Sfânta Muceniță Tatiana, diaconița, este cunoscută ca făcătoare de minuni fiind ocrotitoare studenților. În Belarus, Rusia și Ucraina în ziua Sfintei este sărbătoarea națională numită „Ziua studenților”. Sfânta este serbată în calendarul ortodox la data de 12 ianuarie.

Viața pe scurt – Sfânta Muceniță Tatiana diaconița (sinaxar)

Sfânta Muceniță Tatiana diaconița, s-a născut în Roma veche, într-o familie nobilă, care cunoscuse credința creștină și o păstra în taină din cauza persecuțiilor împăratului roman Antonim Eliogabal (218-222), renumit pentru fărădelegile sale.

Tatăl Sfintei Tatiana fusese de trei ori consul, însă era creștin binecredincios și temător de Dumnezeu, păzind în taină credința cea dreaptă, pe care a împărtășit-o și fiicei sale. După moartea persecutorului Antonim, pe tronul Romei a urcat tânărul împărat Alexandru Sever (223-235) în vârstă de doar 16 ani. Mama acestuia, pe nume Mammea, era creștină, de la ea învățând și el să-L cinstească pe Hristos, însă nu cu dreaptă credință, ci, acceptând și cultul zeilor, în palatul său găsindu-se, pe lângă chipul lui Hristos și statuile zeilor Apolo și Orfeu, dar și imaginea lui Avraam, cel din legea veche.

Sfânta Muceniță Tatiana, diaconița 12 ianuarie

Odată ajunsă la vârsta majoratului, Sfânta Tatiana a refuzat să se căsătorească, alegând să trăiască în curăție și în dragoste față de Hristos, rugându-se ziua și noaptea și ajutându-i pe cei bolnavi și nevoiași. Părinții Sfintei nu s-au împotrivit acestei hotărâri, așa încât Sfânta a mers mai departe, punându-se cu totul în slujirea Bisericii. Datorită curăției în care își ducea viața, Sfânta Muceniță Tatiana a fost așezată de Biserica din Roma în rândul diaconițelor.

Rolul diaconițelor în primele secole creștine

În zorii creștinismului, diaconițele făceau parte dintr-un ordin clerical, fiind hirotonite de către preot. Misiunea lor consta în acordarea ajutorului necesar preotului la administrarea Sfintelor Taine (Botezul și Mirungerea — ungerea cu Sfântul Mir a fetelor și femeilor care se botezau), la catehizarea lor. La acea vreme, botezul avea loc la maturitate, iar fetele și femeile care doreau să se boteze nu puteau fi atinse de un bărbat, chiar dacă acesta era preot. De aceea, preotul era ajutat la împlinirea ritualului de o diaconiță. Ulterior, ungerea cu Sfântul Mir împlinită de diaconițe s-a păstrat doar în anumite biserici creștine. În Biserica rusă și în cea greacă, instituția diaconițelor există și astăzi.

Martiriul Sfintei Mucenițe Tatiana, diaconița

Deși actualul împărat nu îi mai prigonea pe creștini în mod direct, primejdia venea acum din partea dregătorilor mai mari sau mai mici, care căutau cu tot dinadinsul să dezrădăcineze credința în Hristos. Așa se face că s-a dezlănțuit atunci o mare prigoană, iar Sfânta Muceniță care L-a mărturisit fără frică pe Hristos înaintea acestora a fost prinsă și supusă la chinuri groaznice. Pentru început a fost dusă în templul zeului Apolo, pentru a-l cinsti și a-i aduce jertfe. Refuzând acest lucru, ea s-a rugat lui Hristos și îndată s-a pornit un cutremur, iar statuile zeului au fost distruse împreună cu o parte a templului. Foarte mulți persecutori și idolatri au murit atunci, iar diavolii care-și făcuseră locaș între zidurile templului aceluia au fugit, tânguindu-se în întuneric și scrâșnind din dinți, fiind văzuți de cei de față sub forma unei umbre care zbura prin aer.

Sfânta Muceniță Tatiana, diaconița 12 ianuarie

După acest episod tulburător, persecutorii au poruncit ca Sfânta Muceniță Tatiana diaconița să fie torturată. I-au smuls ochii fecioarei cu niște cârlige, însă ea a răbdat toate fără teamă, rugându-se în schimb pentru chinuitorii ei, implorând pe Domnul ca ochii duhovnicești ai acestora să se deschidă, iar Domnul a auzit rugăciunea roabei sale. Călăii au văzut patru îngeri care au înconjurat-o pe Sfântă și au început să-i bată pe chinuitorii ei. Văzând aceasta, opt dintre ei au crezut în Hristos și au căzut în genunchi înaintea Sfintei Tatiana, cerându-i iertare pentru păcatul pe care îl săvârșiseră împotriva ei: „Iartă-ne, slujitoarea adevăratului Dumnezeu, iartă-ne de cele ce ți-am făcut fără de voie!” Au fost torturați și executați la rândul lor pentru că au mărturisit credința creștină, primind astfel Botezul sângelui.

Continuând sub semnul persecuțiilor, mucenița a fost dusă de judecător la templul zeiței Artemis, pentru a-i aduce jertfă acesteia. Fecioara s-a prezentat la locul cu pricina ca și cum ar fi fost de acord cu acel compromis, iar în clipa în care a ajuns în apropierea templului, diavolul care locuia aici s-a cutremurat de venirea ei și a zis: „Vai mie, vai mie! Unde voi fugi de la Duhul Tău, Dumnezeule al cerului, pentru că foc din cele patru unghiuri ale templului mă izgonesc?” În clipa următoare, la rugăciunea Sfintei, fulgere au coborât din cer, arzând templul și tot ce era în el.

După aceste încercări eșuate, chinuitorii au aruncat-o în foc, însă focul nu o ardea, dimpotrivă, își potolea văpaia cinstind-o pe roaba lui Hristos. Văzând că nu reușesc să o facă pe Sfântă să se închine idolilor, ighemonii (chinuitori) au aruncat-o în cușca unui leu, crezând că acesta, flămând fiind, o va sfâșia. Leul însă, simțind sfințenia muceniței, s-a așezat supus la picioarele ei. După ce a fost luat de lângă dânsa, leul a atacat pe unul dintre ighemoni, omorându-l.

Martiriul Sfintei Mucenițe Tatiana, diaconița 12 ianuarie

După foarte multe încercări de a o face pe Sfânta Muceniță Tatiana diaconița să renunțe la credința creștină, ighemonii i-au tuns părul capului, crezând că așa o vor birui, bănuind că ar fi fost o vrăjitoare și că puterea ei ar fi avut legătură cu lungimea părului. După ce au tuns-o, au închis-o în templul zeului Die, pentru că li se părea că de acum nu va mai putea face nici un rău idolului lor, de vreme ce, odată cu părul, s-au luat de la dânsa și puterea vrăjilor. Două zile mai târziu, păgânii au venit la templu pentru a aduce jertfă zeului Die, dar când au intrat au găsit idolul sfărâmat și pe Sfânta luminată în rugăciune. Toate rănile chinurilor pe care le suferise parcă nu existaseră vreodată, Sfânta fiind vindecată prin harul Dumnezeiesc.

După mai multe chinuri groaznice, care nu au avut nici un rezultat, judecătorul a hotărât omorârea Sfintei Mucenițe Tatiana prin tăierea capului. Alături de ea, a suferit martiriul prin decapitare și tatăl ei în ziua de 12 ianuarie 225.

LOTERIA ROMÂNĂ a continuat, duminică, 11 ianuarie 2026, seria extragerilor Loto 6/49, Noroc, Joker, Noroc Plus, Loto 5/40 și Super Noroc.

Numerele extrase, 11 ianuarie 2026:

Loto 6/49: 6, 17, 33, 12, 16, 1

Loto 5/40: 22, 31, 7, 23, 20, 10

Joker: 29, 42, 45, 21, 3 + 6

Noroc: 7 4 8 3 6 7 8

Noroc Plus: 1 9 5 9 1 9

Super Noroc: 0 4 8 5 0 0

Guvernul României a transmis duminică precizări oficiale privind majorările de taxe și impozite pe proprietate aplicabile în acest an. Executivul subliniază că sumele colectate din impozitele și taxele locale nu ajung la bugetul de stat, ci rămân integral la dispoziția bugetelor locale, relatează alba24.ro.

Clarificările vin pe fondul disputelor politice dintre PNL și PSD, subiectul destinației acestor fonduri fiind intens dezbătut în spațiul public în ultimele zile.

De exemplu, Olguța Vasilescu, primarul Craiovei, a spus că surplusul adunat din taxe va merge la nivel național. Guvernul a dezmințit însă oficial această informație.

Impozitul pe proprietate 2026: Precizări OFICIALE

Pentru o corectă înțelegere a deciziilor privind majorarea impozitelor și taxelor pe proprietate (clădiri, terenuri și autovehicule),  biroul de presă al Guvernului face următoarele precizări:

Reforma impozitării proprietății se impunea. De ce?

1. România era printre țările cu cea mai mică pondere a veniturilor din impozitarea proprietăților din țările europene. Doar 0,55 % din PIB, față de 1,85 % media UE.
2. 2. Existau disproporții majore în impozite de la o localitate la alta. Valoarea impozitelor nu ținea cont de valoarea de piață a clădirii în cazul persoanelor fizice.
3. 3. Gradul de încasare era redus și impozitele nu erau actualizate cu rata inflației. Peste 1/3 din impozite nu erau încasate.

Asta a generat pierderi importante de venituri pentru autoritățile locale, inechități între contribuabili, lipsă de performanță în administrație și creşterea sumelor transferate de la bugetul național către autoritățile locale. Nu mai puteam continua în felul acesta.

Reforma impozitării proprietății a fost asumată de România încă din perioada 2021-2022 prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) și în toate negocierile cu Comisia Europeană pentru reducerea deficitului bugetar, precum și prin Planul fiscal bugetar structural pe termen mediu.

Este prevăzută și în angajamentul asumat de Guvernul României în decembrie 2024, aprobat în ianuarie 2025 de către Comisia Europeană.

Deși angajamentele au fost luate în anii anteriori și discuțiile despre impozitarea în funcție de valoarea de piață a imobilelor s-a purtat de-a lungul anilor, decizia a fost amânată de mai multe echipe guvernamentale.

Lipsa asumării răspunderii a pus în pericol atragerea de către România a fondurilor europene, amânarea încasării unor sume importante din PNRR (cererile de plată 4 și 5 – între 300 și 500 milioane de euro) și a agravat lipsa de performanță în administrația locală și acumularea unor dezechilibre bugetare.

Impozitul pe proprietate 2026: Contextul aprobării măsurilor

Măsurile au fost decise de Guvern pentru ridicarea condiționalității macroeconomice și validarea jaloanelor, iar intrarea lor în vigoare a avut loc cu întârziere, ca urmare a deciziilor Curții Constituționale din luna decembrie, a atacurilor formulate de opoziție și a procedurilor legale subsecvente.

Aceste aspecte au întârziat depunerea cererii de plată numărul 4, precum și încasarea fondurilor europene.

Adoptarea actului normativ la data de 15 decembrie 2025, cu un termen foarte scurt pentru intrarea în vigoare, a impus modificări suplimentare pentru a permite autorităților administrației publice locale să adopte hotărârile de consiliu local necesare stabilirii cotelor și a elementelor de competență locală, de îndată, prin scurtarea termenelor privind etapele de transparență decizională.

Acest calendar comprimat a redus semnificativ timpul de pregătire la nivelul autorităților publice locale și a generat sincope în implementare (probleme la platforma ghișeul.ro, erori de calcul a deciziilor de impunere, diferențe de aplicare între UAT-uri).

În prezent, autoritățile statului lucrează pentru remedierea acestor disfuncționalități.

Care este impactul bugetar

Aplicarea noilor cuantumuri ale impozitelor pe proprietate conduce la o creștere estimată a veniturilor din această sursă cu aproximativ 3,7 miliarde lei în anul 2026, respectiv peste 30% față de anul 2025 (Clădiri: +1,42 mld lei, Terenuri: +1,09 mld lei, Autoturisme / mijloace de transport: +1,18 mld lei).

Trebuie subliniat faptul că banii colectați din impozitele și taxele locale rămân la bugetele locale, bugetul de stat nemaiputând să asigure transferurile în creștere ca urmare a deficitului bugetar.

Impozitarea clădirilor și terenurilor

Modificări:

1. Actualizarea bazei de impozitare

• Se elimină utilizarea unor valori istorice sau depășite care nu mai reflectau realitatea economică.

• Baza de impozitare pentru clădiri și terenuri este recalibrată, ca etapă intermediară, în perspectiva trecerii la impozitarea la valoarea de piață începând cu 1 ianuarie 2027.

• Creșterea bazei de impozitare cu aproximativ 70% – la 2.677 lei/mp valoare impozabilă, respectiv aproximativ 535 euro/mp, un cost mediu național realist de construire, corespunzător unei locuințe cu finisaje standard, fără a include terenul, TVA sau marja dezvoltatorului, fiind utilizată ca referință tehnică prudentă și uniformă în etapa tranzitorie, până la trecerea la impozitarea la valoarea de piață.

• Măsurile au caracter tranzitoriu, până la operaționalizarea completă a sistemului automat de evaluare a proprietăților și introducerea impozitării la valoarea de piață și pentru persoanele fizice, cel mai probabil la 1 ianuarie 2027.

2. Eliminarea scutirilor și facilităților nejustificate

• în vederea conformării cu jalonul din PNRR și cu recomandările Băncii Mondiale;

• se urmărește lărgirea bazei de impozitare și reducerea distorsiunilor dintre contribuabili;

• facilitățile ce se pot stabili la competența UAT rămân posibile doar în cazuri țintite, stabilite prin decizie locală, dar în limita unui procent de 5% din veniturile colectate în anul anterior;

3. Consolidarea rolului autorităților locale

• Legea păstrează competența autorităților administrației publice locale de a:

• stabili cotele concrete de impozitare, dar nu mai mici ca cele din anul 2025, pentru a atinge impactul estimat;
• decide eventuale reduceri sau facilități;
• adapta nivelul taxelor la specificul local.

Majorarea medie estimată a impozitelor pe proprietate este de 70%-80% însă, în situații punctuale pot apărea diferențe.

Creșterea impozitului poate depăși nivelul mediu de aproximativ 70% (de majorare a bazei impozabile) ca urmare a efectului cumulativ dintre eliminarea reducerilor pentru vechime și tipul clădirii, actualizarea bazei de impozitare și majorarea cotei de impozitare de către UAT, în special acolo unde cota era anterior stabilită la nivel minim.

1. Eliminarea coeficienților de reducere (efect direct asupra bazei)

Valoarea impozabilă nu mai este diminuată cu:

• până la 50% pentru clădiri foarte vechi (peste 100 de ani);
• 30% pentru clădiri între 50–100 ani;
• 10% pentru clădiri între 30–50 ani;
• plus reducerea suplimentară de 0,10 a coeficientului pentru blocuri mari (cu regim de înălțime mai mare de 3 etaje și peste 8 apartamente).

Practic, o clădire care anterior beneficia de reduceri cumulate importante ajunge să fie impozitată la o bază mult mai apropiată de valoarea standard, ceea ce explică o creștere peste nivelul mediu de ~70%.

2. Efectul cumulativ cu actualizarea bazei de calcul

Legea nr. 239/2025 a introdus:

• valori de referință actualizate asupra bazei impozabile;

• o bază de calcul recalibrată la realitatea economică.

3. Majorarea cotei de impozitare de către UAT (efect de multiplicare)

• autoritățile administrației publice locale pot stabili cota de impozitare în intervalul 0,08% – 0,2%, în cazul clădirilor rezidențiale.

Dacă în anul 2025 cota era stabilită la minimul de 0,08%, iar în 2026 UAT decide majorarea cotei spre 0,15% – 0,2%, atunci creșterea impozitului datorat se aplică unei baze deja majorate, amplificând impactul total în consecință.

De asemenea, s-a dat posibilitatea ca și Consiliul local / CGMB să poată majora impozitele și taxele locale până la +100% (în loc de 50%), pe baza unor criterii clare (economice, sociale, urbanistice etc.), aspect care, de asemenea, poate conduce la creşterea nivelului impozitului.

Impozitul pe proprietate 2026: Autovehiculele

Sistemul de impozitare a autovehiculelor a fost construit pe baza unui criteriu administrativ stabil și ușor de aplicat, respectiv capacitatea cilindrică a motorului, exprimată în fracțiuni de 200 cm³.

Acest mecanism, utilizat în mod tradițional, a fost menținut ca structură de bază pentru a asigura continuitate, predictibilitate și aplicare uniformă la nivelul autorităților locale.

Autoritățile erau pregătite, software-urile lor erau adaptate la aceste tipuri de calcule legate de capacitatea cilindrică a motorizării.

În cadrul reformei aferente jalonului PNRR M59, nu a fost modificată arhitectura sistemului, ci valorile aplicabile fiecărei fracțiuni de 200 cm³.

Aceste valori au fost diferențiate în funcție de norma de poluare Euro a vehiculului, astfel încât impozitarea să reflecte impactul diferit asupra mediului al vehiculelor cu aceeași cilindree, dar tehnologii diferite.

Prin această abordare, vehiculele încadrate în norme Euro mai vechi suportă valori mai ridicate pe fracțiune, în timp ce vehiculele conforme cu standarde Euro recente beneficiază de valori mai reduse sau de creșteri temperate ale impozitului.

Diferențierea este bazată pe criterii obiective, armonizate la nivel european și ușor verificabile, fiind compatibilă cu cerințele de politică publică asumate prin PNRR.

În acest mod, sistemul fiscal transmite un semnal economic coerent, urmărind internalizarea costului de mediu și orientarea comportamentului de consum către vehicule mai puțin poluante, fără introducerea unei taxe noi și fără riscuri administrative.

Referitor la impozitarea autoturismelor hibrid – Comentariile Comisiei au clarificat că o diferențiere bazată exclusiv pe categoria „hibrid” nu este suficientă, iar ajustarea criteriilor în funcție de pragul de CO₂ a fost necesară pentru validarea jalonului din PNRR. Jalonul M59, în accepțiunea COM, vizează internalizarea costului de mediu și orientarea fiscalității către emisii reale. În această logică, categoria generică „vehicul hibrid” nu este acceptată automat ca proxy pentru emisii scăzute, ci trebuie să ai un nivel de noxe emise sub 50 g/km CO₂.

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist: 

DIN CAIETUL MEU DE ÎNSEMNĂRI 

 Reţin din „nu striga niciodată ajutor” (Editura Humanitas”, 2020), volumul de versuri al lui Mircea Cărtărescu: „arunc pe foc / cuvinte mari / ce trosnesc tembele / de peste un secol /  imagini / comparaţii / parabole / alegorii // arunc pe foc / fasoane şi snobisme / întorsături de frază / remestecări / de vorbe deja mestecate / milioane de cărţi ce imită alte cărţi // arunc pe foc / izmeneala / ipocrizia / autorlâcul / le găseşti peste tot / ieftine / inflamabile”. Se pare că poetul Cărtărescu începe  să aibă alte păreri despre poezie şi cum trebuie scrisă aceasta;

Alex Ştefănescu, în „Luceafărul de dimineaţă” nr. 11-12 din 2020, despre scrierea cu „â” din „a”: Unii cunoscuţi mă întreabă de ce scriu cu „â” din „a”. Scriu cu „â” din „a” pentru că există în România o lege care îmi cere (printre altele) să scriu cu „â” din „a”. Aşa cum îmi plătesc impozitul şi cum trec numai pe culoarea verde a semaforului, scriu cu „â” din „a”. Şi apoi regula instituită de Academia Română este o regulă bună. Se numără printre obligaţiile pe care eu le îndeplinesc cu convingere. Dacă n-ar fi existat, aş fi militat pentru impunerea ei. Scriind cu „â” din „a”  îi facem un serviciu propagandistic limbii române. Îi evidenţiem latinitatea, într-un mod simplu şi direct, inteligibil imediat de către milioane de oameni din alte ţări. Orice inscripţie în limba română – de pe un pachet de ţigări, de pe frontispiciul unei ambasade – aduce aminte, prin intermediul cuvintelor scrise cu „â” din „a”, că suntem latini,  şi nu slavi (aşa cum cred mulţi). Ca să nu mai vorbesc de ziare şi reviste, chiar şi de cele abandonate în tren. Ca să nu mai vorbesc de cărţi. Avantajul este imens iar efortul care ni se pretinde – minim. Dacă notarea unei vocale în două feluri ni se pare o corvoadă şi ne face să ne văicărim înseamnă  chiar că nu mai e nimic de sperat în România. Este obscur un afiş din care reiese că o formaţie de muzică va cinta.  În schimb, dacă scrie pe el că formaţia va canta , latinitatea limbii române este recognoscibilă chiar şi de către un ins necultivat, din orice ţară occidentală. Este rebarbativă sintagma flori de cimp, care apare eventual ca explicaţie la o ilustrată. Dar sintagma flori de camp o înţelege aproape oricine. În lume nu există cimpusuri universitare, ci campusuri universitare”;

Acelaşi Alex Ştefănescu, în „Luceafărul de dimineaţă” nr. 11-12 din 2020, ne dă o informaţie de noutate absolută: „…prima poetă din istoria literaturii române a fost o călugăriţă, Xenia Iordachi Hagiu, de la mănăstirea Agapia. Un volum al ei de „Stihuri” – bazat pe un manuscris autograf din 1826 – a apărut la o editură din Republica Moldova, „Gunivas”, condusă de apreciatul editor Nicolae Guţanu. Cartea îndeplineşte toate condiţiile pentru a fi privită cu încredere. Ediţia, îngrijită cu maximă rigoare de Eugenia Dima, cuprinde şi un studiu critic substanţial semnat de M. A. Ursu. Xenia Iordachi Hagiu îl proslăveşte, în versuri, pe Dumnezeu, dar nu mecanic, ci cu o emoţie autentică şi cu un dar rar întâlnit de a identifica divinitatea în darurile simple ale vieţii”;

 Haricleea Nicolau, în „Ramuri” nr. 12 din 2020,  scrie o cronică la filmul „Shirley”. Autoarea cronicii reţine un dialog din film: „Stanley: Pentru sufletul nostru, draga mea!  Shirley: „Nu există destul whisky în lume pentru asta!”;

Emil Cioran despre România: „Nu e mare lucru a iubi România din instinct; nu este un merit. Dar să o iubeşti după ce ai disperat total de destinul ei, îmi pare totul.  Şi cine  n-a disperat de destinul României niciodată, acela n-a înţeles nimic din complexitatea acestei probleme şi acela nu va fi angajat nicicând profetic în destinul acestei ţări”;

Eugenia Sarvari, în „Apostrof” nr. 9 din 2020, publică un interviu cu regizorul Andrei Şerban. Reţin: 1. „Toate crizele (sanitară, economică, politică, socială, dar mai ales cea spirituală) se accentuează. Noi oamenii am distrus echilibrul planetei şi acum ori nu ştim, ori nu dorim sau nu avem puterea să-l restabilim. Mi se pare că de undeva de Sus ni s-a trimis un semnal de alarmă. Îl vom înţelege, îl vom lua în seamă? Sau vom continua să ne credem mari şi tari?”; 2. „Verticalitatea ne deosebeşte de animale şi, dacă nu ne folosim de ea, devenim o haită de lupi.  Din păcate, zilnic vedem cât de puţin ne amintim de verticalitate şi coborârea spre instinctul animal e vertiginoasă”; 3. „Îngerii ne fac semne de sus, dar pentru moment norii sunt prea grei ca să le percepem”;

Din „Luceafărul de dimineaţă” nr. 9 din 2020 reţin un poem al lui Nicolae Prelipceanu intitulat „Ia te uită umbra”.  Apreciez  modul de asociere a umbrei care, ca un pandant, formează împreună cu poetul o pereche simetrică: „credeam că umbra sunt tot eu / târându-mă pe urmele mele / şi eu însumi culcat pe pământul mut / umblu de mult timp pe aici şi mă mir / că umbra mea n-a obosit să mă tot urmeze / în halul acesta al ei / iar atunci când din oglinzile împrejmuitoare / îmi răspunde chipul unui necunoscut / privesc în jos / în spatele meu / şi văd că umbra e singura care nu s-a schimbat / / umbra singura fidelă fără dragoste / fără dureri fără suferinţe fără patrie / era să zic vai fără de moarte dar tac / ea mereu tânără sau bătrână da la-nceput / depinde numai unde eşti atunci când o vezi / ultima dată”;

Am citit un articol  despre Claude Hagege, recunoscut lingvist francez, unul care ştie regulile câtorva sute de idiomuri şi stăpâneşte foarte bine 10 limbi.  Redau câteva puncte de vedere  faţă de limba engleză: 1. se opune folosirii excesive (şi exclusive) a englezei în comunitatea politică şi ştiinţifică internaţională; 2. pledează pentru menţinerea în comunicare a cât mai multor limbi; 3. crede că bogăţia Europei constă în diversitatea limbilor ei; 4. în fapt el nu luptă contra limbii engleze, el se bate pentru diversitate;

Mircea Deaca, în „Cultura” nr. 13 din 2012, prezintă câteva  caracteristici ale modernismului: 1. „propune un clivaj şi o tensiune între trecut şi prezent. Trecutul ar fi  modul transparent direct referenţial al discursului clasic pe care discursul modern îl anulează”; 2. „locul obiectului e gol, iar jocul social şi estetic e organizat în jurul unui gol”; 3. „este o reformulare a structuralismului unde orice element de semnificaţie se defineşte în interiorul sistemului de o manieră negativă”; 4. „trăieşte drama sciziunii dintre sistemul de reprezentare (semnificantul sau sistemul de expresie) şi obiectul la care face referinţă (semnificatul) de o manieră tragică, individul şi condiţia umană  sunt supuse acestui divorţ fundamental”; 5. „accesul către obiect, către real sau către metafizică este interzis de însuşi sistemul de reprezentare”;