„Împreună mai pregătiți”. Sub acest slogan pompierii botoșăneni au desfășurat, pentru a cincea zi consecutiv, activități de informare și educare preventivă cu tematică de protecție civilă, în zonele cu public numeros. Astăzi, au fost prezenți, în fața Bazarului din orașul Flămânzi.

Salvatorii au discutat cu cetățenii despre incendiile care pot fi provocate de mijloacele de încălzire, coșurile de fum, instalațiile electrice sau de folosirea necorespunzătoare a buteliilor. De asemenea, au adus în atenție modul în care trebuie să se comporte înainte, pe timpul sau după producerea unui cutremur, incendiu, inundație sau alte situații în care viața este pusă în pericol.

Totodată, i-au sfătuit să-și supravegheze copiii în permanență și să nu lase la îndemâna lor chibrituri, brichete sau lumânări aprinse.

Pirotehnicienii le-au prezentat cele mai frecvente elemente de muniție, rămase neexplodate din timpul celor două conflicte armate, care sunt descoperite pe raza județului Botoșani, autospeciala pirotehnică, aparatura și echipamentele cu care intervin în astfel de situații. Totodată, le-au vorbit despre cum trebuie să se comporte în cazul în care descoperă muniție neexplodată.

Cei mai impresionați de activitate au fost copiii, curioși să vadă îndeaproape autospeciala hidroperforare, pirotehnică și de descarcerare. Pompierii botoșăneni le-au vorbit, pe înțelesul lor, despre cum trebuie să se comporte pentru a fi în siguranță acasă, la școală, pe stradă sau în grupul de prieteni.

Toți au primit  materiale de informare preventivă din cadrul campaniilor naționale „R.I.S.C – Renunță, Improvizațiile sunt Catastrofale” , „Nu tremur la cutremur” „Viziune 2020”, „Atenție la muniția rămasă neexplodată „, „Ai grijă la cea mai mare grijă: siguranța copilului tău”, „Un cămin sigur pentru copilul tău ” și „Îndepărtează pericolele! Protejează-i pe cei dragi!”.

Activitatea a fost organizată cu sprijinul Primăriei Orașului Flămânzi și Serviciului Voluntar pentru Situații de Urgență Flămânzi.

Mâine, pompierii vor desfășura acțiuni preventive, exerciții de evacuare în caz de inundații și cutremur, dar și lecții de prim-ajutor în comunele Hilișeu-Horia și Vârfu Câmpului.

Miliardarul Elon Musk, mâna dreaptă a președintelui american Donald Trump, s-a declarat favorabil retragerii Statelor Unite din NATO și ONU, relatează agenția EFE, citat de agerpres.ro.

‘Sunt de acord’, a scris Musk pe rețeaua sa de socializare X sâmbătă seară, el răspunzând astfel mesajului postat de un utilizator american ce a scris pe X: ‘Este timpul să părăsim NATO și ONU’.

Musk, cel mai bogat afacerist din lume, are o influență enormă în administrația Trump, unde conduce Departamentul de Eficiență Guvernamentală (DOGE), instituție nou creată de președintele republican pentru a reduce cheltuielile administrației americane.

Opoziția democrată susține că CEO-ul companiilor SpaceX și Tesla a căpătat o putere nelimitată în noul executiv, unde deciziile sau opiniile sale au condus deja la demiterea a mii de angajați federali.

Tot sâmbătă, fostul comandant suprem al forțelor NATO în Europa, amiralul american James Stavridis, a estimat la postul CNN că NATO și-ar putea trăi în prezent ‘ultimele zile’ ale existenței sale, iar locul Alianței Nord-Atlantice ar putea fi luat de o alianță europeană.

Cât despre ONU, un grup de parlamentari din Partidul Republican al președintelui Donald Trump au lansat luna trecută o inițiativă prin care au cerut retragerea SUA din această organizație

Comuna Coșula va beneficia de un sistem de iluminat public modern, eficient energetic și ecologic, grație unei finanțări nerambursabile de 1.000.000 de lei.

Proiectul este finanțat prin Administrația Fondului pentru Mediu și va fi implementat în perioada 12 martie 2024 – 12 septembrie 2025.

Prin această investiție, autoritățile locale își propun să îmbunătățească siguranța și confortul locuitorilor, reducând în același timp consumul de energie și impactul asupra mediului. Noile sisteme de iluminat vor folosi tehnologie LED, asigurând un consum redus de electricitate și costuri mai mici pentru administrația locală.

Modernizarea iluminatului public reprezintă un pas important în dezvoltarea comunei, oferind mai multă vizibilitate pe timpul nopții și sporind siguranța cetățenilor.

Administrația publică locală, prin primarul interimar Neculai Șchiopu, este apreciată pentru eforturile în atragerea fondurilor necesare acestui proiect, considerat esențial pentru îmbunătățirea infrastructurii locale și își exprimă încrederea că implementarea acestui sistem va aduce beneficii semnificative comunității pe termen lung.

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

O  CARTE  CARE  ÎNDEAMNĂ  COPILUL  LA  JOC

O privire asupra creaţiei scriitoarei Maria Baciu (a cărei zi de naștere este 4 martie) relevă şi o predilecţie pentru literatura pentru copii: poezie (“Bună dimineaţa, Puf!” – 1994, “Daruri de Crăciun” – 1996, “Lume îndrăzneaţă” – 1998, “Fetiţa cu buline – 2000, “Vremea fragilor” – 2000, “Caii soarelui” – 2003, “Vara copilăriei” – 2004, “Copilărie de lux” – 2005, “Antologie de poezii pentru copii” – 2010, şi  “Anii mici cu…mult sclipici” – 2013); proză (“Concertul de pe Mitropolitan Imaş” – 2008, “Ghetuţele copilăriei” – 2009, şi  “Childhood Boots” – 2013); teatru (“Tigrişorul Pietrek” – 2000 şi “Vara lui Dănel” – 2005). Acestora li se adaugă “anotimpul Copilărie” (Editura “Geea”, Botoşani, 2015, grafica de Carmen Ionel, referinţe: Lucia Cifor, Dan Lungu, Luminiţa Stoica).

Cu ceva timp în urmă, “Dilematica” (anul VII, nr. 69, ianuarie 2012) a propus un “Dosar” cu tema “Literatura pentru copii între aventură şi rezistenţă”, titlu care se potriveşte perfect şi Mariei Baciu, fiindcă ce altceva decât “aventură”, “rezistenţă” şi “încăpăţânare creatoare” este  să tot continui să scrii şi literatură pentru copii? În sursa citată, Adela Rogojinaru  a ţinut să precizeze că: “Un anume estetism păstrat în teoriile artei pentru artă şi în studiile de fenomenologie a operei literare a făcut ca literatura  pentru copii să fie considerată  inautentică şi utilitară, neînsemnată din perspectiva teoriei formei şi neclasificabilă într-o ierarhie critică a valorilor literare. Fiind privită mai curând ca o formă de artizanat decât ca o formă de artă, literatura pentru copii se conservă prin grija exclusivă a autorilor de manuale şi de auxiliare didactice.  În mod cu totul regretabil, rămâne singura formă de literatură care are nevoie de justificări şi de motivări circumstanţiale exterioare actului artistic”. Mai mult, Adela Rogojinaru dă vina pe  “nefericita utilizare prepoziţională care indică atribuirea obiectului literar, “pentru copii”, absentă în definirea altor forme literare” fapt ce a făcut să contribuie la “deprecierea sensului şi a valorii actului literar, făcându-ne să uităm că ne referim totuşi la literatură, ca fapt exceptional de creaţie”.

Dacă Nicolae Manolescu, o autoritate în domeniul criticii, nu considera literatura pentru copii ca gen separat, Lucian Blaga era de altă părere.  Autorul “poemelor luminii” şi a poeziei “Copiii” (“O Dumnezeule!  / Copiii tăi cei mai aleşi, copiii / Cu suflet rupt din strălucirea ta: /  Ei nu trăiesc în lumea /  De tine  createă / Ci-n lumea  /  Creată de ei înşişi… / Le-o ierţi? /  Eu ştiu ceva: /  Ştiu că le-o ierţi, ştiu că te bucuri chiar / De îndrăzneala  / Copiilor tăi mari şi buni şi visători…”),  nu considera acest gen ca fiind unul minor şi de scos dintr-o posibilă clasificare. Adrian Marino transferă literatura pentru copii domeniului paraliteraturii, pe când scriitorul şi traducătorul Florin Bican o recunoaşte ca gen separat, doar că ar trebui să se numească  “literatură cu copii”. Indiferent cum ar trebui să se numească, important este că ”poezia pentru copii” există prin: Passionaria Stoicescu, Pandelica Radeş, Ana Blandiana, Adina Popescu, Maria Baciu şi mulţi alţii, unii dintre ei plecaţi deja “dincolo”.

Revenind la cartea Mariei Baciu, e de remarcat un merit: deşi profesoară, nu exacerbează accentul pedagogic. Sun foarte dese momentele de limbaj poetic autentic,  demersul pedagogic abia sesizându-se: “Într-o cioară stă o nucă. / Râul s-a ascuns în ştiucă. / Umblă prin pădurea deasă / Cerbii, căutându-şi casă. / Într-o ramă, pe perete, / E bunicul, care vede / În trecut. Dar ăsta nu-i / Decât un tablou în cui… / Ce se-ascunde e cuprins / Sub zăpada care-a nins…/ Toate ale lumii stau / Într-o încăpere sau / Într-un gând, ascuns în cap, / Şi de care nu mai scap…” (“Ce se vede”) sau “Mai mulţi Sori / Atârnă-n crengi / Şi sunt tineri / Şi întregi. / Par că râd / Şi par să spună / Că n-au frică / Nici de Lună, / Nici de Stele, /  Nici de Noapte, / Că sunt doar / Gutuie coapte…” (“Gutuiele”).

Privită dintr-o abordare psihologică, această carte se adresează celei de-a treia copilării, ce corespunde vârstei şcolare când copilul e apt de efort intelectual şi emotional, învaţă să scrie şi să citească, îşi face  prieteni, socializează. Astfel că fiecare poezie  se supune , parcă voit, unei observaţii argheziene: “Nicio jucărie nu e mai frumoasă ca jucăria de vorbe”. Poezii ca nişte jucării, care îndeamnă la joc, domină  conţinutul acestei cărţi: „Cine-i mai …”drumeţ” ca el? / Aţi ghicit! E Şotronel! / El e prieten cu oricine / Vrea să-l joace, ca şi mine! // E drăguţ şi e cochet, / Şi mă trage de şiret, / Dacă trec pe lângă el / Şi nu-l joc în nici un fel.” („Şotronel”); „Ninge! Ninge! / David stă cu-n ochi pe minge / Tot gândindu-se la meci / Şi la cei unşpe „zevzeci” / Care se vor sfătui / Să renunţe…Dar ce-ar fi / Să cadă la învoială: / Să joace meciul la şcoală, / Iar după aşa un duş, / Să meargă la săniuş?! / David, ce-nţelept mai eşti! / Zău, ne place cum gândeşti!” („Fotbaliştii”). Şi exemplele ar putea continua cu „Ziua copacilor”, un exemplu de neafectare a inocenţei: „Era ziua Nucului. / Noi jucam arşice / Chiar pe Creasta Cucului / Şi pocneam din bice. // Era ziua Prunului. / ne jucam cu beţe, / Iar Cireşul ne chema / Alt joc să ne-nveţe. // Era ziua Mărului / Şi ne-mpodobise / Cu lumina Cerului / Şi cu-n car de vise… // Şi-a Livezii, ce-a-nflorit, / Era ziua toată… / Gâzuliţe au venit  / Şi-am făcut o roată. // Şi-am jucat pân-am căzut / peste flori şi iarbă! / Cerul însuşi ne-a văzut, / Chiar şi noaptea oarbă, // Iar copacii s-au distrat / Pentru prima dată / Şi, de drag, au sărutat / Ceata noastră toată”.

Asemenea lui Blaga, cel care aşeza copilul în sat, ca  „paradis al copilăriei”, Maria Baciu procedează la fel, dar prin universul şcolii şi familiei, locurile unde copilul poate experimenta realitatea raportată la  anotimpurile anului: „Singurică eu m-am dus / Pe colina cea de sus / Să-l întreb pe tatăl meu / Unde şade Dumnezeu? // „Unde-i Doamne – Doamne, tată? / Tu i-ai spus că ai o fată / Care vrea să-i cear-un sfat?” / „E plecat, tată, plecat…”// „Şi mai vine?” „Sigur vine, / Nu la mine, ci la tine, / Că el fi-va-ţi de folos / Pe-al tău drum anevoios…” („Căutare).

Ritmul şi rima accesibile unei posibile memorări, desele tuşe de om al cetăţii (vezi „Scrisoare” şi alte poezii),  precum şi  interjecţiile onomatopee şi predicative ce produc efecte de îmbogăţire a versului, fac din fiecare poezie o picătură ce cade firesc, precum doza unui medicament, peste sufletul inocent al copilului. Volumul  „anotimpul Copilărie”, ieşit în lume sub semnul culorii preferate de autoare, verdele crud,  îndeamnă la joc, relaxare şi creativitate. (GEORGICĂ MANOLE)