Connect with us

Eveniment

CALENDAR ORTODOX 2024: Sfinții martiri Constantin Brâncoveanu cu cei patru fii ai săi și sfetnicul Ianache

Publicat

Publicitate

Urcat pe tronul Ţării Româneşti în anul 1688, Constantin Brâncoveanu a domnit peste un sfert de veac, marcând istoria Neamului şi a Bisericii prin numeroase ctitorii ocrotind cultura, secondat de Mitropolitul Antim Ivireanul, şi apărând Ortodoxia pe pământ românesc şi străin.

La 25 Martie 1714, Voievodul Constantin Brâncoveanu este mazilit de turci, dus cu familia la Istambul şi închis în temniţa Edicule (Şapte Turnuri). Pâna în vară a fost torturat continuu pentru a mărturisi unde-şi avea banii, turcii numindu-l „Altân Bei” (Prinţul Aurului).

După torturi cumplite i-au smuls semnătura pentru aurul depus la Veneţia. La 15 August 1714, de Sf. Maria Mare, când împlinea 60 de ani, iar Doamna Maria îşi serba onomastica, Constantin Brâncoveanu a fost dus la locul de osânda Ialy Chisc (Chioşcul Mării).

Erau prezenţi sultanul Ahmed al III-lea, marele vizir Gin Ali şi numeroşi privitori. Li s-a îngaduit să-şi facă o ultimă rugăciune, după care sultanul le-a oferit viaţa dacă trec la mahomedanism. Dar răspunsul demn al Voievodului a fost: „Împarate! Averea mea, cât a fost, tu ai luat-o, dar de legea mea creştină nu mă las! În ea m-am născut şi am trăit, în ea vreau să mor. Pământul ţării mele l-am umplut cu biserici creştineşti şi, acum, la bătrâneţe, să mă închin în geamiile voastre turceşti? Nu, Împărate! Ţara mi-am apărat, credinţa mi-am păzit. În credinţa mea vreau să închid ochii, eu şi feciorii mei”. Apoi şi-a încurajat fiii astfel: „Fiilor, aveţi curaj! Am pierdut tot ce aveam pe lumea aceasta pământească. Nu ne-au mai rămas decât sufletele, să nu le pierdem şi pe ele, ci să le aducem curate în faţa Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Să spălăm păcatele noastre cu sângele nostru!” Sultanul a dat semnalul execuţiei.

Primul a fost decapitat visternicul Ianache Văcărescu, apoi cei patru fii ai Domnului: Constantin, Ştefan, Radu şi micuţul Matei (11 ani). Înmărmurit de durere, Domnul murmura: „Doamne, fie voia Ta”, după care i s-a tăiat şi lui capul. Capul Domnului nu s-a putut dezlipi de trup la lovitura nedibace, poate miloasă, a călăului, şi, grămadă, trupul bătrânului părinte a căzut în ţărâna udată de sângele tuturor copiiilor săi. Cele şase trupuri decapitate au fost aruncate în apele Bosforului, iar capetele „purtate în prăjini” pe străzile cetăţii, au fost înfipte la o poarta a Seraiului şi ţinute acolo trei zile, după care au fost aruncate în mare. Creştinii pioşi au pescuit trupurile şi le-au înmormântat, pe ascuns, în biserica Adormirii Maicii Domnului din insula Halchi. Osemintele Voievodului-Martir au fost aduse în ţară de soţia sa, Doamna Maria, în anul 1720 şi îngropate pe ascuns în biserica Sfântul Gheoghe-Nou din Bucureşti.

Prins între un imperiu islamic a cărui criză se concretizează prin înăsprirea regimului de exploatare la care era supusă Ţara Românească, un imperiu habsburgic în care românii ortodocşi sunt presaţi să treacă la greco-catolicism şi imperiul țarist doar în aparenţă ortodox, căci expansiunea lui Petru cel Mare se suprapune pe un program brutal de occidentalizare a societăţii ruse, Constantin Brâncoveanu, prin intermediul unei diplomaţii iscusite, face tot ce îi stă în putinţă pentru ca ţara să-şi menţină autonomia şi să nu devină teatru de război. În acelaşi timp, Brâncoveanu se angajează într-o operă de consolidare spirituală şi culturală nu doar a identităţii româneşti, ci a identităţii Răsăritului ortodox în ansamblu, prin tipărirea de cărţi sfinte nu doar în română, ci şi în greacă, arabă şi georgiană, prin ctitorii bisericeşti şi mănăstireşti, prin sprijinirea aşezămintelor monahale din ţară şi din afara țării, prin sprijinirea ortodocşilor din Transilvania, prin înfiinţarea Academiei Domneşti. Într-o ţară robită şi lipsită de pază şi ziduri, în vremuri pline de greutăţi, tulburări şi nenorociri, domnitorul investeşte, în omul dinlăuntru, în şcoală şi Biserică. Intensitatea acestei misiuni spirituale şi culturale brâncoveneşti reflectă o presimţire a faptului că timpul nu mai avea răbdare cu vechea lume românească, că se apropia momentul în care lucrarea de zidire a omului lăuntric avea să fie pusă la încercare. Martiriul Sfântului Constantin Brâncoveanu, alături de fiii săi şi de Sfetnicul Ianache, dă mărturie de faptul că pentru omul vechii lumi româneşti, pieirea fizică nu reprezenta răul suprem, căci omul avea un suflet a cărui pierdere nu putea fi compensată nici de dobândirea lumii întregi. În ciuda păcatelor ei, idealul care lumina şi ghida vechea lume românească era sfinţenia. Martiriul sfinţilor Brâncoveni, prin care se încheie perioada domniilor pământene, reprezintă un prag istoric ce vesteşte împământenirea noii lumi, cu încercările ei, care încă ne privesc pe noi pe toţi. În închisorile comuniste aveau să se experimenteze tehnici de zdrobire a omului lăuntric, extinse în diverse forme mai puţin brutale la nivelul întregii societăţi comuniste, iar astăzi, pare că zidirea omului lăuntric este deseori împiedicată prin pătrunderea în spaţiul românesc a unor modele culturale, educative şi economice cu consecinţe pustiitoare. În acest sens, zidirea cultural-spirituală brâncovenească şi mai presus de toate exemplul sfântului voievod şi al fiilor săi, reprezintă moştenirea lăsată nouă de acesta din care continuăm încă să ne hrănim în acest ceas târziu al lumii. Deşi este din ce în ce mai îndepărtată de lumea lui, lumea noastră este încă luminată de lumina jertfei sale, iar sufletele noastre se sprijină încă pe mijlocirea rugăciunilor sale şi a celor martirizaţi împreună cu el. Prăznuirea Sfinților Martiri Brâncoveni este pentru noi toți un prilej de meditație la toate cele ce ni se întâmplă. Prin Biserică, Dumnezeu ni-i pune înainte pe Sfinții Martiri Brâncoveni, ca o chemare adresată sufletelor noastre ca să se întoarcă acasă, în adâncul de întâlnire cu Dumnezeu și cu neamul. Nimeni dintre Sfinții noștri nu era mai potrivit pentru ca să ne amintească, să ne cheme și să ne ajute să ne venim întru sine, pe noi cei de astăzi înstrăinați de propria noastră ființă și de Dumnezeu, fără ca măcar să ne mai dăm seama că rătăcim și alergăm după ținte vrăjmașe nouă și devenirii noastre, pe pământ și în veșnicie. Mulți îl privesc pe Sfântul Constantin Brâncoveanu mai mult ca pe o figură politică deosebită, un excepțional diplomat, un om de cultură. Dar chipul în care Dumnezeu voiește ca el să rămână în inimile noastre este cel de sfânt, de martir al credinței, de creștin puternic și adevărat care și-a ancorat toata viața faptele sale în credință, de la început și până la sfârșit, căci pe toate le-a făcut numai cu ajutorul lui Dumnezeu, prin credința sa puternică, autentică și prin dragostea sa nefățarnică pentru Dumnezeu și aproapele. Iar noi spre aceasta trebuie să luăm aminte! Daca îi privim ca oameni „de-ai noștri”, provenind dintre noi, sfințindu-se și jertfindu-se pentru noi, atunci raportarea noastră la sfinți devine caldă, intimă, personală. De „roadele” unui neam se pot împărtăși toți cei care doresc. Este foarte importantă această înțelegere a lucrurilor în procesul de regăsire lăuntrică pe care trebuie să-l realizăm, înțelegere pe care străbunii noștri o aveau. Ei își cântau cu dragoste și jale eroii și martirii. Mărturie ne sta chiar Balada lui Brâncoveanu. Poporul nu-l privea pe domnitor cu distanță, ci ca pe o mlădiță aleasă și vrednică a sa, ca pe cineva de-o simțire cu el, pe care îl înconjura cu o dragoste părintească. De aceea îi cânta cu durere martiriul în balade, luându-și-l ca simbol și pildă, căci și el l-a iubit și nu l-a trădat ci „bine l-a domnit și cu pace l-a hrănit” și nu l-a făcut de rușine turcindu-se. Aceasta era credința, trăirea și simțirea străbunilor noștri pe care trebuie să o reînviem și în noi. Se cuvine ca această prăznuire de astăzi a Sfinților Brâncoveni, să nu se încheie banal odată cu ziua, ci să dureze în continuare și să rodească în inimile noastre după voia lui Dumnezeu.

Publicitate

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (410)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

DICȚIONAR SPECIAL 

DISCURSUL ACROTATIC: Este o temă puţin cunoscută de cititorul român. Ea este explicată de universitarul ieşean Ioan Alexandru Tofan în „Dilema veche” nr. 965 / 2022 şi reprezintă teza de doctorat susţinută, în 1985 la Sorbona, de Marin Tarangul: „Termenul „acrotatic” derivă din grecescul „acros”, care defineşte punctul extrem, apogeul.  O experienţă acrotatică este aceea care atinge extremitatea, fie în înălţime, fie, dimpotrivă, în adâncime. Sufletul, adevăratul subiect al tezei lui Tarangul, este purtătorul unei astfel de experienţe, iar icoana este vehiculul care i-o înlesneşte. Altfel spus, în faţa icoanei sufletul omului se descoperă pe sine în dimensiunea lui proprie, dar şi extremă: ca necunoscut. Viaţa spirituală nu înseamnă lămurirea acestui necunoscut, ci, dimpotrivă, aducerea lui. Spune Tarangul: „de îndată ce sufletul resimte evidenţa propriei sale adâncimi, se cufundă în ea ca în ceva care îi aparţine de drept  şi prin asta devine nespus de adânc”. 

CEAŢA ESTULUI: Sintagmă-metaforă ce aparţine lui Adrian Majuru şi pe care am întâlnit-o în eseul său „Lumi pierdute în ceaţa Estului” din „Contemporanul. Ideea europeană” nr. 11 din 2022„Estul are obiceiul să înghită oamenii şi visurile lor. Estul nu cunoaşte consistenţa certitudinilor, el hrăneşte ironia nebănuită a iluziilor. Aici „da” înseamnă „nu” şi „mai vorbim noi” înseamnă o profundă şi perpetuă tăcere.  Estul îi dă celui puternic senzaţia nemărginirii din care preia doar firimituri banale precum infatuarea, aroganţa, indiferenţa.  Pentru cei mulţi înseamnă nimicul fiecărei vieţi trăite, la fel, cu fiecare generaţie. Oraşele noastre par de neregăsit. Ne pierdem într-o prăbuşire continuă la fiecare colţ de stradă. Gotic, romantic, baroc, neoclasic sau eclectic, fiecare colţ de stradă este un eşec şi o lamentare, ambele îngropate în mâzgă cu respirare cu tot”. În „ceaţa estuluioraşele sunt „o lume a resemnării” şi un „cor antic ce-şi cântă perpetuu refrenul final”, gările  nişte „porţi părăsit a căror deschidere nu duce nicăieri”, străzile un fel de „labirinturi pustii cu capcane neştiute”, cimitirul  e şi el un „oraş pierdut cu respirare firească”, în timp ce idealul este ceva „grosier şi periferic”;

GEMELARITATE; Concept pe care l-am întâlnit în „Contemporanul. Ideea europeană” nr. 11 din 2022,  şi care aparţine pictoriţei Anca Paşa Deaconu, exprimat ca temă, alături de altele două,  în expoziţia „Faţă în faţă”, deschisă la Muzeul de Artă din Constanţa. Gemelaritatea, explică Luiza Barcan, cea care a vizitat expoziţia, „în plan literar, o găsim strălucit valorificată în romanul „Meteorii” a scriitorului francez Michel Tournier”. Gemelaritatea descinde din experienţa pedagogică directă  a artistei Anca Paşa Deaconu ce a implicat, în timp, lucrul cu mai multe perechi de gemene.  Gemelaritatea se corelează perfect, în expoziţia amintită, cu tema oglinzii şi cu tema dualităţii dintre alb şi negru, mai puţin luate drept culori şi mai mult ca simboluri cu mai multe conotaţii. 

DECALOGUL PENTRU MIRCIA: Este un decalog celebru în lumea umanistă pe care Nichita Stănescu îl compune în 1973 pentru artistul plastic Mircia Dumitrescu

Publicitate
  1. Să nu-ţi minţi ochii cu ochi;
  2. Să nu-ţi furi realul în real;
  3. Să nu te înşeli pe tine însuţi ca şi cum ai fi altul;
  4. Să nu vorbeşti în numele nimănuia, căci numele tău al nimănuia este;
  5. Să-ţi faci chip cioplit;
  6. Să-ţi faci chip din linii;
  7. Să-ţi faci chip din trilul ciocârliei;
  8. După ce le-ai făcut pe toate astea, încearcă să le îmbrăţişezi dacă poţi;
  9. Îmbrăţişarea chipului cu chip sărut se numeşte;
  10. Numai chipul se îmbrăţişează cu chipul, căci braţele sunt făcute pentru ararea câmpului. 

SINDROMUL HIKIKOMORI: L-am întâlnit descris de Roxana Istudor şi Silviu Ghering în „Taifasuri” nr. 915 din 2023: „Hikikomori este derivat din cuvântul japonez care înseamnă „retragere” sau „dispariţie tăcută”. Potrivit specialiştilor de la Asociaţia Germano – Japoneză din Munchen (Deutsch – Japanische Gesellschaft), care îl citează pe psihiatrul japonez Saito Tarnaki, profesor la Universitatea Tsukuba, datele oficiale arată că numărul celor afectaţi de acest sindrom din Japonia, persoane cu vârsta de peste 15 ani, este 1,75 milioane de oameni, numărul putând chiar depăşi două milioane de „retraşi”: „Hikikomori sunt definiţi ca persoanele care petrec şase luni sau mai mult fără a participa în societate, dar şi fără să sufere de o boală mintală”, punctează Saito. Spre deosebire de cei fără adăpost, de exemplu, aceşti oameni locuiesc în general cu părinţii lor. Se estimează că mulţi dintre ei îşi continuă acest stil de viaţă retrasă chiar şi la vârste mai înaintate. Având în vedere extinderea fenomenului, Saito consideră că în realitate numărul celor atinşi de acest sindrom ar putea ajunge şi la 10 milioane de japonezi în anii următori. Până în prezent, sindromul nu a fost inclus în „Manualul de diagnostic şi statistică al tulburărilor mintale”, dar datele de până acum atestă faptul că persoanele care prezintă manifestările Hikikomori au un IQ mai ridicat decât media şi percep în alt fel provocările lumii exterioare”. 

SINDROMUL LUMII  RELE (MEAN WORLD SYNDROME): L-am întâlnit descris de Stela Giurgeanu în „Dilema veche” nr. 979 din 2023. Este în fond o „boală” şi, spune Stela Giurgeanu, „a fost diagnosticată prin anii 60, de către George Gerbner, profesor şi cercetător în domeniul comunicării, care a patentat-o sub denumirea de „mean world syndrome” şi care  o descrie ca pe o  construcţie subiectivă a realităţii, în care oamenii ajung să perceapă  lumea ca pe un loc mai periculos decât este din cauza expunerii prelungite la ştirile negative vehiculate de mass-media.” 

CARE  ERA / ESTE  “ENIGMA”  OTILIEI?: Deşi foarte mulţi au încercat să descopere “enigma” Otiliei din romanul “Enigma Otiliei” (apărut în 1938, în două volume), nu au ajuns la  nici un rezultat credibil. Nici punctul de vedere al autorului, George Călinescu, nu i-au ajutat la nimic. Spune autorul romanului: “Pentru bunul motiv că în spatele acestui titlu nu se ascunde nici o…enigmă. Mi s-a cerut un număr de titluri şi am dat acolo unul mai atrăgător.” Totuşi, la un moment dat, George Călinescu a încercat să explice şi el care ar fi “enigma” Otiliei: “Căci aici nu e vorba de o fată care, în loc să ia în căsătorie un tânăr, preferă un  bătrân cu bani. Ci de altă problemă. Pascalopol concurează realmente pe Felix, ca bărbat.  Un om în vârstă poate fi iubit pentru el.  El are o fineţe pe care unele fete, mai rare, o preţuiesc. Tânărul, aprig, egoist, sperie.  Însă nici asta nu e “enigma”. În “enigma” Otiliei crede Felix. Pentru un tânăr de 21 de ani, care se crede irezistibil prin tinereţe, orice fată incertă e o “enigmă”. Nici un bărbat nu poate îndreptăţi femeia care fuge de el, mai ales pentru un om în vârstă. El nu-şi poate explica asta decât printr-o “enigma”.

BEŢIA DE CUVINTE: Sintagmă introdusă de Titu Maiorescu în articolul său „Studiu de patologie literară” (1873, „Revista Contimporană”). Codrin Liviu Cuţitaru, în „Dilema veche” nr. 984 din 2023, în articolul său de la rubrica „prezentul discontinuu”,  reia un citat din George Călinescu în care explică sintagma maioresciană (1946, „Naţiunea”): „Când Titu Maiorescu punea în circulaţie maliţioasa expresie „beţia de cuvinte” erau, se vede, alte vremuri. Viaţa noastră civică era încă plină de amenitate şi un Caţavencu ignora gramatica şi elementele economiei politice, dar dovedea o anumită gingăşie sufletească. Sunt unii care socotesc pe eroii lui Caragiale vulgari. Exagerare! Ei sunt  numai nişte oameni uşuratici,  superficiali şi în fond bonomi. Nu-ţi poţi închipui un Rică Venturiano mânuind pistoalele. Pentru Maiorescu „beţia de cuvinte” reprezenta o euforie blândă, rezultată din verbigeraţie. Individul atins de această intemperanţă constituia un spectacol inofensiv şi înveselitor. Astfel erau […] modelele lui Maiorescu – simpli agramaţi simpatici, nişte retori şi limbuţi cordiali”;

Citeste mai mult

Eveniment

Moș Nicolae a ajuns la tinerii cu dizabilități din Botoșani. Asociația „Down Activ” lansează și campania de cadouri pentru Crăciun

Publicat

Publicitate

Moș Nicolae nu i-a uitat nici în acest an pe copiii și tinerii cu dizabilități din Botoșani. Asociația „Down Activ” Moldova Botoșani a organizat o activitate specială, dedicată micilor beneficiari ai organizației, unde atmosfera a fost plină de emoție, bucurie și surprize.

„Moș Nicolae a mai zăbovit și a ajuns și la activitatea noastră de suflet, aducând bucurie, cadouri și emoție în inimile tuturor”, au transmis reprezentanții asociației, care au urat o „duminică binecuvântată” tuturor celor implicați.

În paralel, Asociația „Down Activ” anunță lansarea tradiționalei campanii de strângere de cadouri pentru sărbătorile de iarnă. Ca în fiecare an, botoșănenii sunt invitați la Galeriile Carrefour, acolo unde tinerii, părinții și voluntarii pregătesc produse realizate manual, numai bune de oferit celor dragi. Organizatorii spun că fiecare obiect este creat cu suflet și dedicare, iar cumpărându-le, oamenii sprijină direct activitatea organizației și dezvoltarea tinerilor cu dizabilități.

Campania este deja deschisă și se bucură de interesul botoșănenilor, care vin să descopere cadouri autentice, unice și accesibile ca preț. Reprezentanții asociației subliniază că fiecare gest de susținere ajută nu doar la continuarea proiectelor, ci și la creșterea încrederii în sine a tinerilor implicați în realizarea produselor.

Asociația „Down Activ” Moldova Botoșani îi invită pe toți cei care vor să facă un bine în preajma sărbătorilor să treacă pe la standul lor din Galeriile Carrefour și să aleagă un cadou cu adevărat special.

Publicitate

Citeste mai mult

Eveniment

Prezență de 35,17% la ora 16 în comuna Mihai Eminescu. Peste 2.600 de alegători au venit la urne

Publicat

Publicitate

Alegerile locale parțiale din comuna Mihai Eminescu se apropie de ultimele ore de vot cu o prezență semnificativ crescută. Potrivit datelor publicate de Autoritatea Electorală Permanentă, până la ora 16:42 au votat 2.601 de persoane, ceea ce înseamnă 35,17% din totalul alegătorilor înscriși în cele șapte secții din comună.

Dintre votanți, 2.597 sunt înscriși pe listele permanente, în timp ce doar trei persoane au votat pe liste suplimentare. Nu a fost depusă nicio solicitare pentru urna mobilă. Ritmul de vot este considerabil mai ridicat față de prima parte a zilei, iar prezența de peste 35% indică un interes consistent din partea locuitorilor comunei.

În total, comuna Mihai Eminescu are 7.383 de alegători pe listele permanente și 13 pe listele complementare. Autoritățile se așteaptă la o creștere a prezenței în intervalul 17:00–20:00, când tradițional mulți alegători ies la urne înainte de închiderea secțiilor.

Procesul electoral se desfășoară în condiții normale, fără incidente raportate până la această oră. Secțiile de votare rămân deschise până la ora 22:00, cu posibilitatea prelungirii până la 23:59 pentru alegătorii care se află în interiorul sau în fața secției la momentul limită.

Botoșani24.ro va continua să actualizeze prezența și rezultatele pe măsură ce AEP publică noile date.

Publicitate
Citeste mai mult

Eveniment

Țigarete, alcool și articole pirotehnice confiscate de polițiștii din Ștefănești în urma unor percheziții FULGER

Publicat

Publicitate

Polițiștii din Ștefănești au descoperit țigarete, alcool și articole pirotehnice în timpul unei acțiuni desfășurate pentru probarea activității infracționale într-un dosar penal privind deținerea și comercializarea de produse accizabile nemarcate.

Verificările au avut loc pe 7 decembrie 2025, la locuințele a două persoane din orașul Ștefănești și din comuna Durnești, vizate în anchetă.

În urma controalelor, polițiștii au găsit 600 de țigarete de diferite mărci, provenite din Republica Moldova, 76 de litri de alcool și mai multe articole pirotehnice. Toate bunurile au fost ridicate în vederea confiscării, iar materialele identificate vor fi folosite pentru continuarea cercetărilor.

Anchetatorii verifică acum activitatea celor două persoane sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de contrabandă și deținere, transmitere, depozitare, distrugere sau comercializare de articole pirotehnice din categoriile F2, F3, F4, P1 și P2 fără drept. Polițiștii subliniază că astfel de acțiuni au ca scop prevenirea introducerii în circuitul comercial a produselor accizabile nemarcate și limitarea riscurilor asociate manipulării ilegale a materialelor pirotehnice.

Cercetările sunt în derulare, iar dosarul penal rămâne deschis pentru stabilirea întregii activități infracționale.

Publicitate
Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending