O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

Dorel  Mihai  Gaftoneanu. Poemul poemelor (varianta clasică).

(Auto)critică

sau Poemul celor 1001 de cuvinte

Parodie-pamflet, specie literară nerecomandată celor lipsiți de simțul umorului.

Motto: Epitaful cardinalului Richelieu.

„Aici zace un celebru cardinal care a făcut mai mult rău decât bine. Binele pe care l-a făcut l-a făcut rău, Răul pe care l-a făcut, l-a făcut bine.”

… Așteptând la  frontiera ce pe oameni îi împarte

În  persoane… mai comune (!) și în știutori de carte —

Peștișorii de duzină  versus prădători de seamă,

Lângă care muritorul va trăi mereu cu teamă —

La controlul de rutină, completez chestionarul,

Dar când văd că mă confundă… simt că s-a umplut paharul!

…Haideți s-o luăm metodic, câte una… peste alta,

Să parcurgem toată lista, are pește… gârlă (!) balta!

Pentru cel ce se pricepe, consemnarea-i de tot hazul,

Vă previn, ca, mai la urmă, să nu-mi arătați obrazul,

Ipotetic, mulți veți spune că e vorba despre mine,

Iar de n-aș fi  fost acela, poate-mi spuneți altul cine…

…Dacă n-o să zic mai multe… care, cine și ce vrea,

Să-mi îngăduiți mea culpa, este doar greșeala mea,

O eroare de proporții, totuși una  asumată,

Ca enigma să rămână… (aparent!)… nedezlegată!

După scurta uvertură, se acceptă  provocarea —

Vom parcurge„interviul”, iar apoi, interpretarea —

Vă voi prezenta sinteza, cum se spune, rezumatul,

Cam la fel ca-n matematici… important e rezultatul!

…D. (M.) G., inițiale, anul nașterii… pe vremuri,

Trei-spre-ze-ce, mai spre toamnă… (când l-auzi începi să tremuri!)

Ziua scumpă, fericită când, conform cu documentul,   

A(m) ajuns în rând cu lumea, sau, mă rog… echivalentul!

Locul nașterii… la țară, stăpânește… alfabetul,

Liga Nordului… desigur, unde a „jucat” Poetul

Printre somități marcante, astrele nepieritoare

Dintr-un Botoșani de glorii, târg etern cu tei în floare…

…După cele povestite, pardonați-mi derapajul,

Mă întorc la „cestiune”, ce și cum cu… personajul!

Vârsta-(m)i mai înaintată, una din deceniul șapte,

Ne arată că-i trecută vremea dinților de lapte…

Scriitor, poet, în fine… fără studii în domeniu,

Dar cu mofturi (de tot râsul!), pe alocuri… chiar de geniu!

Cap pe umeri, vorba vine, familist de complezență,

Calități… oratoria  se remarcă prin absență,

Personalitate ștearsă, pachiderm în exprimare,

O gândire ce ridică semne mari de întrebare,

Purtător de cioc sau barbă… liniuță, nu contează,

Planuri mari de ilustrisim… vrabia mălai visează!

Cu pretenții ce curg fluviu și tupeu la cât încape… 

Histrion nevindecabil, predispus cu drag „să sape”,

Hohote de râs cu carul… când vorbim despre onoare,

À la nenea Caragiale… e sublimă, dar n-o are,

De-ar călca și pe cadavre, categoric, dus… la vale

De invidii… (gelozia!)… de proporții colosale!

Cum ar spune  marii critici, un profil struțocămilă,

Consistent la fel cum este… statueta de argilă,

Călător de cursă lungă printre cercuri influente,

 Ins malefic prin structură, piază rea, eminamente!

Vânător de premii grase, de onoruri și de fuste,

Cu comportament… de turmă, ca gregarele lăcuste!

Autodidact feroce… vorba lui Arghezi, oare?

Ce nu e, nu e, și basta! Din nimic, nimic răsare!

Versatil ca o șopârlă la manevre de culise,

La manipulări cu artă… și la fonduri, pare-mi-se,

Prin urmare, o pot spune, evident, la colțul gurii,

Candidat intergalactic la coroana imposturii!

Cu ocheadele starletei ce vânează reflectoare,

Predispus să-ți facă… (gratis!)… judecata de valoare (!),

Campion de top la intrigi, răutăți și fumigene.

Un negativist de marcă… pun accentul: nota bene!

Sherlock Holmes (/ˈʃɜrlɒk ˈhoʊmz/), când este cazul, ca vulcanul ce erupe, 

Ochi de șoim… (în misiune!)… la mișcările de trupe! 

Conștiință… da’ de unde!… caracter discret, spre zero,

Șarm, noblețe, omenie… cât la împăratul Nero!

Argument grafomaniei, opera-(m)i maculatură

A umplut biblioteca… tobă de literatură!  

Cu(rg) alambicări stupide printre fraze chinuite, 

Monotone și frivole de pe pagini obosite —

La talent… ceva amprente (!) de la cei de ieri si azi —

Țineți minte două vorbe: mimetism și camarazi!

Altfel spus, pe șleau, prieteni… (mi-am propus să nu vă supăr!):

Anturajul… pe măsură (!) și privirea peste umăr!

Catastrofa plus dezastrul… teaca cea cu două săbii,

Greu să-(m)i mai găsești perechea, nici să dai… cu tunu-n vrăbii!

…Candidat la nemurire prins de rafturi de volume,

Pomenit cu multă stimă, însă ca subiect de glume!

Capo boss di tutti capi, arogant ca Bonaparte,

„Flash-and-blood” Coroi-Terente, o stafie de pe Marte…

Marțianul care vine ca inspector pe planetă,

Cabotin de trei parale cu orgolii de vedetă,

Ce-ar urca și Everestul… fără niciun sacrificiu,

Brav pigmeu ce se dorește… Goliath-ul de serviciu!

…Dezacordul — mod de viață, în conflict cu tot ce mișcă,

Vorbele-(m)i sunt gloanțe oarbe, ca-n bătăile cu frișcă,

Strașnic cerber… nonvalorii, arborând o morgă tristă,

Me-ga-tra-gi-pa-ro-di-e… la parada de revistă!  

Demagog de mare clasă, în părerea mea umilă,

Cu un morb de râsu-plânsu’, pandalie de reptilă,

Bullying-ul paradigmatic la nivel de axiomă,

Camuflat sub aparențe, bunul simț intrat în comă…

Meșterul Machiavelli. Eminență cenușie.

Printre lupi în piei de oaie. Cine sunt, se știu, se știe.

…Vă veți întreba ca mâine, când mă voi trezi… Apollo (!)…   

„Iarăși la persoana-ntâia?  E ceva ciudat acolo!” 

…Întorcându-mă la titlu, o voi spune „risoluto”:

N-am veleități de astru, sunt… (cel mult!)… modestul Pluto,

Nu un Jupiter în flăcări care face, care drege,

Nici… urmașul de Luceafăr, aferim, se înțelege,

Dar în urma parodiei cu limbaju-i ca bazaltul,

Îmi exprim nedumerirea: „Eu sunt eu, sau, poate, altul?”

…Pete, umbre, degradeuri, câte nu-s prin tot atlasul, 

A mirare se ridică din sprâncene la tot pasul,

Iar când vezi comentatorii ce converg către extreme,

Argumentum ad absurdum, cum să crezi că nu-s probleme?

Rânduri lungi, povești banale, fără cap și fără coadă,

Drept pretexte de discursuri, într-o muncă de corvoadă…

Declarații de principii, utopii idealiste,

Dacă le privești prin lupă — incomode, moraliste,

Încadrate-n ritm și rimă ca pe timpul lui Neculce —

Cu poetica-i mascată într-o proză tare dulce,

Ca atunci când ți-ai propune Nobelul pentru pictură,

Și-ar ieși… de-o mențiune, culmea, la caricatură!

Niște fabule, probabil, cu trimitere la Donici…

Iar acestea fiind spuse, vă scutesc de alte cronici —

Ce Costin  și ce Ureche, Cantemir, Bolintineanu,

De când stă pe metereze subsemnatul, tot un „…eanu?”

…Spicuind… „proces-verbalul” (!), întocmit, precum se vede,

Pentru crema socială a ființelor bipede,

O Divina Comedie, teatru scris de Noul Dante,

Unul ieftin, la comandă, de prin țara lui Pazvante

(Ce imperiu fără noimă de expresii și cuvinte!),

Cititori și cititoare, sper că veți lua aminte

Și la cei din jurul vostru, hai, măcar, din an în Paște —

Depistați din  fașă monstrul! Somnul rațiuni-l naște!

                                          (DOREL MIHAI GAFTONEANU)