Sfântul Atanasie Todoran este prăznuit de Biserica Ortodoxă pe 12 noiembrie. Menționăm că în perioada 22-24 octombrie 2007, s-a hotărât canonizarea Sfinților Martiri și Mărturisitori: Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Mocod, Grigore din Zagra și Vasile din Telciu. Proclamarea oficială a canonizării lor a avut loc pe 11 mai 2008, la Mănăstirea Salva. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a hotărât trecerea lor în rândul sfinților, cu ziua de pomenire, 12 noiembrie.
Sfântul Atanasie Todoran s-a născut în Bichigiu, sat de pe Valea Salautei, într-o familie de țărani liberi, înrudit cu strămoșii poetului George Coșbuc.
Se pare că încă din tinerețe a făcut parte dintr-un regiment care era așezat undeva lângă Viena și, tot amânându-i-se eliberarea, a dezertat și s-a întors acasă. Urmărit de oamenii împărăției, s-a refugiat în Munțîi Tiblesului, în Maramureș și în Țară Chioarului.
Pentru vechea dezertare, a fost închis câțiva ani în Turnul Dogarilor din cetatea Bistriței. După ce a fost eliberat, s-a întors la Bichigiu. Neexistând preot ortodox în sat, s-a opus cu îndârjire împărtășirii fiului sau cu azimă, precum și spovedirii lui de către un preot unit. Menționăm că și-a îngropat băiatul în ritul credinței strămoșești.
În anii 1761-1762 a tratat cu guvernul din Viena, alături de alți fruntași, militarizarea a 21 de comune de pe Valea Bichigiului, Salautei și Someșului Mare. El a cerut că prin înființarea regimentului de granița, românii să nu fie siliți să-și lepede credință, căci de decenii ortodocșii transilvăneni se confruntau cu impunerea, aproape pe orice cale, a credinței unite.
Atanasie și-a dat seama că nu s-a ținut seama de dorința românilor și a început să se opună pe față procesului de militarizare. Năsăudenii vedeau limpede că sistemul grăniceresc urmarea să-i convertească la catolicism.
La 10 mai 1763, la Salva, pe platoul numit “La mocirla”, era organizată sfințirea drapelelor de lupta și depunerea jurământului de către nouă companii ale Regimentului de granița nou înființat. Generalul Bukow, trimis de Curtea din Viena să urmărească și să impulsioneze în Ardeal trecerea la catolicism, a venit să primească jurământul grănicerilor năsăudeni și să le sfințească steagul.
Când militarii erau pregătiți pentru depunerea jurământului, în față a ieșit, călare, “moș Tănase Todoran”, în vârstă de 104 ani, și le-a rostit grănicerilor o cuvântare. Printre altele le spunea: “De doi ani noi suntem grăniceri și carte n-am primit de la înalta împărăteasa că suntem oameni liberi!… și apoi așa nu vom purta armele, că sfânta credință să ne-o batjocorească! Jos armele!”.
Soldații care urmau să depună jurământ de credință față de Viena au trecut de partea lui Atanasie aruncând armele jos, în semn de protest și nesupunere.
La scurt timp după aceea, s-au făcut cercetări pentru că vinovații să fie pedepsiți.
La 12 noiembrie 1763, pe același platou din Salva a avut loc execuția celor găsiți vinovați de revoltă din luna mai. Atanasie Todoran a fost frânt cu roată de sus în jos, iar capul i-a fost legat de o roată, “pentru că i-a reținut pe oameni de la unire și de la înrolarea în statutul militar grăniceresc…” – după cum se arată în sentința de condamnare.
Împreună cu Atanasie au fost martirizați prin spânzurare, “pentru aceeași vină”, Vasile Dumitru din Mocod, Grigore Manu din Zagra și Vasile Oichi din Telciu, alte nouăsprezece persoane fiind supuse bătăilor cu vergi; mulți dintre cei bătuți au murit sub lovituri.
Tot astăzi facem pomenirea Sfântului Ioan cel Milostiv
Sfântul Ioan cel Milostiv a trăit în timpul împăratului bizantin Heraclie (610-641). S-a călugărit după moartea copiilor și a soției. Datorită virtuților sale, a fost ales patriarh al Alexandriei.
Sfântul Ioan era cunoscut pentru ajutorul dat săracilor, de unde și numele de Eleemon, “Milostivul”. Se spune că o dată, primind în dar o pătură cu cusături scumpe, n-a putut adormi până nu a vândut-o, iar suma primită a dat-o săracilor. Se află neîncetat la dispoziția oricărei persoane care avea o rugăminte, o plângere sau o cerere. Nu s-a îngrijit doar de turmă să din Alexandria, ci și-a extins ajutorul și către poporul din Palestina, când acesta suferea din cauza invaziei perșilor și a jefuirii Ierusalimului.
Potrivit tradiției, mergând Sfântul să cerceteze pe bolnavi, l-a întâmpinat un străin și i-a cerut milostenie. El a poruncit slugii sale să-i dea șase arginți. Străinul și-a schimbat hainele și l-a întâmpinat din nou pe Sfântul Ioan zicând: “Miluiește-mă, stăpâne, că sunt robit”. El a poruncit din nou slugii sale să-i dea șase arginți. Deși slugă i-a atras atenția că săracul s-a deghizat că să mai ceară, patriarhul nu a spus nimic. S-a comportat că și când nu a auzit cele spuse de slugă să. Străinul după ce a luat a două oară milostenie, s-a deghizat și l-a întâmpinat din nou pe patriarh cerând ajutorul. Din nou sluga îi atrage atenția că este aceeași persoană, însă, patriarhul a răspuns: “Da-i lui doi arginți, că nu cumva să fie Hristosul meu, Care mă ispitește pe mine!”
Sfântul Ioan cel Milostiv s-a împotrivit împăratului Heraclie, atunci când acesta a încercat să impună erezia monoenergismului (conform căreia în Hristos s-ar fi găsit două naturi, divină și umană, dar o singură “energie”).
Tot astăzi, Biserica face pomenirea:
– Sfântului Cuvios Nil Pustnicul;
– Sfântului Cuvios Martin de Tours, făcătorul de minuni, episcopul Franței;
– Sfântului Prooroc Ahia;
– Sfântului Cuvios Martin, episcopul Tarachinului;
– Sfinților Mucenici Antonie și cei împreună cu dansul Zevina, Ghermanos, Nichifor și Marato, fecioara; a Sfântului Mucenic Arsachie;
– Sfântului Leon, patriarhul Constantinopolului;
– Sfântului Mucenic Sava Nigdeli;
– Sfântului Mucenic Nicolae Constantinopolitul.
