Sfântul Sfințit Mucenic Ignatie Teoforul a suferit moarte de martir la Roma, în timpul domniei împăratului Traian în anul 107 și Aducerea moaștelor Sfântului Sfințit Mucenic Ignatie Teoforul a avut loc în anul 108. Sfântul Sfințit Mucenic Ignatie Teoforul a fost al doilea episcop al Antiohiei, după Evod (+68, unul din Cei 70 de Apostoli), pe vremea împăratului Traian (98-117) și împreună cu Policarp, episcopul Smirnei, au fost ucenici ai Evanghelistului Ioan, cuvântătorul de Dumnezeu.

Sfântul Mucenic Ignatie Teoforul a fost hirotonit episcop de către Sfântul Apostol Petru. Numele „Teoforul” înseamnă „purtător de Dumnezeu”. El fi fost copilul pe care Hristos l-a luat în brațe pentru a-l arata ucenicilor Săi că model de smerenie: „De nu se va smeri cineva pe sine ca pruncul acesta, nu va intra în împărăția cerurilor.” (Sfântul Apostol Matei 18, 3); și: „Și cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primește” (Sfântul Apostol Matei 18, 5).

De aceea a fost numit purtător de Dumnezeu. Când împăratul Traian a trecut prin Antiohia pentru a se lupta împotriva parților (imperiul Persan), Sfântul Ignatie a fost adus înaintea lui. Împăratul l-a cercetat îndelung și a văzut că nu poate fi întors de la credința în Iisus Hristos și pentru aceasta l-a chinuit în felurite chipuri. Arătându-se mai tare decât chinurile, a fost trimis legat la Roma, păzit de zece ostași. A fost arestat, împreună cu alți creștini, în timpul persecuției din Antiohia și pedepsit cu moartea prin aruncare la fiare în amfiteatrul de la Roma.

Sfântul Mucenic Ignatie Teoforul i-a implorat pe creștinii din Roma să nu mijlocească în fata autorităților imperiale pentru a obține achitarea lui, spunând: „Lăsați-mă să fiu mâncare fiarelor, prin care pot dobândi pe Dumnezeu. Sunt grâu al lui Dumnezeu și sunt măcinat de dinții fiarelor, că să fiu pâine curata a lui Hristos”. Călătoria Sfântului Sfințit Mucenic Ignatie Teoforul fost a programată, probabil, în așa fel, încât el să ajungă la Roma către sfârșitul spectacolelor oferite de împăratul Traian în cinstea victoriei reputate împotriva dacilor.

Dacă războiul cu dacii s-a terminat în anul 106, aceste serbări, care au durat 123 de zile, s-au prelungit și în anul 107. După ce Sfântul Sfințit Mucenic Ignatie este chemat la Domnul, pe 20 decembrie în anul 107, câțiva creștini din Roma, precum și cei care-l însoțiseră din Antiohia la Roma, au adunat cu grijă osemintele ce rămăseseră și le-au pus cu cinste, într-un loc însemnat, afară din cetate. O lună mai târziu, la 29 ianuarie 108, le-au dus din Roma în Antiohia, pentru întărirea și mângâierea păstoriților sfântului. Și a fost călătoria lor cu multă slavă, pentru că toți creștinii doreau să le cinstească.

În Antiohia, creștinii îi îngroapă moaștele în cimitirul de lângă Dafne, de la marginea orașului. Astfel, la 29 ianuarie facem pomenirea aducerii moaștelor Sfântului Ignatie Teoforul de la Roma în Antiohia. În anul 438, adică în timpul împăratului Teodosie al II-lea caligraful, au fost mutate în Biserica „Sfântul Ioan Gură de Aur” din mijlocul Antiohiei. În veacul al VII-lea, adică în timpul împăratului Heraclius (610-641), sfintele moaște au fost duse iarăși la Roma și așezate în Biserica „Sfântul Clement”, fiind cinstite de către creștini, ca un adevărat izvor de puteri dumnezeiești.