fi un răspuns sumar la întrebarea dumneavoastră privind aspectul organizatoric și cantitativ al Secției Botoșani a SNR.

Citeste mai mult

Eveniment

FC Botoșani începe 2026 cu o înfrângere, 0-1 cu Csikszereda, pe frig și teren înghețat la Miercurea Ciuc

Publicat

acum 9 ore

duminică, 18.01.2026

de

Publicitate

FC Botoșani a debutat cu stângul în anul 2026 și a cedat duminică după-amiază, scor 0-1, în deplasare la Csikszereda, în etapa a 22-a din Superliga. Într-un meci jucat la Miercurea Ciuc pe ger și pe un teren înghețat, elevii lui Leo Grozavu au avut momente bune, dar n-au reușit să scoată nimic dintr-o partidă decisă de un singur gol, marcat chiar înainte de pauză.

Unicul gol al întâlnirii a venit în minutul 45, când Marton Eppel a punctat pentru formația gazdă, cu un voleu care l-a învins pe Anestis. A fost o lovitură grea pentru botoșăneni, care au intrat la cabine în dezavantaj, deși până atunci meciul fusese echilibrat, iar posesia îi aparținuse în mare parte formației din Botoșani.

În prima repriză, FC Botoșani și-a creat o ocazie importantă în minutul 21, când Mailat a încercat o execuție spectaculoasă, din foarfecă, însă portarul Eduard Pap a fost la post și a respins. A fost faza care a arătat că botoșănenii au venit să joace și să plece cu puncte, însă eficiența a lipsit din fața porții.

Meciul s-a desfășurat în condiții dificile, cu aproximativ -5 grade Celsius la Miercurea Ciuc, asistență redusă și un teren înghețat, elemente care au influențat ritmul jocului și calitatea paselor. Chiar și așa, FC Botoșani a dominat la posesie, având 56%, față de 44% pentru Csikszereda, însă controlul mingii nu s-a transformat și în goluri.

În repriza a doua, Csikszereda a fost aproape să închidă definitiv partida. În minutul 55, Marton Eppel a ratat incredibil, cu poarta goală, o fază care putea face 2-0 și ar fi rupt complet echilibrul. FC Botoșani a încercat să revină, a împins jocul spre careul advers, însă n-a găsit soluția decisivă în ultimii metri.

Pentru FC Botoșani, eșecul vine într-un moment în care echipa se află în continuare sus în clasament și luptă pentru play-off, însă deplasarea de la Miercurea Ciuc arată încă o dată că fiecare pas greșit poate costa scump într-un sezon strâns. Botoșănenii au avut inițiativă, au avut ocazii și posesie, dar au fost pedepsiți la singura fază cu adevărat letală a gazdelor.

Publicitate

În etapa a 22-a, Botoșaniul pleacă fără puncte și începe anul cu un rezultat negativ, într-un meci în care detaliile au făcut diferența: un voleu la minutul 45 și o eficiență mai bună a ciucanilor în fața porții.

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending