Un eveniment deosebit a avut loc duminică, la Bălușeni, unde a avut loc instalarea noului preot la Parohia „Sf Nicolae”, Protopopiatul Botosani. Frumoasa biserică construită pe o muchie de deal, de unde se poate vedea tot satul, a fost arhiplină pentru mulțimea de credincioși care a ținut să mulțumească preotului Ioan Gafencu care le-a purtat pașii pe calea mântuirii peste 25 de ani.
În același timp, au deschis inimile și au pregătit sufletele pline de dor de Dumnezeu pentru primirea noul preot paroh, Mihai Gabi Bucătariu-Ciornei, tânăr și entuziast, dar în același timp un om cumpătat și așezat, înzestrat cu principii sănătoase și cu o mare dragoste de oameni și în primul rând de Dumnezeu.
Preotul Mihai Gabi Bucătariu-Ciornei are 34 de ani, este din comuna Ceplenița județul Iași, lângă orașul Hârlău. Este căsătorit din 2012 cu prezbitera Iulia, are trei copilași: Filip, Teodor și Sofia. A urmat cursurile Seminarului Teologic din Iași, apoi Facultatea de Teologie Ortodoxă din Iași, absolvind în 2015 cursurile de master în cadrul aceleiași instituții de învățământ superior. În anul 2015, a fost hirotonit pe seama Parohiei „Sfântul Apostol Toma” din satul Roșu, comuna Răducăneni, județul Iași,
Evenimentul a debutat cu Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, oficiată de un sobor numeros de preoți. Au fost alături de părintele Mihai Gabi protopopul Petru Fercal, pr. Gafencu Ioan, Pr Țăranu Daniel, Pr Chelaru Dumitru, Pr Bendeac, dar și preoții Bogos Valentin, Pr. Stan Alexandru, Pr. Țicău Ovidiu colegi din Protopopiatul Iași II, aceștia din urmă venind de la parohii îndepărtate din județul Iași, pentru a fi alături de colegul de slujire.
Răspunsurile la strană au fost date de Corul „Sfântul Ioan Botezătorul”, fiind completați de zecile de glasuri ale credincioșilor care au participat la slujba impresionantă.
„Vă rog să fiți alături de mine”
Publicitate
Părintele Mihai a avut un scurt cuvânt după slujbă, în care i-a asigurat pe toți cei prezenți că vor face lucruri frumoase împreună, spre slava lui Dumnezeu.
„Să știți că pentru mine este un moment deosebit să mă aflu astăzi în mijlocul frățiilor voastre. Este prima liturghie la care iau parte în această biserică, vă văd pe toți deschiși, vă văd pe unii bucuroși, unii triști, dar este un nou început la care vă rog să fiți alături de mine. Văzându-vă în număr atât de mare îmi dau seama că aveți dragoste față de Dumnezeu de Biserică, și față de slujitorii ei. De Parohia Roșu m-am despărțit greu, dar am venit cu încredere aici la frățiile voastre, mi-am dorit să fiu mai aproape de locurile natale,de părinți și m-am decis împreună cu soția și cu familia să candidez pentru această parohie și iată că Dumnezeu a rânduit să fiu numit preot aici în parohia frățiilor voastre. Urmează o perioadă de cunoaștere și sunt sigur că vom realiza împreună lucruri frumoase”, a spus cu emoție celor prezenți părintele Mihai Gabi, la finalul slujbei. După ce s-a prezentat enoriașilor, părintele Mihai, a detaliat o parte din planul său vizavi de noua misiune primită.
„Vom cultiva dorul de Dumnezeu în această parohie, dorul de Maica Domnului, dorul de sfinți, vom face multe lucruri frumoase, atât eu ca preot , cât și dumneavoastră ca enoriași. Doamna preoteasă este tot din comuna Ceplenița, are două facultăți, facultatea de geografie, facultatea de istorie și acum finalizează facultatea de administrație. Este sprijinul meu, atât ea cât și părinții mei. Dau slavă lui Dumnezeu pentru toate lucrurile plăcute care mi s-au întâmplat”, a mai spus părintele Mihai.
Primarul de Bălușeni, discurs emoționant, plin de recunoștință
Primarul Claudiu Doroftei, vizibil emoționat, a fost vocea plină de recunoștință a comunității din Bălușeni față de bunătatea și devotamentul fostului preot Ioan Gafencu, dar a avut și onoarea să ureze slujire îndelungată noului preot, Mihai Gabi, pe care l-a sprijinit cu o locuință în apropierea bisericii și cu promisiunea că îi va fi alături în noua sa misiune.
„Sărbătorim azi două evenimente: activitatea părintelui Ioan și instalarea părintelui Mihai. A fost un părinte care a fost pentru noi, care a ținut să ne apropie de Hristos și de biserică. A venit la noi la 15 august 1995 și a avut de întreținut la începutul misiunii sale patru biserici. Îi mulțumesc părintelui în numele comunității pentru toată dăruirea, devotamentul din toți acești ani pentru toată atenția acordată fiecărui om, fiecărei situații apărute. De multe ori s-a lăsat cu totul pe sine și s-a implicat în ceea ce a avut de făcut. Mulțumim, părinte!”, a rostit vizibil emoționat primarul de Bălușeni, enumerând nenumăratele realizări ale părintelui Gafencu care și-a încheiat misiunea ca preot paroh.
„Preoții sunt trimiși să pună temelie mântuirii fiecăruia dintre noi”
Fostul preot paroh Ioan Gafencu a rostit un cuvânt de încurajare pentru noul preot, dar și pentru enoriașii care s-au despărțit cu lacrimi de fostul lor păstor.
„Mulțumesc lui Dumnezeu și dumneavoastră că m-ați primit în această parohie, în această colectivitate, chiar dacă la început scârțâia, dar încetișor-încetișor ne-am înțeles unul cu altul și acuma suntem bucuroși că eu plec și dumneavoastră scăpați de mine și vine altul și mai inimos. Eu trebuie să mă micșorez și el trebuie să crească. Noi avem o viață, profitați de Sfânta Biserică, de preoții care vin și pleacă, pentru că aceștia sunt trimiși să pună temelie mântuirii fiecăruia dintre noi”, a spus părintele Ioan Gafencu, înveselind atmosfera, alungând tristețea provocată de predarea ștafetei.
Și părintele protopop Petru Fercal a ținut să încurajeze enoriașii și pe noul paroh, dar și să mulțumească celui care a păstorit comunitatea de credincioși din Bălușeni.
„Iubiți credincioși, iată că a sosit și un moment de început și de sfârșit în sensul că părintele Ioan încheie slujirea aici ca preot paroh și vine părintele Mihai și se va continua lucrarea frumoasă la această parohie, de refacere. Mulțumim domnului primar că a oferit o casă nouă noului primar aici lângă biserică”.
După slujbă, toți cei prezenți au fost invitați în Căminul cultural „Alexa Visarion” din Bălușeni la o agapă frățească. Aici corul Bisericii „Sfântul Ioan Botezătorul” a susținut un mic concert de cântări patriotice.
BISERICA CU HRAMUL „SFÂNTUL NICOLAE”
Biserica cu hramul „Sf. Nicolae” se găseşte în partea de nord a satului, pe o zonă de muchie de deal de unde se poate vedea tot satul.
Construirea ei a început în anul 1855 de către boierul Iordache Zosim. S-a construit până la cota geamurilor din pereţi de piatră. Construcţia astfel, a stagnat timp de 43 de ani. Între timp Iordache Zosim a dat moşia sa din Băluşeni lui Nicolae Sofian (1812-1900), mare proprietar şi filantrop. Astfel, în anul 1898 s-a reluat construcţia bisericii, Nicolae Sofian continuând biserica în stil catolic, după dorința administratorului său polonez. Pereţii s-au construit din cărămidă iar biserica a fost acoperită cu tablă zincată.
ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.
Sute de botoșăneni au luat parte duminică, 30 martie, începând cu ora 14:00, la un eveniment emoționant prin mesajul transmis și prin participarea deosebită. A cincisprezecea ediție a „Marșului pentru Viață”, care se desfășoară în sute de localități din România și Republica Moldova, a avut și anul acesta o deviză care îndeamnă la conștientizarea deplinei umanități a copiilor nenăscuți și a nevoii de a sprijini femeile în criză de sarcină, și anume „Fiecare om contează”.
Cea de-a cincisprezecea ediție a Marșului pentru Viață, a început la ora 14.oo, la Biserica Buna Vestire și a parcurs următorul traseu: Biserica „Buna Vestire” – Biserica „Sfânta Cuvioasă Parascheva” – Protopopiatul Botoșani – Biserica „Sfânta Treime”.
În fruntea participanților s-a aflat protopopul de Botoșani, pr. Petru Fercal, care și-a aniversat în această duminică ziua de naștere și nu se putea un cadou mai frumos decât prezența numeroasă a botoșănenilor care au participat la acțiunea organizată de Protopopiatul Botoșani. Zeci de preoți, care au construit în timp familii trainice și frumoase, au însoțit mulțimea de copii și mame care au vrut să arate că „Fiecare OM contează”.
Fiecare dintre noi putem construi pentru Viață, pentru mame și copii cu viitorul fragil, putem lupta împotriva avortului care înseamnă moarte, înseamnă refuzul darului lui Dumnezeu în viața oamenilor. Acest adevăr au încercat să îl strige cu toată puterea sute de persoane care au participat astăzi, 30 martie 2025, în municipiul Botoșani, înfruntând ploaia care nu a contenit pe perioada marșului.
În fața Maternității Botoșani, participanții s-au oprit și au adus un omagiu cadrelor medicale care fac ca fiecare OM să conteze și mamelor care au ales viața în locul unui păcat cumplit care este avortul. De asemenea, au păstrat un moment de reculegere în memoria Alexandrei IVANOV, tânăra mămică care a murit în dureri groaznice, pe patul de spital.
„Nu suntem noi în măsură să stabilim care om contează și care viață contează. De aceea am manifestat astăzi și în anii trecuți și vom manifesta și în anii care urmează pentru a mărturisi că fiecare OM contează”, a spus în începutul cuvântului său părintele Marius Ciobanu, coordonator PRO VITA Botoșani.
Publicitate
La final, participanții la Marșul pentru Viață au cântat „Cuvine-Se cu adevărat”, mulțumind astfel Maicii Domnului și cerând totodată protecție pentru pruncii nenăscuți și ajutor mamelor aflate în situații vulnerabile.
Părintele protopop a fost plăcut surprins de inițiativa sutelor de oameni de a-i cânta „La mulți ani”.
Prin organizarea „Marșului pentru viață”, se dorește afirmarea valorii persoanei umane, prețuirea și ocrotirea vieții copiilor, încă din momentul concepției, eliberarea omului de tot ce îl distruge sau alienează.
Se urmărește de asemenea: definirea căsătoriei, conștientizarea societății cu privire la umanitatea deplină a copiilor nenăscuți, necesitatea de a sprijini femeile care se confruntă cu greutăți în perioada sarcinii, conștientizarea și implicarea societății în construirea unui viitor pro-viață.
Într-o lume grăbită, în care trecutul pare uneori uitat, județul Botoșani își descoperă și își onorează tăcut comorile vii: pensionarii centenari.
Oameni care au muncit din greu în câmp, au crescut familii în vremuri grele și au rămas, peste timp, piloni de echilibru ai comunităților din care fac parte.
În aceste zile, Casa Județeană de Pensii Botoșani desfășoară procesul de recalculare a pensiilor provenite din fostul sistem al agricultorilor, conform noii legi intrate în vigoare la 1 septembrie 2024. Printre dosarele analizate se află și peste 20 de pensii acordate unor botoșăneni care au trecut pragul vârstei de 100 de ani – un fapt rar și cu adevărat emoționant.
Lidera simbolică a acestor pensionari este Maria Pînzariu din comuna Durnești, o femeie care, în acest an, va împlini impresionanta vârstă de 109 ani, fiind născută la data de 1 august 1916. Pensionară din anul 1976, Maria Pînzariu este, potrivit autorităților locale, cel mai în vârstă locuitor al comunei și, cel mai probabil, al întregului județ.
„Ne mândrim cu cel mai în vârstă locuitor al comunei Durnești și, probabil, al județului Botoșani”, a declarat primarul comunei, Vasile Sasu. Pe durata iernii, bătrâna locuiește împreună cu fiica sa în Iași, acolo unde este îngrijită cu dragoste și grijă.
Pentru funcționarii Casei de Pensii, aceste dosare nu sunt simple hârtii. Sunt povești de viață, mărturii ale unor vremuri în care munca în agricultură însemna sacrificiu, dar și demnitate. Într-un gest simbolic de prețuire, reprezentanții instituției transmit un mesaj emoționant tuturor pensionarilor:
Publicitate
„Vă asigurăm de respectul nostru profund și vă urăm, din toată inima, PENSIE LUNGĂ! Mereu alături de voi”, a transmis Casa Județeană de Pensii Botoșani.
Într-un județ cu rădăcini adânci în istorie și tradiție, longevitatea acestor oameni este mai mult decât o statistică – este o lecție de viață.
O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:
O PREUMBLARE LABIRINTICĂ A EULUI
Victor Tanasă este înainte de toate şi poet. Primul volum, “Melancolii juvenile”, a reprezentat strădania sa ca poet de a-şi pune ideile sub forma unor poeme. Acestea, spuneam la timpul respectiv (2017), “sunt rezultatul unor efecte de multiplicare pe două direcţii impuse de orizontul temporal al autorului”. Este un volum în care puseurile de melancolie lovesc ideile precum o fac bilele de billiard. Al doilea volum, “Şoapte târzii”, este o carte a conştiinţei poetice, în sensul că nu se mai putea sta mult în starea de abstracţie mărginită de spleen-ul şi dorul total. Sunt 32 de poeme supuse reprezentării imaginii clepsidrei despre care spuneam atunci (2020) că Victor Tanasă are o “clepsidră cu o curgere inversă, de jos în sus, sugerând învingerea gravitaţiei prin poezie şi iubire”.“Caleidoscop”este a treia carte a unui poet cu un nerv ce-i creează metanevoi ce nu mai pot fi stăpânite. O carte de poezii cu acest titlul te duce cu gândul la prezenţa unei acerbe lupte psihologice între disonanţă şi consonanţă.
Am în faţă un nou volum care se intitulează „Hora amintirilor” (Editura „Quadrat”, Botoșani, 2025) , ceea ce înseamnă că autorul face o călătorie în trecut. M-am dus imediat la ipoteza protecției cronologice definită de savantul Stephen Hawking: „O călătorie în trecut este, ca atare, imposibilă, ea fiind pur şi simplu contrazisă de legile fundamentale ale fizicii. Dar e posibilă în domeniul literaturii sau istoriei”. Ceea ce se întâmplă și la Victor Tanasă.
Să te naşti în Urecheni, sat aflat între Creangă (Humuleşti) şi Sadoveanu (Paşcani), adică în ţinutul Neamţului, să copilărești printre patru confesiuni religioase, cu o pădure în care „intrai ca într-o cetate”, nu se putea ca la un moment dat să nu-ţi scrii amintirile. În text se simte spiritul locurilor natale, sentimentul contopirii cu natura, o viaţă trăită în comunism şi continuată în postcomunism, fiecare etapă cu „manualul ei de filozofie”. Sunt binevenite aceste volume de amintiri, pentru că raiul acela al copilăriei nu mai există pentru autori, iar, după cum spune autorul în discuţie „paşii copilăriei au murit din lumea reală, că raiul acela s-a închis şi vor trăi doar amintirile”.
Amintirile, având ca personaje bunicii, frații, vaca (Bălana), câinele (Haiduc), pădurarul (Ciolănosul), colega de liceu Tanța și altele, sunt niște „pauze între ecouri ale sinelui”. Ele alcătuiesc arhitectura unui demers care respectă trei din cele cinci legi ale demersului diaristic: legea Eugen Simion (fragmentar, intermitent), legea sincerității a lui Roland Barthes (sinceritatea ca exigență) și legea triadei relaționale autor – povestitor –personaj (în sensul să fie una și aceeași persoană).
Publicitate
Victor Tanasă e, nu în puține momente ale scrisului, un sinestezic, simțurile fiind folosite ca procedeu literar, punând experiențele sale trecute sub lupa unor noi experiențe de percepție de natură estetică. Reușește să facă un joc între sinestezia proiectivă (accent pe văz) și sinestezia asociativă (mirosul și auzul puse să relaționeze, dând efecte sublime). Sunt momente în care mișcarea obiectelor e văzută ca o scurgere a timpului, dând acestor lucruri calitatea de vehicule absolute.
Din rândurile așternute pe hârtie de Victor Tanasă transpare parfumul timpului trăit: „mirosul iute de cal al hainelor bunicului”, „aroma bureților copilăriei prăjiți în eterna tigaie sau ceaun de tuci”, „mirosul parfumat al frăguțelor”, „parfumurile dulci otrăvitoare ale lemnelor de fag”, „mirosul de verde crud al primăverilor” și încă alte multe amintiri ce țin de domeniul olfactivului. Înțelegerea celor întâmplate o face apelând la memoria auditivă: „glasul de înger al părintelui Valerian Ciochină”, „susurul apelor Topolița, Moldova și Râiosul”, „spectacolul de culoare și zgomot al bulboanelor”, „urletul șuierat al vântului”, „zgomotul războiului dinUcraina”, „întrecerea în cântări a privighetorilor”, „ecourile curgerii albastre ale Moldovei și Siretului”, „susurul abia ghicit al izvoarelor”, „bocetul trist și prelung al caselor când plouă” etc. Unele dedesubturi care au trecut proba clepsidrei sunt clarificate apelând la simțul văzului: „holbatul în gol cu ochii săi albaștri asemenea unui visător”, „mama îmbrăcată într-o ie cusută de mâna ei, cu niște trandafiri roșii”, „ivirile de străluciri ale cioatelor de putregai”, „dansul jucăuș al luminilor și umbrelor făcute de soare și nori”, „pajiștile de culoarea verde-smarald”, „umoarea roz-gălbuie a rănii produsă de Haiduc” etc.
Textul propus de Victor Tanasă e un fel de deturnare a EU-lui la vârsta maturității într-o preumblare labirintică până ajunge un student întârziat, o formă de supraviețuire prin amintiri, alese fiind cele trăite cu intensitate în fiecare etapă a vieții.
Luptătorii de la Liceul cu Program Sportiv (LPS) Botoșani au obținut o performanță remarcabilă în cadrul Finalei Cluburilor Sportive Școlare, desfășurată în perioada 28–30 martie 2025, la Drobeta Turnu-Severin.
Competiția a reunit cei mai buni sportivi din țară – primii trei clasați din cele patru zone de calificare.
Sportivii botoșăneni au cucerit șase medalii și două locuri V, acumulând 125 de puncte și clasându-se pe locul I pe cluburi, în fața LPS Bihorul Oradea și LPS Pitești, ambele cu câte 85 de puncte.
Iată rezultatele LPS Botoșani:
Medalii de aur:
Cîrlan Andrei – categoria 45 kg
Diaconu Răzvan Andrei – categoria 71 kg
Medalii de argint:
Vasilică Denis – categoria 48 kg
Nichifor Denis-Alexandru – categoria 110 kg
Medalii de bronz:
Dumitraciuc Gabriel – categoria 51 kg
Bocan Dragoș-Șerban – categoria 51 kg
Locuri V:
Purav Patrik-Mădălin – categoria 65 kg
Performanța obținută confirmă valoarea școlii botoșănene de lupte și munca susținută a antrenorilor și sportivilor din cadrul LPS Botoșani, care continuă să se impună în competițiile naționale.