Exodul tinerilor la oraș sau în țările Occidentului au lăsat satele aproape goale, casele pustii, dărăpănate. Prin bătătura neîngrijită își duc zilele nenumărați bunici, odinioară vrednici și dornici de a demonstra că nu trec pe pământ fără să lase o urmă. După ce copiii s-au dus în rostul lor, lăsându-i pe părinți în voia lui Dumnezeu, acești bunici autentici și frumoși trăiesc cum pot, din pensii de CAP și mila aproapelui.
Este și situația localităților care intră în alcătuirea comunei Coțușca și cele limitrofe, unde mai sunt puține familii tinere, puțini oameni vrednici care s-au încumetat să nu părăsească ținutul natal. La Cotu Miculinți casele nu mai strălucesc ca odinioară, dar peisajul este splendid și oamenii calzi și primitori. Puțini sunt tinerii, puțini sunt și copiii care visează doar să plece undeva unde să adune bani să-și ajute părinții. Cei mai mulți sunt bătrâni și neputincioși. Banii nu le ajung, le e dor de cei dragi și ajung să își închidă amintirile în suflet și doar bunătatea semenilor mai poate intra. Sunt săraci, bolnavi și triști, stau cu porțile și ușile încuiate și nu o dată au fost găsiți la câteva zile după ce au trecut în lumea unde nu este durere și nici suspin.
Misiunea care îl are ca ocrotitor pe Sfântului Ioan Iacob
În acest amurg încearcă să aprindă o lumină preotul Cornel Coțovanu care a înființat Asociația „Sfântul Ioan Iacob Hozevitul”, punând în slujba oamenilor nevoiași toate eforturile și resursele sale. În jur de o sută de persoane, din zece sate, Mitoc, Horia, Crasnaleuca, Cotu Miculinți, Ghireni, Cotusca, Putureni, Nichiteni, Mihail Kogalniceanu Podriga, primesc zilnic o porție de mâncare, gătită de două vrednice femei într-o cantină deschisă anul acesta.
La baza poveștii stă un localnic milostiv, care a venit în sprijinul dorinței părintelui Cornel de a se pune în slujba oamenilor. Sorin Scutariu a oferit o locație construită din banii lui care a fost transformată în cantină. Locul a fost sfințit așa cum se cuvine și totul a intrat într-un vârtej din care cei mai nevoiași se aleg cu o masă pe zi, oferită gratuit, din donațiile câtorva localnici. „ Anul trecut a fost închisă cantina de la Coțușca. Sorin Scutariu m-a chemat și mi-a arătat o clădire, era la roșu și a renovat-o pe cheltuiala lui și a pus-o la dispoziție”, povestește părintele Cornel Coțovanu.
Meniul zilnic este destul de consistent, iar în zilele în care este post se gătește de sec, pentru că mulți dintre beneficiari țin rânduiala.
Dar nu-s bani destui pentru transport
Apoi intervine problema transportului de care se ocupă personal părintele Cornel. Ajunge la unii beneficiari târziu, când se înserează…Îl așteaptă, nu încuie poarta, mai mult să audă o vorbă plină de blândețe care le unge sufletul. Sunt zile în care combustibilul este o mare problemă, dar din puținii localnici care îl sprijină pe părintele se rezolvă și cu transportul. Așa a fost și când într-un moment în care părintele Cornel Coțovanu căuta o soluție disperată. „Mă gândeam pe cine să sun și m-am gândit la un prieten. Și n-a mai fost nevoie pentru că m-a sunat el înainte”, a povestit părintele, amintind aici despre Gheorghe Ababei, un inginer din zonă, impresionat de stăruința și efortul susținut cu care părintele Cornel continuă misiunea nobilă.
Publicitate
Bucuria care învinge neputința sau cum ne judecăm aproapele
Zâmbetul bătrânilor firavi, după ce primesc pachetele cu mâncarea gătită, seamănă cu candoarea copilașilor care primesc o jucărie. Licărirea de recunoștință din ochii celor care abia își duc zilele de boală și de neputință, părăsiți,uitați,abandonați, seamănă cu lumina care îți arată drumul spre Rai.
Categoria cârcotașilor, nelipsită în orice comunitate, a celor care fac cu rândul pe scaunul de Judecată, tulbură uneori apele misiunii pe care părintele Cornel o face până la epuizare. Nu o dată se menționează în comentariile lăsate la postările despre acțiunile Asociației: „Aia nu merită, a băut toată viața”, „Ăla a stat în crâșmă și a rânduit paharele” , „Tocmai la ăla și-a găsit să-i dea, are un jeg în casă”, „Cine a pus-o să facă atâția copiii”. Sau îndrăznesc prin viu grai…„dar ce-mi pasă mie de ăia? N-au copii? Iaca..ce-au crescut, aia au”.
Dincolo de această perdea de răutăți stau zile, ore, minute chinuite, în care acei oameni neputincioși se roagă și nădăjduiesc că Dumnezeu nu-i va lăsa și așa… abia târâindu-și zilele…sunt bucuroși că se trezesc dimineața, pentru că până la urma viața este un dar. Și de un dar trebuie sa te bucuri și să te folosești. Să îl prețuiești.
„Dumnezeu să vă răsplătească, vă mulțumesc din suflet, tăti ca tăti, dar daca nu îmi aduceți oleacă de borș, degeaba. Mi-a spus cineva că o să mă puneți să plătesc toată mâncarea asta. Dacă-i așă,apăi nu mai aduceți. Cu tăti că tare bun îi borșul”, spune tanti Despina cu un amestec de glumă și amărăciune. Părintele Cornel găsește cuvinte să îi aline sufletul și la fel o face pentru toți oamenii cărora le aduce o porție de mâncare. Cu bunătatea le topește gheața care li s-a pus pe suflet de când nimeni nu le mai trece pragul, de când casa se „răschește”, iar acești bunici, cândva vrednici, privesc cu neputință.
Milostenia se întoarce la cel care a făcut-o! Să dăm o mână de ajutor
Oamenii cu suflet bun au candela milosteniei și a credinței mereu aprinsă și sunt sensibili la durerea celuilalt. Aceștia, deși insuficienți ca număr, au aderat la misiunea părintelui Cornel și sprijină cu ce pot ca proiectul să nu se oprească aici.
De aceea este nevoie de mai mult și de mai mulți semeni care vor să pună untdelemn în candela inimii lor prin milostenie. Lacrimile de bucurie ale acestor bătrâni neputincioși și abandonați într-un pustiu al conștiinței sunt mărturii la tronul Împărăției Cerești. Rugăciunea lor, spusă după ce termină bruma de mâncare, aduce înapoi la cel ce dăruiește binefaceri divine. Atunci când nu se așteaptă nimeni, atunci când îți este mai greu și simți că nu mai poți.
Să-l ajutăm pe părintele Cornel să ducă mai departe acest lucru minunat prin asociația pe care a înființat-o. Sunt zeci de astfel de structuri, este adevărat, dar dacă ar fi mii sau zeci de mii, tot nu ar fi suficient pentru a face ordine într-o societate nedreaptă, într-o lume guvernată de legi imperfecte care lasă bătrânii să moară singuri, părăsiți, abandonați și FLĂMÂNZI. Orice ajutor este de preț, de la alimente, la combustibilul necesar transportului zilnic pe raza celor 10 sate la o sută de persoane.
Cum ajutăm
Oamenii cu suflet mare, care vor să vor să contribuie la zidirea acestei misiuni, pot cere informații la numărul de telefon 0740.482535. Asociația „Sfântul Ioan Iacob Hozevitul” are și pagină de facebook pe care o puteți vedea aici.
De asemenea, atașăm un număr de cont, în fotografii, pentru persoanele care cred în misiunea părintelui Cornel Coțovanu și vor să aline bătrânețile chinuite ale unor oameni care au rămas singuri și neajutorați, într-o zonă unde nici măcar medic nu au.
imagini foto&video: pagina de facebook Asociația „Sfântul Ioan Iacob Hozevitul”
ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.
Transport agabaritic RECORD pentru centrala de la Mintia, adus duminică pe șoselele din România. Ministrul Energiei a declarat că la Mintia prinde contur cea mai mare centrală pe gaz din UE, relatează alba24.ro.
În aceste zile, la Mintia este adusă o turbină de mari dimensiuni, cu un convoi agabaritic record pentru România.
Centrala ar urma să fie pusă în funcţiune în totalitate în anul 2026.
Imagini cu transportul turbinei de mari dimensiuni, au fost postate duminică de DRPD Timișoara.
Potrivit reprezentanților DRDP Timișoara, duminică dimineață, la ora 9, de la Nădlac DN 7, a pornit cel mai mare transport agabaritic care parcurge vestul țării, un transport lung cât un teren de fotbal.
Publicitate
Utilajul are o greutate de 788 de tone și convoiul care îl transportă are o lungime de 120 de metri.
Destinația finală a acestuia este Termocentrala Mintia.
Liga Profesionistă de Fotbal a anunțat astăzi că vor avea loc trei modificări în programul etapei a 29-a din Superliga, respectiv la orele de disputare ale meciurile de sâmbătă şi a primului programat duminică, relatează mediafax.ro.
Potrivit sursei citate, programul modificat este următorul:
O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:
AM CITIT, AM REȚINUT
Louis Cros: „Aportul la cultura generală a fiecărei discipline şcolare se exprimă nu prin ceea ce este specific, ci prin ceea ce are comun, generalizabil, transferabil”; R. Dottrens: „A-ţi cunoaşte limba înseamnă a fi capabil să exprimi corect şi precis tot ceea ce gândeşti, simţi, ori ştii, folosind cuvintele din care se compune vocabularul tău”; Vasilica Dopcea: „Nici un copil nu este o insulă”; Francis Bacon: „Cunoaşterea este prin ea însăţi putere”; Pitagora: „Prietenul care ne ascunde defectele ne slujeşte mai rău decât duşmanul care ni le reproşează”; Theodore Roosevelt: „A educa o persoană în minte, dar nu şi în morală, înseamnă să educi un pericol pentru societate”; Voltaire: „Nu poţi dori ceea ce nu cunoşti”; La Rochefoucauld: „Ipocrizia este reverenţa pe care viciul o face virtuţii”; Elena Văcărescu: „Iar dacă cineva mă întreabă de ce-mi iubesc ţara, îi răspund: îmi iubesc ţara pentru toată originalitatea ei autentică, din care s-a plămădit propria-mi originalitate. Şi să nu se creadă că mă complac în contemplarea unei imagini făurite de mine în culori de legendă şi de vis. Nu eu am făurit aceste mari linii ale sufletului şi firii româneşti, ci ele m-au făurit pe mine”; Mihail Gălăţanu: „Geniul nu este răzvrătire împotriva lui Dumnezeu. / Cum vor unii să spună. / El este cu Dumnezeu. / Lucrează împreună”; Sorin Lavric: „Biologia nu rabdă cizelări livreşti în numele unor exigenţe docte”; Eugen Negrici: „Ca un text să fie valoros nu trebuie neapărat să fie estetic, ci e îndeajuns să fie expresiv”; Nicolae Manolescu: „Ideea mea este că tot ce putem constata noi înşine despre noi înşine este caracterul mai mult sau mai puţin aleatoriu al evenimentelor din care ni se compune viaţa”; Mihai Eminescu: „Ah, să murim, nu plânge, nu te teme / Că undeva s-află al nostru nume!”; Alex Ştefănescu: „ Dragostea seamănă destul de mult cu moartea pentru că presupune o renunţare la individualitate şi o contopire a celor doi (pentru recompunerea androginului în plan metafizic sau pentru zămislirea unui copil în plan fizic)”; Daniel Corbu: „M-am născut târziu într-o Europă bătrână şi tristă”; Daniel Corbu: „O, Feodor Dostoievski, în paginile tale apune luna şi răsare Moartea!”; Daniel Corbu: „…în feericul sat planetar pe lângă mine defilează atâta stress şi atâta disperare la liber”; Shakespeare: „Lumina de la fiecare ieri / Primit-au unii ca să poată merge / Pe drumul plin de pulbere al morţii”; Mihai Şora: „Partea optimistă din mine nu vrea – şi nu poate – să renunţe la încrederea în viitor”; Marina Constantinescu: „Puterea de dincolo de nori coboară în tot corpul, până pe pământ”; Radu Niculescu: „Pintea, erou de epos al părţilor de miazănoapte – un Achile pur, grav, naiv, dar inflexibil al conştiinţei populare româneşti”; Gheorghe Grigurcu: „Un poet nu trebuie să fie prea „cuminte”, prea obedient nici măcar faţă de sine însuşi”; Richard Feynman: „Ştiinţa este ceea ce am învăţat despre cum să ne protejăm de a ne păcăli pe noi înşine”; Mihai Eminescu: „Urând esenţa vieţii, iubesc ale ei forme”; Jules Renard: „Faptul că adevărul scandalizează este fără îndoială unul din farmecele sale”; Ion Raţiu: „E acelaşi blestem al românilor. Nu ştim să lucrăm într-o echipă”; Paul Valery: „Un poet nu are ca funcţie să resimtă starea poetică: aceasta e o problemă particulară”; Cristian George Brebenel: „E atât de regală sinea omului că iarba Edenului se pleacă la trecerea tălpilor peste firele ei”; Cristian George Brebenel: „Poeţii au pierdut scuturile”; Cristian George Brebenel: „Lumea sfâşiată arată ca o gaură fără margini, o scorbură jalnică în pomul vieţii”; Leo Butnaru: „Nu vi se pare că noţiunea „amin” e compusă, totuşi, din prea puţine litere?”; Leo Butnaru: „Una e ca roza să aibă spini şi alta e ca roza să crească printre spini”; Anna Ahmatova: „De-ai şti din ce gunoaie se naşte poezia…”; Ştefan Mitroi: „Singura lume ce-l poate interesa pe om e acolo unde îi sunt amintirile şi mormintele”; Nichita Stănescu: „Neîntrebat, de-odată m-am născut, / Neîntrebat, de-odată voi muri. / Eu sunt ce ţin minte despre mine să sunt. / Tot neîntrebat la început. / Tot neîntrebat la sfârşit”; Cristina Manole: „Scrisul, după părerea mea, fixează mai bine ideile, chiar dacă se spune că orice imagine impune mai abitir decât o mie de cuvinte. Rămân la opţiunea mea. Scrisul sau cititul sunt mai limpezi decât vorbitul”; Immanuel Kant: „Un popor fără cultură este un popor uşor de manipulat”; Albert Einstein: „Îmi e teamă de ziua în care tehnologia o să fie mai importantă decât interacţiunea umană. Lumea o să aibă o generaţie de idioţi”; Carl Jung: „Să gândeşti este dificil. De aceea majoritatea oamenilor judecă”; Mihai Eminescu: „Sunt împătimit de mândria cruntă de-a spune adevărul”; Mihai Eminescu: „Vede`n capăt începutul / Cine ştie să le`nveţe”; Heidegger: „Fiecare mare poet face poezie dintr-un singur poem”; I. L. Caragiale: „ Dacă Domnul Christos, iar uitând neplăcuta-i aventură de odinioară, ar mai face imprudenţa să revie pe pământ, ar plăti şi mai scump astăzi dragostea-i pentru omenire”; M. Călinescu: “Putem priv kitsch-uldrept o ipostază banalizată a romantismului”; Hegel: “Filosofia este duminica vieţii omului”; Hamlet către Horaţiu: “Mişei de tot ne face gândul”; Alina Rotaru: “Se vorbeşte des despre obezitatea fizică, dar obezitatea informaţională e cel puţin la fel de întâlnită”; Alina Rotaru: “Suntem o colecţie de rutine, acest fapt economisind din energia creierului”; Nicolae C. Paulescu: “Legea generală care guvernează omenirea este legea iubirii”; Ion Creangă: “Fie-vă dragi copiii, apropiaţi-vă de ei şi veţi vedea că nu sunt sălbatici. Între copii trebuie să fii şi tu copil”; constatare a psihologilor: “În familie şi pe genunchii mamei se formează ceea ce este mai valoros pe lume – omul de character”; Bartolomeu Anania: “Noi credem în minuni, dar aşa cum credem în ungerea cu untdelemn sfinţit, credem şi în medicamente”; Sever Voinescu: “Postmodernitatea nu mai recunoaşte maeştrii, fiecare e pe cont propriu şi agenda fiecăruia este aceea de a nu semăna cu nimeni”; Sever Voinescu: “Când toată lumea vorbeşte, tot mai puţini ascultă; când toată lumea scrie, tot mai puţini citesc”.
Preot decedat pe loc. Dascălul a scăpat cu viață ca prin minune. Autoturismul de teren în care se afla fața bisericească din Izvoarele Suceavei s-a răsturnat în albia râului. Comunitatea de credincioși este în doliu. Preotul Mechno Tiberiu Mihăiță de la Biserica „Nașterea Maicii Domnului” – Bobeica a murit la locul accidentului. Echipajul SMURD a incercat resuscitarea potrivit protocolului însă fără vreun rezultat, scrie stiridinbucovina.ro.
Sâmbăta neagră pentru IZvoarele Sucevei
Sambata , la ora 16.00, pe DJ 175, în com. Izvoarele Sucevei, a avut loc un eveniment rutier în urma căruia un autoturism de teren a părăsit partea carosabilă și s-a răsturnat în albia unui râu.
Din verificări, s-a stabilit că la data de 22.02.2025, ora 15.58, un bărbat de 41 de ani, preot din com./sat Izvoarele Sucevei, în timp ce conducea autoturismul pe DJ 175, având direcția de deplasare spre com. Izvoarele Sucevei, într-o curbă la stânga, a pierdut controlul asupra direcției de deplasare, intrând pe spațiul verde din partea dreaptă, iar mai apoi în parapetul metalic. În urma impactului autoturismul a fost proiectat și s-a răsturnat în albia râului Suceava.
În urma evenimentului rutier, conducătorul auto de 41 de ani a suferit grave leziuni grave în urma căroara a survenit decesul acestuia.
De asemenea, în autoturism se mai afla și un pasager din com/sat Izvoarele Sucevei, jud. Suceava, care a suferit leziuni ușoare.
Publicitate
A fost întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de „ucidere din culpă” prev. de art. 192 alin. 1 şi 2 din Codul Penal și ”vătămare corporală din culpă„ prev. de art. 196 alin. 2 și 3 din Codul Penal.