Zeci de copiii, coordonați de preoteasa Ana-Maria Macuc, și-au sensibilizat și mobilizat părinții pentru a oferit o clipă de bucurie și un zâmbet acelor persoane care au fost înghenuncheați de boală, de bătrânețe, de neputință sau de dificultăți financiare.
Pe pagina sa de socializare, preoteasa care este și profesoară de religie face dezvăluiri din culisele acestei campanii care a presupus și un efort considerabil pe lângă contribuția financiară a oamenilor de bine.
„Va multumim tuturor celor ce ne-ati ajutat sa ajutam!
De Sfantul Nicolae, Scoala Gimnaziala ” Mihai Eminescu” Ipotesti si Parohia Pacea Botoșani a încheiat campania S.N.A.C. ” Bucuria de a darui peste 1.500 de zambete”.
Cu ajutorul lui Dumnezeu si a dv, in perioada 25 noiembrie- 6 decembrie, în jur de 200 de elevi de la cele 6 structuri ale Scolii Gimn. ” Mihai Eminescu” Ipotesti si copii si adulti de la Biserica Pacea, au donat, au vizitat, au colindat si au oferit peste 1.500 de pachete, cu fructe si dulciuri ( in jur de 2 tone), copiilor și adulților din centrele sociale din judetul Botosani, batranilor din azilele de batrani din județ, bolnavilor de cancer sau alte afectiuni din spitale si au oferit pachete, cu alimente neperisabile ( aproximativ o tona), la zeci de familii cu probleme de sanatate sau cu posibilitati financiare reduse.
Ne-am indreptat atentia acolo unde am simțit ca este mai mare nevoie de astfel de bucurii, de astfel de vizite.
In aceste zile, de dimineata pana seara, am vizitat aproape toate centrele sociale si azilele de batrani din municipiul Botoșani și din judetul Botosani: Adaseni, Suharau, Frumusica, Stefanesti, Varfu Campului, Podriga, Trusesti, Flamanzi, Sulita, Vladeni, Rachiti, Ionaseni, Dorohoi, Saveni, Bucecea, Mihaileni s.a.
Am fost primiti cu caldura, cu inima deschisa, cu privirea plina de recunostinta si chiar cu lacrimi in ochi de catre unii batrani, ca ne-am gândit la ei, iar la final ne-au rugat frumos sa mai revenim.
Mai mult decât darul nostru material, a contat vizita noastra, faptul ca am pasit pragul „casei lor”, ca i-am colindat, ca am stat puțin de vorba cu ei.
Unii dintre ei, pe care i-am vizitat si-n anii precedenti, asteptau de un an de zile aceasta vizita…
Bucuria a fost reciproca, s-au bucurat si ei, ne-am bucurat si noi ca am putut sa aducem un licar de lumina pe fetele lor.
Elevii au simtit ca MAI MARE ESTE BUCURIA DE A DARUI, DECAT DE A PRIMI și au învățat SA PRETUIASCA mai mult CEEA CE AU si mai ales FAMILIA PE CARE O AU.
În fiecare zi am mers cu alt grup de elevi si copii, dar unii dintre ei au fost atat de impresionati si bucurosi c-au putut face un bine cu mâinile lor si cu vocea lor, prin colind, încât si-au dorit sa ne insoteasca si-n alte zile.
Sunt foarte multi beneficiari din centrele sociale, de stat, pe care nu-i mai viziteaza nimeni… Mulți dintre ei, cu deficiente, au fost abandonati de mici in orfelinate și acum, adulti fiind, sunt în centre sociale pentru adulti cu dizabilitati, fără sa fie căutați vreodată de vreun membru al familiei…
Niciodata, nu au avut parte, măcar de o imbratisare calda din partea mamei sau a unui membru al familiei.
Intr-un C.I.A.P.A.D. (Centrul de îngrijire şi Asistenţă pentru Persoane Adulte cu Dizabilităţi) de pe malul Prutului, dar totusi la doar 1 h distanta de Botosani, in 4 ani de zile doar 5 vizite au fost facute de catre aparținători, iar grupuri, cum am fost noi, nu i-au vizitat de foarte multi ani, poate chiar de peste 10 ani…
Statul le oferă material ceea ce poate, dar este dureros ca acesti oameni, parca-s uitati de noi, de lume, deși doar sa-i vizitezi nu te costa nimic.
Dacă noi, oamenii, am fi uniti în bine, am putea aduce multă bucurie si mângâiere celor aflati in suferinta.
O simpla vizita si sa stai putin de vorba cu ei, contează enorm pentru cei care n-au mama, tata, sora, frate…
Multi dintre angajați au devenit ca și familia beneficiarilor, pentru ca nu au pe altcineva pe lumea aceasta caruia sa-si planga suferinta, sa-si spuna oful…
Mulți dintre ei, stau non stop doar între patru pereti ( mai ales daca-s imobilizati la pat) sau doar in aceste cladiri, in aceste centre sociale ( ies doar când merg la spital) si orice interacțiune cu cineva din exterior este o mare bucurie.
În azilele de batrani am intalnit oameni care au avut funcții inalte in armata, altii au fost inspectori scolari, profesori, cadre medicale, juristi….
Din pacate, nici unul dintre noi, inclusiv cei care citim aceste rânduri, nu știm cum si unde vom ajunge candva din cauza bolii sau a neputinței.
” DAR DIN DAR SE FACE RAI!”
Va mulțumim tuturor celor ce ne-ati fost alături si ne-ati ajutat sa putem ajuta și bucura pe cei din jurul nostru!
Multumim mult d-lui director prof. Eugen Vasiliu de la Scoala Gimnaziala „Mihai Eminescu” Ipotesti, profesorilor coordonatori de la cele 6 structuri ale scolii și tuturor profesorilor care s-au implicat!
Multumim mult parintilor, elevilor si enoriasilor parohiei Pacea care au donat si celor care au participat efectiv la distribuirea acestora!
Multumim mult S.C. Doma Catamaresti pentru cele 1.000 de pungi de pufarini, donate!
Multumim mult unui sponsor de la Parohia Pacea ce ne-a oferit fructe si dulciuri in valoare de 10.000 lei!
Multumim elevilor si mamicilor ce au împachetat cele 1.500 de pachete!
Va mulțumim mult tuturor celor ce ati donat!
Fără dv nu am fi reusit sa oferim atatea zambete, atâtea raze de lumina!
IMPREUNA cu dv am reusit sa oferim aceste sute de zambete!
Milostivul Dumnezeu sa va rasplateasca si sa va inmulteasca darurile oferite!
În preajma sărbătorilor de Crăciun, ne vom strădui sa aducem alte bucurii celor de langa noi!
Sănătate și numai bine tuturor!”
https://www.youtube.com/watch?v=xA1dUhYi5y8
Google News
