Connect with us

Eveniment

Mărturii din culise: Când, de ce și cum a început tradiția împodobirii baldachinului Sfintei Parascheva

Publicat

Publicitate

Peripeții, ispite și minunate potriviri de întâmplări. Florentina Buștei povestește cum s-a născut, în 2003, o adevărată tradiție – din dragoste și din evlavie față de Cuvioasa Parascheva.

Fiind însărcinată cu fata cea mai mică – în 2001 se întâmpla asta – Cuvioasa Parascheva mi-a apărut în vis și mi-a zis că voi naște o fetiță de care ea va avea grijă. M-am trezit, mi s-a părut un vis altfel, nu că acum orice visez aș lua în considerare. Mi s-a părut un vis altfel și m-am gândit așa: Ia stai să vezi, că eu o să nasc de Sfânta Parascheva! Am născut fetița cu două zile înainte de 14 octombrie. Totul a fost în regulă, un copil sănătos, fără nici un fel de problemă, scrie DOXOLOGIA.

Peste aproape trei ani, doi ani și jumătate, de fapt, iarăși am visat-o pe Sfânta. Eram în curtea Mitropoliei, am intrat, m-am închinat. Și atunci, când m-am trezit, am zis: Ceva se întâmplă și eu trebuie să merg la Iași! Am venit cu soțul undeva prin luna martie, aprilie, ne-am închinat la Sfânta și pe urmă așa de fericiți și de bucuroși am plecat de aici, așa o mulțumire sufletească și un sentiment am trăit, nici nu știu cum să vi le descriu! Pentru că la două, trei săptămâni am revenit. Nu conta ziua, nu conta ora, cum prindeam o fereastră să avem timp să venim, să ne închinăm și să ne întoarcem la București, noi asta făceam. Devenise ca o dependență sufletească, ca un ceva pe care trebuia să-l facem. Parcă-și făcea efectul unui medicament, ceva care te făcea foarte fericit.

Și venind așa câteva luni, soțul meu a spus: Când va fi ziua Sfintei, vreau să-i îmbrac baldachinul cu flori. Și am zis bine, așa facem. Am fost foarte fericită, dar trebuie să recunosc că ideea a fost a soțului meu.

Și înainte, undeva pe la jumătatea lunii septembrie, am luat numărul de telefon de pe internet și am sunat la Mitropolie. Mi-a răspuns părintele Dosoftei, pe vremea aia nu știam cine este, nu-l cunoșteam deloc. I-am spus cine sunt și că vreau să vin de hramul Sfintei, să îmbrac baldachinul cu flori. Nefăcându-se atunci lucrul acesta aici, dânsul cred că nu a înțeles foarte bine ce am spus eu. Poate că nici nu m-am exprimat cum trebuie, poate era și puțin grăbit… și-mi zice: Nu am înțeles ce vrei să faci. Încep să explic.

Știți, noi ne ocupăm cu florile și aș vrea să-i aduc flori Sfintei. Vreau să îmbrac baldachinul în ziua Sfintei cu flori.

Publicitate

Și el a întrebat: Vrei s-o îmbraci pe Sfânta?

La care eu imediat zic: Cum adică? Eu pot s-o îmbrac pe Sfânta, se poate face lucrul ăsta?

Mi-a spus că se poate. M-a întrebat de unde suntem, am spus că din București. Mergeți la Mănăstirea Pasărea și spuneți că vreți un veșmânt pentru Cuvioasa Parascheva și asta e tot ce pot să vă spun, mai departe eu tot nu înțeleg ce vreți să faceți dumneavoastră.

Pe mine mă interesa mai puțin partea cu florile în momentul acela, mă prinsese ideea cu veșmântul Sfintei. I-am explicat soțului, am mers la mănăstire la Pasărea, am ales un material pe care l-am crezut mai frumos și potrivit și am comandat veșmântul Sfintei.

Un camion de flori vrac

Știam că pe 12 octombrie o scoate pe Sfânta afară, în baldachinul din fața Catedralei, așa că pe 11 octombrie, într-o dimineață, am încărcat un camion cu flori. Vrac! Așa cum sunt ele la en gros. Acuma vă puteți da seama, dacă la București se lucrează, 24 de ore 10-12 oameni, la făcut aranjamentele, noi am venit cu florile vrac în fața Mitropoliei. Cu o singură doamnă floristă, cu fetița mea, Maria care la vremea aceea avea 12 ani și cu soțul. Și ne-am trezit în fața Mitropoliei. Ploua torențial, era frig, ne-am cumpărat geci, căciuli, mănuși, cizme și așa mai departe și am zis: Doamne, ce ne facem?

Părinții ieșeau nedumeriți: Dar ce faceți cu florile astea, dar ce se întâmplă aici? Noi cu mașina asta mare, camion: Păi, știți, noi vrem să aranjăm baldachinul. Dădeau din umeri, se uitau, treceau, plecau, doamna Ica, florista, săraca zicea: E foarte mare, e foarte mult, e imposibil ca eu, o persoană, să pot face ceva. Nici nu știu de unde să încep. Am numărat noi suporții de jur împrejur, erau 14. Și zicem, hai să cumpărăm 14 vase, să încercăm să le facem pe astea și cu restul florilor plecăm acasă și asta e… Eram atât de supărată și de mâhnită, aveam un nod în gât și-n mintea mea se petrecea ceva de genul – cine m-a pus, dar de ce am venit, dar de ce n-am gândit toate cum trebuie de dinainte?!…

În momentul acela mă sună Nicu Marin, prieten și client totodată, colaborator. Nu importator, el are o firmă mare de evenimente. Și mă sună așa, puțin panicat:

Ce mă fac, că trebuie să-ți dau o comandă, dar uite, sunt foarte agitat, că nu am cum să ți-o trimit.

Lasă-mă, îi zic, că sunt supărată, nu-mi arde acum de comanda ta, vorbim mâine.

Nu, nu cred că ajung, că zice… sunt plecat din București, sunt tocmai în Iași.

Zic: Nuu, mai repetă o dată!

– Sunt în Iași.

– Și ce faci în Iași?

– Păi, ce să fac, zice, am avut un eveniment mare la Palat, a fost o nuntă și am venit, m-am ocupat de organizare.

Zic: Stai puțin, cu cine ai venit?

– Păi cu toată echipa mea, suntem vreo zece.

Am început: Nicu, mai repetă o dată. Deci sunteți zece. Unde sunteți?

– În fața Mitropoliei.

Zic: Rămâi acolo, rămâi acolo unde ești!

Am simțit pur și simplu că mi se face rău! Și acum, când îmi aduc aminte, mă emoționez foarte tare! Am ajuns plângând după Nicu și i-am spus: Nicule, am venit cu mașina de flori, vreau să merg la Sfânta, nu mă descurc, nu știu cum să fac să fie bine…

– Păi și de ce-ți faci probleme? Hai, toată lumea la treabă!

Și au intrat zece oameni atunci în baldachin și am făcut din ce am avut, cum am avut… a fost roșu cu alb – toată lumea a fost foarte fericită! Cel puțin eu nu mai puteam de fericire! Eram pe punctul de a trăi dezamăgirea de a mă întoarce acasă cu florile. Mai înainte voiam să fac ceva și nu-mi ieșea absolut nimic.

100 de metri de ghirlandă de brad în două ore

Vai, și a ieșit o frumusețe până seara! Veneau părinții din Catedrală, făceau poze: Dar ce frumos! Să vă ajute Dumnezeu! E nemaipomenit! Dar cine sunteți, dar de unde ați apărut? Dar n-aveți brad?! N-avem brad. Mai ieșea un părinte: Vai, ce frumos, nemaipomenit! Dar n-aveți brad? Iese și al treilea părinte, nu știu cine era, ne întreabă același lucru. Al meu soț, care e un perfecționist și el când face un lucru ori îl face până la capăt, ori nu-l face, zice: Eu mă duc prin oraș să fac ghirlandă de brad!

– Măi, băiatule, zic, îți trebuie 100 de metri de ghirlandă, și la aia se lucrează, trebuie trei zile că nu-i ușor… Cine-ți face ție în două ore 100 de metri de ghirlandă, nu judeci?

– Lasă-mă că mă descurc.

– Bine…

La vremea aceea aveam clienți în Iași care veneau la București să ia flori. A făcut ce-a făcut, a adunat câțiva florari, strângeți-vă, puneți, nu știu, descurcați-vă, eu în două ore vreau 100 de metri de ghirlandă. Nu știu dacă în două ore, dar în trei ore au ajuns 100 de metri de ghirlandă la Mitropolie. E un lucru, da? Acum vorbesc cu o săptămână înainte la București să-mi facă ghirlanda de brad! Nu știu dacă înțelegeți dumneavoastră, dar noi știm foarte bine cât de mult timp ia să faci totul și să iasă bine… Și a fost foarte frumos, toată lumea a fost fericită!

După ce am terminat de aranjat baldachinul, mi-am adus aminte că am veșmântul în mașină. Zic, hai să duc veșmântul în biserică. Cred că în timpul acela a fost însărcinat un frate, fratele Liviu, să aibă grijă de noi. Ieșea, îl trimiteau părinții, ne mai aducea un ceai că nu mai puteam de frig, mai una, mai alta, ce mai trebuia pe aici. Și la urmă îl chem pe fratele Liviu și-i spun că am făcut și eu un veșmânt pentru Sfânta. Și-mi răspunde: Ei, doamnă, numai astăzi s-au primit 30 și ceva de veșminte. Credeți că o să îmbrace Sfânta tocmai veșmântul dumneavoastră? Nu știam dacă o să-l îmbrace sau n-o să-l îmbrace, dar eu l-am adus. Acum, trebuie să-l las aici, doar n-o să mă întorc cu el acasă, nu? Poate vreodată o fi de folos undeva. Am dus veșmântul în biserică, când am intrat, îl țineam în mână așa, ca pe un carton cu prăjituri și după vreo cinci minute îi zic soțului: Mă, Sandu, ține și tu că e foarte, foarte greu.

– Ei, e greu acuma, ce să fie așa de greu?

– Chiar e greu, mi-au amorțit mâinile.

– Ei, ți-au amorțit mâinile. Du-te și du-l, nu mi-l dai mie și eu ți-l dau ție.

Era și el obosit și neîncrezător, mai ales că veșmântul chiar nu avea, teoretic, de ce să fie greu. M-am dus, tot părintele Dosoftei mi-a deschis, i-am dat veșmântul împachetat, era într-o hârtie, și acum țin minte cum arăta. Când am ieșit, eu îi arătam soțului: Am mâinile amorțite! Zvâcneau așa, ca după ce duci o greutate mai mare.

„Blocați” în baldachin cu Sfânta Parascheva

A doua zi ne-am trezit, ne-am așezat la rând ca toți oamenii să ne închinăm, să fugim și noi acasă, pentru că era ziua fetiței celei mici. Împlinea 3 ani și-am zis să-i dăm și noi un tortuleț, să ne bucurăm împreună. Și era primul an când a scos-o pe Sfânta pe 12 octombrie, deci de ziua fetei. Și eu zic: Haide să ne închinăm și noi! Dacă vom reuși, bine, dacă nu, asta e. Știe Sfânta că am fost aici, dar că trebuie să ajungem și la copilă acasă. Ne-am așezat la rând și sună fratele Liviu: Doamnă, unde sunteți?

– Ne-am așezat la rând.

Și zice: Stați acolo, că vin după dumneavoastră.

Ia uite, dintr-o dată se schimbaseră lucrurile în mintea mea. A venit fratele Liviu, ne-a adus în biserică și, când am intrat, a spus: Doamnă, să știți că ați fost binecuvântați. Din toate veșmintele care au fost aduse, Sfânta, aseară, pe al dumneavoastră l-a ales și pe al dumneavoastră l-a primit și acum este îmbrăcată cu el! Vai, atât de tare m-am bucurat! A fost o minune, din punctul meu de vedere, sincer!

Însă am realizat: Nu mai reușim să ne închinăm. Dacă ne-a scos și de la rând, și aici era lume atât de multă… Era imposibil să ne închinăm. Am decis: Mai stăm zece minute – eram pe scările Mitropoliei – mai stăm zece minute și plecăm. Din toată mulțimea, din baldachin, ne vede părintele Dosoftei și ne face semn cu mâna să venim. N-am crezut nicio secundă că are cum să mă vadă, în primul rând. Și nici măcar nu mă cunoștea foarte bine – mă văzuse doar un piculeț pe aici. Când și-a dat seama că nu înțeleg că mie îmi face semn, a trimis doi jandarmi, au venit, ne-au luat de mânuță și ne-au spus că trebuie să mergem să ne închinăm. Mi s-a părut că nu-i adevărat. Zic: Cum adică?

– Trebuie să vă închinați. Nu plecați neînchinați la București!

Doar că în momentul în care am intrat în baldachin, se făcea o slujbă…  se pregătea să intre soborul preoțesc. Și atunci au oprit rândul oamenilor de la închinat, iar preoții stăteau încă pe loc. Cert e că noi am rămas blocați, între ghilimele fie spus, cu Sfânta mai bine de zece minute. Noi și Sfânta Parascheva în baldachin! Am zis, hai, aia e coincidență, aia e întâmplare… dar parcă nu e chiar așa. Eu zic că nu e!

Ne-am închinat și am plecat foarte fericiți acasă. Și uite așa ne-am întors și anul următor, și anul următor… și tot așa, în fiecare an. Și Nicu Marin a rămas șef de echipă la tot ceea ce înseamnă decorațiuni.

Încercăm să facem și noi cât mai frumos, cât mai aproape de suflet, cât mai potrivit pentru acest loc. Sunt bucuroasă că și copiii mei au crescut cu tradiția aceasta și că își doresc s-o ducă mai departe. După vreo trei sau patru ani m-a întrebat părintele Serafim de la Catedrală – cel care ne-a devenit duhovnic –  m-a sunat într-o primăvara și mi-a zis: Doamnă, dacă vreodată vă gândiți că nu mai vreți sau că nu mai puteți împodobi baldachinul la ziua Sfintei, să mă anunțați din timp, că mai sunt și alți doritori și că noi chiar trebuie să continuăm să facem lucrul ăsta. I-am răspuns: Părinte, e prima dată când mă întrebați și poate și ultima dată. Atâta timp cât trăiesc și pot o să mă ocup mereu. Când nu voi mai fi, vom vedea.

Anul trecut sau acum doi ani am auzit-o pe fiica mea cea mare care a spus că: Da, într-adevăr părinții fac lucrul ăsta, iar atunci când nu vor mai face ei, îmi doresc să-l duc eu mai departe. Sper să-i ajute Sfânta să și reușească!

(Interviu realizat în octombrie 2019, la Hramul Sfintei Cuvioase Parascheva)

Sursa: DOXOLOGIA

 

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

CALENDAR ORTODOX 2025: Sfinții Mucenici Ermil și Stratonic

Publicat

Publicitate

Sfinții Mucenici Ermil și Stratonic au trăit în secolele III-IV, în provincia romană Iliria (care cuprindea o parte a nord-vestului peninsulei Balcanice, până la Dunărea de mijloc). Ermil era diacon, iar Stratonic, prietenul său, creștin și el, era paznic la o închisoare. Împăratul roman de Apus Liciniu (308-324), după ce, alături de Sfântul Constantin cel Mare, fusese unul dintre semnatarii Edictului de toleranță de la Milano din anul 313, a lansat un nou val de persecuții împotriva creștinilor.

Diaconul Ermil a fost denunțat că era creștin autorităților, fiind acuzat de disprețuirea zeilor romani, cultul oficial al Imperiului. Sfântul Simeon Metafrastul relatează că la Sfântul Mucenic Ermil au fost trimiși soldați pentru a fi adus înaintea împăratului, lucru pentru care Sfântul Ermil s-a bucurat. Adus în față împăratului a fost întrebat de ce nu slujește zeilor străini (Hristos – era considerat de către păgâni în acea perioadă ca fiind un alt zeu), la care diaconul Ermil a răspuns că slujește numai Dumnezeului nevăzut. Apoi apoi a continuat zicând: „Mai greu te vei chinui tu, împărate, căci vei da față cu Cel Atotputernic, pentru că tu nu numai că prigonești pe unii, ci oprești și pe alții să caute adevărul.” Invitat să se alăture slujirii zeilor păgâni, Sfântul Mucenic Ermil, a spus că vechii zei erau doar idoli făcuți de om, nevrednici de slujire.

Auzind acestea, împăratul poruncește că diaconul Ermil să fie bătut peste față cu un bici de metal. Cerându-i-se în repetate rânduri să jertfească zeilor romani, acesta, neluând în seamă chinurile la care e supus în mai multe rânduri, refuză, mărturisindu-L pe Dumnezeul cel adevărat. Este închis în temniță vreme de trei zile, unde primește mângâiere și întărire de la un înger al Domnului care îi vestește că avea să iasă biruitor din această încercare, primind cununa muceniciei, mângâindu-l și întărindu-l cu vorbe ca acestea: „Îndrăznește, Ermile, și nu te teme, căci în curând vei birui pe tiran și vei primi cununa luminoasă a muceniciei!” Adus din nou la judecata împăratului și întrebat dacă se răzgândise, acesta și-a mărturisit iarăși credința în Hristos. Atunci a fost bătut și chinuit și mai cumplit, însă a răbdat toate fără să scoată măcar un geamăt, rugându-se neîncetat lui Dumnezeu.

Un glas din cer s-a auzit atunci, auzit și de soldații care-l chinuiau, vestind că peste 3 zile avea să fie izbăvit de chinuri. Ascultând mărturia soldaților despre acel glas, împăratul a poruncit că diaconul să fie dus iarăși în temniță. Martor la toate acestea și văzând statornicia sfântului, temnicerul acestuia, pe nume Stratonic, care era și el creștin în ascuns și îl cunoștea de mai demult pe diacon, a fost cuprins de milă. Sfântul Mucenic Ermil a fost adus pentru a treia oară la judecată și a refuzat din nou să se lepede de credință, împăratul a poruncit ostașilor să strujească (sfâșie) adânc trupul diaconului cu unghii de fier, însă acest lucru a rămas fără rezulta Sfântul a rămânând statornic în credință. Stratonic, plângând, s-a apucat să îngrijească rănile Sfântului.

El a fost văzut de unul din ostași, care l-a pârât împăratului. Atunci împăratul i-a poruncit și lui Stratonic să aducă jertfe idolilor. La rândul lui, Sfântul Mucenic Stratonic a mărturisit că era vechi prieten cu Ermil și că și el era creștin și refuză să jertfească idolilor. Atunci împăratul a poruncit că Stratonic să fie și el dezbrăcat de haine și bătut cu bețe. În timp ce era bătut, Stratonic își ridică privirile către diaconul Ermil, cerându-i să se roage lui Dumnezeu că și el să-și păstreze credința și să poată răbda chinurile până la capăt. După ce Sfinții Mucenici Ermil și Stratonic au fost aruncați iarăși în temniță și împăratul mai face o ultimă încercare de a-i convinge pe cei doi să se lepede de credință, dar și aceasta dată eșuează. Văzând că nu-i putea îndupleca pe cei doi mucenici, poruncește mai întâi că diaconul Ermil să fie spânzurat de un copac, iar trupul acestuia să fie ciopârțit și aruncat în valurile Dunării. Stratonic, rămânând și el tare în credință, avea să împărtășească soarta prietenului său.

Astfel, Sfinții Mucenici Ermil și Stratonic au primit moartea mucenicească în ziua de 13 ianuarie 314, trupurile lor fiind aruncate în apele Dunării, la 3 kilometri de orașul Singidunum (Belgradul de azi). Trei zile după martiriul lor, aflând la mal trupurile Sfinții Mucenici Ermil și Stratonic, creștinii din partea locului le-au adunat laolaltă într-un singur sicriu, că, după cum credința în Hristos și prietenia întru Domnul i-au unit, ei să fie pe vecie pomeniți împreună. Biserica îi pomenește pe amândoi în ziua de 13 ianuarie. Viața și pătimirea Sfinții Mucenici Ermil și Stratonic ni s-a păstrat în forma redactată în secolul al IX-lea de Sfântul Simeon Metafrastul.

Publicitate

Citeste mai mult

Eveniment

VIDEO: Aproape două mii de oameni l-au condus pe ultimul drum pe părintele Octavian Poduț, cel care a fost peste patru decenii duhovnicul creștinilor din Tocileni

Publicat

Publicitate

Aproape două mii de oameni l-au condus pe ultimul drum, duminică, pe cel care a fost peste patru decenii duhovnicul creștinilor din Tocileni, părintele Marian-Octavian Poduț, un apostol al generației sale, preot de nobilă factură, îndrăgostit de Liturghie, de tradiții populare și de lumea satului, niciodată plin de sine, neținând minte răul, niciodată potrivnic ori răuvoitor.

O mare de oameni din satul Tocileni și din localitățile limitrofe s-a adunat în biserica din cimitir, acolo unde părintele Octavian Poduț a fost prohodit, slujba fiind un adevărat omagiu adus de zeci de preoți. Micuța și cocheta bisericuță din cimitirul satului Tocileni, refăcută din temelii de părintele Octavian, a fost ticsită de oameni, dar cei mai mulți au rămas afară, să înfrunte vântul potrivnic și frigul pătrunzător. Cu toate că slujba de înmormântare a unui preot durează aproape trei ore, oamenii au rămas neclintiți.

Slujba de prohodire a urmat după Sfânta Liturghie și a strâns laolaltă peste treizeci de preoți, veniți din municipiul Botoșani, de la Iași sau din Maramureș. În fruntea lor a slujit un delegat al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, părintele consilier Andrei Atudorei, care a adus cu sine binecuvântarea ÎPS Teofan, ca mângâiere pentru preoteasa Valentina, împietrită de durere și pentru fiica sa, Adelina-Maria, susținută în permanență de soțul ei.

Cler și credincioși s-au adunat pentru a aduce un ultim omagiu celui care fost păstor de mii de suflete, părintele Octavian Poduț. Biserica a fost plină de flori albe, care străjuiau de o parte și de alta intrarea.

Duminică, cea mai grea zi pentru familia părintelui Octavian Poduț, mai ales pentru prezbitera Valentina, fiica sa și ginerele său, dar și pentru toți cei care l-au cunoscut, a început de când s-a prins a miji de ziuă cu Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, unde un sobor de preoți a înălțat rugăciuni către Hristos pentru părintele Octavian, cerând lui Dumnezeu să îi așeze sufletul în Lumină, în Împărăția în care nu este nici întristare și nici suspin. Slujba de înmormântare de după Liturghie a fost oficiată de peste treizeci de preoți, Unul dintre preoți a venit de la o parohie din Maramureș. Cuvântul de învățătură emoționant al părintelui Andrei Atudorei a fost menit să alunge tristețea membrilor familiei și a fiilor duhovnicești, pe care părintele Octavian i-a ținut strânși ca într-un mănunchi de flori vii.

„Hristos a înviat din morți…” au cântat cei peste treizeci de preoți și sute de enoriași în biserica ticsită de lume, dar și pe aleile din curte, în bătaia vântului pătrunzător, după cum este specific înmormântării preoților. După acest moment, sicriul cu trupul neînsuflețit al părintelui a fost purtat pe umeri de mai mulți preoți care au înconjurat biserica în care a slujit părintele Octavian Poduț peste 44 de ani.

Publicitate

Îndrăgitul duhovnic a fost înmormântat în curtea bisericii pe care abia începuse să o construiască, un al doilea lăcaș necesar în localitate, ale căror lucrări au fost binecuvântate în urmă cu câteva luni de PS Nichifor.
Credincioșii din Tocileni l-au plâns pe părintele lor, convinși că au făcut tot ce a fost posibil ca să-l facă mândru de fiii săi duhovnicești. În anii care au trecut, au făcut front comun în jurul părintelui Marian Octavian Poduț,  trimis în localitatea unde s-a născut patriarhul Teoctist ca să facă misiune și să propovăduiască credința ortodoxă, să construiască biserici în inimile credincioșilor. A găsit în Tocileni o biserică din cimitir care stătea să cadă, a transformat-o într-un lăcaș adevărat și a venit vremea să construiască o biserică nou-nouță cu bănuțul văduvei, dar și cu sprijinul unor persoane care acordă ajutor consistent, printre acestea regăsindu-se membrii familiei Timofte. Zidirea unei biserici este un moment deosebit în viața unei comunități. În vremurile noastre, în care o mulțime de minciuni sunt impuse ca adevăruri, este important  ca în inima satului să se predice cuvântul adevărului, care este cuvântul Evangheliei Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

O slujire cât o viață

Părintele Poduț Marin – Octavian s-a născut la 7 iunie 1959 în localitatea Baia Sprie, județul Maramureș. După absolvirea claselor I-VIII de la Școala Generală din Dănești, în anul 1974 s-a înscris la Liceul Teoretic din Baia Sprie unde a studiat un an, apoi, la îndemnul tatălui de a continua tradiția în familie (întreruptă o vreme) de a urma Teologia, a susținut examenul de admitere la Seminarul Teologic din Cluj-Napoca, pe care l-a luat în anul 1975 și a absolvit în anul 1980, iar  în anul 1990 a intrat la Facultatea de Teologie din București. De asemenea a absolvit și Facultatea de Drept Hyperion din București.

În vara anului 1980 s-a căsătorit cu Șișeștean Valentina din Șișești și au împreună o fiică pe nume Maria-Adelina. În același an, pe 6 decembrie, de Sfântul Nicolaie, cu ocazia sfințirii Bisericii cu hramul ,,Sfântul Nicolae”din Suceava a fost hirotonit diacon de către I.P.S Teoctist. Ziua următoare, duminică 7 decembrie  1980, a fost hirotonit preot de către Înaltpreasfințitul Mitropolit al  Moldovei și Bucovinei Teoctist Arapașu în Catedrala Mitropolitană din Iași pe seama parohiei Tocileni, satul natal al Înaltpreasfinției Sale, situat la 9 km de orașul Botoșani.

Biserica „Înălţarea Domnului” din Tocileni  a fost construită din lemn în anul 1861 de către egumenul Mănăstirii Golia din Iaşi, Arhimandritul Dionisie.  În anul 1906 a fost refăcută fiind reconstruită din cărămidă de către enoriaşi în frunte cu preotul Ion Romanescu.

Din 1980, parohul Marin-Octavian Poduţ a făcut reparații capitale la biserică atât în interior cât şi în exterior. Toate aceste lucrări de refacere a bisericii s-au finalizat în anul 1984 fiind efectuate cu sprijinul moral şi material al Preafericitului Patriarh Teoctist Arăpaşu.  Preafericirea Sa a sfinţit-o în anul 1992, în fruntea unui sobor de ierarhi, protopop de Botoșani fiind atunci părintele Lucian Leonte.

Părintele Poduț Octavian a fost de asemenea suplinitor al Parohiei Victoria încă de la începutul venirii sale la Tocileni, pentru că Satul Victoria, fost Filipești a fost filie a Parohiei Tocileni. Când a venit părintele aici, în sat era o biserică din chirpici, construită de nepotul PF Teoctist, Mihai Arăpașu, ajutat de alți săteni, în anul 1978.

În anul 1986, în luna iulie au început lucrările la noua biserică, din zid. Părintele Poduț, împreună cu părintele Grigore Diaconu, protopop de Botoșani la vremea respectivă, și cu Mihai Arăpașu au fost însărcinați de către PF Teoctist să vegheze la construirea ctitoriei sale de suflet de la Victoria. Aceasta a fost terminată în anul 1991, când protopop de Botoșani era părintele Lucian Leonte.

În paralel, părintele Poduț s-a ocupat și de construirea unei case parohiale la Victoria.

Părintele Poduț a fost slujitor și duhovnic al creștinilor din Victoria până în anul 1996, când filia Victoria a devenit parohie, fiind numit primul paroh, părintele Gabriel Mihăescu.

Pentru meritele deosebite a primit distincțiile de iconom stravrofor și  a primit Crucea patriarhală.

În urma consultării părintelui Poduț Marin-Octavian cu părintele protopop Petru Fercal și cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, anul trecut s-a hotărât construcția unei noi biserici cu hramul „Sfânta Treime” în parohia Tocileni, lângă casa parohială, și s-a turnat temelia cu cheltuiala aproape exclusivă a familiei părintelui. În data de 28 iulie 2024, Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, a oficiat slujba punerii pietrei de temelie a noii bisericii.

 

 

Citeste mai mult

Actualitate

Plafonarea prețurilor la energie electrică și gaz ar putea fi prelungită cu încă șase luni și după 1 aprilie 2025

Publicat

Publicitate

Plafonarea prețurilor la energie electrică și gaz ar putea fi extinsă. Ministrul Energiei, Sebastian Burduja, a declarat că aceasta este una dintre opțiunile analizate, iar o decizie finală urmează să fie luată până la 1 februarie, relatează alba24.ro. Schema de compensare și plafonare ar putea rămâne în vigoare și după 1 aprilie 2025, pentru o perioadă de trei sau șase luni.

”Considerăm că avem argumente pentru ca la proiectul de buget să fim cel puțin în situația bugetului adoptat pentru anul trecut. Dacă vă amintiți, Ministerul Energiei a primit un miliard de lei și Ministerul Muncii cam tot atât, ceea ce ar da un spațiu de respiro furnizorilor.

De ce este important? Pentru că unul dintre scenariile de lucru este păstrarea schemei de compensare-plafonare, așa cum este astăzi, pentru trei-șase luni. Având în vedere că situația în regiune este complicată, având în vedere creșterile de preț la gaz, mai ales pe piața internațională și având în vedere că vrem să îi protejăm pe clienții finali.

Vom lua decizia până la finalul lunii ianuarie. Ne vom reuni din nou în cadrul Comitetului interministerial și vom alege cea mai bună opțiune: păstrăm schema actuală exact așa cum e, țintim mai bine sprijinul pentru consumatorii vulnerabili și subvenționăm pe baza datelor socio-economice din fiecare gospodărie, și nu pe baza nivelului de consum, cum s-a mers până acum, sau optimizăm într-un alt fel schema de compensare-plafonare actuală. Asta înseamnă să renunțăm la unul dintre praguri sau să ajustăm un altul. Vom vedea. În orice caz, până la 1 februarie ar trebui să avem o decizie luată”, a spus Burduja, potrivit Agerpres.

Plafonarea prețurilor la energie electrică și gaz. Cât a plătit statul

Totodată, oficialul a menționat că, până la ora actuală, Ministerul Energiei a efectuat plăți către furnizori în valoare de 17 miliarde de lei. Ministerul Muncii a plătit deja circa 10 miliarde de lei.

”Până acum, Ministerul Energiei a făcut plăți de 17 miliarde de lei în cadrul acestei scheme. Și, din ceea ce știm, Ministerul Muncii, undeva la 10 miliarde de lei. Așa cum știți, noi compensăm pentru clienții non-casnici, mediul economic, iar Ministerul Muncii pentru clienții casnici.

Publicitate

Datoriile către furnizori, la această dată, nu sunt mari în raport cu cât au fost în trecut. Deci, la Ministerul Energiei 165 de milioane de lei, am avut și miliarde, dar sunt multe cereri în validare la ANRE. Lucrăm bine cu Autoritatea și sunt convins că, în cel mai scurt timp, trebuie găsite soluții, pentru că presiunea pe furnizori este mare.

Sunt și câteva spețe mai delicate. Nu vrem să se ajungă sub nicio formă în situația în care un furnizor, de exemplu, să nu poată să plătească distribuitorul și se trezește cu portofoliul de clienți aruncați în FUI (Furnizori de Ultimă Instanță, n.r.). Asta va genera efecte în lanț. Ne vom strădui să evităm un asemenea scenariu”, a afirmat ministrul Energiei, Sebastian Burduja.

Cât ar crește prețurile dacă se renunță la plafonare

Dacă plafonarea nu se va prelungi, vor fi facturi mai mari. De exemplu, la cel mai mic preț din piață care este 84 de bani pe kwh, factura ar urma să crească cu 23% pentru un consum de 100 de kwh.

La cel mai mare preț din piață, cel de 1,42 de lei pe kwh, factura s-ar dubla în cazul unui consum de 100 de kwh, potrivit antena3.ro.

Familiile cu venituri mici ar urma să fie ajutate de Guvern prin acordarea unor carduri de energie. Se va compensa o parte din facturi.

Citeste mai mult

Eveniment

Accident la Plopeni, pe drumul Botoșani – Suceava. Trei mașini implicate

Publicat

Publicitate

Un nou accident rutier s-a produs duminică seara în localitatea Plopeni, implicând trei autoturisme, dintre care unul se pare că are număr de înmatriculare de Botoșani.

Potrivit ISU Suceava, coliziunea a dus la rănirea a două persoane, care, deși conștiente și cooperante, au avut nevoie de îngrijiri medicale. Acestea au fost transportate la spital pentru investigații suplimentare.

La locul accidentului au intervenit pompierii militari cu o autospecială de descarcerare și o ambulanță SMURD, fiind sprijiniți de două echipaje ale Serviciului de Ambulanță Județean Suceava.

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending