Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul de la Bistriţa Vâlcii – 20 noiembrie

Sfântul Grigorie s-a născut în anul 780 într-o familie înstărită şi deosebit de evlavioasa. A mers la şcoală încă de mic străduindu-se să acumuleze cât mai multă învăţătura. În acelaşi timp dovedeşte o mare atracţie către Biserică. Când a ajuns la vârsta căsătoriei, părinţii au hotărât să-l însoare, dar el simţind chemarea Duhului, a fugit lepădându-se de cele lumeşti. A mers într-o aşezare monahală din Decapole, unde era egumen Simeon, un unchi din partea mamei. Aici a rămas timp de 14 ani, avându-l pe acesta părinte duhovnicesc. Dorul către frumuseţile pustiei l-a îndemnat să se retragă singur într-o peşteră şi să se nevoiască. De aici, „îmbunătăţitul sihastru”, pentru a lua apărarea sfintelor icoane, face mai multe călătorii în Asia şi la Constantinopol. Pleacă apoi la Roma, străbătând totodată şi alte oraşe din Apus. Peste tot Sfântul Grigorie ia apărarea cinstitorilor sfintelor icoane şi vine în ajutorul semenilor săi bolnavi şi necăjiţi, vindecându-i, mângâindu-i, iar pe alţii întorcându-i la Hristos. Se întoarce în Răsărit aşezându-se la Tesalonic, unde devine în scurt timp foarte cunoscut, datorită darului primit de la Dumnezeu de a prezice viitorul şi datorită puterii asupra demonilor. Tot aici primeşte sfântul şi Taina Preoţiei. Către sfârşitul vieţuirii pământeşti, Dumnezeu i-a dat o boală grea. A trecut la cele veşnice în ziua de 20 noiembrie 842. În scurt timp mormântul său devine foarte cunoscut, datorită minunatelor vindecări ale celor ce veneau cu credinţă şi se rugau sfântului. Moaştele sale au fost duse apoi în Constantinopol, unde au rămas pâna în jurul anului 1453, când oraşul a fost cucerit de turci. Spre sfârşitul secolului al XV-lea, banul Barbu Craiovescu, „cu multă cheltuială” a cumpărat sfintele odoare şi le-a adus în Oltenia, aşezându-le în Manastirea Bistriţa, ctitoria familiei sale şi locul unde el însuşi s-a călugărit, sub numele de Pahomie. De-a lungul secolelor creştinii au arătat o cinste deosebită moaştelor sfântului, venind cu evlavie şi închinându-se lor. Chiar dacă, încă de la aducerea în ţară a moaştelor sale, Grigorie a fost cinstit de către locuitorii Olteniei ca sfânt, abia la 28 februarie 1950, Sfântul Sinod a hotărât generalizarea cultului său în toată Biserica noastră. De atunci el este prăznuit

Noi reguli pentru temele elevilor: Directorul și dirigintele trebuie să monitorizeze respectarea timpului maxim de o oră pentru elevii din primar și 2 ore pentru gimnaziu și liceu și anual se va colecta feedbackul elevilor și al părinților față de utilitatea și eficiența temelor pentru acasă, informează alba24.ro. 

Aceste reguli se regăsesc într-un proiect de ordin privind temele pentru acasă în învățământul preuniversitar, pus în consultare publică de Ministerul Educației și Cercetării, miercuri, 19 noiembrie, transmite Edupedu.ro.

Nu se mai pot da teme ”grele”. Proiectul de ordin mai prevede că tema obligatorie trebuie să aibă un nivel mediu de dificultate, pentru toți elevii clasei.

Temele pot afecta atât sănătatea fizică, cât și cea psihică a elevilor. Potrivit unui studiu realizat de Universitatea Stanford, 56% dintre elevi au considerat temele o sursă principală de stres.

După o zi întreagă de învățare la clasă, elevii pot deveni epuizați dacă au prea multe teme. Când se întâmplă acest lucru, copilul poate înceta să-și facă temele sau să se bazeze pe un părinte pentru a-l ajuta cu temele, arata studiul celor de la Oxford.

Ca urmare, notele pot începe să scadă, iar efectul este invers față de cel așteptat.

Prea multe teme pot duce, de asemenea, la o învățare mai puțin activă, un tip de învățare care are loc în context și încurajează participarea.

În cadrul Săptămânii Educației Globale, elevii Liceului „Demostene Botez” Trușești au avut parte de o activitate aparte, desfășurată sub îndrumarea preotului Cătălin Postolache, de la Parohia Sulița II, în care care valorile, dialogul și speranța s-au transformat în lecții vii, cu impact direct asupra modului în care tinerii privesc lumea și rolul lor în ea.

Atmosfera caldă a întâlnirii a creat cadrul ideal pentru ca elevii să descopere ce înseamnă responsabilitatea globală și cum pot contribui, prin gesturi mici, la construirea unei lumi mai drepte, mai pașnice și mai durabile. Părintele Cătălin Postolache i-a provocat să reflecteze asupra importanței fiecărei acțiuni, explicând că dreptatea este asemenea unei semințe ce trebuie cultivată zilnic, pacea o respirație comună care ne unește, iar durabilitatea o promisiune tăcută pe care o lăsăm moștenire generațiilor viitoare.

Prin discuții deschise, exemple inspirate și activități interactive, elevii au fost încurajați să privească dincolo de granițele personale și să își înțeleagă poziția în comunitatea globală. Activitatea nu a fost doar o lecție, ci o experiență transformațională în care vocea copiilor a fost ascultată, iar ideile lor au prins contur.

Potrivit profesoarei Cătălina Gania, tinerii au dezbătut ideea că viitorul este un proiect colectiv și că fiecare dintre ei are puterea de a contribui la schimbare.

Liceul „Demostene Botez” Trușești și Parohia Sulița II își reafirmă astfel angajamentul comun de a sprijini educația pentru cetățenie globală, într-o încercare perpetuă de a zidi punți solide între generații.

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

DICȚIONAR SPECIAL

„GĂINAŢUL” LUI PAUL VERLAINE: Comparaţia vrea să pună în evidenţă incongruenţele multiple între „omul creator” şi „creatorul trăitor”, adică între creaţia individului şi viaţa sa. Explică universitarul Codrin Liviu Cuţitaru în articolul său, „Detalii complicate”, din „Dilema veche” nr. 955 din 2022: „…subtilul simbolist francez denunţă incompatibilitatea extremă între ceea ce experimenta psihic, pe plan creator-oniric şi ceea ce reuşea să exprime concret, prin scris, în realitatea imediată. Mărturisea, cât se poate de franc poetul, că el plutea, imaginar, pe un cer plin de stele, de unde doar „GĂINAŢUL” cădea , parcimonios în răstimpuri pe „bietele” sale „caiete” de compoziţie literară”.

OBSERVAŢIA EUGEN SIMION: Am întâlnit-o în „Ziua” nr. 4149 din februarie 2008: „Tinerii sunt cei care vin în literatură cu programe incendiare şi, tot de regulă, le abandonează după oarecare vreme şi trec la altceva. Unii abandonează chiar poezia şi rămân în literatură, dacă rămân, doar prin literatura lor de programe nerealizate. George Călinescu nu greşea prea mult când ironiza tinerii avangardişti români zicând că ei s-au realizat în măsura în care au trădat programele avangardei, iar cei care nu le-au trădat au atins performanţa pe care au atins-o, de pildă faimosul Taşcu Gheorghiu, traducătorul eminent al „Ghepardului” şi al poemului „Un anotimp în infern„. El nu tipărise, ca autor nemijlocit, decât 17 pagini şi era mândru de această performanţă pentru că, explica el, este singurul dintre români care respectă în chip absolut programul suprarealist”.

DOUĂ NOI LIMBAJE DE CAUCIUC: Au fost identificate de Octavian Hoandră şi prezentate în „Ziua” nr. 4167 din 2008:

a) limbajul POLITICO – AVOCĂŢESC – RUGINIT;

b) limbajul SIMANDICOS INTELECTUALIST, de dicţionar.

METAFORA ATLETISMULUI ÎN LITERATURĂ: Aparţine scriitorului italian Antonio Tabucchi. Am întâlnit-o în „România liberă” din 26 aprilie 2008: „Dacă folosim metafora atletismului, mass-media este ca o cursă de 100 de metri, pe care literatura o pierde. Literatura poate însă câştiga maratonul, cartea rămâne şi are o influenţă mai mare în timp. Dar nu ne putem aştepta ca o carte, chiar şi cu foarte mare succes, să opereze o schimbare imediată în societate.”

EXPRESIONISMUL ARHETIPAL: Concept inventat de pictorul Constantin Severin pe care l-am întâlnit explicat în „Contemporanul. Ideea europeană” nr. 7 din 2022: „De obicei istoricii şi criticii de artă spun că există doar două paradigme în artă: arta FIGURATIVĂ şi arta ABSTRACTĂ. Eu zic că există o paradigmă mult mai veche, încă de la peşterile rupestre, care este arta ARHETIPALĂ. (…) Mă simt apropiat de Brâncuşi şi eu zic că el e fondatorul „expresionismului arhetipal” şi creaţia sa este alcătuită practic din arhetipuri. Chiar în jurnalele sale scrie şi vorbeşte despre arhetipurile lui Jung. Deci, el era conştient, era atras de arhetipurile lui Jung şi eu zic că, în acelaşi timp, formele sale şi cizelările exact asta spun. Parcă e un strigăt a lui Munch „Pasărea în spaţiu”, deci e vorba de forme expresioniste. Adevăratul întemeietor al expresionismului arhetipal e Brâncuşi”;

SINDROMUL ANTEU: L-am găsit explicat de artistul plastic Mircia Dumitrescu într-un interviu acordat lui Ionuţ Vulpescu şi publicat în „Contemporanul. Ideea europeană” nr. 7 din 2022 şi se traduce prin „pierderea pământului de sub picioare”: „Nu trebuie să mimezi ceea ce tu nu simţi în realitatea ta. Acest transfer exterior te înfundă. Îţi pierzi pământul de sub picioare. Exact aşa cum face Anteu. pe care Hercule îl ridică în aer şi îl sugrumă în aer, căci dacă stătea cu picioarele pe pământ, mama lui îi dădea forţe să poată să lupte cu el. Aşa se întâmplă şi la noi. Trebuie să stăm legaţi de această atmosferă. Eu cred aşa: cu cât te ancorezi mai mult în atmosfera naţională, cu cât devii mai înţelegător al locului unde te afli, cu atât poţi să atingi valori universale. Sigur că e o bătălie mult mai grea, mai ales că noi avem un mare defect: nu ştim să ne apreciem valorile”.

UNIVERSUL UTOPIC JEAN DEBUFFET: Într-o lucrare publicată în 1968 şi intitulată „Omul obişnuit şi creaţia”, autorul, Jen Debuffet, elaborează un univers utopic în care arta brută ar oferi tuturor celor care găsesc energia de a-şi manifesta capacităţile creatoare, un loc alături de artiştii titraţi. Cităm din J. D.: „Nu vor mai exista PRIVITORI în cetate. Nimic în afară de actori. Fără cultură, deci fără privire”. (Obs.: Cuvântul PRIVITOR l-a împrumutat de la Duchamp pentru a desemna vizitatorul, spectatorul prin acţiunea lui. Duchamp foloseşte cuvântul pentru a accentua existenţa unei relaţii perceptive, specifică picturii RETINIENE, spre exemplu);

DOUĂ CELEBRE TEORII GEOPOLITICE ALE ANILOR `90: Sunt reluate de Andrei Cornea în „Dilema veche” nr. 963 din 22 – 28 septembrie 2022. Ele anticipau starea lumii în următoarele decenii ale secolului XXI: 1. cea a lui Francis Fukuyama – „credea că succesul democraţiilor liberale, după încheierea în favoarea lor a Războiului Rece, anunţă o lume liberală paşnică şi cam plictisitoare, descrisă în termeni hegelieni de „sfârşit al istoriei”; 2. cea a lui Samuel Huntington – „vedea dimpotrivă viitorul în termeni de conflicte, dar nu între ideologii sau interese de stat tradiţionale, ci în termeni de „civilizaţii”, adică de mari unităţi socio-politice definite mai ales în funcţie de religiile dominante, precum civilizaţia catolică – protestantă, slav – ortodoxă, civilizaţia islamică etc. Analiza lui Andrei Cornea: „Acum, la 25-30 de ani de la acele „predicţii”, nu putem decât constata că ambele s-au înşelat profund sau, dacă vreţi, au descris nişte lumi care nu seamănă cu lumea noastră”,

ŞCOALA DE PRODUS ŢOPENIE: Descrierea aparţine lui Dan Stanca într-un articol din „România literară” nr. 33 din 2022: „De mai bine de jumătate de veac, dacă nu chiar de trei sferturi de secol, în România a funcţionat şi funcţionează o şcoală exemplară de produs ţopenie. Comunismul, la urma urmei, aşa ceva a creat: promoţii peste promoţii de ţoape care au pus stăpânire pe societate şi au distrus-o. În felul acesta nu am mai avut elite în niciun domeniu. Ţoapa nu reprezintă neapărat neamul prost, ţoapa este şi tipul leneş, incompetent, specimenul care face totul de mântuială, dar care, prin tupeu şi obrăznicie, adică printr-o propagandă împinsă spre ultimele consecinţe, închide gura acelora care îndrăznesc s-o critice”.