Parohia „Sfinții Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur” din cartierul botoșănean Bucovina își cinstește, pe 30 ianuarie, ocrotitorii spirituali.

Această sfântă biserică din oraș, care a fost ctitorită de negustorul grec Constantin Gheorghiu, cu puterea lui Dumnezeu și ajutorul creștinilor în anul 1789, a cunoscut în ultimii ani o transformare spectaculoasă, ajungând la acest moment a fi o adevărată bijuterie arhitecturală.

Sărbătoarea a început, duminică seară, cu slujba Vecerniei cu Litie, oficiată de un sobor de preoți. Mulțimea de credincioși i-a impresionat chiar și pe slujitorii Altarului, credincioșii venind din toate colțurile municipiului, dar și din satele din jur. Cu toții s-au unit în duh de rugăciune în cinstea Sfinților Trei Ierarhi Vasile, Grigore și Ioan.

Răspunsurile la strană au fost oferite de câțiva cântăreți de la bisericile din oraș. Au ținut să aducă imnuri de slavă, alături de aceștia, părintele Marian Macuc, parohul Bisericii „Pacea” și părintele Dumitru Anușca, parohul Bisericii „Sfântul Ilie” – Icușeni Vale, comuna Vorona, reușind să creeze, prin contribuția la strană, o atmosferă duhovnicească care a adus lacrimi în ochii și în inimile celor prezenți.

„Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, care ai binecuvântat cinci pâini în pustie şi ai săturat cu ele cinci mii de bărbaţi, Însuţi binecuvântează şi pâinile acestea şi vinul,  înmulţindu-le în ţara aceasta şi în toată lumea Ta; Iar pe credincioşii, robii Tăi, care vor gusta din ele, îi sfinţeşte. Că Tu eşti Cel ce binecuvântezi şi sfinţeşti toate, Hristoase Dumnezeul nostru şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Părintelui Tău celui fără de început şi Preasfântului şi Bunului şi de viaţă Făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor”, a rostit la sfârșitul slujbei părintele Gheorghe Grigoraș.

Parohul Bisericii „Întâmpinarea Domnului” din municipiul Botoșani a binecuvântat, prin rugăciunea Litiei, pâinea, grâul, vinul și untdelemnul, elemente folosite în cultul divin public.

Cuvântul de învățătură i-a aparținut părintelui Gheorghe Grigoraș, care i-a obișnuit pe credincioși cu un stil pragmatic în alcătuirea predicilor, în care pune accent pe problemele care fac parte din viața oamenilor, îmbinând armonios elementele dogmatice ale credinței noastre ortodoxe cu aspecte concrete ale vieții sociale.

Părintele a pus la sufletul celor prezenți contribuția importantă la evoluția teologiei creștine a Sfinților Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur, arătând că aceștia au dus o luptă grea și fără încetare pentru păzirea dreptei credințe. Sfinții Trei Ierarhi au deținut şi înalta treaptă a arhieriei, pe lângă darul tâlcuirii Sfintelor Scripturi. Părintele Grigoraș a subliniat și importanța mamelor în creșterea și educarea copiilor pentru că, parafrazând câteva versuri dintr-o poezie, „din același lemn se face și icoană și măciucă”.

La finalul predicii, părintele s-a arătat impresionat de lucrările care s-au făcut la lăcașul de cult.

„Ați făcut lucruri frumoase aici, îl felicităm pe părintele paroh și, sigur, cu contribuția dumneavoastră. Căutați să nu vă smintiți de cele ce se petrec în vremea noastră, pentru că, vedeți, este o mare luptă împotriva Bisericii noastre Creștine, Ortodoxe. Păcat că toți cei care sunt acolo…sus… au fost botezați într-o cristelniță într-o biserică. Să nu uităm că avem o singur DOMN, o singură Credință, un singur Botez”, a spus părintele Gheorghe Grigoraș amintind punctual mai multe misiuni de caritate, extrem de importante, pe care le fac unii preoți din regiunea Moldovei, care sunt eclipsate atunci când un slujitor al bisericii cade într-o ispită.

Părintele paroh al Bisericii „Sfinții Trei Ierarhi”, Gabriel Mihăescu, un om de o rară noblețe sufletească și un slujitor al Altarului care și-a apropiat enoriașii cu vorba blândă, dar cu direcții clare și ferme în urcușul lor duhovnicesc, a avut o scurtă intervenție la final, copleșit la rândul său de număr foarte mare de credincioși prezenți la slujba Vecerniei.

„Mulțumim și dumneavoastră, iubiți credincioși, care prin mulțimea dumneavoastră avem nădejde că ați făcut rugăciunile noastre mai ușor a se înălța către Tronul Preasfintei Treimi, unde Dumnezeirea cea Una în Ființă și Întreită în Persoane, Tatăl și Fiul și Sfântul Duh I-a primit pe Sfinții Trei Ierarhi, ocrotitorii acestui sfânt locaș și în același timp rugători fierbinți pentru toată lumea, în toate clipele. Vă fericim că ați ales să petreceți aceste clipe, în această seară, împreună cu noi în rugăciune, spre Slava PreaSfintei Treimi, Preacinstirea Maicii Domnului și Cinstirea Sfinților Trei Ierarhi. Vă îmbrățișăm frățește, vă sărutăm părintește și rugăm pe Dumnezeu să ne aibă în mila LUI”, a rostit părintele Gabriel, cuvântul său fiind răsplătit cu sute de „Amin” din inimile credincioșilor prezenți.

Sărbătoarea continuă, luni dimineață, cu slujba Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii.

Scurt istoric

Această sfântă biserică din oraș a fost construită de Constantin Gheorghiu, cu puterea lui Dumnezeu și ajutorul creștinilor la anul 1789.

Biserica „Sfinții Trei Ierarhi” a fost făcută numai din bârne și fără clopotniță, iar primul ei ctitor este negustorul grec Constantin Gheorghiu, așa cum menționează pisania grecească deasupra ușii la intrarea în biserică: ”Această sfântă biserică din oraș s-a făcut de Constantin Gheorghiu, cu puterea lui Dumnezeu și ajutorul creștinilor la anul 1789 Mai 8 zile”.

Iar mai târziu s-a zidit clopotnița: Și la anul 1833 Aprilie 15 din nou s-au zidit clopotnița, înălțarea zidului bisericii, prin osârdia epitropului Hariton Gheorghiu și Ioan, cu ajutorul creștinilor și săvârșită de mai în urmă: epitropii Neculai Apostol, Placa și iconomul Gheorghe Buzneanu, anul 1837 Septembrie 20.” După tradiție și după puținele documente ce se află în arhiva bisericii, se constată că biserica avea ca enoriași mai mulți greci și era întreținută de breasla Făclierilor.

„Pe lângă biserica Sfinții Trei Ierarhi a luat ființă în 1814, în timpul cât Școala Domnească de la Ospenia își încetase activitatea datorită tragicelor evenimente din 1810, o școală de tip elementar.

Și cu toate că în această mahala locuiau patricenii orașului ce-și instruiau copiii în familie, se pare că școala era frecventată de copiii oamenilor nevoiași.

Bănuim că școala a funcționat puțin timp, în cazul cel mai fericit până în 1832, când a luat ființă Școala Domnească din curtea bisericii Sf. Dimitrie, așezată la o distanță oarecum apropiată” se menționează pe site-ul Mitropoliei Moldovei și Bucovinei.

Din păcate nu se cunosc numele slujitorilor bisericești care au predat la aceste școli.

Dintre slujitorii bisericii, documentele vremii ne oferă: preoții Teodor, Nicolae și Panaite. Între anii 1841 – 1874 găsim menționați preoții: Ghe. Socolean, C. Dăscălescu, Iordache Ilierici, Vasile Popovici, Gheorghiu Ghe. Popovici, Ghe. Constantinidin; între anii 1850 – 1895: preoții Ioan Gheorghiu Băncilă, Ioan Butureanu, Ioan Dumitriu; 1910 – 1944 Ghe. Nepotescu; 1944 – 1960 Ghe. Galeriu; 1961 – 1979 Constantin Sumanaru; între 1980 – 2000 preotul Petru Ifrim. Actualul preot, Gabriel V. Mihăescu, a fost numit paroh începând cu 1 iunie și instalat duminică, 11 iunie 2000.

O reparație radicală s-a făcut bisericii în anul 1911, s-au întărit zidurile și s-a înălțat plafonul cu trei metri, dându-i-se o formă de boltă, s-a acoperit din nou cu tablă, iar înăuntru s-a curățat catapeteasma și s-a bronzat, iar pereții s-au zugrăvit și s-au pictat. Această reparație s-a făcut prin osârdia preotului paroh Ec. Ghe. Nepotescu și a epitropilor Petru Irimescu și C. Ștefănescu, ambii profesori de liceu și cu ajutorul banilor ce avea epitropia și a enoriașilor.

În anul 1965 s-au făcut din nou unele reparații. S-a acoperit turnul clopotniței cu tablă; tot acum s-au făcut patru ferestre metalice. S-a construit un trotuar de beton în jurul bisericii. Biserica a avut pictate câteva medalioane încă din anul 1911 dar acestea au fost demolate între timp, ele nereprezentând valoare artistică.

În 1992 au început lucrările de pictură în tehnica fresco, pictura a fost executată de pictorul Vasile Buzuloi cu fiii. Pictura s-a încheiat în 1996, iar la 15 august 1998 biserica a fost resfințită cu puterea lui Dumnezeu și prin lucrarea PS Calinic, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor. Toate aceste lucrări au fost efectuate de preotul Petru Ifrim, epitropul Vlădeanu Gheorghe și alți enoriași ai parohiei. În această realizare, preotul Dr. Doru Damian (din SUA) împreună cu părinții Dora și Gheorghe a făcut cea mai importantă donație.

Planul de bază al bisericii este treflat în forma crucii drepte bizantine. Altarul are formă semicirculară terminat sus cu o cupolă boltită. Naosul nu are nici o turlă, are formă dreptunghiulară lateral având două nișe circulare ce dă forma de cruce bisericii propriu-zise. În partea de vest a pronaosului se ridică turnul  clopotniței cu ziduri groase de 1,70 metri. Zidurile pereților verticali ai bisericii au o grosime de 0,60 metri și se ridică până la o înălțime de  cca 8 metri după care începe arcuirea bolții în leagăn. Pridvorul propriu-zis al bisericii este separat de pronaos prin stâlpi și arce având și cafas cu balustrade de lemn. Al doilea pridvor se pare că a fost executat ulterior.

Catapeteasma bisericii este cea originală, pictată pe lemn de tei aurit la anul 1790, și cuprinde șase rânduri de icoane.

De-a dreapta ușilor împărătești este o strană mică, realizată în același stil și în aceeași perioadă cu catapeteasma, pe care sunt pictate icoana hramului și icoana Învierii Domnului.

Sărbătoarea Sfinții Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur, zi importantă pentru creștinătate

Cina praznicului acestuia a fost în acest chip: în zilele împărăției lui Alexios I Comnenul (1081-1118), care a luat împărăția după Nichifor Botaniates (1078-1081), s-a făcut împărțire și prigonire între bărbații cei pricopsiți în învățături și îmbunătățiți. Căci unii cinsteau mai mult pe marele Vasile, zicând despre dânsul că este înalt la cuvinte, ca unul ce a cercetat și a ispitit firea lucrurilor prin sine, și cum că era atât de mult îmbunătățit, încât puțin îi lipsea de a-l asemăna pe el cu îngerii.

Căci nu făcea pogorământ legii, nici ierta cu lesnire, ci era greu la obicei și aspru, neavând la sine nici un lucru pământesc. Iar pe dumnezeiescul Ioan Gură de Aur îl micșorau, ca și cum ar fi fost în oarecare chip potrivnic marelui Vasile, fiindcă era lesnicios și atrăgător către pocăință. Erau însă alții care înălțau pe dumnezeiescul Hrisostom, ca și cum ar fi fost în învățături mai cu pogorământ omenesc și cum că mai cu înlesnire povățuia pe toți, și îi chema către pocăință. Deci, îl cinsteau mai mult decât pe marele Vasile și decât pe Grigorie atât pentru mulțimea cuvintelor celor de miere curgătoare, cât și pentru iscusința cugetărilor.

Alții iarăși cinsteau mai mult pe dumnezeiescul Grigorie, ca cel ce a întrecut în înțelepciune și în învățătură elinească pe toți dascălii cei vestiți și pe elini, cum și pentru frumusețea cuvintelor și înflorirea lor. Deci, ziceau, cum că înțeleptul Grigorie biruia pe toți și cum că acestuia i se cădea întâietatea. Atunci, prin o pricină că aceasta a celor învățați s-a întâmplat de s-a despărțit mulțimea poporului. Și unii se ziceau Ioaniteni, alții Vasiliteni, iar alții Grigoriteni. Deci, astfel sfădindu-se cei înțelepți și zicând între dânșii multe feluri de cuvinte, de trei ori fericiții aceștia dascăli au voit să-i împace, ca să nu se mai sfădească în deșert.

Astfel, Sfântul episcop Ioan, mitropolitul cetății Evhaitenilor, care era om îmbunătățit și preaînțelept, după cum și scrierile lui îl arată,găsind în luna ianuarie prăznuindu-se toți cei trei sfinți ierarhi, adică la întâia zi pe Vasile, la 25 pe dumnezeiescul Grigorie și la 27 pe dumnezeiescul Ioan Gură de Aur, i-a unit la 30 pe toți, împodobindu-se pomenirea lor cu canoane, cu tropare și laude, precum li se cădea lor, și fiind această cu voia sfinților, nu au nici o lipsire în laude.