Publicitate

Sfinții Cuvioși Sila, Paisie și Natan de la Sihăstria Putnei

Cuviosul Sila s-a născut în anul 1697 şi a intrat din copilărie în viaţa monahală. În jurul anului 1714, Cuviosul Sila a venit la Sihăstria Putnei. În 1753, Sfântul Iacob Putneanul l-a rânduit să poarte de grijă părinţilor sihaştri de aici, ascultare pe care a împlinit-o până în 1781. Simţind că se apropie de trecerea din această viaţă, s-a retras şi a mai trăit în această lume doi ani, întru răbdarea neputinţelor trupului şi în rugăciune cu smerenie şi cu mulţumire. În 23 aprilie 1783, Cuviosul Sila şi-a dat sufletul în mâinile Mântuitorului Hristos, după o viaţă în care s-a străduit să Îl slujească întru totul.

Sfântul Paisie era ca un stâlp de foc, sprijinind pe toţi cei din jur ca un povăţuitor adevărat. El primise de la Hristos, Păstorul cel Bun, darul cel mare al înainte-vederii, care, adăugându-se la noianul de virtuţi, l-a făcut să fie cunoscut şi cinstit de către toţi ca un adevărat păstor. În 16 decembrie 1784, Cuviosul Paisie s-a strămutat cu pace la cele veşnice.

Publicitate

Cuviosul Natan s-a născut în anul 1717, în zona Paşcanilor. A intrat în viaţa monahală la Mănăstirea Putna. Aici a fost rasoforit cu numele Natanail, a fost hirotonit ieromonah şi i s-a dat ascultarea de eclesiarh. Sf. Natan a arătat multă osârdie în cele două ascultări pe care le-a împlinit în viaţa monahală: cea de duhovnic şi cea de copist de manuscrise şi alcătuitor de pomelnice. A trecut la Domnul în 26 decembrie 1784.
Sprijinindu-se unul pe altul, în rugăciune şi în ascultare, lucrându-şi fiecare talantul dat de Dumnezeu, Sfântul Mitropolit Iacob şi Sfinţii Cuvioşi Sila, Paisie şi Natan au reuşit să scrie o pagină sfântă în istoria secolului al XVIII-lea din Moldova. Sub ascultarea Sfântului Iacob, colaboratori din toate cinurile bisericeşti şi straturile sociale au lucrat împreună spre binele comunităţii şi spre mântuirea lor. Împreună-lucrarea lor reprezintă un model de comuniune între ierarh şi monahi, între cler şi popor, în ascultare şi în dragoste, care a bineplăcut lui Dumnezeu.

Sfintele moaște
În data de 24 aprilie 1990, părinții Mănăstirii Putna au început refacerea schitului de la Sihăstria Putnei, după ce acesta fusese închis pentru mai bine de 200 de ani. În această zi au fost găsite sfintele moaște ale Cuvioșilor Sila, Paisie și Natan. Mai întâi a fost găsită piatra de mormânt a Cuviosului Sila, în partea dreaptă a bisericii schitului, la exterior, având inscripția „Aici zac oasele ieroschimonahului Sila, care au răposat văleatul 1783, aprilie 23”. La o palmă de pământ se aflau osemintele lui, galbene și frumoase. Pe aceeași latură, lângă naos, a fost aflată piatra de mormânt a Cuviosului Paisie, cu inscripția „Aici odihnesc oasele robului lui Dumnezeu Paisie ieroschimonahul, și au răposat la văleatul 17[…]”. Sub această lespede erau rămășițele sale pământești, tot galbene și frumoase, cu o putere harică deosebită. În interiorul bisericii s-au descoperit osemintele Cuviosului Natan. La 15 iunie 2016, în prezența Înaltpreasfințitului Arhiepiscop Pimen, conform binecuvântării și aprobării Sfântului Sinod, a fost desfăcută cripta Sfântului Iacob Putneanul. Părinții mănăstirii au aflat toate osemintele sfântului, care erau precum o pâine coaptă și rumenă – culoarea sfințeniei și a desăvârșirii întru Domnul. Înmormântarea sa a fost una a smereniei: a fost așezat în mormânt îmbrăcat smerit, doar în veșmânt monahicesc de schimnic, cu o singură cruce, simplă, din argint. Cu adevărat, atunci când a părăsit demnitatea de mitropolit s-a lepădat de cele trecătoare ale lumii.

Publicitate

De Ziua Internațională a Familiei, deputatul social-democrat Alexandra Huțu, a anunțat că Ministerul Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse desfășoară și în acest an „Programul social de interes național de susținere a cuplurilor și a persoanelor singure, pentru creșterea natalității”. Prin intermediul Programului sunt sprijinite 10.000 de cupluri și femei singure care nu pot avea copii din cauza unor probleme medicale, care vor primi vouchere în valoare de 15.000 de lei pentru decontarea procedurilor necesare obținerii unei sarcini.

„În urma Programului din 2023, 56 de solicitanți din Botoșani beneficiază de acest sprijin sub formă de vouchere în demersurile lor de a deveni părinți. Încurajez și anul acesta cuplurile botoșănene să se înscrie în acest Program, pentru că nimic nu este mai important pentru o persoană decât să se bucure de copiii săi și de familia sa. Vom continua să stimulăm natalitatea în România prin orice mijloace, având în vedere declinul demografic accentuat, precum și sporul natural negativ din ultimii ani. Continuarea Programului guvernamental prin care se decontează sumele cheltuite pentru fertilizarea in vitro, reprezintă garanția importanței pe care ministrul Familiei, doamna Natalia Intotero, o acordă măsurilor de creștere a natalității”, este de părere deputatul botoșănean Alexandra Huțu

Sprijinul financiar se acordă pe baza cererii și a declarației pe propria răspundere a beneficiarului Programului, însoțite de documente doveditoare, sub forma a două vouchere, un voucher medicamente în valoare de 5.000 lei și un voucher proceduri medicale în valoare de 10.000 lei. Beneficiile acestui sprijin au impact nu doar pe termen scurt, prin acordarea voucherelor, ci și pe termen lung, acesta contribuind la creșterea conștientizării cu privire la importanța natalității și la provocările cu care se confruntă familiile și persoanele care doresc să devină părinți.

Publicitate

„Apreciez implicarea directă și continuă a doamnei ministru Natalia Intotero în ceea ce privește implementarea politicilor concrete pentru familie. Succesul imens de care s-a bucurat Programul și numeroasele solicitări din partea cuplurilor, demonstrează încă odată că decizia înființării și continuării Programului FIV de către miniștrii social-democrați are impactul dorit de români”, a completat Alexandra Huțu

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

Revista “Dilema” nr. 10 din 9-15 mai 2024 are un  “Dosar” cu o temă incitantă: “Muzica şi versurile”. Această temă a constituit arhitectura dezbaterilor  “Conferinţelor Dilema” de la Arad. Au conferenţiat: Marius Chivu,  Radu Vancu, Mircea Cărtărescu, Mircea Mihăieş şi Nicu Alifantis.  Reţin din intervenţiile lui Marius Chivu şi Radu Vancu:

Publicitate

Marius Chivu: 1. “muzica a precedat cu atât de mult timp poezia şi că poeziei i-a luat multă vreme până să treacă prin toate aceste forme incipiente şi să-şi găsească un statut foarte clar de artă în sine”; 2. “încă de la începuturi a existat o suită amplă de procedee fonetice care au făcut din versuri veritabile construcţii muzicale incantatorii”; 3.”am fost curios să verific cam câte ritmuri mai ştiu din şcoală şi mi-am dat seama că ştiam mai puţin de un sfert din câte sunt în total. Iambul, troheul şi coriambul sunt cunoscute dar pe lângă ele mai sunt şi altele, precum dactilul, anapestul, amfibrahul, ereticul, spondeul, tribrahul, peonul (sunt patru feluri de peon!), mesomacrul, hipermesomacrul etc.  Aceste ritmuri definesc felul în care cad accentele pe versuri de o anumită lungime şi creează, astfel, calitatea muzicală a unei bune părţi din poezia lumii. Până în modernitate, când poeţii caută un alt tip de muzică în versurile lor, renunţând la aceste constrângeri formale”; 

Radu Vancu: 1. “faptul că avem mai puţine urme ale poeziei decât ale muzicii se explică prin aceea că scrisul a început foarte târziu. Însă istoria poeziei începe strălucitor! Primele poeme consemnate sunt deja fabuloase, extraordinare. “Epopeea lui Ghilgameş” este cel mai cunoscut dintre ele, iar bocetul lui Ghilgameş lângă cadavrul lui Enkidu e primul mare poem pe care îl avem”;  2. “neîncrederea pe care Platon o are faţă de poet o are şi faţă de muzicanţi. Aşa cum spunea că poeţii inspiraţi de zei spun lucruri nebuneşti şi strică ordinea, la fel şi despre muzică spune că “e periculoasă”; 3. “în Platon e un pasaj care-i place mult lui Mircea Cărtărescu, în care se spune că o singură notă pusă greşit în gamă poate dărâma guvernul”; 4. “Platon se referă şi la ceva mai puţin metafizic: muzica şi poezia erau folosite împreună pentru imnuri, pentru poezia care face propaganda, adică pentru poezia care construieşte comunitatea. Muzica şi poezie au construit împreună comunităţi”; 5. “pe măsură ce ne apropiem de modernitate, sufletul se tot sparge, se tot fărâmiţează, se tot divide, până când poezia şi muzica ajung, odată cu inventarea individului, în modernitate, se fac mai degrabă arte ale individuaţiei solitare. Citeşti poezie şi asculţi muzică nu pentru a fi parte dintr-un corp social, ci pentru a te creşte pe tine”; 6. “muzica e o o artă a simetriilor, a revenirilor”; 7. “în modernitate, o direcţie a poeziei a ajuns să fie mai îndrăgostită de sunetul poeziei decât de poezie ca poveste, decât ceea ce comunica poezia. Simboliştii aşa erau. “De la musique avant toute chose” a lui Verlain însemna că poezia trebuie să devină muzică, nu doar să se asemene cu muzica, şi să se comunice aşa cum poţi simţi starea unei melodii fără să-i ştii limba”; 8. “simboliştii socoteau muzica cea mai spirituală dintre arte pentru că e cea mai puţin dependentă de materie”; 9. “perfecţiunea artei uneori poate să camufleze imperfecţiunea lumii într-un fel care să aducă dezavantaje şi lumii, şi cititorului”;

Discursurile  lui  Radu Vancu  şi Marius Chivu continuă cu; enumerarea pierderilor şi câştigurilor regăsirii dimensiunilor comunitare, politice, militante ale poeziei; despre poezia folosită ca propagandă în regimurile totalitare; o secvenţă din viaţa poetului Osip Mandelştam şi a soţiei sale, Nadejda, fugăriţi de NKVD; despre interdicţia folosirii cuvântului „întuneric” în anii 1980;  despre beatnici şi trubaduri; despre Cenaclul „Flacăra”; cum a scris Ana Ahmatova „Recviemul”; despre Alma Rose şi închiderea sa la Auschwitz; despre Alexandru Andrieş şi legătura sa cu poezia şi muzica; despre Nicu Alifantis şi  Tudor Gheorghe;  despre poeţii români care pot fi cântaţi la nesfârşit; despre muzicalitatea limbii române; nominalizarea lui Eminescu în acest context  etc. (VA URMA)

Publicitate