CS Botoșani – Secția Badminton continuă să demonstreze că viitorul sportului botoșănean este promițător, iar performanțele obținute în acest weekend la Cupa României, desfășurată la Galați, sunt o confirmare clară în acest sens.

Sportivii botoșăneni au reușit o prestație de excepție, participând în 3 dintre cele 7 finale ale competiției, la categoriile U17 și U9, și obținând medalii importante pentru club și oraș. Badmintonul botoșănean prinde aripi, iar rezultatele nu întârzie să apară.

Claudiu Răileanu, unul dintre cei mai constanți și talentați sportivi ai clubului, a urcat de două ori pe podiumul Cupei României, cucerind două medalii de argint – la simplu băieți și la dublu băieți, categoria U17. Alături de partenerul său din Brașov, a format un duo redutabil, demonstrând ce înseamnă colaborare, spirit de echipă și pasiune pentru sport.

Un alt moment de mândrie a fost oferit de Tudor Marcu, cel mai tânăr sportiv al delegației botoșănene. La doar 6 ani, Tudor a impresionat nu doar prin curaj și ambiție, ci și prin rezultate, obținând medalia de argint la simplu, categoria U9, în fața unor adversari mai experimentați.

Eforturile întregii echipe merită apreciate: Ciobică Sebastian, Floristeanu Alessia, Marcu Sebastien, Dupu Ina și Onica Bianca au demonstrat determinare, disciplină și o atitudine de adevărați campioni. Acești copii, susținuți de antrenori și familii, sunt dovada vie că pasiunea și munca susținută pot construi performanță durabilă.

Clubul Sportiv Botoșani transmite mulțumiri tuturor celor care au fost alături de sportivi: antrenorilor, partenerilor, susținătorilor și, nu în ultimul rând, părinților care încurajează și susțin visul copiilor.

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

DIN CAIETUL MEU DE ÎNSEMNĂRI 

Nicolae Prelipceanu, în „Ramuri” nr. 7 din 2019, despre vocabula DA:”Căci suntem, în afară de ruşi, singurii din Europa care afirmăm prin această vocabulă, DA. Ilie Năstase, un mare tenisman al anilor 60 – 70 ai secolului trecut, cerea chiar să renunţăm la ea şi să spunem şi noi, ca  verii noştri italieni, SI. Şi ca verii verilor noştri, spaniolii, am adăuga noi, care n-am fost campioni la tenis. Propunere desigur luată în râs de oamenii educaţi: ei ştiu că nu se poate schimba limba prin decret. Ilie Năstase nu mai voia să avem acest cuvânt esenţial la fel ca la ruşi”;

Daniela Micu, în „Ramuri” nr. 7 din 2019, prezintă  procesele psihosociale şi mentale ce stau la baza formării dorinţei de a călători în concepţia lui Michel Onfray: „Plecând de la o informaţie înscrisă în ADN-ul nostru, există, în linii generale, două tipuri de temperament, ce-şi au originea în mitul biblic al lui Cain şi Abel. Acestea sunt: un temperament sedentar, tipul agricultor, şi altul migrator, tipul vânătorului sau păstorului. Având înscris acest cod genetic, purtătorul reacţionează la diferiţi stimuli externi ce determină manifestarea unuia dintre cele două temperamente”;

Poeta  Adriana Teodorescu, despre noiembrie, în cartea sa „Poveşti de trecere cu noi”:

1. a) „se prelinge în noiembrie o iarnă grea”;
2. b) „în noiembrie s-ar fi putut crede că am murit cu toţii”;
3. c) „în noiembrie orice drum ne duce la cimitir”;
4. d) „tot anul a fost o succesiune de noiembrie”;
5. e) „în noiembrie pământul seamănă cu o mare de corbi”;

 Dan Lungu, în „Pâlpâiri” („Polirom”, 2018), despre existenţa satelor paralele: „În paralel cu satul oamenilor, există unul al insectelor şi vietăţilor minuscule, o grădină zoologică liliputană pentru care adulţii istoviţi, preocupaţi, îngrijoraţi, nepăsători, mândri, alcoolizaţi, abrutizaţi nu au ochi. Doar pentru ţânţari au câte o palmă sau pentru urechelniţe un călcâi. În schimb, copiii, adesea în patru labe, privesc această lume de jucării vii, exorbitant de scumpe în alte părţi, de aproape, cu încântare şi cruzime. Niciodată, cât am stat cu ochii în monitoare şi aerul condiţionat între umeri, nu mi-aş fi imaginat atâta agitaţie minimalistă. Mai exact, în paralel, un sat al găinilor, raţelor, gâştelor, porcilor, oilor, vacilor cailor, care dau ouă, lapte, carne, lână, pene, adică al vieţuitoarelor instrumentalizate. Asupra lor adulţii îşi concentrează toată atenţia. Au grijă de ele ca de ochii din cap, cum obişnuiesc să spună. Cu mic, cu mare, toţi au grijă de animale, cu sarcini după vârstă. Lumea animalelor instrumentalizate înseamnă program, atenţie şi muncă.”; 

Versuri frumoase: „Să bem, prieteni, cine ştie mâine / Când vor veni talente mari şi noi, / Din truda noastră ce va mai rămâne… / Tăcere ne-nveleşte-n falduri moi.”(Ion Barbu);

Versuri frumoase: „Un pai şi-a petrecut tinereţea / Într-o saltea / Şi credea despre lume / Că n-are decât o singură dimensiune: / Greutatea.” (Marin Sorescu);

Andrei Pleşu, în „Dilema veche” nr. 811 din 2019: „Se spune că românul e născut poet. De la o vreme am oarecari motive să cred că e născut preşedinte”; 

Matei Vişniec, în „Dilema veche” nr. 811 din 2019, reia un citat din Peter Wohlleben despre păduri: „pădurile funcţionează ca un organism, seamănă cu comunităţile umane…Bine ar fi dacă oamenii ar învăţa ceva de la arbori, dacă ar înţelege că existenţa umană se datorează faptului că pe planetă există păduri”;  

Horia Stanca povestind despre Petre Ţuţea: „ S-a propus admiterea lui Petre Ţuţea în Fondul Literar. Zaharia Stancu, preşedintele de atunci al Uniunii Scriitorilor,  întrebând pe ce argument, pe ce post anume, să fie primit, neavând el nicio carte publicată, Miron Radu Paraschivescu i-ar fi răspuns: „PE POST DE SOCRATE!”. Soluţia propusă a fost adoptată”;

Horia Stanca povestind despre Cornel Regman: „Îl cunoşteam mai bine pe Cornel Regman, devenit între timp profesor de limba română la un liceu unde îşi teroriza elevii cu întrebări deşucheate de gramatică, cum ar fi conjugarea verbelor „a ţâţâi” şi a „bâţâi”;

Grigore Grigurcu despre şapte critici: Edgar Papu: „o conştiinţă barocă”; Adrian Marino: „fals mizantrop”; Alexandru Piru: „homo duplex”; Nicolae Balotă: „un umanist”; Lucian Raicu: „exponentul criticii ca iubire pură”; Nicolae Manolescu: „colonizator”; Alexandru George: „un matein dificil”;

Mircea Platon, în „Ziarul Lumina” din 19 noiembrie 2019: „…ceea ce se întâmplă în cultura aceasta postmodernă este nişarea, totul este cultură de nişă, subcultură. S-a distrus cultura generală. Este greu să mai pretindem că avem o identitate de români. (…) Acum este o proliferare de identităţi construite, de segmente de hiperrealitate, de identităţi false de consum. Practic, am ajuns să ne identificăm prin ceea ce consumăm şi lucrul acesta este foarte periculos. De ce?  Pentru că tradiţia nu costă nimic, e gratis. Consumul costă. Ca să consumi trebuie să ai, să investeşti, să cumperi. Din această identitate construită pe bază de consum, se naşte şi foarte marea nesiguranţă a tinerilor, tot felul de complexe identitare, de statut social ş.a.m.d. Tradiţia, care se sedimentase prin sistemul de învăţământ clasic, se raporta la nişte criterii stabile. Pentru că acesta este rolul sistemului de învăţământ clasic, să îţi ofere nişte sisteme stabile”;

În „Ramuri” nr. 11 din 2019, Gabriela Rusu-Păsărin, făcând o cronică la romanul „Oraşul în mantie purpurie” a scriitoarei turce Ash Erdogan, defineşte o posibilă stare prin sintagma „singurătate absurdă”.  O explică prin „metafora canarului”: „Am citit undeva într-o carte că dacă-l eliberezi din colivie, canarul zboară direct spre geam. Dar dacă deschizi geamul în acelaşi timp, pasărea ia decizia înţeleaptă şi – conform scriitorului –se întoarce în colivie, lucru care îl salvează de la moarte sigură”;

Într-o atmosferă încărcată de emoție și mândrie, plutonier major Mihaela Vorniceanu, din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Județean Botoșani, a urcat din nou pe podiumul unei competiții naționale importante, reprezentând cu onoare Jandarmeria Română la Campionatul de Tir al Ministerului Afacerilor Interne, ediția 2025.

Evenimentul s-a desfășurat în perioada 21–22 mai, în Poligonul din Sângeorgiu de Mureș, și a reunit nu mai puțin de 214 participanți din toate structurile MAI, dornici să-și dovedească precizia, stăpânirea de sine și spiritul de echipă.

Mihaela, un nume deja cunoscut în rândul sportivilor din sistem, a făcut din nou cinste județului Botoșani, contribuind la obținerea locului II pe echipe pentru Jandarmeria Română, depășită doar de Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” București. Podiumul a fost completat de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.

În clasamentul individual feminin (categoria pistol 9×19 mm), botoșăneanca noastră s-a clasat pe locul IV, la doar două puncte distanță de podium, dintr-un total de 18 concurente. A fost, din nou, acolo sus, între cei mai buni, cu emoțiile bine stăpânite și cu zâmbetul modest al celor care muncesc în tăcere și reușesc cu discreție.

Mihaela nu este la prima sa reușită. A fost mereu o prezență constantă în competițiile sportive ale MAI, iar în 2018 a câștigat locul I la săritura în lungime, în cadrul Campionatului de atletism și cros al Ministerului. Întotdeauna cu pași hotărâți, întotdeauna cu eleganță în mișcare și forță în privire.

Din echipa botoșăneană au mai făcut parte alți doi subofițeri jandarmi, la prima lor experiență într-un campionat de tir național. Pentru aceștia, Mihaela a fost nu doar coechipier, ci un model de echilibru, profesionalism și determinare.

Competiția, devenită tradiție în rândul angajaților Ministerului, a fost mai mult decât o întrecere sportivă. A fost o întâlnire între oameni care poartă același spirit: respect, disciplină, colegialitate și onoare.

Felicitări, Mihaela! Felicitări echipei Jandarmeriei Române! Și felicitări Botoșaniului, care are în rândurile sale o jandarmeriță ce trage nu doar cu precizie, ci și cu suflet, au transmis reprezentanții Jandarmeriei Botoșani.

Iată și câteva imagini surprinse cu această ocazie:

Pe frumoasa bază sportivă din Putna, județul Suceava, s-a scris o poveste cu suflet, muncă și visuri duse până la marginea gloriei. Echipa de fotbal a copiilor din Școala Gimnazială Nr. 1 din Avrămeni, care a reprezentat județul Botoșani la faza regională a prestigioasei competiții „Cupa Satelor”, a demonstrat că fotbalul rural are viitor, inimă și forță.

Tinerii jucători botoșăneni au câștigat Grupa A, învingând categoric reprezentantele județului Neamț, cu scorul 2–0, și pe cele ale județului Suceava, cu 3–0, calificându-se astfel meritat în marea finală a turneului.

Și acolo au fost eroi. Într-un meci cu intensitate, emoție și momente spectaculoase, copiii din Avrămeni au condus, au luptat și au visat, dar au fost învinși în ultimul minut, cu scorul de 2–3, de echipa județului Iași, într-un final de partidă care a smuls aplauze, dar și lacrimi.

Antrenorii Sorin Ignătescu și Tudor Grădinaru au reușit să transforme o echipă de copii talentați într-o formație unită, curajoasă și disciplinată, care a purtat cu mândrie numele comunei și al județului. Efortul, pregătirea și spiritul de echipă au făcut ca această participare să devină o experiență memorabilă, nu doar o competiție sportivă.

“Au făcut și au scris o pagină de istorie pentru comuna Avrămeni cu munca și dorința lor de a obține rezultate remarcabile la această fază zonală care s-a desfășurat la Putna. Felicitările se îndreaptă spre fiecare jucător, pentru curajul, determinarea și bucuria pe care au adus-o pe teren.

Pentru toți cei care cred în fotbalul curat, în sportul format din efort, caracter și muncă în echipă, școala din Avrămeni este deja un model”,  a transmis antrenorul Tudor Grădinaru.

„Împreună suntem fotbal” nu este doar un slogan, ci o realitate trăită cu fiecare pas, cu fiecare pasă și cu fiecare vis. Iar această generație de mici fotbaliști botoșăneni a demonstrat că viitorul se construiește cu oameni care cred în ei, chiar și atunci când fluierul final vine cu o înfrângere amară. Ei au câștigat mult mai mult: respect, experiență și inimile celor care i-au urmărit.

La rândul nostru, avem același mesaj pentru micii sufletiști: Mult succes, campionilor din Avrămeni, în competițiile viitoare!

Iată și câteva imagini de la festivitatea de premiere dar și de la această competiție: