Marea Unire n-a fost un eveniment public de două zile, ci a fost posibilă datorită multor ani de muncă politică, internă și externă, a unei generații de politicieni extraordinari. Cum i-a răsplătit țara pentru ce au făcut: i-a ucis, relatează alba24.ro.
Liderii politici care simbolizau Marea Unire au fost arestați și condamnați, cu proces sau fără, au făcut ani grei de temniță, au fost torturați și cei mai mulți dintre ei au murit în închisori.
Centrul International de Studii asupra Comunismului a reconstituit ”destinul concentraționar al acestor părinți ai democrației.
Fotografiile și textele pe care Alba24 vi le prezintă mai jos sunt parte a unui documentar realizat de această instituție, prezentat pe www.memorialsighet.ro.
O galerie tăcută a unor victime care au fost pedepsite pentru ”vina” de a crede în țara lor.
Publicitate
Iuliu Maniu
(1873-1953)
Organizator și participant la Marea Adunare de la Alba Iulia care a proclamat la 1 Decembrie 1918 Unirea Transilvaniei cu România. A fost apoi ales președinte al Consiliului Dirigent (guvernul de tranziție al Transilvaniei până la 4 aprilie 1920), fruntaș al Partidului Național Român, președinte al Partidului Național Țărănesc (din 1926), președinte al Consiliului de Miniștri (1928-1930).
Între 1938 și 1944, se manifesta ca ferm opozant fata de regimurile de esență totalitară ce s-au succedat în fruntea țării: autoritarismul carlist, legionarismul și dictatura militară a lui Antonescu.
Joacă un rol important în preliminariile și actul de la 23 august 1944, devenind într-o primă etapă ministru fără portofoliu în primul Cabinet Sanatescu.
După preluarea puterii de către comuniști, la 6 martie 1945, aceștia și-au propus distrugerea lui Iuliu Maniu și a PNȚ, considerați ca principal obstacol în calea comunizării României.
În iulie 1947, partidul este scos în afara legii, iar Maniu, Mihalache și ceilalți conducători sunt arestați, judecați și condamnați.
Iuliu Maniu
În etate de aproape 75 de ani la data arestării, Maniu este condamnat, la 11 noiembrie 1947, la temniță grea pe viață pentru „înalta trădare și spionaj în favoarea anglo-americanilor”.
Este întemnițat întâi în Penitenciarul Galați, iar din august 1951 la Sighet. Aici va fi exterminat la 5 februarie 1953 și aruncat într-o groapă anonimă.
5 februarie 1953: Ultima zi pe pământ a marelui om politic Iuliu Maniu, mort în pușcărie. ”Spre groapa comună și gloria eternă”
În Occident, s-a aflat despre moartea lui Maniu, ca și despre cea a lui Dinu Brătianu, abia în octombrie 1955. Radio „Europa Libera” a redat atunci emoția profundă pe care această veste a trezit-o în străinătate. Salvador de Madariaga, președintele Internaționalei Liberale, declara:
„Maniu a murit în închisoare. Brătianu a murit în închisoare. Regimului care se lauda cu cinism și ipocrizie că este eliberatorul popoarelor i-a fost atât de teamă de Maniu, s-a temut atât de mult de Brătianu, încât a trebuit să-i îngroape de vii pentru ca poporul să nu le mai audă vocea”.
Paul Reynaud, fost prim-ministru al Franței, deplângea „aceste timpuri în care libertatea oamenilor a dispărut de pe o jumătate a feței pământului. Figura lui Iuliu Maniu, spunea el, se înălța, ca una din cele mai mărețe printre rezistenții Europei.
Maniu a fost unul dintre creatorii Națiunii Române. A luptat întreaga viață pentru libertatea popoarelor. A pierit odată cu libertatea”.
Ion Mihalache
(1882-1963)
Combatant în primul război mondial, decorat cu ordinul „Mihai Viteazul”, învățătorul Ion Mihalache înființează după Unire Partidul Țărănesc, care, prin fuziunea cu Partidul Național din Transilvania, formează în 1926 Partidul Național Țărănesc.
Mihalache participa în guvernele din anii 1928-1933 ca ministru al Agriculturii și ministru de Interne. Împreună cu Iuliu Maniu se opune dictaturii regale și Frontului Renașterii Naționale, când PNȚ este dizolvat.
După război se opune sovietizării țării, fiind arestat în iulie 1947, după înscenarea de la Tămădău, și condamnat în noiembrie la muncă silnică pe viață.
După regimul exterminator din penitenciarele Galați și Sighet, este transferat în 1955 în arestul Ministerului de Interne, unde refuza orice fel de tranzacție cu anchetatorii.
Transferat în închisoarea de la Râmnicu Sărat, moare, la 5 martie 1963, după 16 ani de detenție, la vârsta de 81 de ani.
Iuliu Hossu
(1885-1970)
Episcop greco-catolic de Gherla (din 1917) și apoi de Cluj-Gherla (din 1930), militant pentru Unire, este cel care a citit la 1 decembrie 1918 la Alba Iulia „Proclamația de Unire cu țara”. Membru al Consiliului Dirigent, a făcut parte din delegația care a prezentat Hotărârea de Unire Regelui Ferdinand, la București. Senator de drept în Parlamentul României.
După dictatul de la Viena, rămâne în Transilvania ocupata de horthyști, protestând în numeroase rânduri împotriva represiunii la care era supusă populația românească, dar și cea evreiască, de către autoritățile maghiare. Arestat la 28 octombrie 1948, va rămâne privat de libertate timp de 22 de ani, trecând prin diverse închisori și locuri de domiciliu obligatoriu.
Intre 25 mai 1950 si 4 ianuarie 1955 a fost inchis impreuna cu alti 50 de preoti si episcopi greco si romano-catolici in penitenciarul Sighet.
I s-a stabilit apoi domiciliu obligatoriu pe termen nelimitat, intai la manastirea Ciorogarla, apoi la manastirea Caldarusani. Grav bolnav, a murit la 28 mai 1970 la Spitalul Colentina din Bucuresti. In martie 1969, Papa Paul al VI-lea il declarase cardinal „in pectore” al Bisericii Catolice.
Silviu Dragomir
(1888-1962)
Istoric, participant la Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918 si secretar al acesteia, profesor la Universitatea din Cluj, membru titular al Academiei Romane (1928), fost ministru de stat, apoi ministru al Minoritatilor; autorul unor importante lucrari despre istoria Europei de Sud-Est, despre legaturile dintre tarile romane in epoca medievala, despre revolutia de la 1848 din Transilvania, precum si al monografiei conducatorului acesteia, Avram Iancu.
Arestat la 1 iulie 1949, a fost internat la Sighet in mai 1950 pe timp de 24 luni, detentia fiindu-i „justificata” abia peste un an, prin Decizia MAI nr. 334/1951; pedeapsa i-a fost majorata cu 60 luni, conform Deciziei MAI nr. 559/1953. Eliberat in 1955, a trait la Cluj, pana la moartea sa, in 1962.
Ioan Lupaș
(1880-1967) Istoric, participant la Marea Adunare Nationala de la 1 decembrie 1918, demnitar in Consiliul Dirigent, deputat in Parlamentul Romaniei, ministru in mai multe guverne interbelice, membru corespondent al Academiei Romane (1914), apoi membru titular (1916), presedintele Sectiei de Istorie a Academiei Romane (1932-1935), fondator, alaturi de Alexandru Lapedatu, al Institutului de Istorie Nationala din Cluj (1920); lucrari fundamentale despre istoria Transilvaniei.
Arestat la 5/6 mai 1950, a fost internat la Sighet pe timp de 24 luni, incadrat ulterior in Decizia MAI nr. 334/1951; pedeapsa majorata cu 60 luni, conform Deciziei MAI numarul 559/1953. A fost eliberat la 5 mai 1955.
Ion Nistor
(1876-1962)
Istoric si militant unionist bucovinean, membru al comitetului de organizare al Adunării Nationale de la Cernăuți care a hotărât unirea cu România, în cadrul căruia a redactat actul Unirii. Profesor la universitatile din Viena si Cernauti, rector al universitatii din Cernauti, profesor universitar la Bucuresti, membru al Academiei Romane (1911), director al Bibliotecii Academiei Romane, fruntas al Partidului National Liberal, fost ministru de stat, reprezentand Bucovina, apoi, succesiv, ministru al Lucrarilor Publice, al Muncii si, in final, al Cultelor si Artelor.
Arestat la 5/6 mai 1950, a fost internat la Sighet pe timp de 24 luni, incadrat ulterior in Decizia MAI nr.334/1951; pedeapsa majorata cu 60 luni, prin Decizia MAI nr. 559/1953. Eliberat la 5 iulie 1955.
Mihai Popovici
(1879-1966)
Demnitar in Consiliul Dirigent, fruntas al Partidului National Taranesc, ministru – succesiv – al Lucrarilor Publice, al Finantelor, de Interne si al Justitiei. Arestat la 21 august 1947, pentru „activitate intensa in Partidul National Taranesc”, a fost internat la Sighet pe timp de 24 luni, incadrat ulterior in Decizia MAI nr. 334/1951; pedeapsa majorata cu 60 luni, prin Decizia MAI nr. 559/1953. Eliberat la 5 iulie 1955.
George Grigorovici
(1871-1950)
Membru fondator al Partidului Social-Democrat din Bucovina, deputat in Parlamentul austro-ungar inainte de 1918, a militat pentru unirea Bucovinei cu Romania. Presedinte al CC al PSDR (1936-1938). Dupa instaurarea regimului comunist, liderii social-democrati, care se pronuntasera in 1921 contra transformarii miscarii social-democrate in partid comunist, printre care a fost si Grigorovici, au fost arestati.
A murit in inchisoarea Vacaresti la 18 iulie 1950.
Pantelimon Halippa
(1883-1979) Publicist si om politic, vicepresedinte (1917) si presedinte (1918) al Sfatului Tarii de la Chisinau, promotor al Unirii cu Romania, ministru al Basarabiei in mai multe guverne de dupa 1918, ministru al Lucrarilor Publice, al Comunicatiilor, al Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale, senator si deputat (1918-1934), membru corespondent al Academiei Romane (1918).
Arestat in 1950 si intemnitat la Sighet fara a fi judecat, a fost predat in 1952 autoritatilor sovietice, care l-au condamnat la 25 ani munca silnica.
A fost readus in tara, fiind de asta data inchis la Penitenciarul Aiud pana in 1957.
Ilie Lazăr
(1895-1976)
Doctor in Drept al Universitatii din Cluj. La sfarsitul razboiului, organizeaza impreuna cu alti fruntasi romani administratia romaneasca in comitatul Maramures, organizeaza Garzile Nationale si reprezinta Maramuresul la Marea Adunare de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, apoi insoteste delegatia ardelenilor la predarea actului Unirii la Bucuresti.
După 1918, a fost deputat, membru in delegatia permanenta a Partidului National Taranesc, organizator al garzilor taranesti „Iuliu Maniu”, sef al organizatiilor muncitoresti centrale.
În timpul dictaturii carliste a fost internat in lagarul de la Turnu (Valcea), iar in timpul celei antonesciene la Targu-Jiu. Arestat prima oara la 27 mai 1946, a fost condamnat la 7 luni inchisoare corectionala, pentru „omisiunea denuntarii complotului” in procesul „Miscarii Nationale de Rezistenta”, fiind eliberat conditionat la 8 decembrie 1946. Implicat in „inscenarea de la Tamadau”, este arestat a doua oara, la 14 iulie 1947.
Anchetat la Ministerul de Interne, a refuzat orice cooperare cu cei care-l anchetau. A fost condamnat la 12 ani de temnita grea, în procesul conducatorilor Partidului Național Țăranesc, pentru „complot in scop de tradare” (noiembrie 1947).
Încarcerat la Galați, Sighet, Ramnicu Sarat, Periprava, a fost eliberat abia la 9 mai 1964. Dupa eliberare a trait la Cluj, unde a murit in 1976.
Ion Flueraș
(1882-1953)
Lider al Partidului Social Democrat din Transilvania, membru al Consiliului Dirigent al Transilvaniei (1918-1920), presedinte al Confederatiei Generale a Muncii (1926-1938). A fost retinut timp de 3 luni, in 1945, de catre autoritatile comuniste pe motiv ca a raspandit „manifeste interzise”.
A fost rearestat in iunie 1948 si condamnat la 15 ani de temnita grea pentru „crima de inalta tradare”. A murit in Inchisoarea Gherla la 7 iunie 1953.
Gheorghe I. Brătianu
(1898-1953)
La 18 ani, dupa ce debutase ca elev in „Revista Istorica” a lui Nicolae Iorga, Gheorghe Bratianu se inroleaza voluntar, avand consimtamantul scris al tatalui sau, Ion I.C. Bratianu, si pleaca pe front. In 1917 este ranit in luptele de pe Valea Trotusului si trimis in spatele frontului. In 1918 revine pe frontul din Bucovina si este ranit din nou.
Studiaza Istoria la Paris, trece prin arhivele de la Geneva si Napoli, obtine doctoratul sub indrumarea lui Nicolae Iorga si, mai tarziu, a lui Ferdinand Lot. Dupa performante istorice stralucite, devine la 30 de ani membru corespondent al Academiei.
In noiembrie 1940 condamna public asasinarea magistrului sau, Nicolae Iorga. Va deveni in anul urmator, la 1 martie, director al Institutului de Istorie Universala fondat de acesta cu cativa mai inainte. In 1943 devine membru al Academiei Romane.
In 1947 i se stabileste arest la domiciliu in Bucuresti, str. Biserica Popa Chitu, unde revizuieste si termina patru din lucrarile sale de istorie. In 1948 este exclus din Academia Romana.
In mai 1950 este arestat fara mandat si dus la Penitenciarul Sighet, unde va muri in 1953. Memoriile unui camarad de suferinta spun ca, in inchisoare, Bratianu desenase pe un perete un plan de istorie universala.
Opera lui Gheorghe Bratianu, fragmentata in scrierea ei de razboi si intrerupta definitiv de anii de detentie, este una din cele mai obiective si convingatoare pledoarii despre unitatea poporului roman in spatiul carpato-pontic.
Aurel Vlad
(1875-1953)
Promotor al Unirii din 1918, membru in Consiliul Dirigent, membru al Partidului National Roman si apoi fondator si fruntas PNT, ministru al Finantelor, ulterior al Cultelor si Artelor.
Arestat de Securitatea din Sibiu in noaptea de 5/6 mai 1950, la 75 ani, a fost internat fara forme legale la Penitenciarul Sighet, unde a murit la 2 iulie 1953. Pedeapsa administrativa i-a fost majorata dupa moarte cu 60 luni, conform Deciziei MAI numarul 559 din 6 august 1953.
Daniel Ciugureanu
(1885-1950)
Fruntas al Partidului National Moldovenesc si unul dintre promotorii Unirii Basarabiei cu Romania. A fost presedinte al Consiliului de Ministri al Republicii Independente Moldovenesti, apoi ministru de stat, reprezentand Basarabia, in patru guverne interbelice.
Arestat la 5/6 mai 1950, ar fi murit – potrivit memoriilor lui C.C. Giurescu – la 6 mai 1950, la Turda, in timpul transportarii fostilor demnitari spre Penitenciarul Sighet. Potrivit evidentelor fostei Securitati, a decedat la 19 mai 1950, in Penitenciarul Sighet, actul de moarte fiindu-i intocmit abia in 1957.
Sever Bocu
(1874-1951)
Om politic si ziarist banatean. Studii la Academia Comerciala din Viena si Hautes …tudes din Paris. A fost unul dintre promotorii activismului politic in sustinerea cauzei nationale in Banat. In perioada Primului Razboi Mondial s-a ocupat de organizarea detasamentelor de voluntari pentru a lupta impotriva Imperiului Austro-Ungar.
Ia parte, la Paris, la tratativele care au premers Conferinta de Pace, aducand argumente de ordin politic, social, etnic, demografic in favoarea unirii Banatului istoric cu Romania.
Din 1921 este deputat in Parlamentul Romaniei din partea PNR; unul din fruntasii PNT din Banat in perioada interbelica.
La alegerile din noiembrie 1946 devine singurul deputat al PNT din judetul Timis-Torontal, dar va refuza sa participe la lucrarile Parlamentului in semn de protest fata de falsificarea scrutinului.
Este arestat in noaptea de 5/6 mai 1950 si incarcerat la Sighet, unde a si murit la 21 ianuarie 1951. Certificatul sau de deces a fost emis abia la 20 iulie 1957.
Ghiță Popp
(1883-1967)
Om politic si publicist transilvanean, cu studii de Drept la Viena si Budapesta. In 1915, condamnat la munca de Curtea Martiala din Cluj pentru ca a cerut guvernului de la Bucuresti intrarea in razboi pentru eliberarea Transilvaniei si Banatului. Se inroleaza in Armata Romana si contribuie la formarea regimentelor de voluntari romani dintre prizonierii Armatei Austro-Ungare aflati in Rusia.
Participant cu drept de vot la Marea Adunare de la Alba Iulia. Trimis de Consiliul Dirigent la Paris, ca ziarist, pe langa misiunea romana de la Conferinta de Pace.
Deputat in Parlamentul Romaniei in perioada interbelica, este apoi delegat in august-septembrie 1944 la Moscova, in Comisia de Armistitiu.
Este condamnat in ianuarie 1948 la 10 ani de inchisoare pentru „insurectie armata”. Dupa ce executa pedeapsa, este internat alti 5 ani in domiciliu obligatoriu la Latesti, in Baragan.
Onisifor Ghibu
(1883-1972)
Pedagog, doctor in filozofie si pedagogie la Jena, militant pentru unire, demnitar in Consiliul Dirigent, profesor la Universitatea din Cluj, unul dintre fondatorii scolii de pedagogie romanesti; lucrari privind istoria invatamantului, membru corespondent al Academiei Romane (1919).
Dupa o prima arestare in 1945, este rearestat la 10 decembrie 1956 si condamnat la 2 ani inchisoare corectionala pentru ca „a intreprins actiuni impotriva regimului democrat-popular al RPR”. A fost eliberat la 13 ianuarie 1958.
Zenovie Pâclișanu
(1886-1957)
Teolog greco-catolic, istoric, secretar al Marii Adunari Nationale de la 1 decembrie 1918, membru al Comisiei de incheiere a Concordatului cu Vaticanul, consilier in Ministerul Afacerilor Externe pentru problemele Ardealului, membru al delegatiei romane la Conferinta de Pace de la Paris, membru corespondent al Academiei Romane (1919).
Arestat la 6 decembrie 1949, eliberat in 1953 si rearestat in aprilie 1957, a murit in arestul „A” MAI Bucuresti la 31 octombrie 1957, cu o saptamana dupa condamnarea sa la 12 ani de temnita grea (recursul declarat a fost respins la 15 saptamani dupa moarte).
Emil Hațieganu
(1878-1959)
Membru al Consiliului Dirigent al Transilvaniei, fruntas al Partidului National Roman si apoi al PNT, ministru al Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale, apoi ministru de stat, reprezentand Transilvania, in guvernele national-taraniste. Ministru fara portofoliu, reprezentand PNT, in Guvernul Petru Groza (1946).
Arestat pentru „activitate PNT” la 6 noiembrie 1948, a fost condamnat la 3 ani inchisoare pentru „sabotaj”. Internat la Sighet pe timp de 36 luni, conform Deciziei MAI numarul 638/1951; pedeapsa majorata cu 60 luni, conform Deciziei MAI numarul 671/1953. Eliberat la 15 iunie 1955.
Iosif Jumanca
(1893-1949)
Membru al Partidului Social Democrat din Transilvania, membru al Consiliului Naţional Român Central (1918) şi al Consiliului Dirigent al Transilvaniei (1918-1920), deputat în Parlamentul României.
În 1921 s-a pronunţat împotriva aderării Partidului Socialist Român la Internaţionala a III-a (comunistă). Arestat de autorităţile comuniste, a murit la Jilava în 1949.
ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.
O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist
DIN CAIETUL MEU DE ÎNSEMNĂRI
Alex Ştefănescu, în „Luceafărul de dimineaţă” nr. 11-12 din 2020, continuând să explice de ce scrie cu „â” din „a”: „Scriu cu „â” din „a” şi din alt motiv: pentru că vreau să contest în felul acesta, în fiecare zi, o normă ortografică instituită abuziv în timpul stalinismului. Instituită nu din raţiuni lingvistice, ci din raţiuni politice. Prin renunţarea la „â” din „a” se extrăgea cu, penseta, nervul latin al limbii române. După 1989 ar fi trebuit să ne scuturăm repede de tot ceea ce amintea de un stil de viaţă impus de o forţă de ocupaţie. Dar noi ne-am îndrăgostit – se pare – de lanţurile noastre. Ni le-am desfăcut încet, cu un fel de părere de rău, iar câteva verigi le mai păstrăm şi azi, intrate adânc în carne. Academia Română a salvat situaţia, ne-a obligat să fim demni. În sfârşit, scriu cu „â” din „a” pentru că aşa scriau, înainte de instaurarea comunismului, aproape toţi clasicii noştri, de la care am învăţat limba română. Am îndrăgit încă din adolescenţă nu numai textele lor, ci şi imaginea textelor lor. Dacă Eminescu scria „Veronică dragă, îţi sărut mâinile”, cu „â” din „a”, cum să scriu eu „mîinile” cu „î” din „i”?
Sintagme, termeni, concepte:Georg Trakl: „îngeri cu aripi pătate de glod”; Lucian Vasiliu: „umbra cu capul spart”; Ana Stan Popescu: „dorită de nimeni, tu însăţi să-ţi fii”; Cristean Petre Argeş: „blând, dimineaţa mă prinde în braţe”;
Poetul Dan David despre poezie:„Pe cer în locul lunii, poezia / Harul se păstrează prin smerenie, / Poezia e însăşi viaţa care nu poate să moară, / Cea dintâi poezie va fi cea de pe urmă / şi cea de pe urmă va fi cea dintâi. / Căutaţi necurmat faţa poeziei, / muriţi un pic / aduceţi-vă aminte. / Poezia ne binecuvântează şi toate marginile pământului / se tem de ea. / Poezia te adună, îţi aprinde lampa, te ocroteşte. / Cei ce stau la poalele muntelui vestesc poezia de la poalele muntelui” (din volumul „Poeme torenţiale”, Rditura „Eminescu”, Bucureşti, 1994);
Publicitate
Valentin Ciucă, în „Cronica” din mai 2001, despre nudurile botoşăneanului Constantin Piliuţă:„…între două reprize prelungite „la una mică”, cu confraţii de pahar, află răgazul de afi inspirat, chir dacă exaltarea se transformă în veritabile Afrodite nişte banale femei de cartier”;
Patru idei ale regizorului Bocsardi Laszlo, directorul teatrului „Tamaşi Aron” din Sfântu Gheorghe. Emise la nivelul anului 2012, sunt valabile şi azi. Păcat că nu mi-am notat, atunci, şi sursa în care au fost publicate:1. „Nu repet o idee din moment ce azi lucrurile obosesc foarte repede”; 2. „Nu mai suntem nişte cetăţeni din 2012, ci unii ai eternităţii”; 3. „România e tributară temperamentului şi nervozităţii noastre care aduc o anumită furie”; 4. „Scopul artei teatrale este să plaseze spectatorul într-o stare în care numai DRAGOSTEA, MOARTEA sau POEZIA pot să-l ducă;
Dorin Tudoran, în “România literară” nr. 1 din 2021, prezintă două poveşti din “folclorul” legat de Păltiniş şi din cel umoristic legat de politică: 1. “Folclorul legat de Păltiniş include şi o istorioară a cărei autenticitate nu am reuşit încă s-o verific, dar, vorba cumetrilor nostri italieni, “Se non e vero e ben trovato”. Ăntr-unul din dialogurile atât de neconvenţionale între C. Noica şi ucenicii săi, unul dintre cei din urmă ar fi adus vorba despre “subiectul zilei” – iminentul sfârşit al lumii. Noica ar fi ascultat ce aveau de spus tinerii săi prieteni, după care i-ar fi liniştit cam aşa:”Chiar dacă asta ne aşteaptă, e un motiv de glorie – vom fi generaţia carea prins sfârşitul lumii”; 2. “Istorioara tine de un Congres al C.C. al P.C.R. Oh, de neuitatele congrese! După cele trei ore ale discursului lui Ceauşescu, un bătrânel din primele rânduri tot încearcă să se ridice de pe scaun şi să spună ceva. “Şefii de rând” îl împing nu tocmai discret, înapoi pe scaun. Ceauşescu vede ce se întâmplă şi după o vreme cere ca omul să fie lăsat să spună ce are de spus. Şi omul spune: “Tovarăşe Ceauşescu, mă cunoaşteţi. V-am adus în partid. V-am deschis calea.” “Aşa este.” “Ştiţi că de la mine au auzit prim aoară că astăzi ne este mai greu, ca să ne fie mai bine în viitor.” Tocmai am împlinit 100 ani, nu ştiu cât voi mai trăi, aşa că vreau să vă întreb: totuşi, când o să fie mai bine?”;
Poemul săptămânii din „România literară” nr. 2 din 2021 aparţine lui Horia Gârbea şi se intitulează „Amintiri cu poduri”. Redau prima strofă:„Înţeleg că-s bătrân numărând / Podurile vieţii mele, pe rând. / A trece pe un pod oare să fie / Un păcat, o mare trufie? / Nici înotând, însă parcă / Ar fi mai firesc într-o barcă…”. Şi urmează strofa a doua care conţine o înşiruire de poduri importante ale lumii, în jur de douăzeci, pe care Horia Gârbea declară că le-a trecut. Nu sunt luate în calcul podurile mici sau medii. Urmează ultima strofă: „Dacă sunt bătrân, e firesc / Atâtea poduri să-mi amintesc. / Ce multe râuri am traversat / Şi nici unul nu m-a udat. / Iar acum îmi şopteşte unul din draci: / Dar cu Styxul cum ai să faci?”
Am intrat în rezonanţă cu poetul şi mi-am amintit şi eu două poduri pe care, trecându-le, mi-au produs fiori reci. Unul este cel care trece peste Putna, legând Burca de Vidra. Era prin 1968, plouase mult şi Putna venea învolburată, cărând din munţi copaci întregi. Apa ajunsese la partea de sus, copacii se izbeau cu putere, Am pus primii paşi pe pod, acesta vibra din toate încheieturile, însă am continuat fiindcă trebuia să ajung în Vidra. Mi-a fost o teamă cruntă. Cel de-al doilea pod este de fapt o punte peste Zăbala. O punte din aceea făcută pe nişte odgoane şi care se legăna la cea mai mică adiere. Lega satul Spulber de Tojani. Zăbala venea furioasă, trebuia să trec. Am trecut însoţit de aceeaşi spaimă cumplită. Azi n-aş mai face-o;
Actorul Ion Caramitru, în „România literară” nr. 2 din 2021, acordă un interviu lui Cristian Pătrăşconiu. Reţinem câteva referiri la poezie:1. „A spune poezie” înseamnă a înţelege poezie, a te confrunta cu ea, a extrage din ea ceea ce ţi se pare fundamental, a transmite şi emoţia ta legată de acel discurs poetic”; 2. „Nu se poate intra oricum într-o poezie şi nu orice poezie te poate incita”; 3. „Când spui poezie şi eşti singur pe scenă, sau când spui un monolog ori cânţi de unul singur eşti în cea mai fragilă situaţie posibilă; eşti tu cu tine însuţi, eşti dezbrăcat de toate”; 4. „Am cunoscut foarte, foarte puţini poeţi care îşi spun poeziile bine când sunt în public. De cele mai multe ori fie sunt comici, încercând energii şi patos inutile, fie sunt complexaţi că trebuie să spună o poezie”; 5. „Poezia te învinge când te convinge. Să te convingă: cu substanţa ei bogată, cu frumuseţea ei estetică, stilistică, apoi cu puterea, cu încărcătura ei emoţională. Te învinge şi te obligă, învingându-te, să îi fii supus. Trebuie să fii într-o relaţie de subordonare. Ea este superioară; 6. „Poezia poate ascunde foarte multe discursuri subversive”; 7. „Dacă nu rămâi împătimit de poezie, dacă nu te duci în bibliotecă zi de zi, se pierde ceva fundamental”; „Poezia poate fi o armă feroce într-un scenariu de seducţie”;
FOTO Omagiu poetului Mihai Eminescu, prin vocile Corului Liceului Pedagogic „Nicolae Iorga”, la întâlnirea directorilor de școli din județ organizată de IȘJ Botoșani
Inspectoratul Școlar Județean Botoșani a organizat miercuri, 14 ianuarie 2026, o întâlnire de lucru cu directorii și directorii adjuncți ai unităților de învățământ preuniversitar din județ. Evenimentul a fost dedicat marcării a 176 de ani de la nașterea poetului național Mihai Eminescu, aniversare care va fi celebrată oficial la data de 15 ianuarie.
Potrivit reprezentanților instituției, întâlnirea a urmărit nu doar abordarea unor aspecte administrative, ci și integrarea unei dimensiuni culturale, prin evidențierea valorilor care fundamentează sistemul educațional românesc. În acest context, a fost subliniată importanța educației ca vector de transmitere a patrimoniului cultural și identitar.
Programul a inclus momente artistice susținute de elevele Corului Liceului Pedagogic „Nicolae Iorga” Botoșani, coordonat de profesor dr. Laurențiu Palade. Intervențiile muzicale au fost dedicate operei și personalității lui Mihai Eminescu, originar din județul Botoșani, și au constituit un omagiu adus poetului național.
Reprezentanții Inspectoratului Școlar Județean au evidențiat rolul școlii în cultivarea respectului față de valorile culturale naționale și în menținerea memoriei culturale în rândul elevilor. La finalul întâlnirii, conducerea IȘJ Botoșani a mulțumit cadrelor didactice și elevilor implicați, apreciind contribuția acestora la desfășurarea evenimentului și reafirmând angajamentul instituției pentru promovarea excelenței în educație.
Zilnic, 45% dintre adolescenți petrec între două și patru ore din timpul lor liber pe mai multe dispozitive (telefon, calculator, televizor), relevă studiul „Reziliența digitală a adolescenților”, realizat de către organizația Mind Education în rândul elevilor de 13-19 ani din școlile care fac parte din rețeaua Digitaliada.
Potrivit EduPedu, informațiile din studiu arată că cei mai mulți dintre adolescenții participanți la studiu, 23%, își verifică notificările sau accesează platformele de 6-10 ori/ zi, 17% o fac de 2-5 ori/ zi, iar 16%, de 11-40 de ori/ zi.
Petrecerea, în mod excesiv, a timpului în fața ecranelor are efecte negative la nivel cognitiv, precum scăderea capacității de concentrare și a performanței școlare.
În plan social, expunerea la conținut neconform cu realitatea le poate amplifica anxietatea, depresia și sentimentul de insuficiență.
Nu în ultimul rând, expunerea prelungită le afectează somnul, ceea ce duce la oboseală.
Răspunderea părinților
Publicitate
Studiul „Reziliența digitală a adolescenților” evidențiază un nivel scăzut de implicare a părinților în viața online a copiilor. 42% dintre adolescenți spun că părinții lor nu știu ce fac pe internet, iar 45% afirmă că aceștia nu sunt la curent cu ce postează sau ce mesaje trimit.
Potrivit autorilor studiului, această lipsă de conectare dintre părinți și copii crește riscul ca adolescenții să fie expuși la conținut nepotrivit, interacțiuni riscante și presiuni sociale.
Studiul arată, totodată, că relația dintre adolescenți și părinți are un impact direct asupra comportamentului online. Adolescenții care se simt apropiați de părinți și pot vorbi deschis cu ei sunt mai dispuși să împărtășească experiențele din mediul digital, să accepte îndrumarea adulților și să adopte un comportament mai echilibrat online.
În schimb, atunci când relația părinte–copil este rece sau conflictuală, adolescenții tind să își ascundă activitatea online, acționează mai impulsiv și devin mai vulnerabili la manipularea algoritmică sau la situații periculoase.
Romfilatelia și Poșta Română anunță introducerea în circulație, joi, a unei emisiuni de mărci poștale dedicate Zilei Culturii Naționale.
‘Ca în fiecare an, pe 15 ianuarie, timbrul românesc aniversează Ziua Culturii Naționale, în emisiunea cu același titlu, prin care aduce un omagiu unor personalități de seamă ale culturii naționale: Nicolae Iorga (marcă poștală cu valoarea nominală de 5,50 Lei), Andrei Mureșanu (marcă poștală cu valoarea nominală de 10 lei) și Ștefan Luchian (marcă poștală cu valoarea nominală de 25 Lei)’, a transmis, miercuri, Romfilatelia.
Emisiunea mai are în componență, alături de cele trei mărci poștale, un plic ‘prima zi’, un set de trei cărți poștale maxime pentru pasionații de maximafilie și o mapă filatelică cu produs special în tiraj limitat.
Aceasta va fi disponibilă de joi în rețeaua magazinelor Romfilatelia din București, Brașov, Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, precum și online. AGERPRES
Google News
Economie3 ani ago
Eveniment3 ani ago
Eveniment3 ani ago
Eveniment4 ani ago
Actualitate3 ani ago
Actualitate2 ani ago
Eveniment4 ani ago
Eveniment3 ani ago
