România încă ascunde locuri de o frumusețe greu de imaginat. Sălbatice și nedescoperite, mărturii ale unui trecut îndepărtat, încărcat de povești și legende fabuloase. Un astfel de loc este Holmul Botoșaniului, un deal uriaș pe care se întind păduri, arbori seculari și o istorie nespusă, scrie ADEVĂRUL.
România are frumuseți naturale aparte, apreciate mai ales de călătorii străini care ajung aici mânați de străinătate. Tot ei vorbesc despre România ca de ultima zonă sălbatică a zonei central-est europeană. Dincolo de minunile naturii devenite faimoase în toată Europa, promovate mai ales pe rețele sociale sau în documentare, există o România încă nedescoperită, cu taine și frumuseți nebănuite.
Una dintre cele mai subevaluate și puțin cunoscute zone turistice din România, o reprezintă județul Botoșani, o perlă neșlefuită care așteaptă să fie descoperită. Unul dintre locurile care efectiv îți taie respirația este platoul Holmului, dominând ulițele de deasupra satului Poiana, ce ține de Flămânziul Răscoalei de la 1907.
Sus acolo, aproape de cer, pe pajiști bătute doar de ciobani și de vânturi iarna, se află una dintre cele mai frumoase zone panoramice din nordul Moldovei, de unde poți admira în voie Țara de Sus a Moldovei, să te cufunzi în pădurile pline de căprioare, păsări cântătoare și alte orătănii minunate care-și fac veacul prin vechii codrii de foioase. Pentru ca al urmă, de pe uitatul drum comercial al Țării de Sus, să te lași către Schitul Balș, de unde, în zilele senine poți admira vârfurile Ceahlăului, aflate la sute de kilometri depărtare. Este o zonă în care frumusețea autentică și sălbatică a naturii se îmbină perfect cu armonia podgoriilor dar și cu poveștile haiducești rostite tainic de bătrânii satelor la buza unei cofe de vin țărănesc.
„Muntele” din ținutul dealurilor și codrii cei vechi, paradis al căprioarelor
Una dintre cele mai frumoase zone din nordul Moldovei este situată în zona dealurilor înalte ale Botoșaniului. Este un areal administrativ cuprins între comunele Vorona,, Coșula, Tudora, Frumușica, orașul Flămânzi și Pârcovaciul Hârlăului, la marginea județului Iași. Este un ținut întins și sălbatic construit, în timpuri geologice imemoriale, din gresii și tot felul de roci peste care s-au țesut straturi întregi de humă și codrii întinși cât vezi cu ochii. Sunt păduri bătrâne de foioase în care trăiesc nenumărate specii de plante dar și cohorte întregi de bureți, gălbiori, zbârciogi și alte minunății de ciupercării care fac deliciul în bucătăria tradițională mai ales.
Publicitate
Prin rezervația de tisă de la Tudora FOTO Cosmin Zamfirache
Zona turistică începe, de fapt, din comuna Vorona, pe celebrul drum al mănăstirilor. Aproape de centrul satului Vorona, la primul giratoriu, se virează la stânga și se intră pe unul dintre cele mai frumoase dumuri rutiere care străbat pădure, în România. Un drum perfect asfaltat cu panorame incredibile. Până în capăt la E 58, drumul european ce leagă Botoșaniul de Iași există posibilitatea efectuării mai multor trasee extraordinare prin inima pădurii. Și majoritatea sunt marcate. Nu sunt trasee montane, la mare altitudine, dar au un farmec unic. Adică, orice turist are șansa de a se scufunda într-un adevărat paradis verde, sălbatic, cu o liniște tămăduitoare, întreruptă doar de trilurile păsărilor. Cele mai spectaculoas sunt traseele de pe dealurile înalte, calcaroase, cu formațiuni de roci uriașe, cu forme incredibile.
Aici se află sfinxul moldovenesc, masa tâlharilor dar și grotele lui Onufrie, misteriosul schivnic rus, mare făcător de minuni. Prin pădurile de la Coșula, legate de codrii Voronei, se ajunge ușor, pe traseu marcat la masa tâlharilor, un soi de monument megalitic creat de natură. De acolo până sus pe Holm, deasupra Flămânziului. Aici pe Holm, la peste 500 de metri altitudine, te simți ca la munte. Creșterea presiunii atmosferice se simte în timpane dar și în scăderea temperaturii.
Către pădurile haiducilor de la Holm FOTO Cosmin Zamfirache
Pe Holm, te așteaptă un platou lat, cu o panoramă de vis. De aici poți admira extremitatea nordică a Țării de Sus a Moldovei, cu podgorii, sate, codrii și formațiuni calcaroase interesante. Vezi până către Hârlău. Mergând pe urma unui vechi drum medieval, aproape pierdut prin iarbă, te pierzi din nou prin împărăția pădurii. Pe cărări marcate, cu aer curat și multă verdeață, se ajunge la Mănăstirea Balș, un schit tainici, ridicat de marii boieri ai Moldovei, sus în sălbăticie. De aici, în zile senine poți admira crestele Ceahlăului. Prin acești codrii te așteaptă și alte surprize, pe cărări pitorești către comuna Tudora și Bobeică, cel mai înalt deal din județ, depășind 550 de metri.
Pe masivele de calcar FOTO Ionuț Haidău
Odată ajuși la Bobeică, la „muntele” din ținutul dealurilor, știi sigur că te afli în rezervația naturală de tisă, o adevărată minune a naturii. Răscolind codrii este imposibil să nu dai și de Cheile Bahluiului, un canion spectaculos, făurit de ape în blocurile de calcar. Drumul prin acești codrii, care-ți pot ocupa lejer două zile încheiate, evident cu pauze la cazare, sunt o aventură totală. Adică șansa de a observa inclusiv animale sălbatice. Codrii din acest areal abundă în căprioare, cerb, mistreți, pisici sălbatice, fazani și numerose păsări cântătoare. Este o plimbare relaxată, mai ales că în zonă nu se găsesc urși sau fiare periculoase. Acestă zonă este ideală pentru plimbările în grupul de prieteni sau în familie. Cazări se găsesc lejer în municipiul Botoșani la o distanță de maxim 50 de kilometri de punctul cel mai îndepărtat al excursiei.
La stejarul lui Coroi și poveștile bandiților de drumul mare
Traseul către Holm, de exemplu, dealul înalt de deasupra Flămânziului, cu acel platou care te lasă fără cuvinte, nu este doar despre o escapadă în natură. Este și o călătorie etno-culturală. Sus, la capătul drumului, pe platou, după ce ieși de pe cărările adânci ale pădurii dai peste un arbore solitar care domină pajiștea. Uriaș, ciudat și zdrelit de vreme. Este un stejar secular, rămas fără o bună parte din coroană și cu o uriașă scorbură în mijlocul trunchiului. Este un obiectiv turistic în sine. Are câteva sute de ani și a văzut multe. Bătrânii spun că acolo se ascundeau bandiții pentru a jefui la drumul mare. Se spune că pe acele culmi înalte ale Holmului trecea înainte un mare drum comercial care legau Ieșii, Târgul Frumos, Hârlăul, de Botoșani și mai apoi, pe cealaltă parte, se pierdea către Ștefăneștiul evreiesc, la granița cu Imperiul Țarist. Pe acest drum, la înălțime, treceau care încărcate cu mărfuri, plus vite bune de iarmaroc. Se spune că bandiții pândeau în coama pădurii, către doi sau trei în pântecele scobit al stejarului și tăiau calea caravanelor. Oamenii spun că mai ales Coroi, ultimul haiduc din România, se ascundea acolo.
Stejarul lui Coroi de pe Holm FOTO Cosmin Zamfirache
„Copacul acela înalt i se spune steajul lui Coroi. Pentru că acolo se ascundea el de poteră. Și înainte mulți bandiți ieșeau în calea negustorilor. Că așa spun bătrânii, pe acolo trecea drumul de la Hârlău, acum mult timp”, spune un moș din satul Poiana, de lângă Flămânzi. Este plin de legende cu haiduci, în zonă. Bătrânii din Poiana, Coșula, chiar Copălău, le știu foarte bine. „Erau păduri pline de bandiți. La început drumul mergea pe coamă. Dar mai apoi era unul și pe jos, pe la Frumușica. Oricum ei își văceau veacul în pădure și atacau pe cine trecea cu încărcătură mare. Se duceau apoi la masa tâlharilor, acolo la pietrele mari din pădure și făceau împărțeala. Se zice că tot acolo doseau comori. Da nu se riscă nimeni să se ducă după ele că-s păzite de necuratu.”, mărturisește un alt sătean din Coșula.
Către peștera Sfântului Onufrie în zi de vară FOTO Cosmin Zamfirache
Poveștile acestea le poate afla oricine este interesat. Oamenii sunt primitori și prietenoși. În plus, dacă călătorul se abate pe la Frumușica intră într-un ținut al podgoriilor și cramelor. Frumușica face parte din celebrul areal al Cotnariului cu vinuri renumite, inclusiv țărănescul „sculău”, un vin negru puternic. Rachiurile sunt deasemenea la mare preț, cu faimosul rachiu de Rădeni, licori la care se pot depăna povești cu haiduci, Ștefan cel Mare și mari boieri ai locului.
Loc de spovedanie și regăsire spirituală
Aceste tărâmuri pot fi vizitate și din punct de vedere ecumenic. După o purificare în natura sălbatică, cu poveștile haiducești proaspete în memorie, merită și o călătorie spirituală în mănăstirile pierdute în codrii. Călătorii pot începe de la Mănăstirea Vorona, pentru a urca mai sus la Schitul Vorona, cu moaștele făcătoare de minuni ale Cuviosului Onufrie și o icoană unicat în lume, deasemenea considerată făcătoare de minuni. Drumul ecumenic te poartă la Schitul Oneaga iar mai apoi către mănăstirea Coșula, unul dintre cele mai mari centre monahale din Europa secolului al XVI lea, cu faimosul său galben, care, spun unii, rivalizează albastrul de la Voroneț.
Schitul Balș FOTO Ionuț Haidău
Călătoria se încheie la Mănăstirea Balș, un schit ascuns în codrii dintre Frumușica și Hârlău. Este o așezare monahală cu hramul Sfânta Treime ctitorită de boierii Grigore Balș, Lascăr Sturza dar și de Schimonahul Ursachi de la jumătatea secolului al XVIII lea și până la începutul secolului al XIX lea.
ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.
O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:
DIN CAIETUL MEU DE ÎNSEMNĂRI
Răzvan Voncu, în „România literară” nr. 23 din 2020, ne îndeamnă să renunţăm numai la clişeul de „ poet-filosof” al lui Lucian Blaga, spre a-l cunoaşte şi pe cel plin de pasiune, plin de sevă, care preferă materia în spirit. Scrie eseul „Lucian Blaga marele degustător” din care reţinem: 1. „Lui Lucian Blaga îi place, întâi de toate, via, ca privelişte a preaplinului naturii, şi viţa, ca plantă ce simbolizează rezistenţa şi regenerarea”; 2. „dacă via are mai degrabă o dimensiune feminină, a senzualităţii şi fertilităţii, poetul îi atribuie vinului frumuseţea prieteniei şi extazul”;
Ştefan Borbely, în „Contemporanul. Ideea europeană” nr. 6 din 2020, despre viaţa literară de azi: „saturată de experimentalisme dintre cele mai năstruşnice, zgomotoase, de poeme suprasexualizate exacerbat, sau infuzate de un sarcasm apter, adolescentin, de joasă calitate”;
Din „Luceafărul de dimineaţă” nr. 4 din 2020, poemul „Secret” de poeta croată Ana Brnardic:„Mi-am forjat un secret de o mare gravitate / din faptul că mă duc uneori, pe-ascuns, să trăiesc / într-o altă ţară / curăţ usturoi şi-mi fac o cafea în bucătăria altcuiva / mă duc până la mănăstire şi aprind o lumânare / dincolo de gard o congregaţie de mesteceni vorbeşte / într-o limbă mută. / în oglindă chipul meu e dublu / trist şi rotund o cântare de aur îl acoperă // noaptea, îmi las deoparte trupul, degetele, îmi smulg / scoarţa / în dormitorul rece ne-nveleşte cu barba lui lungă / de dimineaţă sunt un copac tânăr sădit în faţa casei / un os descărnat care se crapă de ziuă.” Cu siguranţă că aţi recunoscut ţara în care pleacă poeta, „pe-ascuns”, să trăiască;
Dan Stanca, în „Luceafărul de dimineaţă” nr. 4 din 2020, despre poeţii de azi:„În general, autorii, mai ales cei cu pretenţii, sunt blazaţi, afişează un jemanfişism toxic, fug de vorbe mari, se închid într-un orgoliu sumbru. Dar ei sunt poeţii pe care-i respectăm. La naivi nu prea ne uităm. Nu-i vorbă că mulţi dintre ei scriu prost, sunt patetici până la a fi stridenţi, nu au cultură poetică şi nu ştiu care sunt tendinţele actuale.”;
Publicitate
Martin S. Martin, în „Ramuri” nr. 4 din 2020, prezintă punctele nodale, marile „vertrebe” ale sistemului de educaţie din SUA:1. „infrastructura (clădiri, autobuze şcolare, materiale educative, laboratoare şi biblioteci dotate, aparatură digitală, manuale) – foarte dependentă de bani”; 2. „profesorii de calitate şi devotaţi, metodele de predare şi curricula aduse la zi, sistemele de control. Şi această componentă depinde de resursele financiare, dar nu integral. Valoarea profesională şi dedicaţia corpului profesoral primează”; 3.”implicarea activă, devotată şi constantă a familiei”;
Mihaela Helmis, în „Contemporanul. Ideea europeană” nr. 6 din 2020, publică un interviu cu Eugen Simion. Reţinem: 1. „Am debutat cu o carte despre proza lui Eminescu, pe care n-am mai citit-o din 1964. S-a găsit, totuşi, un grup în frunte cu Mihai Cimpoi, să reimprime această carte, şi am mers pe mâna lui şi a celor de la Chişinău”; 2. „Cea dintâi carte a mea care mă reprezintă este „Lovinescu, scepticul mântuit”. A fost o confruntare cu un mare critic, cu creatorul modernităţii”; 3. „Dumnezeu nu pune talentul întotdeauna într-o bibliotecă, în conac. Poate să-l pună şi într-o casă părăsită din Câmpia Dunării, cum se întâmpla cu Preda, cu Creangă…”; 4. „De mulţi ani am părerea că a dispărut ca instituţie intelectuală critica literară. Critica literară nu mai este instituţia pe care a fondat-o Saint-Beuve la jumătatea secolului al XIX-lea, devenit un gen al literaturii”; 5. „Cultura noastră se bazează pe marii poeţi şi marii critici. Este absolut miraculos să ai un critic precum Lovinescu, care să-şi consacre viaţa creării modernităţii, să ai un critic genial cum este Călinescu; 6. „Critica literară şi literatura au doi piloni dintre cei mai importanţi. Primul e pilonul naţional. O literatură nu se naşte în neant, se naşte undeva, unde printre rădăcini, are un sol, un spaţiu, ceea ce înseamnă o istorie, o tradiţie spirituală, mentalităţi specifice, un mod de a fi. Stâlpul al doilea este autonomia estetică. Un roman poate să aibă o ideologie extraordinară, să fie o carte morală: dacă nu are valoare estetică, nimic nu e”; 7. „După Revoluţie a dispărut critica literară ca instituţie, şi anume instituţia literară şi intelectuală, care face selecţia, care dă o justificare estetică operei literare, care pune opera într-o ierarhie, care stabileşte câteva modele literare”;
George Vulturescu, în „Tribuna” nr. 426 din 1-15 iunie 2020, scrie despre orfismul „poemului fără sunet” la Şt. Aug. Doinaş. Reţin:1. „Orfeul lui M. Eminescu „azvârle” harfa „sfărâmată” în mare, Lucian Blaga eliberează „harfa” de formele ei de prisos închipuindu-şi o „harfă de-ntuneric, iar Şt. Aug. Doinaş tinde spre …”poezia fără sunet”. Extrapolând, sunt, împreună, în vecinătatea lui Constantin Brâncuşi, cel care a „eliberat sculptura de tot ce era de prisos şi ne-a redat conştiinţa formei pure, cum spunea răspicat Henry Moore”; 2. „Ne putem întreba – cum tace sunetul în „poezia fără sunet”? Se pare că poezia la care râvnea Doinaş este a unei materialităţi fonice care dilată cuvântul, răbufneşte prin coaja lui precum mugurii pe creangă, devine el însuşi sunet-cuvânt, precum ghinda devine copacul. Desigur, nu ştim unde – şi cât de departe – ar fi dus / ajuns cu „experimentul” poemului fără sunet: poetul şi-a reinventat poezia de mai multe ori din magma sa proteică drept „melodie a timpului circular.”;
Cristian Pătrăşconiu, în „Orizont” nr. 5 din 2020, publică un interviu cu Silviu Lupescu, directorul Editurii „Polirom”, la împlinirea unui sfert de veac. M-am oprit la două afirmaţii:1. „Profesorul meu de matematică, Traian Cohal, transforma cel puţin o oră pe trimestru într-una de citit poezii – Minulescu, Blandiana, Brumaru, în fine, poezii pentru adolescenţi de liceu. Liceul „Negruzzi” avea un cenaclu, o revistă literară…”; 2. „Degeaba ne lăudăm cu Enescu (deşi nu avem nici măcar o singură integrală a operelor sale muzicale în ultimii 30 de ani), cu Brâncuşi (pentru care nu s-a găsit bani pentru „Cuminţenia pământului”) sau Eminescu (din a cărui poezie, un recent ministru al Culturii, de la o universitate de rang doi, nu a fost în stare să recite nici măcar două versuri). Suntem ultimii în Europa la consumul cultural, nu doar la carte, în oricare dintre statisticile realizate independent, nu în cele ale institutelor aservite politic.”;
Adrian Alui Gheorghe citându-l pe Umberto Eco:„Drama internetului este că l-a promovat pe idiotul satului ca purtător de adevăr. Reţelele de socializare dau drept de cuvânt unor legiuni de imbecili care înainte vorbeau numai la bar după un pahar de vin, fără a dăuna colectivităţii. Erau imediat puşi sub tăcere, în timp ce acum au acelaşi drept la cuvânt ca şi un premiat cu Nobel. Este invazia imbecililor.” (vezi „România literară” nr. 24 din 2020)
Cum defineşte Honore de Balzac, la nivelul anului 1844, boemul: „Cuvântul boem spune tot. Boemul nu deţine nimic şi trăieşte din ceea ce are. Speranţa-i este religie, încrederea în sine este regulă, iar caritatea îi este bugetul. Toţi aceşti tineri sunt mai mari decât nefericirea lor, se plasează sub auspiciile norocului şi înfruntă destinul”. Nu-i aşa că v-aţi gândit la cine m-am gândit şi eu, la Florentin Florescu?;
Un bărbat în vârstă de 43 de ani a fost transportat la spital, în această după-amiază, în urma unui accident rutier produs pe Drumul Național 29, în localitatea Ungureni. În coliziune au fost implicate un autoturism și un atelaj hipo.
La locul evenimentului au intervenit pompierii din cadrul Stației Săveni, cu o autospecială de stingere dotată cu modul de descarcerare, precum și două echipaje ale Serviciului Județean de Ambulanță Botoșani.
Potrivit primelor informații, salvatorii au constatat că niciuna dintre persoanele implicate nu era încarcerată. Unul dintre bărbații aflați în căruță a suferit răni și a fost preluat de echipajul medical, fiind transportat la spital pentru îngrijiri de specialitate.
Pompierii au acționat ulterior pentru înlăturarea pericolului de incendiu, întrucât în urma impactului exista risc de scurgeri de combustibil.
Reprezentanții Inspectoratului pentru Situații de Urgență Botoșani atrag atenția conducătorilor auto să circule cu prudență și să respecte regulile de circulație, pentru a evita producerea unor evenimente similare.
Numărul tichetelor de vacanță emise în luna septembrie a acestui an a fost mai mic cu aproape 85% față de aceeași perioadă din 2024, iar cel al tichetelor decontate a înregistrat o reducere cu 39%, arată datele centralizate de un tur-operator pe baza informațiilor furnizate de Ministerul Finanțelor.
Această diminuare a valorii și volumului voucherelor de vacanță afectează unul dintre puținele instrumente directe de sprijin pentru turismul intern, atrage atenția tur-operatorul, într-un comunicat remis vineri AGERPRES.
‘Deși voucherele de vacanță continuă să fie utilizate și în septembrie, datele arată o scădere semnificativă față de anul precedent. Comparativ cu aceeași lună din 2024, numărul tichetelor de vacanță emise a fost mai mic cu aproape 85%, iar cel al tichetelor decontate a înregistrat o reducere de 39% (…) Consecințele se resimt în întreaga industrie a ospitalității, care se confruntă cu presiuni suplimentare și cu o scădere a atractivității pieței locale, încurajând astfel migrarea turiștilor către destinații externe sau forme de turism nefiscalizate din România’, se menționează în comunicatul Bibi Touroperator.
Informațiile furnizate de Ministerul Finanțelor relevă că, în primele nouă luni ale anului 2025, s-au emis cu aproape 70% mai puține vouchere decât în perioada similară din 2024, iar numărul celor decontate a scăzut cu 31%.
‘Diferența dintre ritmul de scădere al voucherelor emise și al celor decontate se explică prin faptul că, în circulație, mai există încă vouchere emise în 2024, în valoare de 1.600 lei. Acestea contribuie temporar la menținerea unui nivel mai ridicat al decontărilor. Odată cu epuizarea acestor tichete, vor rămâne în circulație doar cele emise în acest an, în valoare de 800 lei, al căror volum este, de asemenea, în scădere. Avertismentele formulate anterior de către specialiștii în turism s-au confirmat: deciziile guvernamentale au avut un impact negativ asupra turismului intern, vizibil încă din prima lună de vară’, spune tur-operatorul.
Potrivit sursei citate, reducerea valorii voucherelor de vacanță, creșterea TVA și scăderea puterii de cumpărare au contribuit la deteriorarea progresivă a situației, cu efecte accentuate pentru 2026.
Publicitate
‘Este esențial ca Guvernul să intervină rapid și să stimuleze mecanismele economice. Măsurile de austeritate în sectorul public nu trebuie confundate cu o frânare generală a economiei. În lipsa unor acțiuni corective, riscul declanșării unei spirale recesioniste crește, cu consecințe directe: creșterea șomajului și închiderea unui număr tot mai mare de afaceri. Așteptăm decizia fermă ca TVA nu va crește și mai mult de la 1 ianuarie, ceea ce ar pune definitiv pe butuci turismul. Și mai așteptăm o indexare a valorii voucherelor de vacanță, așa cum s-a anunțat pentru indexarea tichetelor de masă de la 40 la 50 lei/zi’, a declarat Adrian Voican, vicepreședinte al Asociației Naționale a Agențiilor de Turism din România (ANAT) și președinte al Bibi Group4travel.
Bibi Touroperator, membru Bibi Group4Travel, este unul dintre cei mai importanți tur-operatori pe piața locală de turism, specializat pentru România, cu o cifră de afaceri a grupului de peste 13 milioane euro. Compania a implementat, în premieră, în România, conceptul ‘Înscrieri Timpurii’.