O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

„România literară” nr. 4 din 27 ianuarie 2023. Gellu Dorian publică  articolul de istorie literară „Unde s-a născut Eminescu”. De o vreme, „România literară” se preocupă de ziua de naştere a lui Eminescu. În noiembrie 2022 publică un articol semnat de Jean Dumitraşcu. Acesta încerca să demonstreze  că foarte uşor s-a reţinut ca oficială data naşterii lui Eminescu drept 15 ianuarie 1850 şi că, în realitate Eminescu s-ar fi născut pe 20 decembrie 1849.  În „România literară” nr. 4 din 2023 , Gellu Dorian revine, punctând pe aceeaşi problematică. Trebuie să recunoaştem că articolul urmează o logică, un fir roşu credibil care poate produce o îndoială în mintea cititorului în ceea ce priveşte  data naşterii poetului ca fiind 15 ianuarie 1850. În primul rând explică imposibilitatea de a se fi născut la Joldeşti, Sarafineşti sau Călineşti-Cuparencu: „Cum bunicii lui Eminescu se trăgeau, cei de pe mamă din Joldeşti şi Sarafineşti, judeţul Botoşani, iar cei dinspre tată din Călineştii lui Cuparencu, judeţul Suceava, evident că, maternităţi nefiind pe acele vremuri, pruncul Eminescu ar fi putut veni pe lume, sub ochii unor moaşe, fie la Joldeşti sau Sarafineşti, fie la Călineşti-Cuparencu. Însă cum ştim că de la Joldeşti, Gheorghe Eminovici, un boieraş la curtea domnească de la Iaşi, o luase pe Raluca Iuraşcu cu o dotă frumoasă, cu case în centrul Botoşanilor, unde erau alte condiţii şi moaşe mai pricepute, nevasta, care-i mai născuse în acele case câţiva copii nu putea naşte decât acolo, în buricul târgului, în nici un caz pe malul Siretului, la Joldeşti, la conacul lui Vasile Iuraşcu, într-o iarnă friguroasă, nici la Călineşti-Cuparencu, unde acesta nu mai avea pe nimeni. Prin urmare, logica simplă şi prioritară în această privinţă este că Eminescu s-a născut la Botoşani, în casa de lângă Biserica Uspenia, una din şirul de case cumpărate din dota dată de Vasile Iuraşcu, încă din 1842, pe care le păstrează până în 1855, când le vinde pentru a-şi achita datoriile la bănci şi cămătari.”

Citește și: MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (112)

Gellu Dorian  îşi continuă demonstraţia valabilităţii ipotezelor sale şi pe concluzia că Eminescu nu se putea naşte nici la Ipoteşti. Mai mult, nici 15 ianuarie 1850 n-ar fi ziua corectă a naşterii sale, ci 20 decembrie 1849: „Încă din 1848, Gheorghe Eminovici cumpără de la familia Petrino, căreia-i va rămâne dator timp de peste şapte ani, locul de la Ipoteşti, de lângă bisericuţa pe care o achiziţionase pentru sufletul ei Raluca, soţia căminarului, loc de taină şi spovedanie pentru ea.  Pentru a-şi spori veniturile, Gheorghe Eminovici închiriază mare parte din casele din Botoşani, păstrând-o doar pe cea de lângă Biserica Uspenia, şi se mută într-o casă veche de la Ipoteşti, unde putea locui doar vara.  Abia în 1850 începe noua casă, în care se va muta cu totul în 1851. . Având, astfel, în vedere circumstanţele acelei ierni, cât şi data botezului pruncului Mihail, 21 ianuarie 1850, precum şi condiţiile precare din casa veche de la Ipoteşti, fără încălzire, , Raluca Eminovici nu putea să nască decât la Botoşani, nu cu şase zile înainte de botez, adică pe 15 ianuarie 1850, ci pe 20 decembrie 1849, de Ignat, cum va spune însuşi poetul mai târziu.”

Concluziile lui Gellu Dorian sunt categorice: 1. „Din toate aceste presupuneri, unele fără acoperire, altele cu intenţii clare de speculaţie şi de arondare a lui Eminescu la acele locuri, doar Botoşanii şi Ipoteştii rămân în discuţie în ce priveşte locul naşterii lui Eminescu. Acest lucru rămâne doar la înţelegerea biografilor sau împătimiţilor de Eminescu…”; 2. „Mitrica Bisericii Uspenia, în care a fost botezat Eminescu, rămâne, din acest punct de vedere, singurul document oficial, iar aceasta nu se află la Ipoteşti, unde exista o bisericuţă, care iarna nu funcţiona, probabil, ci la Botoşani, unde cu siguranţă poetul s-a născut în data de 20 decembrie 1849, cum trebuie să-l credem pe poet…”.

În stilu-i caracteristic, Gellu Dorian a simţit nevoia să  vină şi în actualitate cu două săgeţi ironice, cu care, trebuie să menţionez, nu sunt de acord: 1. „Aşa cum vedem acum tot felul de opinii, de fixaţii mai exact, în ceea ce priveşte ultima poezie scrisă de poet, dar şi despre unii posibili copii ai poetului, din stirpea cărora curge sânge poeticesc prin venele unor botoşăneni nărăviţi la glorie şi din această postură”; 2. „…Memorialul Ipoteşti – Centrul Naţional de Studii Mihai Eminescu, un conglomerat de care se bucură tot felul de lume, numai memoria lui Eminescu nu cu adevărat. Astfel, o astfel de încetăţenire falsă a locului naşterii lui Eminescu a condus până la urmă, la situaţia de acum, când, de fapt, Botoşanii şi Ipoteştii, dimpreună, ar fi putut deveni Weimar-ul României, aşa cum germanii au gândit parcul din împrejurimi şi clădirea din centrul oraşului în care a locuit Goethe.  Însă la Botoşani, locul naşterii lui Eminescu, nu există un astfel de interes, care, în fond, ar arăta adevăratul respect faţă de cel mai mare poet al românilor, pentru că pe umerii acestor edili se află un haos asemănător cu cel ce se vede acum aici, la Ipoteşti şi Botoşani, loc care ar putea deveni una din importantele mize turistice ale României şi, în fond,un bun cultural naţional, important în menţinerea identităţii naţionale, pusă în pericol din toate unghiurile politicilor contemporane”.

„România literară” nr. 5 din 3 februarie 2023.  Nicolae Georgescu  publică articolul de istorie  literară „La o fotografie a lui Eminescu” (I).

Prima secvenţă a articolului („Eminescologie pe internet”) face referire la un articol al lui Ion Ionescu Bucovu publicat pe Academia.edu, cu referire la o fotografie a poetului din 1887, de la bolniţa Mănăstirii Neamţ. Nicolae Georgescu spune răspicat că acest articol „mă irită şi-mi suscită, în acelaşi timp, atenţia”. Sunt reluate câteva pasaje din Ionescu Bucovu care l-au  iritat: 1. „Se ştie că la Mănăstirea Neamţ Eminescu a fost internat între 9 noiembrie 1886 şi 9 aprilie 1887, fiind tratat rudimentar cu găleţi  de apă aruncate în cap, cu cufundări în putină şi cu bătăi cu frânghia udă”; 2. „Spitalul din pădure”, cum îl numeşte doctorul Panait Zosîn, care l-a tratat un timp pe Eminescu, era o bolniţă rudimentară care între timp s-a distrus, lăsând locul actualului edificiu”.  Despre doctorul Zosîn, precizează Nicolae Georgescu: „… a venit la bolniţa de la Neamţ în anul 1900, împreună cu soţia şi cu soacra sa, practicând amorul în trei, motivând că e liber cugetător, medic (era şi tânăr socialist), drept pentru care obştea sătească i-a intentat proces pentru imoralitate, el s-a apărat printr-o broşură unde-şi clamează dreptul la iubirea care-i place, dar a trebuit să părăsească locul învins de neiertătorii judecători. A văzut scriptele spitalului, a tăiat diagnosticul pus în dreptul lui Eminescu, scriind deasupra deliriun tremens –  şi-a descris procedurile medicale după mărturii de peste 15 ani din amintirile unui bătrân pacient care se aciuase aici şi pretindea că la cunoscut până şi pe Eminescu Textul lui s-a publicat în revista „Spitalul”, din Iaşi, publicaţie de prestigiu medical (patronată de A. D. Xenopol) şi de aceea este luat în considerare”. Continuă Nicolae Georgescu: „După ce că suntem, iată, o mână de iubitori ai lui Eminescu,, nu ne adăposteşte un institut, , o revistă, o instituţie culturală ori educativă – nici noi între noi nu ne citim, baremi ca să depăşim penibilul: cum să-l fi tratat Zosîn pe Eminescu?! E un martor mincinos – şi cu asta să-l ţinem cel puţin în suspiciuni. Ce bătăi cu frânghia udă ori băi cu apă rece (iarna!) – când omul acesta, despre Eminescu vorbesc, trimitea poezii la „Convorbiri literare!, protesta în ziare de la Bucureşti să nu se facă chete publice în numele său, primea oaspeţi şi se plimba prin pădurile din jur…”.