România încă ascunde locuri de o frumusețe greu de imaginat. Sălbatice și nedescoperite, mărturii ale unui trecut îndepărtat, încărcat de povești și legende fabuloase. Un astfel de loc este Holmul Botoșaniului, un deal uriaș pe care se întind păduri, arbori seculari și o istorie nespusă, scrie ADEVĂRUL.

România are frumuseți naturale aparte, apreciate mai ales de călătorii străini care ajung aici mânați de străinătate. Tot ei vorbesc despre România ca de ultima zonă sălbatică a zonei central-est europeană. Dincolo de minunile naturii devenite faimoase în toată Europa, promovate mai ales pe rețele sociale sau în documentare, există o România încă nedescoperită, cu taine și frumuseți nebănuite.

Una dintre cele mai subevaluate și puțin cunoscute zone turistice din România, o reprezintă județul Botoșani, o perlă neșlefuită care așteaptă să fie descoperită. Unul dintre locurile care efectiv îți taie respirația este platoul Holmului, dominând ulițele de deasupra satului Poiana, ce ține de Flămânziul Răscoalei de la 1907.

Sus acolo, aproape de cer, pe pajiști bătute doar de ciobani și de vânturi iarna, se află una dintre cele mai frumoase zone panoramice din nordul Moldovei, de unde poți admira în voie Țara de Sus a Moldovei, să te cufunzi în pădurile pline de căprioare, păsări cântătoare și alte orătănii minunate care-și fac veacul prin vechii codrii de foioase. Pentru ca al urmă, de pe uitatul drum comercial al Țării de Sus, să te lași către Schitul Balș, de unde, în zilele senine poți admira vârfurile Ceahlăului, aflate la sute de kilometri depărtare. Este o zonă în care frumusețea autentică și sălbatică a naturii se îmbină perfect cu armonia podgoriilor dar și cu poveștile haiducești rostite tainic de bătrânii satelor la buza unei cofe de vin țărănesc.

„Muntele” din ținutul dealurilor și codrii cei vechi, paradis al căprioarelor

Una dintre cele mai frumoase zone din nordul Moldovei este situată în zona dealurilor înalte ale Botoșaniului. Este un areal administrativ cuprins între comunele Vorona,, Coșula, Tudora, Frumușica, orașul Flămânzi și Pârcovaciul Hârlăului, la marginea județului Iași. Este un ținut întins și sălbatic construit, în timpuri geologice imemoriale, din gresii și tot felul de roci peste care s-au țesut straturi întregi de humă și codrii întinși cât vezi cu ochii. Sunt păduri bătrâne de foioase în care trăiesc nenumărate specii de plante dar și cohorte întregi de bureți, gălbiori, zbârciogi și alte minunății de ciupercării care fac deliciul în bucătăria tradițională mai ales.

Prin rezervația de tisă de la Tudora FOTO Cosmin Zamfirache

Zona turistică începe, de fapt, din comuna Vorona, pe celebrul drum al mănăstirilor. Aproape de centrul satului Vorona, la primul giratoriu, se virează la stânga și se intră pe unul dintre cele mai frumoase dumuri rutiere care străbat pădure, în România. Un drum perfect asfaltat cu panorame incredibile. Până în capăt la E 58, drumul european ce leagă Botoșaniul de Iași există posibilitatea efectuării mai multor trasee extraordinare prin inima pădurii. Și majoritatea sunt marcate. Nu sunt trasee montane, la mare altitudine, dar au un farmec unic. Adică, orice turist are șansa de a se scufunda într-un adevărat paradis verde, sălbatic, cu o liniște tămăduitoare, întreruptă doar de trilurile păsărilor. Cele mai spectaculoas sunt traseele de pe dealurile înalte, calcaroase, cu formațiuni de roci uriașe, cu forme incredibile.

Aici se află sfinxul moldovenesc, masa tâlharilor dar și grotele lui Onufrie, misteriosul schivnic rus, mare făcător de minuni. Prin pădurile de la Coșula, legate de codrii Voronei, se ajunge ușor, pe traseu marcat la masa tâlharilor, un soi de monument megalitic creat de natură. De acolo până sus pe Holm, deasupra Flămânziului. Aici pe Holm, la peste 500 de metri altitudine, te simți ca la munte. Creșterea presiunii atmosferice se simte în timpane dar și în scăderea temperaturii.

Către pădurile haiducilor de la Holm FOTO Cosmin Zamfirache

Pe Holm, te așteaptă un platou lat, cu o panoramă de vis. De aici poți admira extremitatea nordică a Țării de Sus a Moldovei, cu podgorii, sate, codrii și formațiuni calcaroase interesante. Vezi până către Hârlău. Mergând pe urma unui vechi drum medieval, aproape pierdut prin iarbă, te pierzi din nou prin împărăția pădurii. Pe cărări marcate, cu aer curat și multă verdeață, se ajunge la Mănăstirea Balș, un  schit tainici, ridicat de marii boieri ai Moldovei, sus în sălbăticie. De aici, în zile senine poți admira crestele Ceahlăului. Prin acești codrii te așteaptă și alte surprize, pe cărări pitorești către comuna Tudora și Bobeică, cel mai înalt deal din județ, depășind 550 de metri.

Pe masivele de calcar FOTO Ionuț Haidău

Odată ajuși la Bobeică, la „muntele” din ținutul dealurilor, știi sigur că te afli în rezervația naturală de tisă, o adevărată minune a naturii. Răscolind codrii este imposibil să nu dai și de Cheile Bahluiului, un canion spectaculos, făurit de ape în blocurile de calcar. Drumul prin acești codrii, care-ți pot ocupa lejer două zile încheiate, evident cu pauze la cazare, sunt o aventură totală. Adică șansa de a observa inclusiv animale sălbatice. Codrii din acest areal abundă în căprioare, cerb, mistreți, pisici sălbatice, fazani și numerose păsări cântătoare. Este o plimbare relaxată, mai ales că în zonă nu se găsesc urși sau fiare periculoase. Acestă zonă este ideală pentru plimbările în grupul de prieteni sau în familie. Cazări se găsesc lejer în municipiul Botoșani la o distanță de maxim 50 de kilometri de punctul cel mai îndepărtat al excursiei.

La stejarul lui Coroi și poveștile bandiților de drumul mare

Traseul către Holm, de exemplu, dealul înalt de deasupra Flămânziului, cu acel platou care te lasă fără cuvinte, nu este doar despre o escapadă în natură. Este și o călătorie etno-culturală. Sus, la capătul drumului, pe platou, după ce ieși de pe cărările adânci ale pădurii dai peste un arbore solitar care domină pajiștea. Uriaș, ciudat și zdrelit de vreme. Este un stejar secular, rămas fără o bună parte din coroană și cu o uriașă scorbură în mijlocul trunchiului. Este un obiectiv turistic în sine. Are câteva sute de ani și a văzut multe. Bătrânii spun că acolo se ascundeau bandiții pentru a jefui la drumul mare. Se spune că pe acele culmi înalte ale Holmului trecea înainte un mare drum comercial care legau Ieșii, Târgul Frumos, Hârlăul, de Botoșani și mai apoi, pe cealaltă parte, se pierdea către Ștefăneștiul evreiesc, la granița cu Imperiul Țarist. Pe acest drum, la înălțime, treceau care încărcate cu mărfuri, plus vite bune de iarmaroc. Se spune că bandiții pândeau în coama pădurii, către doi sau trei în pântecele scobit al stejarului și tăiau calea caravanelor. Oamenii spun că mai ales Coroi, ultimul haiduc din România, se ascundea acolo.

Stejarul lui Coroi de pe Holm FOTO Cosmin Zamfirache

„Copacul acela înalt i se spune steajul lui Coroi. Pentru că acolo se ascundea el de poteră. Și înainte mulți bandiți ieșeau în calea negustorilor. Că așa spun bătrânii, pe acolo trecea drumul de la Hârlău, acum mult timp”, spune un moș din satul Poiana, de lângă Flămânzi. Este plin de legende cu haiduci, în zonă. Bătrânii din Poiana, Coșula, chiar Copălău, le știu foarte bine. „Erau păduri pline de bandiți. La început drumul mergea pe coamă. Dar mai apoi era unul și pe jos, pe la Frumușica. Oricum ei își văceau veacul în pădure și atacau pe cine trecea cu încărcătură mare. Se duceau apoi la masa tâlharilor, acolo la pietrele mari din pădure și făceau împărțeala. Se zice că tot acolo doseau comori. Da nu se riscă nimeni să se ducă după ele că-s păzite de necuratu.”, mărturisește un alt sătean din Coșula.

Către peștera Sfântului Onufrie în zi de vară FOTO Cosmin Zamfirache

Poveștile acestea le poate afla oricine este interesat. Oamenii sunt primitori și prietenoși. În plus, dacă călătorul se abate pe la Frumușica intră într-un ținut al podgoriilor și cramelor. Frumușica face parte din celebrul areal al Cotnariului cu vinuri renumite, inclusiv țărănescul „sculău”, un vin negru puternic. Rachiurile sunt deasemenea la mare preț, cu faimosul rachiu de Rădeni, licori la care se pot depăna povești cu haiduci, Ștefan cel Mare și mari boieri ai locului.

Loc de spovedanie și regăsire spirituală

Aceste tărâmuri pot fi vizitate și din punct de vedere ecumenic. După o purificare în natura sălbatică, cu poveștile haiducești proaspete în memorie, merită și o călătorie spirituală în mănăstirile pierdute în codrii. Călătorii pot începe de la Mănăstirea Vorona, pentru a urca mai sus la Schitul Vorona, cu moaștele făcătoare de minuni ale Cuviosului Onufrie și o icoană unicat în lume, deasemenea considerată făcătoare de minuni. Drumul ecumenic te poartă la Schitul Oneaga iar mai apoi către mănăstirea Coșula, unul dintre cele mai mari centre monahale din Europa secolului al XVI lea, cu faimosul său galben, care, spun unii, rivalizează albastrul de la Voroneț.

Schitul Balș FOTO Ionuț Haidău

Călătoria se încheie la Mănăstirea Balș, un schit ascuns în codrii dintre Frumușica și Hârlău. Este o așezare monahală cu hramul Sfânta Treime ctitorită de boierii Grigore Balș, Lascăr Sturza dar și de Schimonahul Ursachi de la jumătatea secolului al XVIII lea și până la începutul secolului al XIX lea.

Sursa: ADEVĂRUL