Scumpirea medicamentelor în România, de la 1 august, i-a afectat grav mai ales pe bătrânii cu pensii de CAP, care nu depășesc 1.000 de lei lunar. Mulți dintre aceștia riscă să moară cu zile fiindcă pur și simplu nu-și permit nici măcar rețetele compensate, relatează ADEVĂRUL.

Pe data de 1 august, prețul medicamentelor a explodat în România, fiind vorba despre un prag istoric de scumpiri la produsele farmaceutice, cu o medie de 20%. Oficial, producătorii de medicamente au explicat majorările de preț prin creșterea costurilor materiilor prime la majoritatea produselor, în industria farmaceutică. Scumpirea medicamentelor înseamnă o adevărată tragedie pentru pensionarii din județele sărace.

În Botoșani, de exemplu, sunt în jur de 90.000 de pensionari. Dintre aceștia, o treime sunt foști lucrători agricoli în cadrul CAP-urilor, adică au o pensie de aproximativ 1.000 de lei. Cu acești bani trebuie să-și plătească utilitățile, să se hrănească și, în plus, să cumpere medicamente. Oamenii care îi monitorizează pe acești pensionari mărturisesc că se așeaptă la adevărate drame, mai ales că unii dintre ei au renunțat deja la tratamentele prea costisitoare.

„Ori mor de foame, ori mor de boală! Da de murit tot mor”
În județul Botoșani, satele sunt foarte îmbătrânite. Mulți tineri au plecat la muncă în străinătate, lăsând gospodăriile în grija bătrânilor și copiilor. Majoritatea covârșitoare a bunicilor de la sat au lucrat toată viața în agricultură, motiv pentru care au pensii foarte mici și se descurcă cum pot. Cei mai mulți au boli cronice.

Moș Damian, este bolnav cu inima, are diabet tip II și este hipertensiv. Beneficiză de rețetă compensată, dar lunar trebuie să mai pună încă 200 de lei pentru a-și cumpăra medicamentele.

„Dacă nu era rețeta trebuia să plătesc 500 de lei. Așa dau numai 200. Dar îi mult tare. Eu am 1300 de lei pensie. Îmi mai rămân 1100 de lei. Lemne de unde? Curent și alte dări de unde?”, spune bătrânul.

În situația sa sunt mii de alți pensionari. Tanti Anica, o altă fostă CAP-istă, spune că uneori e nevoită să renunțe la medicamente, mai ales iarna. Acum, odată cu scumpirea, este decisă să renunțe complet la tratament.

„Trebuie să plătesc vreo 300 de lei, pe lângă rețetă. Sunt bolnavă. Dar nu mai pot, gata! S-au scumpit și nu mai pot. Păi ori mănânc, ori cumpăr pastille. Că de amâdouă văd că nu se poate. Ori mor de foame, ori de boală! Da de murit, tot mor”, spune botoșăneanca.

Lucrurile s-au schimbat dramatic și odată cu scumpirea alimentelor.

„Păi 300 pe medicamente, 600 pe pe niste vreascuri, lumina de plătit, impozitul și iaca, mă împrumut deja! Și de mâncare nici nu mi-am cumpărat. Îți vine să pui mâinile pe piept și să închizi ochii. Nu mai este de trăit”, spune moș Damian.

„E o dramă a acestor oameni cuminți și muncitori”
Alina Axinie este un mediator sanitar comunitar, adică o persoană care monitorizează starea de sănătate a populației, inclusiv la sat. Are în jur de 50 de ani și de aproximativ șapte ani are grijă de bătrânii din Adășeni. A mers ani de zile, pe jos, câțiva kilometric ca să le scoată rețetele compensate de la medicul de familie din comuna vecină, Avrămeni. Alina Axinie spune că scumpirea medicamentelor este un dezastru pentru pensionarii de la țară, mai ales pentru cei cu pensii de CAP.

„Este extrem de greu pentru ei. Era greu și înainte, abia se îndurau să cumpere medicamente.  Acum ce să le mai spun? Că s-a scumpit totul. Nu le mai ajung banii pentru traiul zilnic, darămite pentru tratamente” Cu toate acestea, facem toate eforturile să-i ajutăm”, spune Alina Axinie.

Mulți pensionari își iau tratamentul pe sărite. „O lună își ia medicamentele, alta nu! Atâta își pot permite! Dacă vor mai fi scumpiri, nu-și vor mai permite deloc!”, spune Alina Axinie.

Localnicii mai tineri sunt impresionați de situația dramatică în care au ajuns vârstnicii. „Este o dramă a acestor oameni cuminți și muncitori. Pentru că toată viața s-au trezit cu noaptea în cap și au muncit. Și suferă până închid ochii”, mărturisește emoționată o localnică de aproximativ 30 de ani, din Avrămeni.

Puține cabinete medicale la țară
Grav este că multe comune nu au medic de familie, ceea ce înseamnă că pensionarii săraci nu beneficiază nici de acele rețete compensate. De exemplu, la Adășeni, Manoleasa sau Dimăcheni nu există niciun medic de familie, iar localnicii trebuie să bată zeci de kilometric ca să-și ia o rețetă. În alte cazuri, trebuie să ajungă la medicul specialist de la Botoșani, adică la peste 50 de kilometric depărtare.

De mila bătrânilor, sunt nediatori sanitari comunitari inimoși care, din proprie inițiativă și pe cheltuială proprie, merg să le aducă rețetele atât de necesare.

Sursa: ADEVĂRUL