Sfinții 45 de Mucenici din Nicopolea Armeniei au fost cinstiți cu multă evlavie de creștini chiar din primele vecuri creștine. Sfântul Constantin cel Mare a construit o biserică, în care a pus moaștele lor, care a devenit în scurt timp izvor de nenumarate minuni și tămăduiri. Sunt serbați în calendarul ortodox în data de 10 iulie.

Viața pe scurt – Sfinții 45 de Mucenici din Nicopolea Armeniei (sinaxar)
În acea perioadă, persecuțiile împotriva creștinilor s-au extins mult în Răsărit. Liciniu a dat poruncă prin toată stăpânirea sa, ca toți creștinii cei ce nu vor voi să se închine zeilor, să fie munciți și pierduți cu felurite morți, iar averile lor să fie confiscate! Astfel, creștinii erau prinși, supuși la torturi și, în final, omorâți. Cu toate acestea, numărul lor, în loc să scadă, creștea fără încetare.

În Nicopolis au fost întâi arestați trei creștini pe numele lor Leontie, Mauriciu și Daniel. Acestora s-au alăturat în scurt timp alți patruzeci de creștini. Se păstrează numele doar a trei dintre cei patruzeci, anume Antonie, Anicet și Sisinie.

Judecata nedreaptă
Au fost duși toți înaintea judecătorului pentru a fi interogați. Sfântul Leontie a fost cel dintâi adus înaintea ighemonului țării Armeniei, Lysius, împreună cu mai mulți prieteni ai lui.

Leontie, pe întreg parcursul pătimirilor nu doar că va lua cuvântul în numele tuturor, dar îi va și încuraja și întări, iar în momentele de taină va conduce rugăciunea. Sfântul Leontie, ajuns în fața celor care îi arestaseră a ținut o cuvântare plină de înțelepciune, arătând nedreptatea persecutării creștinilor și faptul că ei nu vor înceta să-l mărturisească pe Hristos.

„Și unde este Hristos al vostru?” a întrebat Lysius: „Au nu s-a răstignit el și nu a murit în chinuri?” La acestea a dat răspuns Sfântul Leontie: „Din moment ce știi că Hristos al nostru a murit pe cruce, atunci cunoaște, judecătorule, că El a și înviat din morți și S-a înălțat la cer.”

După acest cuvânt înflăcărat, pentru că a îndrăznit să blasfemeze zeii, judecătorul a poruncit să fie loviți cu pietre. Au fost întemnițați. Leontie nu a încetat să-și încurajeze frații să reziste arătând cu exemple din Sfânta Scriptură alte pilde ale martirilor care au îndurat suferințe și moarte pentru Domnul.

Singura lor mângâiere din acea seară a fost reușita unei femei evlavioase de a le duce în ascuns apă să-și potolească setea.

A doua zi au apărut iarăși la judecător, au mărturisit statornicia lor în credință și au fost din nou torturați.

S-au rugat fierbinte Domnului și au stăruit în cântări și cuvinte duhovnicești. Puterea dumnezeiască a rugăciunii lor a făcut ca cei doi paznici păgâni să înțeleagă frumusețea și adevărul creștinismului. Acolo, în praf și sânge s-au botezat în numele Sfintei Treimi. Gardienii se numeau Meneas și Belerades, fiind de origine egipteană.

Sfinții 45 de Mucenici din Nicopolea Armeniei – Martiriu
Creștinii, în număr de patruzeci și cinci, au răbdat cu bărbăție chinurile și moartea. Ei au luat cu cinste cununa mărturisirii celei sângeroase în data de 10 iulie 319. Această tortură bestială a fost împlinită întocmai, iar sufletele cele mucenicești s-au înălțat la împăratul Hristos, strămutându-se la viața veșnică.