O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:
„România literară” nr. 3 din 20 ianuarie 2023. După ce, cu câţiva ani în urmă, a scris despre feminitatea limbii române, în acest număr al revistei, Irina Petraş face o „laudă infinitivelor lungi”: „Aproape orice pagină din literatura română va proba nu doar copleşitoarea lor prezenţă, ci şi rostul lor de contraforturi pentru mesajul de adâncime al textului”. Autoarea exemplifică din Macedonski, Blaga, Barbu, Nichita Stănescu şi alţii ajungând până la Gabriel Chifu. În fapt, şirul exemplificărilor începe cu Eminescu: „Astfel, scriind despre Eminescu, am descoperit cu uimire că, printre cuvintele cu o singură apariţie în poeziile şi proza lui (inventariate de Luiza Seche), se găsesc infinitive profund „eminesciene” precum: adăugire, adorare, adormire, amorţire, fermecare, frângere, glăsuire, infinire, împătimire, înfiorare, înfocare, întrupare, învăpăiere, nălucire, oglindire, , peire, prejmuire, prigonire, rătunzire, revedere, rotire, scânteiere, tâlcuire, tulburare, umbrire, undoiare, veghere, care stau alături de infinitivele lungi cu o frecvenţă mai mare de 10 a căror pregnanţă e indiscutabilă: iubire, visare, simţire, cugetare, zâmbire, cântare, fire, gândire, tăcere, durere, deşteptare, mărire, răzbunare, nemurire, visare, ochire, nemărginire, putere.”
„România literară” nr. 3 din 20 ianuarie 2023. Andrea H. Hedeş publică o cronică cu titlul „Ciclopul” la volumul lui Gellu Dorian, „La locul meu” (Editura „Rocart”, Băbana, 2022). Reţin: 1. „propune o panoramă a lumii căzute, în versuri care, cu precizie şi severă eleganţă relevă factorul caracteristic al acestei lumi: lipsa de orizont”; 2. „starea omului, starea literaturii / culturii, starea lumii. Aceste trei teme comunică între ele printr-o reţea fină de rădăcini, poemele ivite având, doar la o primă lectură, independenţă, în fond, rezultatul final fiind o cronică în versuri şi metafore, simboluri, comparaţii, sugestii, asupra contemporaneităţii”; 3. „în această lume, aflată nu în disoluţie, ci pervertită şi savurându-şi pervertirea, poetul poate fi, poate exista doar LA LOCUL SĂU. Masa de lucru este exil şi refugiu. Izolarea şi uitarea în care a căzut poetul sunt forme de existenţă şi rezistenţă, o paradoxală salvare…”; 4. „poemele din „La locul meu” sunt poeme scrise cu nedisimulată durere. Elegiace, cum o arată titlul, în unele cazuri; lamentaţii purtând vibrato-ul amar al exilului, plânsul celui străin acasă, printre confraţi…”; 5. „scrise la persoana întâi, sub forma unor confesiuni, constatări, consemnări ample, poemele au un vers curat, limpede, cuvinte „simple” care se înlănţuie cu aparentă lejeritate, cu o naturaleţe ce aminteşte de cuvintele vorbite nu scrise, dar din care se ivesc, neaşteptat, impresionante imagini, surprinzătoare comparaţii”; 6. „motivul ochiului, unic, atoatevăzător, aminteşte de un creator care îşi urmăreşte creaţia fără a o mai putea salva, dar şi de inadecvarea şi decalajul monstruoase a celui care, aşa cum am spus, simte enorm şi vede monstruos. Poetul şi lumea lui, poezia, par reminiscenţe ale unui trecut mitic, fără rost şi fără loc în minunata lume nouă.”
„România literară” nr. 3 din 20 ianuarie 2023. Poziţia lui Dumitru Avakian faţă de capodopera „Oedip” de George Enescu. Dumitru Avakian, printr-un P.S. ataşat cronicii sale muzicale, aduce un reproş managerului Operei bucureştene: „Aflat în evidentă dezorientare, în limitată ştiinţă de cauză – pe parcursul unei recente întâlniri publice – ministrul Culturii s-a lăudat personal şi l-a lăudat cu calificative de excepţie pe actualul director al Operei bucureştene, Probabil pentru faptul că actualul manager, el însuşi un bun maestru de cor, nu a fost în stare să monteze această capodoperă muzical–dramatică – opera enesciană „Oedip”. Este o lucrare care – beneficiind de montări regizorale înnoite – ar trebui să facă parte din repertoriul curent al primei scene lirice a ţării. Este bine ca şi domnia sa să afle acest amănunt. Pentru noi, cu totul semnificativ! O nouă premieră a acestei geniale lucrări a fost de altfel promisă de dirijorul Cristian Măcelaru, pentru această toamnă, cu prilejul proximei ediţii a festivalului enescian.”