Connect with us

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (136)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

Revista „Taifasuri” nr. 930 din  20-26 aprilie 2023.  Traian Mihai publică portretul de autor „Veronica Micle, muza şi „îngerul” din poeziile lui Eminescu”. Reţinem:

  1. „Numele poetei Veronica Micle, de la a cărei naştere se împlinesc – la 22 aprilie 2023 – 173 de ani, este aproape inseparabil de numele poetului nepereche (cum îl numea George Călinescu) al literaturii româneşti, Mihai Eminescu. Pentru că pe cei doi i-a legat o iubire mare, dar greu de trăit. O iubire plină de pasiune şi durere, de reguli sociale şi morale încălcate, cu despărţiri tumultuoase şi împăcări pline de tandreţe. Finalul acestei poveşti de iubire a fost, din nefericire, tragic – moartea lui, urmată de moartea ei. Dacă pe pământ n-au putut fi împreună, Veronica a ales să treacă, voit, pragul dintre viaţă şi moarte pentru a-i fi alături, în eternitate, poetului pe care l-a adorat. Veronica Micle a avut o viaţă plină de contraste – lumină şi întuneric, culori şi umbre,  fericire şi deznădejde, iubire şi suferinţă.  A fost muza lui Eminescu, în cele mai multe dintre poeziile de dragoste, fiind numită de poet „îngerul blond”.  Iar dragostea lor a rămas una dintre cele mai cunoscute poveşti de iubire din literatura română.”
  2. În primăvara anului 1872, Veronica Micle a efectuat o călătorie la Viena pentru un tratament medical, acolo cunoscându-l pe Mihai Eminescu. Tânăra doamnă blondă, cu părul lung, pe care îl purta ridicat într-un coc din care scăpau şuviţe care îi încadrau chipul, atrăgea atenţia imediat. Se comporta cu naturaleţe şi graţie, ştia să fie spirituală şi să exprime, totodată, inteligenţă. La Viena, Eminescu a însoţit-o prin parcuri şi muzee, pe bulevarde, în împrejurimile oraşului muzicii. Tot în 1872, Veronica a debutat literar în revista „Noul curier român” cu două nuvele semnate sub pseudonimul Corina. Ulterior, creaţiile sale lirice au apărut în alte publicaţii. La 1 septembrie 1874, Eminescu a fost numit director al Bibliotecii Centrale din Iaşi, unde avea să locuiască până în octombrie 1877. În această perioadă, Eminescu s-a aflat în mod constant în casa familiei Micle, la seratele literare organizate de Veronica, unde se întâlneau artişti şi scriitori ai acestor vremuri. În timpul Războiului de Independenţă (1877 – 1878), Veronica a fost soră de caritate, a făcut parte din Comitetul central pentru ajutorul soldaţilor români răniţi şi i-a ajutat cu bani pe invalizii de război să se întoarcă la casele lor. În judeţul Neamţ, în apropiere de Mănăstirea Văratic, se află o casă în care Eminescu se refugia în verile anilor 1874 şi 1875, într-o cămăruţă pe care o închiriase de la maica Asinefta Ermoghin. Şi Veronica Micle obişnuia să se retragă la Văratic, pentru perioade de  odihnă în timpul verii, când se plimba prin pădurea de mesteceni.”
  3. Un vis neîmplinit: ea şi Eminul să devină o familie. Profesorul Ştefan Micle a murit la 4 august 1879. După moartea lui Ştefan Micle, Veronica s-a mutat la Bucureşti, pentru a fi mai aproape de poetul care deja locuia în Capitală. În perioada următoare, cei doi au încercat să-şi întemeieze o familie, un cămin, fără să reuşească. Unul dintre motive a fost lipsa mijloacelor materiale cu care să-şi poată asigura un trai decent. La finalul anului 1882, Veronica şi Eminescu locuiau împreună într-o casă de pe strada Buzeşti nr. 5 (clădire demolată în 2010 – 2011).  Dar, se pare că Eminescu a fost influenţat negativ în dorinţa sa de a se căsători cu Veronica de unii aşa-zişi prieteni.”
  4. Cine i-a despărţit pe Veronica şi Eminescu? Unul dintre oamenii importanţi ai acelor vremuri – nu doar din punct de vedere literar – care şi-a manifestat dezaprobarea faţă de relaţia de iubire dintre Veronica şi Eminescu a fost Titu Maiorescu. El adunase, în timp, multă ostilitate faţă de Veronica, deoarece în 1864, aceasta ar fi depus mărturie împotriva sa la un proces. Mai mult, el se temea că „geniul lui Eminescu va apune” dacă o va avea mereu alături pe muza poeziilor sale. Când Mihai Eminescu şi-a dorit căsătoria cu femeia pe care o iubea, argumentele invocate de Maiorescu – banalitatea unei căsnicii, efectele negative asupra creaţiei poetice şi infidelitatea Veronicăi (”orchestrată” de criticul literar) – au dus la o deteriorare a relaţiei din cuplul Veronica – Eminescu.”
  5. 5. Boala lui Eminescu – suferinţă şi luptă. Când s-a stabilit diagnosticul că Eminescu ar fi bolnav, a început şi marea suferinţă a Veronicăi – pentru el şi alături de el. După ce poetul deja se retrăsese la casa părintească din judeţul Botoşani, în aprilie 1888, Veronica s-a dus la el, rugându-l să se întoarcă, împreună cu ea, la Bucureşti, pentru a căuta un tratament mai bun. Este binecunoscut faptul că în acea perioadă lui Eminescu au început să-i fie administrate injecţii cu mercur… Pentru Veronica a început o altă perioadă neliniştită, deoarece Harieta – sora poetului – a refuzat să o lase în apropierea lui. În 15 iunie 1889, Veronica era în Bucureşti. După ce a aflat că Eminescu a murit, ea a scris – în mai puţin de 20 de minute – tot ce simţea, în poezia „Raze de lună” (care a fost publicată în cotidianul „România” din 20 iunie). Un ziar din Transilvania scria că la slujba de înmormântare a lui Eminescu, oficiată la Biserica „Sf. Gheorghe” din Bucureşti, o doamnă aşeza pe pieptul poetului o cunună de flori de „nu-mă-uita”. Acea doamnă era Veronica Micle.”
  6. „Eu îţi voi aduce ca jertfă viaţa mea”. La două săptămâni după ce „Eminul” ei drag a murit, Veronica s-a retras la Mănăstirea Văratic din judeţul Neamţ, în casa maicii Fevronia Sârbu. Acolo a alcătuit un album „Dragoste şi Poezie”, în care a transcris versuri proprii sau versuri din poeziile lui Eminescu, care i-au fost dedicate. Era tristă, nefericită, deznădăjduită. În acea noapte, de 3 spre 4 august 1889, Veronica Micle a murit după ce a băut o doză letală de arsenic. Ea a înfăptuit, astfel, ceea ce nota într-o scrisoare adresată lui Eminescu, în 1882: „Eu îţi voi aduce ca jertfă viaţa mea”.

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

Omagierea Sfântului Voievod Ștefan cel Mare la Dorohoi – o lecție de istorie și credință pentru cei mici

Publicat

Publicitate

Protopopiatul Dorohoi, în colaborare cu Parohia „Adormirea Maicii Domnului”, a organizat o activitate cultural-religioasă dedicată Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, în cadrul parteneriatului „Școala de Vară” cu Centrul „Jurjac” din Dorohoi.

Evenimentul s-a desfășurat în două etape, reunind copii, reprezentanți ai Centrului de zi „Jurjac” și ai Protopopiatului Dorohoi, într-un cadru educativ și spiritual deosebit. Prima parte a activității a avut loc în Catedrala din Dorohoi, unde participanții au fost invitați să ia parte la o activitate interactivă de cunoaștere și la o scurtă cateheză, în care s-a subliniat rolul credinței în viața copiilor și în formarea caracterului creștin, precizează publicația Slova Creștină de Dorohoi.

A doua parte s-a desfășurat în Sala de ședințe a Protopopiatului Dorohoi și a fost dedicată personalității și moștenirii lăsate de marele voievod al Moldovei. Copiii au avut ocazia să afle detalii din viața și domnia lui Ștefan cel Mare printr-o prezentare biografică adaptată vârstei lor, să participe la un program de lectură tematică și să ia parte la un mic atelier de muzică. În cadrul atelierului, au învățat și interpretat cu emoție cântecul „Când a fost să moară Ștefan”, omagiu artistic adus celui ce a fost numit de popor „atletul lui Hristos”.

Prin această inițiativă, organizatorii și-au propus să insufle tinerelor generații respectul pentru valorile istorice și religioase ale neamului românesc, consolidând totodată legătura dintre școală, biserică și comunitate.
Activitatea s-a bucurat de un real succes și de implicarea activă a participanților, demonstrând încă o dată că educația religioasă și culturală poate fi transmisă cu eficiență prin metode interactive și adaptate copiilor.

Publicitate
Citeste mai mult

Eveniment

Mihai Leu, campionul României la box, a decedat. Anunțul făcut pe pagina de Facebook a sportivului

Publicat

Publicitate

Lumea sportului românesc este în doliu: Mihai Leu, campionul mondial al României la box, a decedat, în seara de 1 iulie 2025. Anunțul a fost făcut pe pagina oficială de Facebook a acestuia. Acesta s-a stins din viață la vârsta de 56 de ani după o luptă cu o boală grea, scrie alba24.ro

”Cu profundă durere, anunțăm trecerea în neființă a lui Mihai, în această seară. Un adevărat campion, atât în ringul de box, cât și pe circuitele de motorsport, Mihai a fost mult mai mult decât un sportiv excepțional, a fost un simbol de voință, curaj și pasiune.

Pentru fani, Mihai a fost și va rămâne un model. Un om care a inspirat prin fiecare luptă, prin fiecare cursă și prin demnitatea cu care și-a trăit viața. Pentru noi, pentru familie, un prieten, un soț și un tată minunat.

Moștenirea lui merge mai departe prin toți cei care l-am iubit, l-am susținut și am fost martori la parcursul său unic”, au scris apropiații acestuia pe pagina sa de Facebook.

 

 

Publicitate

Mihai Leu a ajuns în data de 21 iunie la Institutul Clinic Fundeni cu un elicopter, după ce a făcut din nou hemoragie.. El avea atunci insuficienţă pulmonară şi metastaze pulmonare.

Mihai Leu a mai fost internat la spitalul Fundeni din data de 28 aprilie până la 15 mai, din cauza unor complicaţii.

Acesta ducea o luptă crânceă cu cancerul, de zece ani. Leu a fost, de asemenea, internat de urgenţă din cauza complicaţiilor în lunile mai şi decembrie 2024.

În 2014, Leu a aflat că are cancer la colon.

Mihai Leu a fost campion absolut la raliuri şi a deţinut trei titluri naţionale la Viteză în Coastă. El a fost campion mondial la box, versiunea WBO, în 1997.

Citeste mai mult

Eveniment

Botoșani: Zi dedicată mamei și fiicei: Tabăra de Frumusețe, Educație și Wellness promite o experiență memorabilă. Se fac înscrieri

Publicat

Publicitate

O zi întreagă de răsfăț, conectare emoțională și activități creative le așteaptă pe mame și fiice la Tabăra de Frumusețe, Educație și Wellness, un eveniment unic care pune în prim-plan relația specială dintre cele două generații.

Evenimentul va oferi un cadru relaxant și inspirațional, unde participantele se vor bucura de cinci ateliere interactive, create special pentru a încuraja colaborarea, încrederea și bucuria de a petrece timp de calitate împreună.

Atelierele incluse în program:

  • Masaj relaxant pentru mamă și copil, realizat cu uleiuri naturale, adaptate fiecărei vârste;
  • Mini facial în tandem, cu măști blânde și masaje faciale relaxante;
  • Manichiură colorată, cu lacuri sigure pentru copii și accesorii tematice;
  • Coafuri matching, de tip „mamă-fiică” – de la împletituri până la bucle și panglici;
  • Modeling și postură, un atelier jucăuș pentru exprimarea grației, atitudinii și încrederii.

Spre finalul zilei, participantele vor defila într-o paradă de modă, în care micile prințese vor urca pe podium alături de mamele lor, purtând lookurile create împreună.

Film în aer liber și tombolă cu premii

Ziua se va încheia într-o notă magică, cu proiecția unui film în aer liber, însoțit de gustări, pături și perne pentru confortul tuturor. De asemenea, organizatorii au pregătit o tombolă cu premii speciale pentru mame și fiice, constând în produse de beauty, accesorii și experiențe de răsfăț.

Publicitate

În prețul biletului sunt incluse două mese echilibrate, băuturi răcoritoare naturale, toate materialele necesare atelierelor, acces la photobooth tematic și un goody bag plin cu surprize.

Evenimentul este conceput pentru a oferi nu doar relaxare, ci și un moment autentic de apropiere între mamă și fiică, prin activități care stimulează creativitatea, grija reciprocă și comunicarea.

Locuri limitate

Numărul de locuri este limitat, iar interesul pentru eveniment este ridicat. Organizatorii recomandă înscrierea din timp. Informații suplimentare și rezervări pot fi solicitate prin mesaj privat, pe canalele oficiale ale evenimentului.

Citeste mai mult

Eveniment

CALENDAR ORTODOX 2025: Sfântul Voievod Ştefan cel Mare

Publicat

Publicitate

Măritul Voievod Ştefan cel Mare al Moldovei (1457-1504) a fost numit de popor: bun, mare şi sfânt.

„Bun”, pentru faptele sale de milostenie şi iertarea celor greşiţi; „Mare”, pentru iscusinţa cu care a condus ţara cu dreptate, întrucât prin el Dumnezeu a pedepsit pe cei lacomi şi trădători; „Sfânt”, pentru luptele sale de apărare a întregii creştinătăţi, cât şi pentru numărul mare de biserici şi mănăstiri pe care le-a zidit şi înzestrat cu cele necesare spre slava lui Dumnezeu şi mântuirea credincioşilor.

Deşi a fost încercat de numeroase suferinţe: rana de la picior căpătată în lupta de la Chilia, moartea a patru copii şi a două soţii, trădarea unor sfetnici şi multe războaie, Voievodul nu şi-a pierdut niciodată nădejdea în Dumnezeu, ci şi-a purtat crucea vieţii sale cu răbdare creştinească, luptând cu dârzenie şi neîntrecută iscusinţă împotriva duşmanilor ţării şi ai credinţei. De aceea, istoria mărturiseşte că evlaviosul Ştefan Vodă a trăit nu pentru sine, ci pentru ţara şi credinţa întregului popor.

El aducea mulţumiri şi laudă lui Dumnezeu, nu numai atunci când biruia, ci şi atunci când era biruit, fiind pentru noi o pildă de pocăinţă. Fericitul Voievod a luptat pentru apărarea întregii creştinătăţi, chemând la luptă sfântă pe cârmuitorii creştini ai Europei Ştefan cel Mare şi Sfânt a pus biruinţele în luptele purtate nu seama iscusinţei sale, ci a voii şi puterii lui Dumnezeu.

Pentru credinţa şi smerenia sa, Dumnezeu i-a dat putere şi înţelepciune. Ştefan cel Mare şi Sfânt a fost nu numai un apărător al credinţei creştine în luptele sale cu turcii şi tătarii, ci el a fost şi un mărturisitor al ei prin numărul mare de biserici ridicate cu purtarea sa de grijă, prin înzestrarea lor cu cele necesare slujbelor şi obştei călugărilor, care împleteau rugăciunile de zi şi de noapte cu lucrul mâinilor şi cultura minţii. Ştefan cel Mare şi Sfânt a zidit biserici şi mănăstiri nu numai în Moldova, ci şi în Muntenia şi Transilvania, mărturisind prin aceasta conştiinţa unităţii de credinţă şi neam.

De asemenea şi la muntele Athos, unde pericolul otoman ameninţa tot atât de mult Ortodoxia, a înălţat, înnoit şi înzestrat mai multe biserici şi mănăstiri. Pe toate aceste sfinte lăcaşuri, Ştefan cel Mare le-a înălţat ca mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru biruinţele purtate în lupta cu duşmanii creştinătăţii. Ştefan cel Mare şi Sfânt este o icoană de lumină pentru tot poporul dreptcredincios, un ocrotitor al ctitorilor de locaşuri sfinte şi al celor care luptă pentru apărarea dreptei credinţe şi a patriei.

Publicitate

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending