Connect with us

Cultura

Cronica săptămânii: „Îmbătați de dragoste” la Teatrul Mihai Eminescu Botoșani

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de Vasile Iftime, scriitor:

Se crede că o cronică este binevenită după premiera unui spectacol (la cald), întrucât actorii, îmbrăcați în pielea personajelor, încearcă să dozeze emoțiile, energia, determinarea cu care urmează să se transpună în rol,  printr-un autocontrol riguros, printr-o interpretare canonică.

La premieră, căutările sunt mai intense, exprimările mai expresive, interpretările mai nuanțate, jocul în sine mai riguros. Însă, pe măsură ce piesa se rejoacă, inevitabil are loc o contopire de personalități, de caractere, de temperamente între personaje și actori, deci implicit o stare de confort în noile identități. Iar spectatorului avizat de teatru îi place să urmărească tocmai această stare de locuire definitivă în noua identiate, astfel încât, întâlnid actorii  pe stradă, să îi salute: „Bon jour, Orgon, Silvi, Dorian, Mario, Lizet, Victoire!”

Pentru că, după a doua, a treia interpretare, personajele refuză să mai plece din inima actorilor, și astfel, dacă s-ar inventa un aparat de măsurat empatiile, sigur în ADN-urile actorilor  Sorin Ciofu, Cezar Amitroaie, Lidia Uja, Răzvan Amitroaie, Silvia Răileanu, Petruț Butuman s-ar descoperi urme pronunțate ale personajelor: Domnul Orgon, Mario, Silvia, Dorian, Lizet, Victoire.

Dacă, după două, trei spectacole, cineva ar amprenta regizorul artistic și ar confrunta respectivele amprente cu cele din baza de date a dramaturgiei mondiale, nu pe Alexandru Vasilachi l-ar identifica în semne, ci pe Pierre de Marivaux.

„Cel mai important comediograf postmolierean, Pierre de Marivaux, și-a asigurat posteritatea, prin ceea ce reușise să aducă nou în comedia vremii, o coloratură psihologică și o anume profunzime a ideilor în ciuda scânteierilor aparent superficiale în jocul dialogurilor și al situațiilor, un rafinament al expresiei teatrale și o finețe a sentimentelor, într-un cuvânt un stil cu totul particular, în care curiozitatea cumpănită și subtilitatea glumeață, tonurile vaporoase și nuanțele discrete, înlocuiesc ceea ce promovează comedia până la Marivaux”, afirmă Costin Tuchilă (în „Clasicii dramaturgiei universale”).

Publicitate

O opțiune actuală pentru stilul de mătase al lui Marivaux, o opțiune pentru dramaturgul ce rafinează,  inconfundabil, sentimentul și expresia, însemnând nu doar anumit fel de a te exprima, ci și un anumit fel de a simți presupune un semn de respect față de teatrul universal, precum și o cale de sensibilizare a cotidianului tributar secolului XXI printr-o conectare artistică la eleganțele, grațiile, regulile, frământările, clișeele ce dominau o familie burgheză a secolului XVIII.

Regizorul artistic Alexandru Vasilachi,  în spectacolul „Îmbătați de dragoste”, prin  readaptarea textului și a personajelor, aduce atmosfera  marivauxiană mai aproape vremurilor noaste, anulând un interval de trei secole, pentru a face povestea de dragoste mai actuală, mai credibilă, mai palpitantă. Iar pentru ca acesta să nu fie percepută ca un joc sentimental, pe măsura demantelării actului artistic, regizorul ne propune un joc al măștilor triste ce, treptat, metamorfozate de fiorii dragostei, se fericesc reciproc, devin naturale, firești. În final, anulând artificialul, personajele devin naturale, împlinite, desăvârșite. Un joc al dragostei și al întâmplării, ce stârnește pasiuni, revolte, schimbă reguli, readuce reguli. Astfel încât, odată cu renunțarea la măști, povestea intră într-un deznodământ firesc și pasional.

Orgon, bătrânul șugubăț, părinte a unei fete de măritat, trage sforile pentru buna înțelegere a tinerilor îndrăgostiți. Și pentru că ambiguitatea este apanajul artei, regizorul a ales să se situeze în acest perimetru, lăsând niște portițe deschise pentru interpretări individuale.  Cezar Amitroaei, interpretându-l pe Orgon și respectând gândul regizoral, l-a dus mai departe într-o înțelegere echilibrată, pendulând între realitate și vis, între joc și gravitate, între glumă și seriozitate. Astfel,  actorul ne ajută să descifrăm personajul prin grija părintelui față de fiica sa, dar și printr-o anumită, diavolească bucurie de a încurca și descurca ițele spumoasei intrigi amoroase. El este un fel de dirijor pentru o întreagă orchestră, dar și pentru fiecare instrumentist în parte.

Foarte bune și celelalte interpretări actoricești. Spontană, cu mult farmec,  marcând nuanțele unei evoluții sufletești alerte, Silvia Răileanu ne oferă o Silvie foarte agreabilă, de o feminitate plăcut agresivă, cuceritoare, convingătoare atât în poziția de slujnică cât și de nobilă. Sorin Ciofu este un Dorian năucit de frumusețea femeii jucând excepțional dubla identitate a personajelor. Răzvan Amitroaei conturează personajul său arlechin, marcând cu seriozitate dramatismul condiției sociale a acestuia. Petruț Butuman îl poartă cu agilitate pe Mario, un personaj mai puțin implicat, parazitar social, salvându-l de la insignifianța scenică. Lidia Uja interpretează un personaj complex, adaptându-se impecabil la contexte și la situații. Un ludic plăcut, am spune, o joacă de-a dragostea într-un mod nonșalant, adolescentin, dezinvol. Lidiei Uja, prin personajul interpretat aminitit, oarecum, de Lolita lui Nabakov.

Actorii au știut să pună măsura și accentul necesar în definirea personajelor, ceea ce a facut ca atât comedia, cât și tensiunea dragostei să producă suspans. Actorii au conferit viabilitate personajelor prin accentuarea stării de confuzie și incertitudine generată de regulile sociale.

Alexandru Vasilachi construiește fiecare scenă cu o atenție distributivă, adăugând acolo unde este cazul un plus de energie, sau împăcând contrarii: momente de maximă sensibilitate, tandrețe, romantism. În unele scene regizorul calmează, spectacolul mizând pe eleganță, spontaneitatea și ambiguitatea lăsând dialogurile să dea adevărata măsură a ceea ce trebuie să fie întregul; în altele, prin dinamizare, spectacolul devine mai antrenant, mai energic, mai alert, mișcarea în sine puncând prin expresivitate și sugestivitate. Și pentru că nevoia de râs dictează uneori stilul unei reprezentații, fiind chiar cazul celei de față, buna dispoziție a fost la ea acasă.

Un spectacol ce se cere revăzut, un spectacol complex, la care a lucrat cu profesionalism întreaga echipă, Victoria Bucun punctând în acele momente în care jocul scenei cerea grație, romantism, gingășie. Astfel, mișcarea a integrat perfect spațiul în care povestea a căpătăt credibilitate, iar spațiul, firește, a purtat marca maestrului Mihai Pastramagiu.

 Urmăriți știrile Botosani24.ro și pe Google News

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

Biserica Parohiei Oneaga, ctitorie a schimonahiei Safta Brâncoveanu din 1856, a fost resfințită astăzi

Publicat

Publicitate

Duminica aceasta, 24 august, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a fost prezent în Parohia „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” – Oneaga, Protopopiatul Botoșani. Ierarhul a sfințit biserica parohială și a săvârșit Sfânta Liturghie, scrie doxologia.ro.

Credincioșii din comuna Cristești, Protopopiatul Botoșani, dar și din împrejurimi, au luat parte astăzi la slujba de sfințire a bisericii „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Parohia Oneaga.

Slujba de binecuvântare a noului locaș a fost săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, împreună cu un sobor de preoți și diaconi. Ierarhul a sfințit zidurile exterioare cu Sfântul și Marele Mir și cu apă sfințită, iar mai apoi a pecetluit Sfânta Masă.

Sfânta Liturghie a fost oficiată de Mitropolitul Moldovei și Bucovinei pe un podium special amenajat în vecinătatea bisericii.

După citirea pericopei evanghelice rânduite, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan a adresat celor prezenți un cuvânt de învățătură, subliniind darul neprețuit al iertării:

Noi suntem, aşadar, datori lui Dumnezeu cu însăşi viaţa noastră, dar de cele mai multe ori nu I-o dăm Lui, ci o risipim în cele de jos. Şi totuşi, Dumnezeu ne iartă. Cât de mare este milostivirea Lui! El ne iartă şi, în acelaşi timp, ne cheamă să iertăm şi noi celor care ne-au greşit, cu o datorie de mii de ori mai mică, aşa cum ne arată Evanghelia de astăzi.

Publicitate

Biserica ne îndeamnă astăzi să înţelegem cât de mare este iertarea şi cât de primejdioasă pentru viaţa noastră este neiertarea. Iertarea zideşte, neiertarea dărâmă. Iertarea dă viaţă, neiertarea ucide. Iertarea îi face pe oameni liberi, neiertarea îi transformă în robi ai plânsului şi ai amărăciunii. Iertarea îl înalţă pe om spre îndumnezeire.

În Pateric citim despre Sfântul Macarie cel Mare, numit „dumnezeu pământean”, pentru că, văzând greşelile celor din jur, le trecea cu vederea, ca şi cum nu le-ar fi văzut. Iar atunci când auzea de păcatele altora, se purta ca şi cum nu ar fi auzit nimic, iertând totul, precum iartă Dumnezeu. De aceea a fost numit „dumnezeu pământean”.

La final, pentru meritele deosebite, precum și pentru osteneala depusă de-a lungul timpului, părintele paroh Musteață Radu a fost hirotesit întru iconom stavrofor, iar ctitorii și miluitorii bisericii au primit, distincții de vrednicie.

Scurt istoric

Zidirea bisericii a început în anul 1856, prin cheltuiala schimonahiei Safta Brâncoveanu.

Ctitora a trecut la cele veşnice înainte de finalizarea lucrărilor, iar după mai mulţi ani vornicul Teodor Cristescu, proprietarul moşiei din jurul satului Oneaga, a continuat construcţia bisericii, reuşind să o sfinţească în anul 1875.

Biserica nu este monument istoric, neavând elemente artistice deosebite din punct de vedere arhitectural. Este construită din cărămidă, în formă de navă, acoperită cu tablă galvanizată şi are un singur turn, în care se află cele patru clopote.

Odată cu trecerea timpului s-a impus realizarea unor lucrări de reabilitare, atât la interior, cât şi la exterior. Astfel, la interior au fost restaurate pictura murală şi icoanele de pe catapeteasmă, a fost schimbată instalaţia electrică, s-a montat tâmplărie din lemn de stejar, s-a instalat sistem de ventilaţie şi încălzire în pardoseală, iar lăcaşul a fost înzestrat cu toate cele necesare săvârşirii sfintelor slujbe.

La exterior, s-au executat lucrări de consolidare a rezistenţei clădirii prin armare suplimentară, betonarea fundaţiilor şi injectarea zidurilor; acoperişul a fost refăcut în totalitate, iar faţada a fost restaurată.

Sursa: DOXOLOGIA

Citeste mai mult

Eveniment

VIDEO: Eveniment emoționant în satul Victoria, Hlipiceni. ÎPS Teofan a sfințit piatra de temelie a noii bisericii. Ctitorul este „chirurgul sufletelor”, arhim. Ciprian Grădinaru

Publicat

Publicitate

Duminică seară, creștinii din satul Victoria, comuna Hlipiceni, au avut parte de nestemate duhovnicești, fiind prezent în mijlocul loc ÎPS Teofan, mitropolitul Moldovei și Bucovinei. Ierarhul a săvârșit slujba de sfințire a pietrei de temelie pentru noua biserică din localitate, ce va avea hramul Sfântul Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, ctitorită de neobositul fiu al satului, arhimandritul Ciprian Grădinaru, prezent la eveniment.

Înaltpreasfințitul Teofan a fost primit cu bucurie imensă și cu o evlavie emoționantă, fiind foarte iubit de comunitatea din Hlipiceni. Andreea și Nicola, două fetițe frumoase și cuminți, cu nume de sfinți, înveșmântate în portul tradițional românesc, l-au primit pe ierarh cu pâine și sare și cu un buchet superb de flori.

Evenimentul a fost onorat de zeci de credincioși din satul Victoria, dar și din localitățile limitrofe, mulți dintre aceștia înveșmântați în straie naționale, reușind să dea un plus de strălucire popasului duhovnicesc. Slujba de binecuvântare a lucrărilor la noua casă a lui Dumnezeu a fost săvârșită de IPS Teofan împreună cu un sobor de preoți și diaconi, dintre aceștia nelipsind ctitorul acestui nou lăcaș. De asemenea a fost alături de părintele paroh Ciprian-Constantin Agape și părintele protopop de Botoșani, pr. Petru Fercal.

Parohia Victoria Hlipiceni numără în jur de 280 de case de ortodocși, iar ridicarea unei noi biserici răspunde nevoii credincioșilor de a avea un spațiu de rugăciune încăpător și luminos, în inima comunității lor. Noua bisericuță se ridică în cimitirul satului, așezată pe vârful unui delisor. Deși, prin tradiție, localnicii îi spun deja „biserica din vale”, realitatea este că lăcașul de rugăciune veghează de sus peste sat și peste strămoșii odihniți în jurul ei. Această așezare pe înălțime nu este întâmplătoare. De acolo, biserica devine un punct de întâlnire între cer și pământ, între rugăciunea celor vii și pomenirea celor adormiți.

„Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai plăsmuit miazănoaptea și marea și toate, Cel pe Care nu Te poate încăpea cerul și pământul și ai voit a avea Ție Biserică pe pământ, spre lauda cea de-a pururi a Preasfântului Tău nume, cu umilință căzând, rugăm atotbunătatea Ta, binecuvântează temelia acestei biserici și toată zidirea ei și cu puterea Ta întărește-o și ține-o neclintită și nesurpată întru slava Ta, a unuia Dumnezeului Celui slăvit în Sfânta Treime, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor”, au rostit în genunchi preoții, rugându-se împreună cu credincioșii prezenți.

Răspunsurile la strană au fost oferite de câțiva membri ai Corului Parohiei „Sfântul Ioan Botezătorul” din Botoșani, condus de profesorul Gheorghe Bulboacă.

Publicitate

Comunitatea din Victoria are astfel privilegiul de a se bucura de Cuvântul lui Dumnezeu și de pomeni străbunii, așa cum se obișnuiește,  într-o bisericuță nou-nouță, construită din lemn de vestiții meșteri maramureșeni, închinată Sfântului Dimitrie, Izvorâtorul de mir. Cu toate că noul proiect presupune multă trudă și sacrificiu, o mare binecuvântare se va revărsa peste localitate. Oamenii spun că bisericuța a fost ridicată ca din apă și după binecuvântarea ÎPS Teofan se așteaptă ca lucrările să se desfășoare într-un ritm și mai alert.

Zidirea unei biserici este un moment deosebit în viața unei comunități. În vremurile noastre, în care o mulțime de minciuni sunt impuse ca adevăruri, este important  ca în inima satului să se predice cuvântul Adevărului, care este cuvântul Evangheliei Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Astfel, satul Victoria se înscrie pe harta locurilor unde credința rămâne vie și roditoare, iar binecuvântarea lui Dumnezeu se așază peste oameni, peste casele lor și peste neamul întreg.

Evenimentul, s-a încheiat așa cum se obișnuiește, cu o mică gustare pentru cei care s-au ostenit să participe  la acest eveniment unic pentru comunitate.

Despre părintele Ciprian Grădinaru, ctitorul noii biserici din satul Victoria

Pe 28 iunie 1971, în satul Hlipiceni din județul Botoșani, venea pe lume părintele arhimandrit Ciprian Grădinaru, cel care avea să devină mai târziu eclesiarhul Paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului din București și ucenic apropiat al marelui duhovnic Cleopa Ilie de la Mănăstirea Sihăstria, astăzi un sfânt iubit de creștini. Harul primit de la Dumnezeu l-a înzestrat cu darul înainte-vederii, cu blândețe, putere de vindecare a sufletelor și cu o inimă milostivă, mereu gata să sprijine pe cei aflați în nevoi.

Încă din adolescență, părintele Ciprian a simțit chemarea vieții monahale. La 18 ani și-a încredințat viața mănăstirii, dar, potrivit vremurilor, a urmat și stagiul militar, fiind repartizat la Oradea, într-o unitate de tancuri. După armată s-a întors la Sihăstria, locul său de metanie și de rugăciune, unde a fost tuns în monahism și apoi hirotonit preot. Aici a trăit în apropierea unuia dintre cei mai mari duhovnici ai neamului românesc, Sfântul Părinte Cleopa Ilie, de la care a învățat răbdarea, discernământul și dragostea față de oameni.

În anul 2011, la chemarea și cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, părintele Ciprian a venit la București, unde își desfășoară și astăzi slujirea la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului. De dimineața până seara târziu, el spovedește, povățuiește și întărește pe toți cei care îi trec pragul: oameni bolnavi, împovărați de necazuri, aflați în lipsuri sau în căutarea unui drum duhovnicesc.

Pentru mulți, părintele Ciprian este „duhovnicul speranței”: cel care printr-un cuvânt sau printr-o binecuvântare aduce liniște, întărire și nădejde. Vorbește cu blândețe, ascultă fără să judece și îi ajută pe oameni să se ridice treptat pe calea credinței. Nu refuză pe nimeni și reușește, prin darul primit de la Dumnezeu, să înțeleagă încercările prin care trece fiecare suflet.

Astăzi, părintele Ciprian Grădinaru rămâne pentru credincioși un povățuitor de suflete și un rugător neobosit. Viața și slujirea lui sunt o lumină pentru cei care îl caută, iar exemplul său ne cheamă pe fiecare la mai multă dragoste, iertare și apropiere de Hristos. Acestor nestemate duhovnicești se adaugă și ctitorirea de lăcașuri de sfinte.

 

 

Citeste mai mult

Administratie

O primărie a băgat bani în valorificarea tradițiilor locale: Târgul de produse tradiționale de la Corni, un succes

Publicat

Publicitate

Administrația locală din comuna Corni, județul Botoșani, a făcut un pas important pentru sprijinirea producătorilor locali și promovarea tradițiilor.

Primăria a lansat în platforma electronică de achiziții publice (SEAP) procedura de licitație pentru serviciile de proiectare și asistență tehnică necesare realizării unui târg de produse tradiționale, iar apoi acesta a devenit realitate.

Contractul a avut o valoare estimată de 19.600,98 lei fără TVA și cuprindea întocmirea proiectului tehnic, elaborarea documentațiilor pentru obținerea avizelor și autorizațiilor, precum și asistența tehnică pe durata execuției lucrărilor. Toate aceste etape au asigurat un plan complet, de la faza de proiectare până la finalizarea obiectivului.

Autoritățile locale și-au propus să creeze un spațiu modern și organizat, destinat meșteșugarilor și producătorilor agricoli, unde vor putea fi promovate produsele tradiționale autentice.

Proiectul a avut ca obiectiv nu doar dezvoltarea economică a comunității, ci și păstrarea și punerea în valoare a tradițiilor botoșănene și au reușit.

Publicitate
Citeste mai mult

Cultura

Tabăra de mozaic de la Ipotești aduce arta în mijlocul naturii: Lucrări inspirate din versurile lui Mihai Eminescu

Publicat

Publicitate

Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu”, instituție aflată în subordinea Consiliului Județean Botoșani, organizează, în perioada 25–28 august 2025, o nouă ediție a Taberei de mozaic, în parteneriat cu Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Botoșani.

Timp de patru zile, participanții vor învăța să transforme piatra naturală în artă, descoperind bogăția cromatică și tehnicile fascinante ale mozaicului. Activitățile vor combina studiul după natură, lucrul în echipă și deprinderea unor metode de integrare a artei murale în peisaj, a transmis Memorialul într-un comunicat.

Unul dintre obiectivele principale ale taberei este decorarea soclului de pe insula Lacului cu nuferi de la Ipotești, unde, pe una dintre laturile sudice, vor fi transpuse versuri din poezia „Călin (file din poveste)”. Lucrările vor fi realizate cu pietre decorative, montate în tehnica indirectă a mozaicului.

Pe 28 august, la ora 14:00, va fi dezvelită lucrarea de la lac, iar de la ora 16:00, în Sala Castel a muzeului „Mihai Eminescu” din Ipotești, va fi vernisată expoziția cu lucrările personale realizate de participanți.

Atelierele vor fi coordonate de desenatorul artistic Gabriel Azamfirei, conservatorul Adina Cojocariu va asigura instructajul și asistența tehnică, iar Cristian Gireadă se va ocupa de partea de organizare a șantierului artistic.

Evenimentul își propune să aducă arta decorativă mai aproape de public și să celebreze natura și eternitatea, teme esențiale în creația eminesciană, a mai adăugat sursa citată.

Publicitate

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending