Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla este prima sfântă de naționalitate română trecută în rândul sfinților. Ea a viețuit în zona Vrancei și în Munții Neamțului, la Sihla, în apropiere Mănăstirii Sihăstria. Peștera unde a trăit a devenit unul din cele mai căutate locuri de închinare din România. Este serbată în calendarul ortodox în data de 7 august.

Viața pe scurt – Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla (sinaxar)

Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla s-a născut în comuna Vânători-Neamț în jurul anului 1650. Tatăl sfintei Teodora era Ștefan Joldea, armaș al Cetății Neamțului. Teodora a mai avut o soră care a murit de tânără. Sfânta s-a căsătorit cu un tânăr din părțile Moldovei de Jos, posibil din Ismail, însă căsnicia lor a rămas fără bucuria darului copiilor. Cum părinții Teodorei muriseră deja, cei doi soți au decis să ia drumul mănăstirii. Sfânta Cuvioasă Teodora a ales Mănăstirea Vărzărești din Vrancea, iar soțul ei s-a dus la Poiana Mărului, unde s-a călugărit sub numele de Elefterie și unde a ajuns mai târziu ieromonah.

Când a intrat în mănăstire, Teodora avea aproape treizeci de ani. Cuvioasa a ajuns la Vărzărești ucenica egumenei mănăstirii, schimonahia Paisia. Din cauza atacurilor turcilor care au dat fost schitului, egumena s-a retras în Munții Buzăului împreună cu Sfânta Cuvioasă Teodora și cu alte câteva maici. După zece ani de nevoință, egumena a plecat la Domnul, iar sfânta, după o descoperire dumnezeiască, s-a retras în Munții Neamțului. În acel ținut, s-a întâlnit cu ieroschimonahul Pavel, duhovnicul Sihăstriei, care a dus-o pe Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla în părțile Sihlei, unde se afla un bordei părăsit. A rămas acolo singură și a petrecut mulți ani în aspră nevoință pustnicească. Schitul Sihla nu exista încă, însă pădurile din împrejurimi adăposteau mulți pustnici.

După un timp, Sfânta Cuvioasă Teodora s-a mutat din chilia unde locuia în peștera de alături, unde rămas până la moarte și s-a ostenit în post și rugăciune pentru toată lumea. Mâncare îi erau fructele pădurii și un fel de iederă ce crește până azi pe stâncile Sihlei numită “iarbă dulce” sau “măcrișul Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla”.

După moartea ieroschimonahului Pavel, vreme de câțiva ani, nu a mai știut nimeni de existența ei. Părinții din Mănăstirea Sihăstria observau la un moment dat cum păsările intrau pe geamul trapezei și culegeau firimituri de pâine de pe masă cu care zburau spre Munții Sihlei. Doi frați din Sihăstria s-au învrednicit să o vadă pe sfânta învăluită într-o lumină de foc. Sfânta Cuvioasă Teodora li s-a adresat pe nume și le-a mărturisit că îl rugase pe Dumnezeu timp de 40 de zile să îi trimită un preot care să o împărtășească căci simțea că trebuie să plece în curând la Hristos. Cei doi frați s-au grăbit să îi aducă pe ieromonahul Antonie și pe diaconul Lavrentie să o pregătească de plecarea la Domnul. După ce și-a mărturisit păcatele și s-a împărtășit cu Sfintele Taine, Sfânta Cuvioasă Teodora și-a ridicat privirile spre cer și, rostind cuvintele “Slavă Ție Doamne pentru toate”, și-a dat duhul.

Părinții de la Sihla i-au făcut toată rânduiala de înmormântare și i-au așezat sfântul ei trup în mijlocul peșterii, unde a rămas multă vreme. După câțiva ani, ieromonahul Elefterie a aflat veștile despre cea care îi fusese soție și povățuitoare duhovnicească. Cu binecuvântare, s-a retras și el mai întâi la Mănăstirea Secu și apoi la Sihla. A trăit tot sub stâncile Sihlei în rugăciune. Când a plecat la Domnul, a fost îngropat în poiana unde se află acum schitul.

Sursă: orthodoxwiki.

Unde se găsesc moaștele Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla
Trupul Sfintei Teodora a rămas tăinuit în peșteră până după anul 1830, când familia domnitorului moldovean Mihail Sturza care a reînnoit Schitul Sihla a așezat moaștele ei în raclă de preț și le-a depus în biserica schitului, spre închinare. Mai târziu, au dus moaștele sfintei la biserica de pe moșia familiei din satul Miclăuseni – Iași. În anul 1856, în timpul ocupației rusești, domnitorul a cedat moaștele Sfintei Teodora în schimbul unor veștminte preoțești și arhierești, iar sfintele ei moaște au ajuns în Lavra Pecerska din Kiev. Sfânta este venerată în Ucraina cu numele de Sfânta Teodora din Carpați / Sveti Teodora Carpatina.

Publicitate

Părticele din Moaștele Sfintei se află la Schitul Sihla, comuna Vânători Neamț, județul Neamț.

La Mănăstirea Sfântul Nicolae-Mihai Vodă, București a existat o partidă a sfintelor moaște, dar a fost furată. O pietricică din peștera Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla se află într-o casetă din Biserica „Sfântul Alexie” din București.

Pe 20 iunie 1992, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a recunoscut și proclamat în mod solemn sfințenia Cuvioasei Teodora de la Sihla, stabilind ca zi de prăznuire data de 7 august.

Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla este unul dintre locurile sfinte din zona Neamțului. Aflata la mica distanta de mănăstirile Neamț, Secu si Sihăstria, peștera sfintei Teodora atrage zilnici mulțime de credincioși aprinși de dorul rugăciunii si al vieții curate.

Schitul Sihla, schit ce tine de Mănăstirea Sihăstria, se află în codrii Neamțului, în comuna Vânători Neamț, județul Neamț. La schitul și peștera sfintei Teodora de la Sihla se poate ajunge pe doua cai. Prima cale pornește din Piatra Neamț, trece pe la Mănăstirea Văratec, apoi prin pădure, pe un drum forestier, urcă spre Schitul Sihla. Cea de-a doua cale pornește din Largu Neamț, pe canga Mănăstirea Neamț și Mănăstirea Secu, până în Mănăstirea Sihăstria, de unde un drum forestier și o poteca lăturalnică pornesc în sus, spre coama dealului, unde se afla Schitul Sihla.

Până la Mănăstirea Sihăstria, pelerinii pot veni cu mașina. De aici însă, fie se încumetă cu mașina pe drumul forestier, fie pornesc la pas, pe cărarea umbrită de crengile atâtor pomi seculari. Cei mai multi, luând binecuvântare pentru urcare, de la cate unul dintre părinții de la Sihăstria, pornesc lin pe poteca ce urca înspre Schitul Sihla, cale de vreo trei kilometri.

Aceasta poteca, bătuta de pașii abator sfinți și mari părinți ai locului, printre care Părintele Cleopa și Părintele Paisie Olaru, întâmpina sufletele celor ce pășesc pe ea cu o profundă stare de liniște și meditație la viața sufletească și la minunăția făpturii lui Dumnezeu. Schitul Sihla și potecile din jurul schitului, atât cele ce duc la Peștera sfintei, cât și cele ce duc spre Schitul Sfântul Daniil Sihastrul, sunt de o profunzime deosebita.

Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla si-a ales drept loc de sihăstrie codrii sălbatici ai Neamțului, pe locuri, încă și astăzi nebătuți de picior omenesc.

Prin rugăciunile ei neîncetate, sfânta Teodora de la Sihla a biruit trupul, sfințindu-se firea, sufletul și trupul. Ea a biruit și lumea, căci pururea avea gangul numai la cele cerești, nelipindu-se de nimic din cele pamântești. Diavolii au fugit si ei, rușinați, alungați fiind de smerenia și de puterea rugăciunii ei.

Peștera sfintei este locul în care ea își petrecea nopțile, mai mult în rugăciune, cedat în dormitare. Tot aici au fost găsite și sfintele ei Moaște. Se povestește ca odată, când turcii o descoperiseră în pădure si năvăliseră după ea în peștera, peretele din spatele peșterii s-a crăpat, iar sfânta a trecut prin acea despicătura, scăpând astfel din mâinile lor.