Biolog şi ihtiolog, zoolog şi oceanolog, Grigore Antipa s-a născut la 27 noiembrie/10 decembrie 1867, la Botoşani, notează lucrarea ”Membrii Academiei Române/ 1866-2003” (Ed. Enciclopedică/ Ed. Academiei Române, 2003).
După studiile primare făcute la Botoşani (1874-1878) au urmat cele gimnaziale şi liceale la Institutul Academic din Iaşi (1878-1885). S-a înscris, în 1885, la Facultatea de Ştiinţe şi Medicină a Universităţii din Iaşi. Şi-a întrerupt studiile şi a plecat la Jena. A fost elev al celebrului profesor Ernst Haeckel, susţinător al teoriei evoluţioniste. A lucrat la staţiunea zoologică de la Villefranche-sur-Mer (1888-1889) şi la staţiunea bio-marină de la Helgoland (1890).
La 9 martie 1891, Grigore Antipa a obţinut titlul de doctor în biologie, profesorul său Ernst Haeckel acordându-i calificativul magna cum laudae, potrivit https://antipa.ro/. Anul următor s-a întors în ţară.
În 1893, a fost numit director al colecţiilor zoologice din cadrul Muzeului de la Universitate. În acelaşi an, a întreprins o expediţie de 9 luni în Marea Neagră, adunând un bogat material pentru colecţie. S-a oprit 10 zile la Staţiunea biologică de la Sevastopol, al cărei director era profesorul A. Ostroumov, care participase la vestitele expediţii ale lui Spindler şi Vranghel (1890, 1891). A lucrat 10 zile şi la Odesa, în laboratorul zoologului, profesorul Salenski, conform lucrării „Grigore Antipa 1867-1944” (Editura Academiei Republicii Populare Române, 1961).
Doi ani mai târziu, în 1895, a fost numit administrator al Pescăriilor Statului, funcţie pe care a păstrat-o până în 1914. În această calitate, Grigore Antipa a acordat o atenţie aparte organizării pescuitului în apele dulci din România şi exploatării peştelui din Marea Neagră. A fost autorul mai multor lucrări de specialitate, între care: „Despre necesitatea introducerii unei pisciculturi sistematice în apele României” (1892); „Studiul asupra pescăriilor din România” (1895); „Exploatarea în regie a Pescăriilor Statului” (1905); „Pescăria şi pescuitul în România” (1916); „Pescăriile şi regiunea inundabilă a Dunării în cadrul economiei naţionale şi mondiale” (1932).
Grigore Antipa i-a prezentat, în 1903, prim-ministrului Dimitrie A. Sturdza, un memoriu în care demonstra necesitatea existenţei unei clădiri special construite pentru „un Muzeu de Istorie Naturală demn de capitala ţării”, se arată pe site-ul Muzeului Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa”.
Publicitate
Noua clădire a Muzeului zoologic din Şoseaua Kiseleff, unde a strămutat colecţiile zoologice, a fost gata în 1906. Deschiderea oficială a primelor săli a avut loc la 24 mai 1908 în prezenţa regelui Carol I, a principesei Maria şi a importante personalităţi ale lumii ştiinţifice, culturale şi politice. Cu acest prilej, au fost prezentate, pentru prima dată, „dioramele”, vitrine tridimensionale, în care speciile erau prezentate pe categorii de habitate, în posturi naturale şi proiectate pe un fundal pictat. Succesul de care s-a bucurat acest mod de prezentare a făcut ca dioramele să fie un exemplu urmat şi de alte muzee din lume, potrivit volumului „Istoria României în date” (Ed. Enciclopedică, 2003) şi https://antipa.ro/.
Ilustrul savant român a îmbogăţit colecţiile ştiinţifice ale Muzeului, primind donaţii şi achiziţionând piese, fiind susţinut în activitatea sa de o serie de personalităţi importante, dar şi de instituţii din ţară şi din străinătate. La 18 iunie 1914, instituţia a primit numele de Muzeul Naţional de Istorie Naturală, titlu completat la 23 mai 1932, cu numele „Grigore Antipa” în onoarea fondatorului său. A fost director al instituţiei din 1908 şi până la moartea sa.
Grigore Antipa citind ”Darea de seamă a Muzeului pentru 25 de ani de activitate” în cadrul ședinței solemne condusă de Regele Carol al II-lea la 24 mai 1933 .
Grigore Antipa a pus bazele şcolii româneşti de hidrobiologie, ihtiologie şi oceanologie. A fost, totodată, unul dintre creatorii muzeologiei moderne, publicând în 1918, 1923 şi 1934 principii şi norme generale de muzeologie.
Activitatea sa ştiinţifică s-a axat pe diferite domenii ale biologiei teoretice şi aplicate. În domeniul zoologiei, s-a ocupat de morfologia unor meduze (Lucernaride), descriind, în 1892, o nouă specie de Drymonema şi o Stauromeduză, ca şi de fauna ihtiologică din România („Fauna ihtiologică în România”, 1909; „Marea Neagră şi ihtiologia ei”, 1941), făcând studii ample asupra peştilor endemici din bazinul Mării Negre („Clupeidele”, 1903; „Sturionii”, 1905; „Iconographie des Sturionides et des Clupeides de la Mer Noire”, 1933; „La vie dans la Mer Noire”, 1933), conform lucrării „Membrii Academiei Române/1866-2003” (Ed. Enciclopedică/ Ed. Academiei Române, 2003).
Regele Carol al II-lea alături de Grigore Antipa răsfoind Cartea de Onoare a Muzeului la 24 mai 1933.
A editat, sub egida Academiei Române, „Bullétin de la Section Scientifique” (1912), în care s-au publicat cu prioritate lucrări româneşti.
S-a preocupat îndeaproape de valorificarea raţională a resurselor naturale: „Dunărea şi problemele ei ştiinţifice, economice şi politice” (1921); „Les principes de l’amélioration de la production du Bas Danube” (1932); „Les recherches hydrobiologiques et leurs applications pratiques en Roumanie” (1937). Cu lucrarea sa „L’organisation générale de la vie collective des organismes et du mécanisme de la production dans la Biosphere” (1935), a pus bazele unei noi ştiinţe interdisciplinare – bioeconomia.
A fost autor al unor legi şi convenţii, precum Legea pescuitului cu regulamentul de punere în aplicare şi expunerea de motive (1896) şi Convenţiile pentru reglementarea pescuitului în Dunăre încheiate cu Rusia, Austro-Ungaria, Serbia şi cu Bulgaria (1905) şi a participat la o serie de congrese internaţionale, având ca teme pescuitul şi zoologia.
I-au fost decernate, de-a lungul timpului, o serie de distincţii: Ordinul Steaua României (1897), Coroana României în grad de comandor (1902), Ordinul Franz Joseph, Austro-Ungaria (1903), Ordinul Sfânta Ana clasa I, Rusia (1903), Ordinul Corona d’Italia, Italia (1908), Ordinul Steaua României în grad de comandor (1908), Coroana României în grad de mare ofiţer (1916), Meritul cultural pentru ştiinţă teoretică şi aplicată în grad de cavaler cls. I (1931), Meritul agricol în grad de comandor (1932), Ordinul Leopold în grad de comandor, Belgia (1934), Ordinul Cavaliere di Gran Croce, Italia (1935), Meritul cultural pentru ştiinţă în grad de comandor (1943).
Grigore Antipa a fost membru, printre altele, al Societăţii Zoologice din Londra, al Institutului Oceanografic din Paris, al societăţilor geografice din Viena şi Berlin, al celor de agricultură din Franţa şi SUA, al Comisiei Mediteranei (vicepreşedinte).
A fost membru corespondent (16 aprilie 1907) şi membru titular (14 mai 1910) al Academiei Române; vicepreşedinte (11 iunie 1921-11 iunie 1924; 31 mai 1935-3 iunie 1938) al Academiei Române; preşedinte al Secţiunii Ştiinţifice a Academiei Române (1939-1942).
Profesorul Grigore Antipa s-a stins din viaţă, la 9 martie 1944, la Bucureşti.
Între premiile anuale acordate de Academia Română se află şi cel care poartă numele savantului, în cadrul secţiei de ştiinţe biologice, conform site-ului https://acad.ro/.
În 1999, prin reorganizarea Institutului Român de Cercetări Marine, a fost înfiinţat Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Marină „Grigore Antipa”, cu sediul în Constanţa, potrivit http://www.rmri.ro/.
ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.
O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist
ÎNTÂMPLĂRI ADEVĂRATE
(DIN CAIETUL MEU DE ÎNSEMNĂRI)
NIETZSCHE LA TURIN: Alexandru Nemoianu în „Lumina de duminică” nr. 28 din 14 iulie 2024:„În 3 ianuarie 1889, Nietzsche, care locuia la un prieten în Turin, ieşind în stradă, a fost martor la o întâmplare care i-a schimbat existenţa complet. Pe stradă era o căruţă foarte încărcată, trasă de un cal. Povara era peste puterile acelui cal, totuşi, vizitiul îl biciuia fără milă. La vederea acestui lucru, Nietzsche s-a repezit să apere calul de lovituri, l-a cuprins de gât şi a început să plângă în hohote, necontrolabil. Cu greu a fost dus în casă, iar cei care au asistat spun că el murmura: „CE ÎNŞELAT AM FOST, CE MULT AM GREŞIT”. Tot restul celor 11 ani pe care i-a mai avut de trăit, Nietzsche nu a mai scris şi a fost considerat dement. Întâmplarea cu calul a fost relatată de către familia Fino, o familie extrem de respectată în Turin şi care îl şi găzduia pe Nietzsche. Este cu putinţă ca acel eveniment să fi declanşat o prăbuşire nervoasă, care se alcătuia de mai multă vreme, deci să fi fost concluzia unei boli evolutive”.
Publicitate
SIRENA LUI ROAITĂ: Sirena ce trebuia să declanşeze greva din 15 – 16 februarie 1933 a fost trasă de Constantin Negrea şi nu de Vasile Roaită, cum mulţi am învăţat la istorie. Vasile Roaită era ucenic în ultimul an la căldărărie şi n-a avut nici o legătură cu greva. Tatăl său avea o cârciumă unde se întâlneau cei de la Siguranţă. Vasile Roaită a fost împuşcat din greşeală. Ca să devină erou, a decis Gheorghiu Dej care i-ar fi zis lui Negrea: „Roaită e cel mai tânăr şi, pentru toţi, el va fi cel care a murit trăgând sirena”.
NIŞTE CÂINI CA NIŞTE „MOLDOVENI”:Întâmplarea este povestită de Andrei Manolescu în „Dilema” nr. 19 din 11 – 17 iulie 2024. Vrând să facă o plimbare cu bicicleta „prin margini de Bucureşti”, a încercat să evite Şoseaua Fundeni şi a trecut râul spre Doamna Ghica. Spune Andrei Manolescu: „Nişte câini au sărit la mine dintr-o curte. Stăpânul a ieşit să-i oprească, strigând că-s „MOLDOVENI”. A aruncat în ei cu o scândură. Replica unui vecin aşezat pe banca din faţa propriei curţi a venit instantaneu: „BA SUNT EXACT CA STĂPÂNUL!”.
MOMENTUL MORŢII LUI CEHOV:L-am găsit descris de Elisabeta Pop în revista „Apostrof” nr. 7 din 2024: „În noaptea de 2 iulie 1904, la doar 44 de ani, Anton Pavlovici Cehov părăsea această lume, departe de Rusia, la Baden – Baden. Îi era alături soţia lui, actriţa Olga Knipper. Pentru prima dată în viaţă a chemat un doctor, a cerut să se aducă o sticlă de şampanie şi, cu paharul în mână, a rostit, senin, un ultim toast, de fapt aceste două cuvinte care au plecat fulgerător spre omenirea de pretutindeni, spre cei care-l cunoşteau şi spre cei mulţi care aveau să-l cunoască prin opera lui, peste o sută, peste două sute de ani. „ICH STERBE” a spus în germana pe care de fapt n-o vorbea… dar voia ca doctorul de faţă să înţeleagă şi el”.
A DOUA NEŞANSĂ A POETEI MIRELA ROZNOVEANU: Am întâlnit-o exprimată într-un interviu acordat revistei „Luceafărul de dimineaţă” nr. 12din 1998:„Ca într-un adevărat roman grec antic, a doua mea neşansă a fost frumuseţea, pe care am considerat-o un stigmat, care m-a vulnerabilizat, într-un sens, chiar victimizat. Pentru scriitorul român, o femeie inteligentă şi frumoasă nu poate fi nici profundă şi nici talentată. Evident, în România, literatura aparţine, teritorial, bărbaţilor, care sunt alergici la intruziunile femeilor. Ca să mă afirm, am muncit enorm, dar am observat că între o mediocritate masculină şi o femeie talentată, va fi comentat, preferat, primul”.
MOARTEA LUI RENE DESCARTES: A fost descrisă de Alexandru Budac în revista „Orizont” nr. 7 din 2024, într-o cronică la volumul „Regina şi filozoful – Descartes la curtea Christinei a Suediei” de Svante Nordin. Ajuns la Stockholm în octombrie 1649, regina Suediei ar fi dorit ca Descartes s-o ajute să deschidă o academie suedeză. Dar n-a fost să fie. Scrie Alexandru Budac: „Descartes suportă greu iarna suedeză, şi moare în 11 februarie 1650, cel mai probabil de gripă, după ce refuză tratamentul medicului de la curte, un inamic al filozofiei sale. Relaţia apropiată dintre regina protestantă şi influentul cugetător catolic nu era privită cu ochi buni la Stockholm. S-au alimentat speculaţii – niciuna temeinic susţinută – cu privire la posibilitatea asasinatului politic. Trupul filozofului a fost înhumat la Stockholm, apoi deshumat spre a fi repatriat şi reînhumat – de două ori – la Paris, dar craniul său a fost furat în Suedia de comandantul gărzii, folosit pentru plata datoriei la berărie, inscripţionat în latină şi traficat de atâtea ori, încât astăzi nici francezii, nici suedezii nu mai ştiu în ce loc se găsesc rămăşiţele lui Rene Descartes, cu sau fără cap. O punere în abis a raţionalismului. Prefer anecdota suedeză care pretinde că Descartes a fugit în Laponia, unde le-a predat laponilor cartezianismul, şi apoi a devenit şaman”.
CONDAMNAREA LA MOARTE A LUI DOSTOIEVSKI: Am găsit-o descrisă de Dan Stanca în eseul său „Mâna lui Dumnezeu” din „România literară” nr. 39-40 din 20 septembrie 2024: „În tinereţe, marele scriitor a făcut parte dintr-un grup socialist anarhist, fapt care i-a adus condamnarea la moarte. Erau executaţi în grupuri de câte trei. Fusese executat primul grup, urma al doilea din care făcea parte însuşi Dostoievski. În momentul în care se îndrepta spre locul execuţiei a venit un trimis al ţarului – pe vremea aceea domnea autocratul Nicolae I – care a anunţat comutarea pedepsei din pedeapsă capitală în surghiun şi muncă silnică în Siberia. În felul acesta, scriitorului de mai târziu i-a fost salvată viaţa. Ne întrebăm ce s-ar fi întâmplat dacă acel trimis nu ajungea la timp. Pe atunci nu existau mijloace rapide de comunicare. Orice întârziere putea fi fatală, dar trimisul a venit la timp şi astfel voinţa Domnului a fost îndeplinită. Dostoievski trebuia să trăiască şi atunci Dumnezeu a acţionat fără să pregete. I-a deschis ţarului mintea pentru a semna ordinul de comutare a pedepsei., a înlăturat orice posibilă piedică din calea trimisului, a făcut tot ceea ce era necesar pentru ca istoria culturii să fie ulterior îmbogăţită cu opere ilustre”.
Polițiștii de imigrări din Botoșani, împreună cu reprezentanți ai Inspectoratului Teritorial de Muncă Botoșani, au desfășurat o acțiune de verificare pe raza municipiului, în scopul prevenirii și combaterii migrației ilegale și al respectării legislației în domeniul muncii.
La data de 12 februarie a.c., echipele mixte au verificat o societate comercială cu domeniul de activitate „restaurante”, de pe raza municipiului Botoșani.
În cadrul activităților desfășurate au fost identificate și legitimate șase persoane, dintre care patru cetățeni români și doi cetățeni din Bangladesh.
Publicitate
În urma verificărilor efectuate nu au fost constatate situații de ședere ilegală sau alte abateri privind regimul juridic al străinilor în România.
Astfel de acțiuni au caracter preventiv și urmăresc asigurarea respectării cadrului legal privind angajarea și șederea străinilor pe teritoriul României, precum și menținerea unui climat de legalitate în domeniul relațiilor de muncă.
Polițiștii de imigrări vor continua activitățile de verificare în cooperare cu instituțiile partenere, pentru prevenirea și combaterea muncii nedeclarate și a migrației ilegale.
Vineri, polițiștii din cadrul Poliției Municipiului Botoșani – Biroul Rutier au oprit pentru control, pe Calea Națională, din municipiul Botoșani, un autoturism condus de un tânăr de 27 de ani, din comuna Bălușeni.
Întrucât emana halenă alcoolică, a fost testat cu aparatul etilotest, valoarea rezultată fiind de 0,62 mg/l alcool pur în aerul expirat. Ulterior, acesta a fost condus la o unitate spitalicească, pentru recoltarea de probe biologice de sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei.
Polițiștii continuă cercetările sub aspectul comiterii infracțiunii de conducere sub influența alcoolului.
Institutul Național de Statistică a anunțat vineri că economia României a intrat în recesiune tehnică la finalul anului 2025, după ce Produsul Intern Brut (PIB) a scăzut pentru al doilea trimestru consecutiv. Pe ansamblul întregului an, însă, economia a înregistrat o creștere modestă, de 0,6%.
Potrivit datelor semnal publicate de INS, în trimestrul IV 2025, PIB-ul a fost mai mic cu 1,9% față de trimestrul III, pe serie ajustată sezonier. În trimestrul anterior, economia consemnase deja un declin de 0,2% față de trimestrul II. Astfel, sunt îndeplinite condițiile statistice pentru recesiune tehnică – două trimestre consecutive de scădere economică.
Comparativ cu același trimestru din 2024, PIB-ul a scăzut cu 1,6% pe serie ajustată sezonier. Pe serie brută, însă, în trimestrul IV 2025 s-a consemnat o creștere marginală de 0,1% față de aceeași perioadă a anului anterior.
În ansamblu, pentru întregul an 2025, economia României a crescut cu 0,6% față de 2024.
INS precizează că, odată cu includerea estimării pentru trimestrul IV 2025, seria ajustată sezonier a fost recalculată. Astfel, rezultatele trimestrului I 2025 au fost revizuite de la 100,1% la 99,4%, cele din trimestrul II de la 101,1% la 101,0%, iar pentru trimestrul III de la 99,8% la 99,9%. Recalcularea seriilor ajustate sezonier se face trimestrial, în conformitate cu practica europeană.
Estimările instituțiilor financiare internaționale pentru 2025 au fost prudente. Fondul Monetar Internațional anticipa în octombrie o creștere economică de până la 1%, Banca Mondială prognoza în ianuarie 2026 un avans de 0,8%, iar Comisia Europeană și-a redus în noiembrie estimarea la 0,7%.
Publicitate
Ce înseamnă recesiune tehnică
Recesiunea tehnică este o definiție strict statistică și nu echivalează automat cu o criză economică. Ea desemnează situația în care PIB-ul unei țări scade timp de două trimestre consecutive, adică aproximativ șase luni.
O criză economică presupune efecte mult mai ample și mai grave – creșterea accentuată a șomajului, falimente în lanț, scăderi puternice ale veniturilor și instabilitate financiară. În cazul unei recesiuni tehnice, impactul poate fi limitat, iar anumite sectoare economice pot continua să înregistreze creșteri.
Potrivit datelor Statisticii, aceasta este a cincea recesiune consemnată de economia României din 2010 până în prezent.