Un accident rutier a avut loc, în această dimineață, pe un drum din localitatea Bălușeni. În eveniment a fost implicat un singur autoturism.

La fața locului s-au deplasat pompierii din cadrul Detașamentului Botoșani, cu o autospecială de stingere și modul de descarcerare, dar și o ambulanță SMURD.

Aceștia au constatat faptul că autoturismul era pe partea carosabilă, răsturnat pe cupolă și că nu erau persoane încarcerate.

Șoferul mașinii a fost preluat de echipajul medical și transportat la spital pentru îngrijiri de specialitate.

Pompierii au asigurat măsurile de prevenire a incendiilor

Părintele Calistrat Chifan s-a născut la data de 3 decembrie 1965, în județul Suceava, din părinți bucovineni.

În vremea copilăriei, Părintele Calistrat mergea pe la Mănăstirile Putna, Sucevița și Dragomirna, în acele locuri unde i-a și fost insuflat duhul Ortodoxiei.

După absolvirea liceului, Părintele Calistrat Chifan a efectuat stagiul militar (1985).

Când s-a eliberat, a cunoscut un absolvent de seminar teologic, de la care a deprins câteva învățături despre viața religioasă.

Părintele Calistrat a început sa meargă la Mănăstirea Putna, aflată în apropierea casei, acolo unde l-a cunoscut pe starețul mănăstirii, Părintele Iachint Unciuleac.

S-a spovedit, iar starețul l-a îndrumat duhovnicește, se arată pe pagina de facebook a Mănăstirii Vlădiceni

Devenit monah, și după o perioadă petrecută în țară, Părintele Calistrat a mers și a viețuit la Schitul Prodromu de la Sfântul Munte Athos, acolo unde l-a cunoscut pe Avva Iulian Lazăr și pe alți părinți înduhovniciți.

Revenit în țară, în anul 1991, Părintele Calistrat Chifan a fost numit stareț al Mănăstirii Bârnova, de către Mitropolitul Daniel al Moldovei pe atunci, având ascultare să refacă și să reorganizeze mănăstirea, care, la acea vreme, se găsea într-o stare precară.

Prin stăruință și cu ajutorul lui Dumnezeu, în timp de 18 ani, Părintele Calistrat a reușit să reașeze monahismul în Mănăstirea Bârnova, așa cum este întemeiat și bine așezat pe învățătura Mântuitorului Hristos și a Sfinților Părinți.

După încheierea acestei misiuni, din data de 1 martie 2009, Adunarea Eparhială a Arhiepiscopiei Iașilor, i-a mai dat o ascultare, mutându-l la Mănăstirea Vlădiceni, acolo unde se află în prezent.

Această ascultare însemna să fie duhovnic și povățuitor de suflete. Și de atunci, zi de zi, călăuzește pe calea mântuirii pe toți creștinii necăjiți și întristați, îmbogățindu-i cu daruri și har.

Întru mulți ani, Părinte Calistrat!

Sfinții Cuvioși Paisie Olaru și Cleopa Ilie- Duhovnici și Învățători

Marți, 2 decembrie, în Parohia „Sfinții Împărați” din Dorohoi a avut loc o seară duhovnicească deosebită, dedicată Sfinților Paisie Olaru și Cleopa Ilie, doi mari povățuitori ai Ortodoxiei românești, prăznuiți în această zi în calendarul Bisericii.

Evenimentul l-a avut ca invitat pe Părintele arhimandrit Ambrozie Ghinescu, însoțit de Părintele Onufrie de la Schitul Pocrov, situat în apropierea orașului Târgu Neamț. Cei doi invitați au adus cu ei nu doar binecuvântarea locurilor în care au viețuit Sfinții Paisie și Cleopa, ci și mărturii vii despre viața și învățăturile acestor mari duhovnici.

Conferința a fost moderată de părintele protopop Ionuț-Ștefan Apetrei și de părintele paroh Elidor-Tudor Pintili, care au introdus tema și au subliniat importanța modelelor de sfințenie pentru credincioșii de astăzi.

În cadrul cuvântului său, Părintele Ambrozie Ghinescu a conturat chipul spiritual al Sfinților Paisie Olaru și Cleopa Ilie, evocând smerenia, blândețea și darul povățuirii pe care aceștia l-au pus în slujba miilor de suflete. Au fost amintite episoade din viața lor, sfaturi pentru întărirea credinței, precum și rolul esențial pe care l-au avut în transmiterea tradiției și vieții duhovnicești.

Pe parcursul întâlnirii, credincioșii prezenți, veniți din mai multe parohii ale orașului, au adresat întrebări și au primit îndrumări pe teme precum: importanța duhovnicului în viața creștinului, sensul și valoarea Tainei Sfintei Spovedanii, răspunsuri la frământări și provocări ale vieții de zi cu zi, păstrarea credinței și trăirea autentică a SfinteiEvangheliei.

Atmosfera a fost una caldă, de comuniune și dorință de cunoaștere duhovnicească, iar dialogul sincer dintre părinți și participanți a evidențiat nevoia tot mai mare de repere spirituale solide.

Seara s-a încheiat cu un cuvânt de mulțumire adresat invitaților, precum și cu îndemnul de a urma exemplul Sfinților Paisie Olaru și Cleopa Ilie: trăirea în smerenie, rugăciune și iubire creștină.

Prof Otilia-Mariana Puiu

Acest sfânt s-a născut în anul 1730, într-o familie de români credincioşi şi cu frica de Dumnezeu. La 19 ani părăseşte casa părintească şi pleacă la Bucureşti. Aici cunoaşte un ierarh grec cu care în 1750, pleacă la Constantinopol. După puţin timp, merge la Muntele Athos şi intră în mănăstirea Vatoped. În această vatră monahală a fost hirotonit ierodiacon. Murind părintele său duhovnicesc şi auzind de vieţuirea sfântă a stareţului Paisie, în anul 1752, a cerut binecuvântarea acestuia să intre în obştea cârmuită de el. La numai doi ani a fost hirotonit ieroschimonah pe seama schitului Sfântul Ilie, întemeiat de Paisie şi de fraţi. La vârsta de 51 de ani, cuviosul părinte Gheorghe a fost numit să refacă schitul părăsit al mănăstirii Cernica. După ce i-a fost încredinţat, împreună cu doi ucenici, Atanasie şi Gherasim, au început reamenajarea locului. Auzind din predicile arhimandritului Macarie, pe care mitropolitul îl pusese să cuvânteze, pe la biserici în duminici şi sărbători, că mănăstirea Cernica a fost redeschisă, au început să vină credincioşi pentru a primi binecuvântare şi a asculta cuvintele de învăţătură ale Cuviosului Gheorghe. Mulţi dintre ei au rămas aici, astfel încât, după 4 ani numărul călugărilor din obşte crescuse la 54. Pentru că în anii următori numărul vieţuitorilor a crescut la 103 (călugări şi fraţi), au fost hirotoniţi trei preoţi şi trei diaconi şi s-a început săvârşirea continuă a sfintelor slujbe după modelul atonit. Vestea despre nevoinţele lor a ajuns şi la domnul Nicolae Mavrogheni (1789-1791), care i-a cercetat şi le-a dăruit 103 galbeni, pentru a-i ajuta la refacerea sfântului aşezământ, iar pe Cuviosul Gheorghe l-a numit „frate de cruce întru Hristos”. Acelaşi domnitor, care venea deseori la Cernica pentru a-i care sfat, îi încredinţează şi conducerea mănăstirii Curtea de Argeş, recunoscându-l arhimandrit în 1788. În anul 1806, după ce s-a rugat împreună cu fraţii de la Căldăruşani, în plânsul tuturor a plecat la Cernica. Aici, la scurt timp s-a mutat la Domnul, în ziua de 6 decembrie 1806. A fost înmormântat în cimitirul făcut de el lângă biserica Sfântul Lazăr, în cadrul unei slujbe impresionante, la care au participat numeroşi clerici, monahi şi credincioşi. A fost canonizat de Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 2006 cu ziua de prăznuire 3 decembrie