Schimbarea la Față a Domnului (numită și Transfigurarea Domnului) este un eveniment descris în Evanghelii, în care Domnul a fost văzut de apostolii săi într-o lumină nouă pe Muntele Tabor alături de Sfinții Proroci Ilie Tezviteanu și Moise. Sfinții Părinți au interpretat acest eveniment drept una din cele mai mari minuni săvârșită de Hristos, deoarece prin aceasta Mântuitorul a arătat apostolilor, și prin aceștia lumii întregi, care este slava lui Dumnezeu. Această sărbătoare este prăznuită în calendarul ortodox pe data de 6 august.

Atunci au stat înaintea Lui, prin porunca Lui, doi Proroci: Moise, dintre morți, și Ilie, din Rai, și le vorbea lor despre Pătimirea Lui și despre ceea ce avea să se săvârșească la Ierusalim. Din această pricină, Apostolii, deșteptându-se, au văzut slava Lui cea negrăită, fața Sa cea luminoasă ca soarele, hainele Lui albe ca lumina și doi bărbați stând și vorbind cu El, întru slava aceea, și s-au înspăimântat.

Și au cunoscut, descoperindu-le lor Duhul Sfânt, că bărbații aceia erau Moise și Ilie și au înțeles cuvintele lor despre Pătimirea cea de bunăvoie a lui Hristos.

Așadar, Apostolii stăteau cutremurați, ascultând cele ce se grăiau și îndulcindu-se cu vederea slavei celei dumnezeiești, atât cât puteau cuprinde ochii lor trupești, deoarece Domnul le-a arătat numai atât cât putea suferi firea omenească; de vreme ce este cu neputință omului muritor să vadă dumnezeirea cea fără de moarte și nevăzută, precum de demult i-a răspuns Dumnezeu lui Moise, care se ruga ca să-i arate slava feței Sale celei dumnezeiești, zicând: „Nu poate vedea omul fața Mea și să trăiască” (Ieșire 33, 20).

Deci, sfârșind Mântuitorul Hristos de vorbit cu Moise și cu Ilie, iar Apostolii înțelegând, prin Duhul, de plecarea Prorocilor, lui Petru i-a părut rău, pentru că dorea neîncetat să se bucure de slava lui Hristos și să se îndulcească de vederea cinstiților Proroci. De aceea, luând îndrăzneală a și zis: „Învățătorule, bine este ca noi să fim aici și să facem trei colibe: una Ție, una lui Moise și una lui Ilie” (Luca 9, 33).

Însă, pe când grăia Petru acestea, un nor luminos i-a umbrit pe Apostoli, înconjurând vârful Muntelui Tabor. Atunci Apostolii au fost cuprinși de frică, pentru că, apropiindu-se de Hristos, au intrat și ei în nor și au auzit un glas, zicând: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultați-L” (Matei 17, 5).

La auzirea acestui glas venit de Sus, Apostolii au fost cuprinși cu totul de frică și, temându-se, au căzut cu fețele la pământ. Atunci slava Domnului s-a depărtat de la fața lor. Iar Domnul, apropiindu-Se, S-a atins de ei, zicându-le: „Sculați-vă și nu vă temeți!” (Matei 17, 7). Iar ucenicii, ridicându-și ochii, n-au văzut pe nimeni, decât numai pe Domnul Iisus Hristos.

Și, pe când se coborau din munte, Domnul le-a poruncit să nu spună nimănui nimic despre cele întâmplate, până ce nu va pătimi și nu va învia din morți. Deci, ucenicii n-au spus nimănui nimic despre Schimbarea la Față a Domnului.

Mântuitorul, îndreptându-Se pe drumul spre Ierusalim, drumul spre Pătimire, Cruce și moarte, dar cunoscând și slăbiciunea omenească a Apostolilor, n-a vrut să-Și lase ucenicii deznădăjduiți. Odată cu Schimbarea Lui la Față, Domnul a luminat și a îmbărbătat inima lor, față de sminteala crucii, care urma să fie, așa cum ne arată mi târziu Sfântul Apostol Pavel la 1 Corinteni 1, 23.

Umilirile, oricât de adânci, ale Pătimirilor și ale morții Mântuitorului, nu mai puteau clătina cu totul credința celor care cunoscuseră dumnezeirea ascunsă a Învățătorului lor. Pătimirile și moartea Mântuitorului nu mai sunt un sfârșit, ci dovezi că El S-a predat morții de bunăvoie, pentru mântuirea lumii.

Sursa: pravila.ro

 Urmăriți știrile Botosani24.ro și pe Google News