Connect with us

Eveniment

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (105)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

Teofil Vâlcu. Student la Cluj. Îşi aminteşte Teofil Vâlcu: 1. „Am fost în aceeaşi cameră cu Geo Nuţescu, Aurel Giurumia, Nicolae Spadercă, George Miclea, Victor Bucurescu, Marin Aurelian, Ion Tudorică şi Emil Bârlădeanu”; 2. „Şansa mea, a noastră, a fost de a avea profesori, pedagogi, oameni de o aleasă ţinută morală şi profesională: Ştefan Braborescu, Maria Cupcea, Şerban Iamandi. Cu toţii ne-u turnat în suflete flacăra vie a artei”; 3. „Am fost împărţiţi între „casa mică” a teatrului din Institut şi „casa mare” a Naţionalului, unde am ucenicit din primul an”.

Teofil Vâlcu recunoaşte că Institutul din Cluj l-a învăţat disciplina, seriozitatea, respectul şi dragostea pentru sufletul omenesc. Actorul povesteşte undeva cum a fost cu admiterea la Facultatea de Teatru. Redăm povestea în forma dată de Ina Baras: „La 20 august 1950 s-a căsătorit sora mai mare a actorului. Fireşte, n-a lipsit de la ceremonie.  Prietenul său, actorul Geo Nuţescu, însoţit de un alt amic, a plecat la Bucureşti, la cursurile de pregătire pentru Institutul de Artă Teatrală. De acolo, Geo i-a trimis lui Teo un răvaş: „Vino cu noi la Cluj. Fulger. Masa şi cazarea asigurate.” Cum a primit mesajul, aşa cum se afla, în tenişi şi în trening, Teo a sărit în primul tren şi a plecat la Cluj. E uşor de ghicit finalul”:

Citește și MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (104)

Teofil Vâlcu. La Teatrul din Cluj.  Rămânerea la Cluj, până în 1959, a fost determinată de profesorul Ştefan Braborescu.  La 25 de ani i se încredinţează rolul Agamemnon în “Hecuba” de Euripide, în care joacă alături de marea tragediană Magda Tâlvan şi numele de rezonanţă Ion Tâlvan. La Teatrul din Cluj, în 1950, în afară de cei trei amintiţi, mai erau: Viorica Dimitriu, Silvia Ghelan, Ligia Moga,  Ileana Ploscaru, Anişoara Potoroacă, Gil Potoroacă, Toma Dimitriu, George Aurelian, Doina şi Dorel Urlăţeanu, Gogu Gherasim şi Octavian Cozmuţa. Teofil Vâlcu a avut parte la Cluj de o atmosferă teatrală dominată de emulaţie. Profesionalitatea şi rigoarea colectivului teatral clujean erau determinate de autoritatea regizorală a Mariettei Sadova.

La Cluj, Teofil Vâlcu va juca printre altele: Vedernikov din “Ani de pribegie” de Arbuzov, Răzvan din “Răzvan şi Vidra” de Haşdeu,  Esop din “Vulpea şi strugurii” de Figueiredo sau Satin din “Azilul de noapte” de Gorki.

Teofil Vâlcu. Omul. I s-a spus “balaur bland, cu sute de capete”. Lumea nu prea îşi aminteşte întâmplări vesele despre/cu el, pentru că trata totul la modul cel mai serios. Val Condurache evoca adesea “pofta de viaţă pe care n-a mai întâlnit-o decât la câţiva oameni”. Tot Val Condurache adaugă: “Actorul şi omul cântau pe toată claviatura: măreţ şi umil, tulbure ca sângele şi senin ca lacrima, bolborosind ca un vulcan şi luminos ca Apollo”. Ştefan Oprea, un bun cunoscîtor a activităţii teatrale ieşene scria: “Şi el şi Doamna Ani sunt oameni deschişi şi bucuroşi întotdeauna de oaspeţi”. Despre apartamentul soţilor Vâlcu, “un adevărat cuib al familiei”, Ştefan Oprea mai spunea că e “şi un fel de sanctuar al Thaliei”. Continuă Ştefan Oprea: “Omul acesta, aparent dur, cu vocea puternică şi fizic de răzes, e un copil duios şi bun căruia vocea i se moaie şi noduri i se aşează în gât, când vorbeşte despre cei dragi din familia lui şi despre cei dragi din teatru”.

Publicitate

Dispărând Teofil Vâlcu, s-a putut constata că a dispărut un OM, un “uriaş” al scenei ieşene despre care Val Condurache scria: “Şi a dispărut, pentru că nimeni din cei în viaţă nu are statura lui. Nu vorbesc de talent şi nici de măiestrie, ci de o sumă de date care fac dintr-un om mai mult decât un actor”.

Când a orbit, Teofil Vâlcu avea un tremur în voce.  Spunea Ştefan Oprea: “Tremurul din voce  nu-mi pare un semn de slăbiciune, ci de extraordinar optimism”.  Teofil Vâlcu spunea mereu că “nimic nu se compară cu revenirea acasă, în fotoliul drag, şi discuţiile lungi cu soţia, Doamna Ani, adevărata lui dragoste”.

 Urmăriți știrile Botosani24.ro și pe Google News

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

VIDEO: Moment emoționant pentru botoșăneanul Gheorghe Bulboacă, un glas al credinței profunde și dascăl al vocației sacre

Publicat

Publicitate

Miercuri, 23 aprilie 2025, cu prilejul prăznuirii Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, la Biserica „Sfântul Gheorghe” din municipiul Botoșani a fost oficiată o slujbă arhierească deosebită, săvârșită de  Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. Alături de acesta s-a aflat Preasfințitul Părinte Veniamin, Episcop al Basarabiei de Sud, și un sobor de preoți și diaconi.

Evenimentul liturgic a început cu slujba hirotesiei întru citeț, săvârșită de Mitropolitul Teofan, în cadrul căreia  Gheorghe Bulboacă , cântăreț bisericesc la Biserica „Sfântul Ioan Botezătorul” din Botoșani, a primit această vrednicie.

Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a fost oficiată într-o atmosferă de aleasă sărbătoare, în prezența numeroșilor credincioși veniți să cinstească ocrotitorul lăcașului de cult.

Gheorghe Bulboacă – glas al credinței și dascăl al vocației sacre

Gheorghe Bulboacă este o figură binecunoscută în spațiul spiritual și educațional al Botoșaniului, remarcându-se atât prin calitatea sa de cântăreț bisericesc la Biserica „Sfântul Ioan Botezătorul”, cât și ca profesor la Seminarul Teologic din Botoșani. Cu o voce care poartă ecoul tradiției liturgice și o vocație pedagogică profundă, el îmbină armonios arta muzicii sacre cu misiunea formării viitorilor slujitori ai altarului.

În calitate de cântăreț bisericesc, Gheorghe Bulboacă este un model de rigurozitate și evlavie. Prezența sa în strană aduce un plus de solemnitate slujbelor, iar interpretările sale respectă cu fidelitate canoanele muzicii bizantine, contribuind la păstrarea unei tradiții vii și autentice.

Publicitate

Activitatea sa didactică la Seminarul Teologic din Botoșani este la fel de remarcabilă. Acolo, Gheorghe Bulboacă este cunoscut drept un profesor dedicat, care nu oferă doar cunoștințe, ci cultivă și valori – respectul pentru liturgică, dragostea față de muzică și atașamentul față de vocația preoțească. Prin dăruirea sa, a pregătit Corul Bisericii „Sfântul Ioan Botezătorul”, dar și Grupul psaltic Filotheus al Seminarului Botoșani, insuflând membrilor celor dou formații corale nu doar competență, ci și conștiință.

Într-o lume în continuă schimbare, Gheorghe Bulboacă rămâne o prezență statornică, punte între tradiție și viitor, între cuvântul rostit și cântul înălțat spre cer. Este, în esență, un om al Bisericii și al școlii, un reper pentru comunitatea locală și pentru cei care au privilegiul să-i fie elevi sau să-l asculte.

Citeste mai mult

Eveniment

VIDEO: Biserica „Sfântul Gheorghe” din municipiul Botoșani și-a cinstit ocrotitorul spiritual. Doi ierarhi au fost prezenți în ziua hramului

Publicat

Publicitate

Dacă zidurile și firul de iarbă ar putea vorbi, cu siguranță ar putea da mărturie despre evlavia profundă a credincioșilor din municipiul Botoșani atunci când vine vorba de sărbătoarea bisericii ce îl are ca ocrotitor pe Sfântul Gheorghe. 

Construită între anii 1541 și 1551 de Doamna Elena Rareș, Biserica „Sfântul Gheorghe” din Botoșani rămâne un simbol al credinței și al identității spirituale locale. Aflat sub ocrotirea Sfântului Gheorghe – învingătorul mitic al „balaurului” necredinței și al slăbiciunilor omenești – acest lăcaș este cel mai vechi din municipiu și un reper istoric important.

Și anul acesta, credincioșii din Botoșani s-au adunat pe 22 și 23 aprilie, au umplut curtea bisericii pentru a aduce  cinstire sfântului ocrotitor, într-o atmosferă de sărbătoare, rugăciune și comuniune.

După procesiunea din seara zilei de marți, cu racla în care s0au aflat sfintele moaște al Sfântului Gheorghe Pelerinul la care au participat mii de botoșăneni, în frunte cu trei ierarhi, în ziua de prăznuire a sfântului emoția profund duhovnicească a fost din nou ingredientul principal al sărbătorii bisericii din inima orașului.

Sfânta Liturghie a fost oficiată de un sobor de preoți și diaconi, în frunte cu Înalt Preasfințitul Teofan și Preasfințitul Episcopul Veniamin Goreanu, venit tocmai de la Cahul, Republica Moldova, acesta din urmă fiind și cel care a ținut cuvântul de învățătură de după citirea Evangheliei. Sute de botoșăneni au mărturisit la unison credinția, rostind din toată inima simbolul ortodoxiei , „Crezul” și au plecat capetele după ce rugăciunea „Tatăl nostru” a pătruns în străfundul sufletului, rostită fiind deopotrivă de preoți și credincioși.

Un moment înălțător a fost și cel în care ipodiaconul Mihai Moisii a fost hirotonit diacon. După momentul intonării Axionului din cadrul Sfintei Liturghii, acesta a fost condus de către diaconi la arhiereu, lângă sfânta Masă, zicând: „Porunceşte, Preasfinţite Stăpâne, pe cel ce vi se aduce înainte spre a fi hirotonit diacon”. Intonarea cântărilor „Sfinţilor mucenici…”, „Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule…” și „Isaie, dănţuieşte…” a constituit un alt moment emoționant pentru tânărul Mihail și familia sa.

Publicitate

Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost oferite de membrii Corului „Teofania”, condus de dirijorul Teofan Dascălu, student în anul V la Medicină, fiul directorului Seminarul Botoșani, pr. Daniel Dascălu.

ÎPS Teofan s-a adresat credincioșilor la finalul slujbei, într-un cuvânt menit să îndemne la introspecție, la o reevaluare a priorităților din viața noastră ( VIDEO în articol).

Părintele Dumitru MAteciuc a adresat mulțumiri tutror celor care au contribuit într-un fel sau altul la o organizare impecabilă și anul acesta la hramul Bisericii „Sfântul Gheorghe ”din municipiul Botoșani.

Citeste mai mult

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (345)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

 

CITIND „CAFENEAUA LITERARĂ” (NR. 3 DIN 2025)

Ion Simuț și „Diagrama unei redresări”: Autorul  constată o nouă direcție a revistei „România literară” care constă în: 1) „o tendință împăciuituristă din ce în ce mai apăsată în programul său de redresare”; 2. „proclamă o politică a destinderii, ca răspuns la o conflictualitate extinsă, profund nocivă”. Analizând „declarația patetică” a lui Gabriel Chifu, Ion Simuț evidențiază trei chestiuni: 1) „începe strădania de a înlocui ura și egoismul cu civilitatea și respectul”; 2) „redacția va publica textele bune indiferent de cine sunt scrise, fără opreliști și prejudecăți”; 3. „cronicarii revistei vor scrie despre toate cărțile ajunse la redacție”. Interesantă este lista lui Simuț a scriitorilor care, sub directoratul lui Nicolae Manolescu, nu puiblicau în „România literară”: Nicolae Breban, Dumitru Țepeneag, Petru Popescu, Norman Manea, Sorin Alexandrescu, Eugen Uricaru, Mircea Cărtărescu,  Mircea Dinescu, Doina Ruști, Stelian Tănase, Cristian Teodorescu, Petru Cimpoeșu, Dan Lungu, Cristian Tudor Popescu, Simona Antonescu, Aura Christi, Mirela Roznoveanu, Radu Țuculescu, Radu Pavel Gheo, Bogdan Alexandru Stănescu, Cristian Fulaș sau Octavian Soviany;

Ion Simuț în „Scriitori noi la porțile Academiei”: 1) „Gabriela Adameșteanu, propusă în secție într-o primă etapă, s-a retras înaintea votului în plen”; 2) „La o primă încercare, în urmă cu trei-patru ani, Mircea Cărtărescu nu a întrunit în secție numărul de voturi necesare pentru a ajunge în etapa confirmării în plen”; 3) „Acum, în februarie 2025, a obținut 9 voturi în secție, dar nu a obținut majoritatea în plen (a obținut 73 de voturi, față de 74 necesare). Episodul a stârnit multe discuții. Principalii opozanți ai validării au fost Nicolae Breban și Valeriu Matei, acuzându-l pe Mircea Cărtărescu de „atac grosolan la Cioran”, pe care l-ar fi considerat fascist, când relația lui cu teologia legionară înseamnă altceva”; 4) Marta Petreu a fost blocată de intervenția severă a lui Nicolae Breban”; 5) Sigur că în etapa imediat următoare pot fi luate în seamă numai două-trei nume de scriitori, la paritate cu propuneri noi de lingviști sau filologi. Membrii secției vor hotărî care vor fi acelea. Eu am ținut să sugerez numai extinderea bazei de selecție a candidaților înspre creatori cu o opera convingătoare”;

Virgil Diaconu ia în discuție teoria „ARTEI POETICE A INFLUENȚELOR” a Florinei Ilis.  Această teorie a fost lansată de prozatoarea Florina Ilis la deschiderea  „Festivalul de Literatură” de la Cluj-Napoca, din 13-14 iunie 2024, prin intervenția cu titlul „Cuvânt despre Eminescu”. Autoarea ar fi urmărit să își convingă ascultătorii și eventual cititorii, spune Virgil Diaconu, „… de faptul că poezia/literatura română are continuitate și că această continuitate este realizată în mod expres prin arta poetică a influențelor literare, care afirmă că poezia se creează din poezia predecesoare; sau, în formularea prozatoarei: „poezia original, adevărată, înseamnă traducerea/copierea în stil propriu, de către fiecare generație de poeți a marii poezii a generației anterioare”.   Printr-o intervenție pe trei pagini de revistă,clădită pe un fir logic susținut de exemple, Virgil Diaconu demontează teoria Florinei Ilis. Rețin concluzia finală: „A legitima arta poetică a influențelor literare înseamnă a legitima o artă poetică minoră, pseudoestetică, și implicit o poezie modestă, înseamnă a susține că poezia românească de valoare este, de fapt, o poezie imitativă, pastișantă, livrescă, deci eșuată estetic. Și mai înseamnă, desigur, a nu înțelege, de fapt, poezia autentică”;

Publicitate

Suplimentul „Arte poetice”, îngrijit de Virgil Diaconu, este dedicat „Zilei internaționale a poeziei” (21 martie.).  Nicolae Mușa traduce din autorii francezi Victor Hugo, Arthur Rimbaud, Paul Verlaine, Charles Baudelaire și Alphonse de Lamartine, iar din traducerile lui George Lesnea antologatorul a ales „Focul vânăt” de Serghei Esenin. Dintre poeții români, Virgil Diaconu s-a oprit la Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, Nicolae Labiș, Eusebiu Camilar, George Stanca., Marian Barbu, Marius Chelaru și două poeme ale antologatorului. De fapt, Virgil Diaconu. Lucrează de 25 de ani la o antologie de poezie universal cu titlul „Nu atingeți Duhul”, pe care o va finalize în acest an”;

Jean Dumitrașcu își continuă (a ajuns deja la episodul 42) „atitudinile” sale față de generația `6o pe care o consideră „generația socialismului”; Acest episod este intitulat „Niculae Stoian, cântărețul fără limite al lui Ceaușescu”. Punând accent pe volumele „Răsunet peste țară” și „Tânăr peste țară”, rețin  căteva puncte de vedere ale lui Jean Dumitrașcu: 1) „modelul său declarat e Maiacovski”; 2. „spiritual definitoriu al lui Niculae Stoian este „entuziasmul veșnic”; 3.) „nu e poezie, ci vomă comunistă”; 4) „e o poezie lozincardă”;

La rubrica „Actualitate” este prezentat volumul Mihai Eminescu, Sonete/Sonnets”(Editura „Eikon”, 2025), în traducerea Dianei Cârligeanu. Rețin: „Antologia din poezia lui Mihai Eminescu cuprinde toate cele 31 de sonete scrise de către poet.  O antologie asemănătoare  a fost alcătuită de către Petru Creția în annul 1991. Traducerea de față reprezintă primul volum dintr-o proiectată integrală bilingvă, română-engleză, a poeziilor lui Mihai Eminescu, ne spune traducătoarea  în prefața volumului.  Însă sensul integralei este totuși schimbat, pentru că prin el autoarea traducerilor înțelege„toate poiemele care sunt la un nivel rezonabil de șlefuire și pot fi considerate reale creații artistice”. Această decizie pertinentă nu este totuși respectată în cazul prezentului volum, pentru că Diana Cârligeanu traduce toate sonetele, iar în acest calup se cuprind atât două prelucrări ale unor sonete străine (Shakespeare și Gaetano Cerri), cât și 26 de sonete nepublicate  de Mihai Eminescu, deci negirate artistic de el. Poetul nu a publicat el însuși decât trei sonete. Celelalte 26 sunt amestecate valoric și impuneau, și ele, o selecție”;

Citeste mai mult

Administratie

Asfaltări în comuna Avrămeni: Drumuri noi în Aurel Vlaicu, urmează Timuș, Panaitoaia și Dimitrie Cantemir

Publicat

Publicitate

Locuitorii din satul Aurel Vlaicu, aparținând comunei Avrămeni, se bucură de începerea lucrărilor de asfaltare a drumurilor locale, un proiect așteptat de mult timp de comunitate. Potrivit administrației locale, lucrările au început astăzi și vor continua, în etape, și în celelalte sate: Timuș, Panaitoaia și Dimitrie Cantemir.

Primăria a anunțat că, imediat după finalizarea asfaltării, vor fi demarate lucrările pentru consolidarea acostamentelor, amenajarea rigolelor de scurgere a apei pluviale și asigurarea accesului facil către proprietățile locuitorilor.

Așa cum am promis, ne ținem de cuvânt și continuăm lucrările de modernizare a infrastructurii rutiere din comună. Este un pas important spre creșterea confortului și siguranței pentru toți cetățenii noștri”, a transmis administrația locală.

Totodată, autoritățile precizează că în paralel cu acest proiect se lucrează și la alte investiții menite să contribuie la dezvoltarea durabilă a comunei, fără a oferi deocamdată detalii suplimentare.

Proiectul de asfaltare vine ca răspuns la solicitările repetate ale locuitorilor și reprezintă o etapă esențială în îmbunătățirea condițiilor de trai și a mobilității locale.

Publicitate

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending