Connect with us

Actualitate

CALENDAR ORTODOX 2023: Sfântul Mare Mucenic Mina, ocrotitorul celor păgubiți

Publicat

Publicitate

Sfântul Mare Mucenic Mina era egiptean de neam, de loc din cetatea Nichios, aproape de Memfis. El a trăit în vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian (284-305). Tatăl său se numea Eudoxie şi era fiul guvernatorului Pludianes. Deşi era fiu de guvernator, Eudoxie era cunoscut pentru virtutea şi bunătatea sa.

Mama Sfântului Mina se numea Eufimia, femeie credincioasă care-şi petrecea timpul în rugăciune şi fapte bune. Adesea postea până seara. Găsea mereu prilejul să facă milostenie celor sărmani: bolnavilor, orfanilor, văduvelor şi străinilor. Era însă stearpă, şi de aceea se ruga adesea cu multă osârdie pentru naşterea unui fiu. Odată, cu ochii plini de lacrimi s-a rugat mai stăruitor să aibă măcar un copil.

Ajungând în faţa icoanei Maicii Domnului, şi continuându-şi cu umilinţă rugăciunea pentru naşterea de fii, a auzit vocea Pruncului Iisus spunând: „Amin”. Într-adevăr, Dumnezeu le-a împlinit rugăciunea şi aşa au avut un fiu care s-a născut în anul 285, primind numele de Mina. Ziua naşterii Sfântului Mucenic Mina a fost o zi de mare bucurie. Atunci, tatăl său a poruncit eliberarea unora dintre cei robiţi şi a sporit milostenia faţă de orfani şi de văduve. Sfântul Mina a avut parte de o aleasă educaţie, iar părinţii au avut grijă să-l îndrume şi în dobândirea virtuţilor creştine. De mic, dorea să se roage, să meargă la biserică; îi plăcea să citească Sfânta Scriptură şi, ca un dar deosebit de la Dumnezeu, se ruga continuu. Avea mereu în minte cuvintele din Sfânta Scriptură: „Rugaţi-vă neîncetat!” (1 Tesaloniceni 5, 17).

Dar, pe când avea 11 ani, tatăl său a murit departe de casă, trimis ca guvernator într-o provincie africană. În anul 299 a murit şi mama sa, însă, datorită credinţei în Hristos, Sfântul se mângâia cu gândul că ei sunt la Dumnezeu şi că se roagă pentru el. Moştenise de la părinţi nu doar o mare avere, ci şi o mare bogăţie duhovnicească. Aşadar, şi el urma milostenia părinţilor cu aceiaşi dărnicie, deşi era foarte tânăr. După anul 300, în urmă unui decret imperial, prin care tinerii din provincii erau recrutaţi pentru serviciul militar, şi tânărul Mina a mers ca ostaş în armata romană, în cohorta tribunului Firmilian. Mina era un ostaş puternic, curajos dar şi plin de har. Datorită bunătăţii sale, era iubit de toţi. În scurtă vreme tribunul Firmilian îl numeşte adjunctul său, aflându-se cu armata în ţinutul Cotieon din provincia Frigia, în Asia Mică.

În acea vreme, însă, împăraţii de la Roma au dat legi împotriva creştinilor, decrete de persecuţie şi mai aspre, în toate provinciile imperiului creştinii fiind siliţi să se închine zeilor păgâni. În asemenea împrejurări, ofiţerul Mina s-a hotărât să-şi împartă averea şi să se retragă în pustiu. Aici, a vieţuit în post şi în rugăciune cinci ani, primind har de la Dumnezeu şi puterea de a face minuni. El îmblânzea fiarele sălbatice cu puterea rugăciunii şi se apropia de şerpii veninoşi fără teamă de moarte. Primind vestire de la Dumnezeu să meargă la propovăduire şi la mucenicie, Sfântul Mina s-a rugat Domnului să-l întărească, să-l lumineze şi să-l ocrotească. De atunci, s-a întărit cu gândul că Dumnezeu îl doreşte ca mărturisitor şi Mucenic.

Odată, în rugăciune, a auzit un glas ceresc zicându-i: „Binecuvântat eşti Mina, că ai fost chemat din tinereţe la dreapta credinţă. Vei primi în numele Sfintei Treimi pentru Care te lupţi, trei cununi veşnice: una pentru feciorie, una pentru pustnicie şi a treia pentru mucenicie. Oameni din toate popoarele te vor cinsti, iar tu vei primi mărirea veşnică în Împărăţia Mea”. La auzul acestor cuvinte, Sfântul Mina a fost însufleţit de Duhul Sfânt şi o mare bucurie l-a cuprins. Dragostea de Dumnezeu l-a făcut să părăsească pustiul şi să meargă în lume, propovăduind legea lui Hristos din loc în loc, şi curăţindu-şi sufletul cu postul şi rugăciunea. Aşa a revenit şi în cetatea Cotieon din Frigia, unde altădată avea cinstea şi rangul de ofiţer roman.

Publicitate

Pe atunci, oastea era condusă de dregătorul Arghirisc, iar căpetenie a cetăţii era un anume Pir. Ivindu-se prilejul unui mare praznic în cetate, la care era adunat mult popor, pentru jocurile care se desfăşurau în cinstea zeilor, Sfântul Mina, aprins fiind de râvnă pentru Hristos, a stat la loc înalt, de unde putea fi văzut, şi de acolo propovăduia cu multă îndrăzneală pe Hristos, singurul, adevăratul Dumnezeu. Chiar a grăit către cei adunaţi: „Aflatu-m-am celor care nu mă caută, arătatu-m-am celor care nu întreabă de mine”. Toţi priveau către el, deoarece faţa îi strălucea şi curajul lui era nemăsurat. Câţiva ostaşi l-au recunoscut pe fostul ofiţer Mina din oastea condusă de tribunul Firmilian. Conducătorul cetăţii l-a chemat şi l-a întrebat pentru ce părăsise oastea, şi mai ales, pentru ce mărturisea credinţa în Hristos, ştiind de asprele pedepse pentru cei care nu li se închină zeilor.

Atunci, Sfântul i-a răspuns că este robul al lui Iisus Hristos, ostaş al Dumnezeului Celui adevărat, Care împărăţeşte în cer şi pe pământ. Auzind acestea, mai-marele cetăţii a poruncit ca Sfântul să fie pus în lanţuri şi închis în temniţă. A fost apoi îndemnat să se lepede de Hristos, dar Sfântul a rămas statornic în mărturisirea credinţei, deşi l-au supus la chinuri groaznice: a fost bătut crunt cu vine de bou şi strujit cu unghii de fier, i-au fost frecate rănile cu păr aspru; a fost apoi ars cu torţe până când i s-au ivit oasele.

Un anume Eliodor, care privea la chinurile Sfântului, a strigat către călăi: „Aceşti creştini se bucură să fie chinuiţi, că moartea pentru ei este mai de preţ decât viaţa”. Atunci, cei care l-au chinuit, văzând că toate felurile de chinuri nu folosesc la nimic, l-au trimis la guvernator. Acesta supunându-l la alte multe chinuri, a poruncit să fie tăiat cu un fierăstrău. Dar fierăstrăul s-a îndoit ca ceara încălzită. Şi aici, Sfântul Mina a simţit mâna ocrotitoare a Mântuitorului Hristos, Care i Se arătase în temniţă şi Care l-a întărit şi i-a tămăduit rănile. În cele din urmă, guvernatorul şi căpeteniile au hotărât să i se taie capul. Aşa s-a încheiat mucenicia Sfântului, în timpul domniei celor mai cruzi împăraţi persecutori, Diocleţian şi Maximian, luând de la Dumnezeu cununa muceniciei, în anul 309. Soldaţii au aprins un foc mare pentru a fi ars trupul Sfântului, dar acesta a rămas neatins de foc. Câţiva credincioşi au reuşit apoi să ia trupul Sfântului, l-au înfăşurat într-un giulgiu, l-au dus în Egipt şi l-au îngropat cu multă grijă şi evlavie.

Sfântul Mina – protectorul celor păgubiți

Deși nu este un sfânt marcat cu cruce roșie, în Calendarul Ortodox, este un sfânt mult iubit de către români. Ca atare, în ziua praznicului său, la 11 noiembrie, mii de oameni vin să se închine sfântului Mina, la biserica cu același nume, din București, din evlavie sau pentru a „recupera” ceva: un obiect pierdut, o sumă de bani sau alte bunuri materiale. Această tradiție s-a născut în urma unei minuni pe care, conform Tradiției, Sfântul Mina a înfăptuit-o.
Se spune că, mergând un creștin spre biserica Sfântului Mina spre a se închina, a fost găzduit într-o casă oarecare. Din păcate, în timpul nopții, stăpânul acelei case l-a ucis pe creștin, pentru a îi lua banii. Tăindu-l în bucăți, l-a ascuns într-un cufăr. A doua zi, pe când se gândea ce să facă cu acel cufăr, Sfântul Mina, călare pe un cal, i-a apărut acelui om, în chip de ostaș, cercetând ce s-a întâmplat cu cel ce se cazase acolo, cu o noapte înainte. Prefăcându-se că nu știe nimic, criminalul a căzut la picioare sfântului, atunci când acesta s-a dus la locul în care creștinul era ascuns și l-a înviat. Atunci, Sf. Mina i-a înapoiat acestuia banii, pe gazdă a pedepsit-o, a iertat-o, a înălțat rugăciune pentru ea și a dispărut.
Plecând de la această istorioară, oamenii îl cunosc pe Sf. Mina ca pe un „recuperator”, însă Sf. Mina nu este „directorul” unei firme miraculoase de recuperări. Sfântul Mina este un făcător de dreptate.
„Sfântul Mina nu poate să facă mai mult decât voia Domnului. În primul rând, Sfântul Mina a redat viața acelui om, care mergea să i se închine. Abia pe urmă i-a înapoiat și banii. Să nu ne rugăm pentru bunuri materiale, înainte de a ne ruga pentru bunătatea sufletească. Să nu cerem hrana trupului înainte de a o dori, cu toată ființa, pe cea a sufletului și să nu dorim să recuperăm orice altceva înainte de a Îl recupera pe Dumnezeu în viața noastră. Să ne rugăm, fraților, în primul rând, pentru DESPĂGUBIREA SUFLETEASCĂ.”, ne transmite, în anonimat, un credincios.

Credincioșii se pot închina la moaștele Sfântului Mucenic Mina în București, Iași și Suceava.
Începând din anul 1874, în biserica „Sfântul Mucenic Mina” din București sunt păstrate fragmente din moaștele Sfântului Mina, aduse de la Sf. Munte Athos și de la Mănăstirea „Sfântul Mina” din Egipt.
Deasemenea, locuri de închinăciune la moaștele Sfântului Mina, în România sunt și Catedrala mitropolitană din Iași și Biserica „Sfântul Mina” din cartierul Obcini, din orașul Suceava.

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Administratie

COMUNA DÂNGENI – ANUNȚ DE INTERES PUBLIC: Licitație publică

Publicat

Publicitate

Unitatea administrativ-teritorială Dângeni, județul Botoșani organizează în data de 16.04.2025 ora 10:00 licitație publică pentru închirierea pe o durată de 10 ani a unui spațiu care poate fi folosit ca și farmacie cu o suprafață de 45,44 mp la care se mai adaugă o suprafață de 39,55 mp care este folosit ca și spațiu comun.

Documentele necesare se pot ridica de la sediul Primăriei Comunei Dângeni începând cu data de 7.04.2025, costul și condițiile de plată pentru obținerea documentelor potrivit prevederilor OUG nr. 57/2019 este de 50 lei ce se achită la casieria Primăriei.

Ofertele se pot depune la sediul Primăriei începând cu data de 09.04.2025 până pe data de 15.04.2025.

Relațiile suplimentare se pot obține telefonic la: 0742856793 sau la sediul Primăriei.

Citeste mai mult

Eveniment

Salariu majorat la cerere! Când și cum să ceri o mărire de salariu la orice firmă din România, ca să nu fii refuzat niciodată

Publicat

Publicitate

Ai ajuns în punctul în care știi că meriți mai mulți bani. Muncești din greu, ai rezultate bune, colegii te respectă, șefii se bazează pe tine, dar… salariul tău a rămas același. Nu-i așa că e frustrant? Asta pentru că mărirea de salariu nu vine de la sine. Trebuie să o ceri, dar să știi exact când și cum să o faci, ca să nu fii refuzat. Nu e vorba doar de noroc, ci de strategie. Dacă ai abordarea potrivită, vei pleca din biroul șefului cu un zâmbet larg și un salariu mai mare, scrie playtech.ro.

Momentul perfect: când să ceri o mărire?

Nu te duci la șef într-o zi haotică, când e stresat și are alte probleme. Nici după o perioadă în care firma merge prost sau s-a tăiat din bugete. Cel mai bun moment să ceri o mărire de salariu este după ce ai demonstrat că aduci valoare. Dacă tocmai ai finalizat un proiect de succes, ai adus economii companiei, ai crescut vânzările sau ai îmbunătățit ceva semnificativ, acum e momentul. Efectul e mai puternic dacă cererea vine imediat după ce ai făcut ceva impresionant.

Mai există și alte momente strategice: la final de an, când se fac evaluările de performanță, sau după un an de muncă în firmă, dacă ai dovedit că ești indispensabil. Dacă firma are rezultate financiare bune și se fac angajări, e clar că există bani. De ce să nu fie și pentru tine?

Cum pregătești terenul?

Nu intri în birou pur și simplu și spui „Vreau mai mulți bani!”. Asta e rețeta sigură pentru un refuz. În schimb, trebuie să ai un „dosar” în minte cu toate motivele pentru care meriți mai mult. Fă o listă clară cu realizările tale, economiile pe care le-ai adus companiei, responsabilitățile în plus pe care le-ai preluat. Ai crescut vânzările? Ai adus un client nou? Ai eficientizat procesele? Ai învățat ceva nou care te face mai valoros? Fiecare detaliu contează.

Publicitate

Un alt truc este să cercetezi piața. Vezi cât se plătește pentru poziția ta în alte companii. Dacă descoperi că angajații cu aceleași competențe ca tine câștigă cu 20-30% mai mult, e un argument solid. Nimeni nu vrea să piardă un angajat bun doar pentru că nu i-a oferit salariul corect.

Cum formulezi cererea ca să primești un „DA” rapid?

Tonul face diferența între succes și eșec. Nu te plângi că ai nevoie de bani, nu aduci în discuție probleme personale. Șefii vor rezultate, nu emoții. Abordarea corectă este una profesionistă: „În ultimul an am contribuit la X și Y, am crescut eficiența echipei, am adus clienți noi și am preluat responsabilități suplimentare. Cred că este momentul să discutăm o ajustare a salariului care să reflecte aceste contribuții.”

Dacă ești pregătit cu argumente solide și ai încredere în tine, răspunsul va fi mult mai greu de refuzat. Important este să eviți să ceri o sumă anume din prima. Mai bine îl lași pe angajator să vină cu o ofertă. Dacă e sub așteptările tale, poți negocia elegant spunând: „Mă așteptam la o valoare mai aproape de X, având în vedere impactul pe care l-am avut.”

Ce faci dacă totuși ești refuzat?

Se poate întâmpla, chiar dacă ai făcut totul bine. Uneori, compania nu are buget sau politica salarială nu permite măriri în acel moment. Dacă primești un „nu”, nu pleca cu capul plecat. Întreabă ce ai putea face pentru a merita o mărire în viitor și cere un termen clar: „Ce ar trebui să îndeplinesc ca să discutăm din nou peste trei luni?”

Dacă nu primești un răspuns clar sau dacă simți că nu există interes să fii recompensat corect, poate e timpul să îți reevaluezi opțiunile. Piața muncii e dinamică, iar dacă ai competențe valoroase, vei găsi un angajator care să te plătească pe măsura muncii tale.

Banii nu vin la cei care așteaptă, ci la cei care cer!

Dacă nu ceri, nu primești. E simplu. Angajatorii nu îți vor crește salariul din proprie inițiativă, pentru că e mai convenabil pentru ei să te plătească la nivelul actual. Dar dacă vii cu argumente solide, îți alegi momentul perfect și îți formulezi cererea inteligent, ai toate șansele să obții o mărire fără emoții.

Acum știi ce ai de făcut. E timpul să îți iei inima în dinți și să ceri ceea ce meriți!

Citeste mai mult

Eveniment

O nouă regulă pentru obținerea vizelor SUA, anunțate de ambasada de la București. Intră în vigoare în 7 aprilie

Publicat

Publicitate

O nouă regulă pentru obținerea vizelor SUA: Ambasada americană în România a anunțat, miercuri că, începând din 7 aprilie, persoanele care solicită viză temporară trebuie să prezinte o copie tipărită a paginii de confirmare cu codul de bare, pentru a demonstra că au utilizat acelaşi formular de cerere pentru a-şi programa interviul, scrie alba24.ro.

„Începând cu 7 aprilie 2025, toţi solicitanţii de viză temporară trebuie să prezinte o copie tipărită a paginii de confirmare cu codul de bare, pentru a demonstra că au utilizat acelaşi formular de cerere DS-160 pentru a-şi programa interviul”, au scris reprezentanții Ambasadei SUA în România, într-o postare pe Facebook.

Înainte de interviu, solicitanții trebuie să verifice dacă au completat și trimis formularul DS-160 online și să se asigure că numărul codului de bare de pe pagina de confirmare DS-160 corespunde cu cel utilizat pentru programarea întâlnirii.

În cazul în care numerele nu corespund, solicitanților care și-au programat întâlnirea folosind un formular incomplet sau incorect nu li se va permite să susțină un interviu și li se va solicita să își reprogrameze întâlnirea prin intermediul USTravelDocs.com, folosind numărul de cod de bare DS-160 corespunzător.

Ambasada transmite că secția consulară nu poate modifica sau actualiza numerele codului de bare DS-160 în numele solicitanților.

O nouă regulă pentru obținerea vizelor SUA: Formularul DS- 160

Publicitate

Formularul DS-160 („Online Nonimmigrant Visa Application”) este o cerere online utilizată pentru a solicita toate vizele de neimigrant în SUA, inclusiv vizele de vizitator B-1/B-2, vizele K (logodnic), vizele de student F-1 și vizele de muncă, precum H-1B, O-1 și altele.

În esență, pentru orice tip de viză temporară necesară pentru a intra în Statele Unite, va trebui completat și trimis online formularul DS-160.

Citeste mai mult

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (339)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

 

DIN CAIETUL MEU DE ÎNSEMNĂRI

 

Daniel Sur, în „Apostrof” nr. 5 din 2019, reluând o idee a lui Yuval Noah Harari despre viitorul omului: „…crede că principala boală de care va suferi omul într-un viitor imediat este irelevanţa. Că omul va deveni inutil…”;

 

Publicitate

Constantin Cubleşan definind poezia: „O emoţie care se materializează în cântec”;

 

Vă rog să vă opriţi asupra unui poem scris de Alexandru Florin Rădulea şi care  se intitulează „a cumpăra un zbor”:

„a venit îngerul şi mi-a spus:

– nu vrei să-ţi dai bocancii jos şi să zbori?

eu nu am fost în stare să-i răspund;

cuvintele pe care le-aş fi putut răspunde

se ridicau spre văzduh, precum sufletul unui muribund.

 

a venit îngerul şi mi-a spus:

– nu vrei să te descalţi şi să zbori cât mai sus?

– cum să zbor? am întrebat ulterior

– să zbori, aşa, în mintea ta de vinecior

că, oricum, ai acolo spaţiu din belşug;

îmi spuse îngerul cu un oarecare prieteşug.

 

iar eu, naiv şi curios din fire, am întrebat

– şi unde să zbor, mă rog?

– spre binele tău

mi-a răspuns îngerul, înălţându-se uşor.

(vezi „Apostrof” nr. 5 din 2019)

 

Scriitorul, jurnalistul şi scenaristul Didier Decoin, secretarul general al Academiei Goncourt,  acordă un interviu Despinei Jderu (vezi „Observator cultural nr. 975 din 2019). La un moment dat, Didier Decoin ne recomandă doi scriitori francezi clasici: „Cei doi scriitori clasici la care mă întorc mereu sunt Proust şi Malraux. Revin la observaţiile lui Proust şi la umorul lui, la reuniunile organizate la Madame Verdurin, care mă amuză cumplit. Fraza lui Proust nu mi se pare dificilă. Trebuie să te arunci în ea şi apoi să înoţi. Un alt scriitor pe care îl recitesc este Alexandre Dumas. Este formidabil. Singurul care a reuşit tot ceea ce a făcut. I-am cerut lui Jacques Chirac să-l primească în Pantheon. Preşedintele m-a chemat la Elysee şi m-a întrebat: „Chiar credeţi că este un scriitor enorm şi merită să fie în Pantheon?” „Domnule preşedinte, chiar cred”, i-am răspuns. Pe lângă tot ceea ce a scris, a fost un om desăvârşit. A luptat împotriva pedepsei cu moartea, a rasismului, a misoginismului, toate sunt problemele societăţii de astăzi. Dacă cineva merită să intre în Pantheon nu doar ca scriitor, ci şi ca om, este Dumas. Cortegiul funerar a fost urmat de o femeie de culoare, într-o ceremonie extraordinară dedicată primirii lui Alexandre Dumas la Pantheon.”;

 

Ion Simuţ, în „Familia” nr. 5 din 2019, publică eseul (mai mult un articol de opinie) intitulat „Elegie pentru revistele literare”. Articolul este dur şi merită citit pentru obiectivitatea opiniilor. Menţionăm că a fost reluat şi în„Observator cultural nr. 975 din 2019. Reţinem concluzia mare: „…avem o presă literară inflaţionistă, şablonardă, uniformizată, rubricardă, îmbătrînită, inerţială, nejurnalistică, indiferentă la public, nevandabilă, sectară, provincială. Soluţii sau remedii există pentru fiecare dintre aceste defecte, dar mai întâi ele trebuie asumate. Un pacient care nu-şi recunoaşte boala şi simptomele ei nu are cum să fie tratat eficient”;

Ion Simuţ, în “Observator cultural”  nr. 975 din 2019, despre revistele literare de azi:

  1. a) “Revistele de cultură, (cu cele trei excepţii: “România literară”, “Dilema veche” şi “Observator cultural”) nu au difuzare, nu au vizibilitate pe piaţă, nu au public, din nefericire, şi nu fac nimic pentru a-l identifica şi a-l câştiga; aproape tot tirajul se dă colaboratorilor, celorlalte reviste şi prietenilor;
  2. b)Revistele de cultură nu au orizont şi spirit jurnalistic: adună literatură şi recenzii uşurele, complezente, pe care le împachetează neatractiv şi neproblematic; revistele noastre nu au întrebări, nu au nelinişti, nu fac investigaţii, nu ridică problem în domeniul culturii”;
  3. c) “Revistele de cultură sunt făcute predominant de poeţi, rămăşiţe de mentalitate ale vechii epoci, dar poeţi buni, care burduşesc sumarul cu poezie şi îşi închipuie că au dat lovitura; poezia a căzut din rangul comunist în această epocă de piaţă, dar nimeni nu vrea să vadă, se iluzionează că tot genul liric se poartă; din păcate, nu se mai poartă, iar la recitalurile USR elevii aduşi cu forţa râd pe înfundate şi se distrează”;

 

Deschid „România literară” nr. 27 – 28 din 2019. La „poemul săptămânii” e prezent Gellu Dorian cu „Literatura”.  Reţin câteva versuri: „întâi de toate priveşti prin gaura cheii din pagină / şi deodată sânge, şi deodată iubire, şi deodată ură / şi deodată totul, / apoi închizi uşa, între coperte e linişte ca în rai, / în afara lor e ca în iad, dar fără iad nu poţi alege raiul, / fiecare pagină e o ţară în care emigrezi…”;

 

Preşedintele ARACIP, Şerban Iosifescu, în „Ziarul Lumina” din 8 iunie 2019, declară: „Sistemul de învăţământ nu este nici echitabil şi nici just, nu este just inclusiv în repartiţia resurselor, pentru că, pe de o parte, cei care au – au şi mai mult, iar cei care nu au – au mai puţin şi se produce chiar un transfer invers de resurse de la cei care nu au la cei care au”;

 

La editura „Baroque Books & Artsdin Bucureşti a apărut volumul „Citeşte! Te rog, citeşte!”  semnat de Felicitas von Lovenberg. Simona Preda, în „România literară” nr. 27 – 28 din 2019, publică o cronică în care include şi „cele zece drepturi inviolabile ale cititorului” în propunerea scriitorului francez Daniel Pennac:

  1. a) „dreptul de a nu citi”;
  2. b) „dreptul de a sări pagini”;
  3. c) „dreptul de a nu citi o carte până la capăt”;
  4. d) „dreptul de a reciti”;
  5. e) „dreptul de a citi orice”;
  6. f) „dreptul la bovarism (adică dreptul de a interpreta romanul ca pe o realitate);
  7. g) „dreptul de a citi oriunde”;
  8. h) „dreptul de a răsfoi”;
  9. i) „dreptul de a citi cu voce tare”;
  10. j) „dreptul de a tăcea”;

 

 

 

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending