Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla este prima sfântă de naționalitate română trecută în rândul sfinților. Ea a viețuit în zona Vrancei și în Munții Neamțului, la Sihla, în apropiere Mănăstirii Sihăstria. Peștera unde a trăit a devenit unul din cele mai căutate locuri de închinare din România. Este serbată în calendarul ortodox în data de 7 august.
Viața pe scurt – Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla (sinaxar)
Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla s-a născut în comuna Vânători-Neamț în jurul anului 1650. Tatăl sfintei Teodora era Ștefan Joldea, armaș al Cetății Neamțului. Teodora a mai avut o soră care a murit de tânără. Sfânta s-a căsătorit cu un tânăr din părțile Moldovei de Jos, posibil din Ismail, însă căsnicia lor a rămas fără bucuria darului copiilor. Cum părinții Teodorei muriseră deja, cei doi soți au decis să ia drumul mănăstirii. Sfânta Cuvioasă Teodora a ales Mănăstirea Vărzărești din Vrancea, iar soțul ei s-a dus la Poiana Mărului, unde s-a călugărit sub numele de Elefterie și unde a ajuns mai târziu ieromonah.
Când a intrat în mănăstire, Teodora avea aproape treizeci de ani. Cuvioasa a ajuns la Vărzărești ucenica egumenei mănăstirii, schimonahia Paisia. Din cauza atacurilor turcilor care au dat fost schitului, egumena s-a retras în Munții Buzăului împreună cu Sfânta Cuvioasă Teodora și cu alte câteva maici. După zece ani de nevoință, egumena a plecat la Domnul, iar sfânta, după o descoperire dumnezeiască, s-a retras în Munții Neamțului. În acel ținut, s-a întâlnit cu ieroschimonahul Pavel, duhovnicul Sihăstriei, care a dus-o pe Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla în părțile Sihlei, unde se afla un bordei părăsit. A rămas acolo singură și a petrecut mulți ani în aspră nevoință pustnicească. Schitul Sihla nu exista încă, însă pădurile din împrejurimi adăposteau mulți pustnici.
După un timp, Sfânta Cuvioasă Teodora s-a mutat din chilia unde locuia în peștera de alături, unde rămas până la moarte și s-a ostenit în post și rugăciune pentru toată lumea. Mâncare îi erau fructele pădurii și un fel de iederă ce crește până azi pe stâncile Sihlei numită “iarbă dulce” sau “măcrișul Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla”.
După moartea ieroschimonahului Pavel, vreme de câțiva ani, nu a mai știut nimeni de existența ei. Părinții din Mănăstirea Sihăstria observau la un moment dat cum păsările intrau pe geamul trapezei și culegeau firimituri de pâine de pe masă cu care zburau spre Munții Sihlei. Doi frați din Sihăstria s-au învrednicit să o vadă pe sfânta învăluită într-o lumină de foc. Sfânta Cuvioasă Teodora li s-a adresat pe nume și le-a mărturisit că îl rugase pe Dumnezeu timp de 40 de zile să îi trimită un preot care să o împărtășească căci simțea că trebuie să plece în curând la Hristos. Cei doi frați s-au grăbit să îi aducă pe ieromonahul Antonie și pe diaconul Lavrentie să o pregătească de plecarea la Domnul. După ce și-a mărturisit păcatele și s-a împărtășit cu Sfintele Taine, Sfânta Cuvioasă Teodora și-a ridicat privirile spre cer și, rostind cuvintele “Slavă Ție Doamne pentru toate”, și-a dat duhul.
Publicitate
Părinții de la Sihla i-au făcut toată rânduiala de înmormântare și i-au așezat sfântul ei trup în mijlocul peșterii, unde a rămas multă vreme. După câțiva ani, ieromonahul Elefterie a aflat veștile despre cea care îi fusese soție și povățuitoare duhovnicească. Cu binecuvântare, s-a retras și el mai întâi la Mănăstirea Secu și apoi la Sihla. A trăit tot sub stâncile Sihlei în rugăciune. Când a plecat la Domnul, a fost îngropat în poiana unde se află acum schitul.
Sursă: orthodoxwiki.
Unde se găsesc moaștele Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla
Trupul Sfintei Teodora a rămas tăinuit în peșteră până după anul 1830, când familia domnitorului moldovean Mihail Sturza care a reînnoit Schitul Sihla a așezat moaștele ei în raclă de preț și le-a depus în biserica schitului, spre închinare. Mai târziu, au dus moaștele sfintei la biserica de pe moșia familiei din satul Miclăuseni – Iași. În anul 1856, în timpul ocupației rusești, domnitorul a cedat moaștele Sfintei Teodora în schimbul unor veștminte preoțești și arhierești, iar sfintele ei moaște au ajuns în Lavra Pecerska din Kiev. Sfânta este venerată în Ucraina cu numele de Sfânta Teodora din Carpați / Sveti Teodora Carpatina.
Părticele din Moaștele Sfintei se află la Schitul Sihla, comuna Vânători Neamț, județul Neamț.
La Mănăstirea Sfântul Nicolae-Mihai Vodă, București a existat o partidă a sfintelor moaște, dar a fost furată. O pietricică din peștera Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla se află într-o casetă din Biserica „Sfântul Alexie” din București.
Pe 20 iunie 1992, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a recunoscut și proclamat în mod solemn sfințenia Cuvioasei Teodora de la Sihla, stabilind ca zi de prăznuire data de 7 august.
Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla este unul dintre locurile sfinte din zona Neamțului. Aflata la mica distanta de mănăstirile Neamț, Secu si Sihăstria, peștera sfintei Teodora atrage zilnici mulțime de credincioși aprinși de dorul rugăciunii si al vieții curate.
Schitul Sihla, schit ce tine de Mănăstirea Sihăstria, se află în codrii Neamțului, în comuna Vânători Neamț, județul Neamț. La schitul și peștera sfintei Teodora de la Sihla se poate ajunge pe doua cai. Prima cale pornește din Piatra Neamț, trece pe la Mănăstirea Văratec, apoi prin pădure, pe un drum forestier, urcă spre Schitul Sihla. Cea de-a doua cale pornește din Largu Neamț, pe canga Mănăstirea Neamț și Mănăstirea Secu, până în Mănăstirea Sihăstria, de unde un drum forestier și o poteca lăturalnică pornesc în sus, spre coama dealului, unde se afla Schitul Sihla.
Până la Mănăstirea Sihăstria, pelerinii pot veni cu mașina. De aici însă, fie se încumetă cu mașina pe drumul forestier, fie pornesc la pas, pe cărarea umbrită de crengile atâtor pomi seculari. Cei mai multi, luând binecuvântare pentru urcare, de la cate unul dintre părinții de la Sihăstria, pornesc lin pe poteca ce urca înspre Schitul Sihla, cale de vreo trei kilometri.
Aceasta poteca, bătuta de pașii abator sfinți și mari părinți ai locului, printre care Părintele Cleopa și Părintele Paisie Olaru, întâmpina sufletele celor ce pășesc pe ea cu o profundă stare de liniște și meditație la viața sufletească și la minunăția făpturii lui Dumnezeu. Schitul Sihla și potecile din jurul schitului, atât cele ce duc la Peștera sfintei, cât și cele ce duc spre Schitul Sfântul Daniil Sihastrul, sunt de o profunzime deosebita.
Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla si-a ales drept loc de sihăstrie codrii sălbatici ai Neamțului, pe locuri, încă și astăzi nebătuți de picior omenesc.
Prin rugăciunile ei neîncetate, sfânta Teodora de la Sihla a biruit trupul, sfințindu-se firea, sufletul și trupul. Ea a biruit și lumea, căci pururea avea gangul numai la cele cerești, nelipindu-se de nimic din cele pamântești. Diavolii au fugit si ei, rușinați, alungați fiind de smerenia și de puterea rugăciunii ei.
Peștera sfintei este locul în care ea își petrecea nopțile, mai mult în rugăciune, cedat în dormitare. Tot aici au fost găsite și sfintele ei Moaște. Se povestește ca odată, când turcii o descoperiseră în pădure si năvăliseră după ea în peștera, peretele din spatele peșterii s-a crăpat, iar sfânta a trecut prin acea despicătura, scăpând astfel din mâinile lor.
ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.
O premieră de mare valoare pentru Botoșani s-a desfășurat săptămâna trecută la Praga, unde o membră a Toastmasters Botoșani a câștigat locul I la o competiție internațională de vorbit în public. Alexandra Butnaru este Vicepreședinte pe Educație al clubului Toastmasters Botoșani și a obținut locul I la concursul internațional de discursuri improvizate (Table Topics), desfășurat în cadrul Conferinței Districtului 110 Toastmasters, care a avut loc la Praga între 9–11 mai 2025.
După o premieră la nivel național din toamna anului 2024, a venit prima victorie internațională din istoria clubului Toastmasters Botoșani. Evenimentul a reunit membri Toastmasters din nouă țări europene: Bosnia și Herțegovina, Croația, Republica Cehă, Ungaria, Republica Moldova, România, Slovacia, Serbia și Ucraina. Toate probele au fost susținute în limba engleză, iar la categoria Table Topics (discursuri improvizate) au fost șapte concurenți. România a dominat podiumul, pentru că, alături de Premiul I al Alexandrei, Premiul al II-lea l-a câștigat George Blaga de la Toastmasters Cluj. Premiul al III-lea i-a revenit lui Mike Smith, originar din Seattle (SUA), în prezent președinte al Prague Business Toastmasters.
Este un podium-premieră pentru România în această categorie, țara noastră înregistrând încă două victorii remarcabile la această ediție: Tudor Ruxanda, din Brașov, a câștigat locul I la discursuri umoristice, iar Evelina Bejan din Iași a câștigat Premiul al III-lea la secțiunea evaluărilor de discurs.
Alexandra a impresionat juriul cu un discurs susținut spontan, în limba engleză, pe o temă necunoscută anterior, demonstrând claritate, impact și autenticitate.
„Această experiență arată cât de departe poți ajunge când ai parte de sprijin, practică și feedback valoros. Toastmasters m-a învățat nu doar să-mi îmbunătățesc abilitățile de public speaking pe care le exersez din adolescență, ci și să iau decizii calculate rapid și să reacționez cu încredere.”, a declarat Alexandra Butnaru după competiție.
Clubul Toastmasters Botoșani oferă săptămânal un spațiu sigur și stimulant, în care oricine este binevenit să-și descopere și să-și dezvolte abilități esențiale: vorbitul în public, gândirea critică și leadership-ul. Aceste competențe nu doar că sporesc încrederea în sine, ci și potențează oportunitățile personale și profesionale, așa cum arată numeroase studii privind impactul cluburilor de oratorie asupra dezvoltării leadershipului.
Publicitate
„Alexandra este un exemplu viu al impactului Toastmasters: orice membru al clubului poate deveni un vorbitor mai eficient, un lider mai convingător și o prezență care inspiră.”, este de părere George Pamparău, actualul președinte al clubului non-profit de public speaking din Botoșani.
Clubul se reunește în fiecare joi seară, de la ora 18:30, la sediul Cambridge Star. Vizitatorii sunt bineveniți să descopere arta comunicării și leadershipului într-un cadru prietenos, profesionist și orientat spre creștere personală.
Vineri după-amiază, în timp ce patrula în zona Autogării Dorohoi, un echipaj de jandarmerie a fost sesizat de o persoană cu privire la faptul că un bărbat dezorientat se plimbă printre autocarele parcate și încearcă să urce într-unul dintre ele, existând pericolul unei accidentări.
Jandarmii au încercat să discute cu bărbatul în vârstă de 45 de ani, îmbrăcat nepotrivit pentru vremea ploioasă și fără acte de identitate asupra sa, dar nu au reușit să comunice cu acesta din cauza dizabilității verbale și auditive de care suferă.
În urma verificărilor efectuate, jandarmii au constatat că bărbatul părăsise fără aprobare Centrul de îngrijire și asistență pentru persoane adulte din localitate și era căutat de angajații centrului, care reclamaseră îngrijorați lipsa lui la Poliția municipiului Dorohoi.
Bărbat a fost condus la centrul pe care îl părăsise în cursul zilei și a fost lăsat în grija personalului de serviciu, care a mulțumit jandarmilor pentru sprijinul acordat.
Memorialul Ipotești precizează în legătură cu ediția 2025 a Nopții Muzeelor, cu genericul „Mai aproape de oameni într-o noapte de mai”, câteva detalii privind expoziția „Pe urmele lui Eminescu”, care formează un traseu Botoșani – Ipotești.
30 de copii din grafica lui Spiru Vergulescu sunt expuse în cafenele și pub-uri din Botoșani și se finalizează la Ipotești. Copiile sunt însoțite de coduri QR, iar la accesarea acestora derulează un film despre un moment din viața lui Mihai Eminescu. Amintim, în acest context, că în 2024, Memorialul Ipotești a obținut finanțare externă, prin AFCN, pentru derularea proiectului „Tabloul povestește”. A fost organizată o tabăra de pictură în care elevii de la liceele de artă din țară au lucrat la detalierea unui tablou de Spiru Vergulescu, deținut de Memorialul Ipotești. Desenele elevilor, fotografii de epocă, fotografii actuale au fost folosite pentru digitalizarea, augmentarea a 101 desene de Spiru Vergulescu – Pe urmele lui Eminescu, acestea fiind însoțite de un text sonorizat. În prezent tablourile au un cod QR, care permite animarea, deschizându-se o povestire despre o etapă sau alta din viața lui Mihai Eminescu.
Într-o lume în care reperele spirituale par tot mai greu de găsit, tinerii au nevoie de modele vii, de îndrumători care să le vorbească atât prin cuvânt, cât și prin faptă. Asociația Tineretului Ortodox Român, filiala Botoșani, rămâne un spațiu viu de întâlnire, formare și mărturisire în duh și adevăr.
De curând, în fruntea ATOR Botoșani a fost rânduit un nou președinte, un slujitor al altarului, cunoscut pentru apropierea sa de tineri și pentru implicarea activă în viața comunității. Prin acest interviu, vă invităm să-l cunoaștem mai bine pe părintele Alexandru Coșofreț, păstorul de suflete din Parohia „Izvorul Tămăduirii” Siliște, comuna Stăuceni, să descoperim viziunea sa pentru lucrarea cu tinerii și să primim un cuvânt de încurajare în drumul duhovnicesc.
Rep.: Preacucernice Părinte, cum ați ajuns să vă implicați în activitatea ATOR și ce v-a motivat să acceptați această responsabilitate?
Pr. AC: Implicarea mea în activitatea ATOR a venit ca un răspuns firesc la dorința de a fi aproape de tineri și de a-i ajuta să Îl cunoască mai profund pe Hristos. ATOR mi s-a părut locul potrivit pentru a lucra împreună cu ei, nu doar ca preot, ci și ca frate, ca însoțitor de drum. M-a motivat mai ales convingerea că Biserica are nevoie de tineri formați duhovnicește, dar și curajoși, implicați în viața comunității. Am primit această responsabilitate ca pe o lucrare încredințată de Dumnezeu, cu nădejdea că, prin mijlocirea Duhului Sfânt, putem semăna în inimile tinerilor dragostea pentru Hristos, pentru Biserică și pentru aproapele.
Rep.: Cum se împletește misiunea preoțească cu implicarea în formarea tinerilor din cadrul asociației?
Publicitate
Pr. A.C: Misiunea preoțească și implicarea în formarea tinerilor din cadrul ATOR se împletesc în mod natural, deoarece ambele vizează același scop: mântuirea și formarea omului întru Hristos. Preotul este chemat nu doar să slujească în Sfântul Altar, ci și să fie păstor viu, aproape de oameni, mai ales de tineri, care au nevoie de încredere, direcție și sprijin duhovnicesc.
Rep.: Ce loc ocupă tinerii în slujirea Sfinției Voastre?
Pr. AC: Tinerii ocupă un loc aparte și foarte important în slujirea mea preoțească. Ei sunt nu doar viitorul Bisericii, ci deja prezentul ei viu, conștient și activ. De aceea, consider că o parte esențială a misiunii mele este să fiu aproape de ei, să îi ascult, să îi încurajez și să îi îndrum pe calea credinței, cu răbdare și cu dragoste.
Rep.: Care este, în opinia Sfinției Voastre, rolul ATOR în viața unui tânăr creștin de astăzi?
Pr. AC: În opinia mea, ATOR are un rol esențial în viața unui tânăr creștin de astăzi. Trăim într-o lume în care tinerii sunt adesea puși în fața unor alegeri dificile, tentații și confuzii identitare. În acest context, ATOR devine un spațiu binecuvântat în care tinerii pot crește frumos, într-un cadru de prietenie, rugăciune și formare duhovnicească.
Rep.: Ce provocări observați în rândul tinerilor din zilele noastre și cum răspunde ATOR acestor nevoi?
Pr.AC: Una dintre cele mai mari provocări în rândul tinerilor din zilele noastre, pe lângă confuzia identitară, observăm cu toții dependența de tehnologie, de instabilitatea emoțională și de ruperea legăturilor autentice cu familia sau comunitatea. ATOR răspunde acestor nevoi printr-o lucrare atentă și apropiată de sufletul tânăr. Le oferă un cadru în care pot fi ascultați, înțeleși și sprijiniți, fără a fi judecați. Prin activitățile pe car ele vom organiza – de la seri de dialog, la tabere, pelerinaje, ateliere – tinerii vor regăsi un sens, își vor întări credința și vor învăța că nu sunt singuri în căutările lor. ATOR devine astfel o familie duhovnicească, un sprijin real în formarea lor ca oameni deplini, cu rădăcini în Hristos.
Rep.: Cum poate Biserica, prin ATOR, să îi ajute pe tineri să rămână ancorați în credință într-o lume tot mai agitată?
Pr. AC: Într-o lume tot mai agitată, grăbită, tinerii au nevoie mai mult ca oricând de un punct de sprijin. Biserica, prin ATOR, le poate oferi acest sprijin printr-o prezență vie, apropiată și autentică. Nu este suficient să le vorbim despre credință – trebuie să le arătăm, prin propriul exemplu, că a trăi cu Hristos în mijlocul lumii este posibil, frumos și plin de sens. Astfel, chiar dacă lumea din jur se schimbă rapid, tinerii care au rădăcini în viața Bisericii, sădite și cultivate în cadrul ATOR, vor putea rămâne ancorați în Hristos și vor avea curajul să fie lumină pentru ceilalți.
Rep.: Ce direcții de dezvoltare vedeți pentru ATOR Botoșani în perioada următoare?
Pr. AC: Pentru ATOR Botoșani, văd mai multe direcții de dezvoltare în perioada următoare, toate având ca scop întărirea legăturii tinerilor cu Hristos și cu Biserica. În primul rând, cred că este important să consolidăm formarea duhovnicească a membrilor, prin participarea la Sfintele Slujbe, cu precădere la Sfânta Litughie, întâlniri regulate cu preoți, duhovnici și persoane cu experiență care să le ofere sprijin și orientare.
De asemenea, mi-aș dori să dezvoltăm proiecte de voluntariat în comunitate, în care tinerii să învețe să dăruiască din timpul și energia lor celor aflați în nevoie. Apoi, este important să investim în ateliere de dezvoltare personală, comunicare, leadership și organizare, pentru a-i pregăti să fie mărturisitori ai credinței și în viața publică.
Nu în ultimul rând, cred că trebuie să lucrăm constant la consolidarea comunității: să cultivăm prietenia, sprijinul reciproc și un climat de încredere, în care fiecare tânăr să se simtă valorizat și încurajat. ATOR Botoșani are un potențial frumos, iar cu rugăciune, răbdare și implicare, putem crește împreună roade bogate pentru Biserică și societate.
Rep.:Aveți în plan proiecte sau inițiative noi care să atragă mai mulți tineri spre viața duhovnicească și comunitară?
Pr. AC: Da, cu ajutorul lui Dumnezeu, avem în vedere mai multe proiecte și inițiative menite să atragă tinerii spre o viață duhovnicească autentică și spre o implicare activă în comunitate. Ne dorim să organizăm întâlniri tematice , în care să abordăm subiecte de actualitate din perspectiva credinței, într-un cadru deschis și prietenos. De asemenea, lucrăm la dezvoltarea unor ateliere creative – de muzică, fotografie, teatru sau scriere – prin care tinerii să își poată exprima trăirea interioară și să învețe că darurile lor pot fi puse în slujba lui Dumnezeu.
Un alt obiectiv este organizarea de tabere duhovnicești și pelerinaje, în care tinerii să se poată deconecta de la agitația cotidiană și să aprofundeze relația cu Dumnezeu și cu ceilalți. Totodată, dorim să inițiem acțiuni caritabile și de voluntariat, care să le arate cât de important este să fim aproape de cei aflați în suferință.
Rep.: Cum încurajați voluntariatul, implicarea și lucrarea împreună în spiritul dragostei creștine?
Pr. AC: Încurajez tinerii să înțeleagă că Biserica nu este doar un loc în care primim, ci și un loc în care suntem chemați să dăruim, să slujim și să lucrăm împreună. Fiecare are un dar de la Dumnezeu, iar voluntariatul este o cale prin care putem pune aceste daruri în slujba celorlalți.
Rep.: Există o figură din viața Bisericii sau un moment din slujire care v-a inspirat în mod deosebit în lucrul cu tinerii?
Pr.AC: Din viața Bisericii îl cunoaștem foarte bine pe Sfântul Cuvios Stelian Paflagonul, (patronul spiritual al ATOR Botoșani), ca ocrotitor al copiilor, care și-a dedicat viața lui Hristos, fiind încă din copilărie curat și plin de dragoste.
Înainte de a fi hirotonit preot, aveam o dorință, și anume aceea de a lucra cu tinerii. Sunt preot paroh la Parohia Siliștea, com. Stăuceni, nu de foarte mult timp, din toamna anului 2023, și cu drag îmi amintesc de prima activitate pe care am desfășurat-o cu tinerii din parohia în care slujesc.
Așa se face că în preajma Sărbătorii Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos a anului 2023, am organizat un cor parohial format cu tinerii din parohie și am participat la un concert de colinde la Parohia Victoria, ctitorie a vrednicului de pomenire, Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist. A fost o experiență de neuitat. De asemenea, în vara anului 2024 am organizat o tabără de vară în parteneriat cu Departamentul Misiune pentru Tineret al Arhiepiscopiei Iașilor în cadrul căreia, ne-am rugat împreună, am participat la diversele sesiuni pregătite de către voluntarii prezenți, dar cel mai important, tinerii au participat cu toții la Sfânta Liturghie și s-au împărtășit cu Sfintele Taine. Pornind de la aceste activități, am observat dorința și deschiderea tinerilor în a-L cunoaște și mărturisi pe Dumnezeu.
De asemenea, cunoaștem cu toții cuvintele Mântuitorului nostru Iisus Hristos adresate ucenicilor Săi:„Lăsați copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca aceştia.” (Luca 18,16). Pornind de la acest verset, m-am întrebat și eu: Cine suntem noi să-i oprim pe tineri din drumul lor spre Hristos? Oare nu suntem noi (preoți și laici ancorați în credința creștin-ortodoxă) cei care trebuie să-i încurajăm și sprijini în această frumoasă călătorie? Cu siguranță că da.
Rep.: Cum vedeți colaborarea cu celelalte filiale ATOR din țară și cu structurile eparhiale?
Pr. AC: Îmi doresc să avem o colaborare cât mai strânsă. Participarea la întâlniri naționale, schimburile de experiență, proiectele comune – toate acestea aduc un plus de dinamism și ajută la dezvoltarea unei perspective mai largi asupra misiunii tinerilor în Biserică. De asemenea, colaborarea cu structurile eparhiale este esențială pentru a păstra legătura vie cu ierarhia, pentru a primi îndrumare și binecuvântare, dar și pentru a armoniza lucrarea ATOR cu viziunea pastoral-misionară a Bisericii.
Rep.: Ce mesaj ați transmite tinerilor care încă nu s-au apropiat de Biserică sau de ATOR?
Pr.AC: Le-aș spune, cu toată sinceritatea și dragostea, că Biserica nu este un loc doar pentru cei „perfecți” sau „pregătiți”, ci este casa lui Dumnezeu, a tuturor – mai ales a celor care caută, se frământă și nu au încă toate răspunsurile. Hristos îi așteaptă pe fiecare cu brațele deschise, nu ca să îi judece, ci ca să le vindece rănile, să le dea lumină și sens vieții. Îi încurajez să aibă curajul să vină, măcar o dată, să vadă, să asculte, să simtă. Restul îl va lucra Dumnezeu în inima lor. Nimeni nu pierde nimic apropiindu-se de Hristos – din contră, descoperă cine este cu adevărat și pentru ce merită să trăiască.
Rep.: Și, în încheiere, ce îndemn le oferiți tinerilor din ATOR Botoșani pentru a rămâne statornici în credință și uniți în lucrare?
Pr. AC: Dragi tineri, vă îndemn din toată inima să rămâneți ancorați în Hristos, căci El este singura temelie trainică într-o lume care se schimbă mereu. Nu vă fie teamă să fiți altfel – să fiți lumina și sarea acestei lumi, prin viața voastră curată, prin credința sinceră și prin dragostea lucrătoare. Păstrați-vă rugăciunea vie, căutați mereu răspunsuri în dialog cu Dumnezeu și nu vă izolați unii de alții. ATOR este familia voastră duhovnicească – fiți uniți, sprijiniți-vă reciproc, lucrați cu bucurie și cu responsabilitate. Nu lucrăm pentru noi, ci pentru Dumnezeu, iar ceea ce facem din iubire pentru El va rămâne.