Connect with us

Actualitate

CALENDAR ORTODOX 2022: Sfântul Mucenic Ioan Valahul

Publicat

Publicitate

Acest Sfânt Mucenic s-a născut în Ţara Românească, din părinţi de bun neam şi binecredincioşi, pe la anul 1644, adică în vremea stăpânirii binecredinciosului domn Matei Basarab (1632-1654).

La câţiva ani după ce acesta s-a mutat la Domnul, a venit la domnie Mihnea al III-lea (1658-1659), care, nemaiputând face faţă haraciului şi birurilor grele cerute de stăpânitorii turci, s-a răzvrătit împotriva acestora, plănuind a se uni cu voievozii ţărilor creştine din jur ca să scape ţara sa de sub robia turcească.

Sultanul Mahomed al IV-lea (1648-1687) a trimis atunci împotriva lui oaste mare de turci şi de tătari, care au biruit pe Mihnea şi au făcut, ca şi alte dăţi, prăpăd şi pustiire mare în biata ţară, arzând, prădând şi omorând, iar la ieşirea din ţară au luat cu ei şi o mare mulţime de robi dintre români, trecându-i peste Dunăre. Acestea se petreceau în toamna anului 1659. Între cei robiţi atunci s-a aflat şi un tânăr, cu numele de Ioan, care nu avea decât 15 ani.

Părinţii lui, cărora nu li se ştie nici numele şi nici locul unde au trăit, îl crescuseră cu grijă, în frica lui Dumnezeu, şi în iubirea de ţară şi de credinţa strămoşească. Ioan era voinic şi chipeş. Frumuseţea lui atrăgea privirile tuturor, încât, pe drumul către Istanbul, un oştean turc mai bogat l-a cumpărat cu gând spurcat, vrând să-l silească spre păcate. Dar tânărul s-a împotrivit cu scârbire şi, împingându-l, agareanul a căzut şi a murit.

Fiind prins, Ioan a fost legat din nou şi dus la Istanbul, unde l-au predat femeii turcului ucis. Aceasta l-a dus în faţa vizirului, ca să-l judece, şi acolo tânărul a mărturisit cu îndrăzneală adevărul. Vizirul l-a predat atunci femeii văduve, pentru ca ea să facă ce va voi. Stăpâna nu i-a luat tânărului capul, ci, văzându-l voinic şi bun de muncă, l-a pus la început printre slugile sale. Apoi, văzându-l preafrumos la înfăţişare, s-a aprins de spurcată poftă pentru el, ca oarecând femeia lui Putifar din Egipt pentru Iosif cel preafrumos şi înţelept.

Dorindu-l cu patimă, ea a încercat la început să-l ademenească prin tot felul de făgăduinţe, spunându-i că îl va lua de soţ dacă el s-ar lepăda de credinţa creştină şi s-ar face mahomedan. Dar Ioan s-a împotrivit cu tărie uneltirilor acestei noi Dalile şi a rămas nestrămutat în credinţa părinţilor lui şi în curăţia trupească. Văzând că nimic nu izbuteşte, s-a mâniat şi l-a dat mai-marelui cetăţii, ca să-l pedepsească pentru uciderea soţului ei. Acesta l-a aruncat în temniţă, supunându-l la multe chinuri; femeia venea zilnic la temniţă, încercând necurmat să-l înduplece pe Ioan să-i facă voia, nădăjduind că ceea ce nu izbutiseră făgăduinţele ei, vor face ameninţările şi chinurile.

Publicitate

Viteazul tânăr nu s-a lăsat biruit nici de durerea chinurilor, pe care le-a îndurat cu bărbăţie şi cu ajutor de la Dumnezeu, rămânând până la sfârşit ca un diamant tare, neclintit în credinţa creştină. Văzând, aşadar, femeia şi prigonitorii că în zadar se ostenesc, au cerut vizirului să-l dea pe tânăr la moarte. Şi, scoţându-l din temniţă, călăii l-au dus spre o margine a Istanbulului, la locul numit pe atunci Parmak-Kapî (adică Poarta Stâlpului), lângă piaţa marelui bazar al neguţătorilor. Aici i-au pus gâtul în ştreang şi l-au înălţat în spânzurătoare, omorându-l, în ziua de 12 mai, într-o vineri, înainte de Înălţarea Domnului, din anul mântuirii 1662. Aşa a trecut către veşnicele locaşuri tânărul mucenic român Ioan, în primăvara vieţii sale, când avea numai 18 ani.

Trupul său va fi fost aruncat în apele Bosforului sau poate a fost îngropat de creştini cucernici în vreun loc din jurul Istanbulului, unde numai Dumnezeu şi Sfântul însuşi ştiu. Istoria scurtei, dar pilduitoarei sale vieţi a aşternut-o în scris marele învăţat grec Ioan Cariofil, din Istanbul, care a trăit pe vremea Sfântului, fiind martor al pătimirilor lui. Pentru rugăciunile noului Mucenic Ioan Valahul, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

 Urmăriți știrile Botosani24.ro și pe Google News

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

Zi agitată în zona seismică Vrancea: În mai puțin de 12 ore au avut loc două cutremure de peste 3 grade

Publicat

Publicitate

Nu mai puțin de două cutremure de peste 3 grade au avut loc astăzi în mai puțin de 12 ore în zona seismică Vrancea.

Cel mai recet cutremur, cu magnitudinea 3 pe scara Richter, s-a produs duminică, la ora 14:39, în zona seismică Vrancea, județul Buzău, potrivit datelor publicate de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului (INCDFP). Seismul a avut loc la o adâncime de 149,8 kilometri și a fost localizat în apropierea următoarelor orașe: 57 km nord-vest de Buzău, 59 km sud-est de Sfântu-Gheorghe, 59 km vest de Focșani, 65 km est de Brașov și 77 km nord-est de Ploiești.

Acesta este al doilea cutremur consemnat astăzi în aceeași zonă. Primul, cu magnitudinea 3,3, s-a produs în cursul nopții, la ora 02:22, tot în județul Buzău, la o adâncime de 141,3 kilometri. Epicentrul a fost localizat la 55 km est de Brașov, 57 km sud-est de Sfântu-Gheorghe, 57 km nord-vest de Buzău, 63 km nord de Ploiești, 74 km vest de Focșani și 89 km nord-est de Târgoviște.

Cele mai puternice cutremure din acest an au avut magnitudinea 4,4 și au fost înregistrate pe 13 februarie, în județul Buzău, respectiv pe 11 mai, în județul Vrancea. În 2024, cel mai semnificativ seism a avut loc pe 16 septembrie, în județul Buzău, cu magnitudinea 5,4.

Citeste mai mult

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (386)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

BOTOȘĂNENI ÎN „ROMÂNIA LITERARĂ” NR.  38 din 2025

Gabriel Chifu în „Misterul creativității” amintește, în treacăt, și de Eminescu: Mie acest mod de a fi al autorului magnificei PIETA îmi amintește de un alt creator exceptional, de data aceasta din domeniul literaturii și roman, Eminescu. Să fie vocația suferinței, a neadaptării o poartă spre genialitate? Nu e cazul să ne hazardăm cu un răspuns”;

Paul Cernat, în articolul său dei storie literară, „Dintr-un șantier eminescian”, aduce în discuție ultima narațiune a marelui poet, „Moartea lui Ioan Vestimie”.  Paul Cernat dorește prin eseul său să ne lămurească de faptul că interesul științific al lui Eminescu poentru „sterile modificate ale conștiinței” nu e de subestimat. Sistematizăm: 1) „reprezintă singura descriere medical/clinică a simtomatologiei unui personaj din proza eminesciană”; 2) „un funcționar banal moare ca urmare a unui accident vascular cerebral și se trezește la o viață postumă din care își contemplă cadavrul, urmărind apoi, dintr-o „irealitate imediată” mersul vieții celorlalți”; 3) „e de remarcat identitatea de funcționar a personajului (prezentă și la „sărmanul” Dionis), care-l plasează pe Eminescu în prozimitatea tipologică a „literaturii de funcționari” mic-burghezi în criză a Europei momentului (prezenți inclusiv la amicul Caragiale, în „Două loturi” sau „Inspecțiune”); 4) „idea central a acestei proze apropiate de formula lui Edgar Allan Poe e data de supraviețuirea și migrația conștiinței spre alte corpuri în condițiile în care „viața de apoi” rămâne tot „viața de aici”; 5) „ne aflăm într-un caz de conștiință dedublată a personalității, la fel ca în trecerea de la  Dionis la Dan și viceversa – ori ca în cazul tranziției spre noua identitate postumă a „avatarilor faraonului Tla”, cu diferența că la Vestimie nu mai avem de-a face cu o explicație magico-spirituală, ci cu una fiziologică”.

Articolul lui Paul Cernat este  susținut de  puncte de vedere ce aparțin  Ilinei Gregori și lui George Călinescu. Precizează autorul: 1) „Cercetătoarea Ilina Gregori a atras atenția asupra frecventării de către Eminescu a „filosofiei inconștientului”, prin lucrările lui Rudolf Haym, trecute prin concepția schopenhaueriană a visului ca nucleu misterios și subversive, dar sustra numai partial explicațiilor „positive”. Iar preocupările eminesciene pentru „sterile modificate de conștiință” pot fi urmărite inclusive pe calea experiențelor medicale”; 2) „George Călinescu face în acest sens, o distincție importantă:  „Oniric… visul a început prin falsa impresiune de a fi treaz. Eroul se simte înstrăinat de eul fiziologic…” 

Ioana Tătărușanu, în „Politica derizoriului”, comentează volumul „Dulce și ieftin” (Polirom, 2025) al botoșăneanului Dan Sociu.  Reținem: 1) „Prima parte a volumului  alătură într-o schema improbabilă personaje din folclorul pop al anilor 80-90, precum Sandra, de protagoniștii școlii romantice de la Jena. Împreună cu naivitățile programatice, virajele stilistice bruște, posturile ironice cu despletiri neașteptate, fac parte din harnașamentul postironiei  antrenate de Sociu”; 2. „…partea a doua a cărții începe astfel: „În realul arbitrar/ zarul nu rămâne zar/ zero e orez invers/ numărul cel mai pervers”.  Interesante sunt de urmărit, aici, și spațiile alese de Sociu pentru a puncta exasperarea omului de rând…”; 3) „A treia parte a cărții începe în tonul unui umor negru intensificându-și efectul prin redarea agale a întâmplării cotidiene, precum mersul la bibliotecă, și sfârșește în dialoguri absurd purtate cu naturalețe și degajare”.

Publicitate

Redăm concluzia Ioanei Tătărușanu care, paradoxal, nu e la sfârșitul articolului, ci chiar la început: „Mai pronunțat bășcălios decât în „Cum reușești, viața mea” (Polirom, 2024), tonul din „Dulce și ieftin”(Polirom, 2025) a lui Dan Sociu continua jocul degajat cu distincția amicului său Schiller, între poezia naivă și cea sentimentală”; 

Dumitru Avakian scrie despre festivalul „George Enescu”, amintindu-ne că se împlinesc 70 de ani de la plecarea maestrului în eternitate: „Nu poți să nu realizezi, astăzi, la mai bine de o jumătate de secol ce a trecut de la plecarea dintre noi a maestrului, identitatea sa rămâne emblematică.  Sunt aspecte cunoscute. Iar distanțarea în epocă clarifică și adâncește anume aspecte privind artistul, privind omul George Enescu. Am în vedere laturi esențiale, general apreciate, privind personalitatea maestrului drept artist al patrimoniului spiritual national, drept creator de aleasă semnificație al culturii europene din prima jumătate al secolului XX. Nu poți să nu observi, sunt aspect definitorii ale personalității maestrului, aspect care găsesc, la noi, în continuare, ecouri generoase în climatul artistic, muzical, actual”;

Citeste mai mult

Eveniment

România, fără radare fixe pe autostrăzi și drumuri naționale. Cauza: Lipsa fondurilor alocate de Guvern

Publicat

Publicitate

România, statul european cu cel mai mare număr de victime în accidente rutiere cauzate de viteză excesivă, va rămâne fără radare fixe cel puțin încă doi ani. Proiectul Companiei Naționale de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR), care prevedea instalarea a 400 de radare pe autostrăzi și drumuri naționale, a fost suspendat pe termen nedeterminat, relatează alba24.ro. Cauza: lipsa fondurilor alocate de Guvern.

Ce prevedea proiectul radarelor fixe

Planul CNAIR avea ca obiectiv creșterea siguranței rutiere prin instalarea unui sistem de radare fixe conectate la platforma e-SIGUR. Aceste camere urmau să:

  • monitorizeze viteza instantanee și viteza medie între două puncte,
  • trimită automat amenda la domiciliul șoferului surprins că depășește limita legală,
  • funcționeze permanent, pe sectoarele cu risc ridicat de accidente.

Tronsoanele vizate erau printre cele mai periculoase șosele din România:

  • DN1 București – Oradea,
  • DN2 București – Siret,
  • DN6 București – Timișoara,
  • DN7 București – Nădlac,
  • segmente de autostrăzi și drumuri expres.

Bugetul estimat era de aproximativ 79 de milioane de lei fără TVA (circa 100 milioane lei cu TVA și cheltuieli conexe).

De ce a fost amânat proiectul

Potrivit Mediafax purtătorul de cuvânt al CNAIR, Alin Șerbănescu a declarat că procedura de licitație nu a fost lansată deoarece nu există o sursă concretă de finanțare. Fără bani alocați în buget, proiectul nu poate fi demarat.

Inițial, autoritățile anunțau că radarele ar fi trebuit să fie funcționale încă din 2025. Acum, termenul realist pentru implementare este 2027, dacă finanțarea va fi aprobată și licitația va fi lansată cât mai curând. CNAIR estimează că doar procedura de achiziție și montajul ar dura cel puțin 18 luni.

Publicitate

Finanțarea, principala piedică

Compania de Drumuri nu poate lansa procedura de achiziție a camerelor de supraveghere din cauza lipsei banilor. Bugetul estimat pentru proiect este de 79 de milioane de lei fără TVA, iar sursele de finanțare vizate erau atât PNRR, cât și fondurile de la bugetul de stat. Până când acestea nu vor fi clar stabilite, licitația nu poate fi pornită.

România rămâne doar cu radarele mobile

În prezent, România nu are niciun radar fix funcțional. Poliția Rutieră folosește 1.186 de aparate mobile, cu ajutorul cărora a aplicat peste 350.000 de sancțiuni pentru viteză doar în primele șase luni din 2025. Tot în aceeași perioadă, au fost suspendate circa 33.000 de permise de conducere.

Specialiștii atrag atenția că viteza excesivă rămâne principala cauză a accidentelor grave. Iar câștigul real pentru șoferii grăbiți este nesemnificativ: la o depășire cu 20 km/h a vitezei legale, un drum de 100 km se parcurge doar cu 8 minute mai repede.

Consecințele amânării instalării radarelor fixe

  • România rămâne singurul stat din UE fără un sistem național de radare fixe,
  • Crește riscul ca șoferii să ignore regulile, știind că doar radarele mobile pot fi întâlnite pe traseu,
  • Proiectul de aproape 100 de milioane de lei riscă să fie blocat ani la rând, în lipsa finanțării clare,
  • Experții în siguranță rutieră avertizează că întârzierea va menține România pe primele locuri în topul țărilor cu cele mai multe accidente rutiere mortale.

Citeste mai mult

Administratie

Monumentul Crucii ridicat pe Dealul Măgura din Ibănești, sfințit astăzi de Înaltpreasfințitul Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei

Publicat

Publicitate

De sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, comunitatea din Ibănești a trăit astăzi un moment cu totul special: sfințirea Monumentului Crucii ridicat pe Dealul Măgura.

Evenimentul, încărcat de emoție și simbolism, a adunat numeroși credincioși, localnici și invitați, care au participat la slujba oficiată de Înaltpreasfințitul Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei.

Noua Cruce, vizibilă de la mare distanță, a fost ridicată ca semn al credinței, dar și ca omagiu adus eroilor neamului. Monumentul devine astfel nu doar un reper vizual, ci și unul spiritual, menit să aducă împreună generațiile de ieri și de azi în jurul valorilor creștine și tradițiilor strămoșești.

Primarul comunei Ibănești, Romică Magopeț, este cel care a coordonat acest proiect de suflet pentru comunitate. Realizarea Crucii de pe Dealul Măgura este văzută ca o expresie a dorinței de a păstra vii valorile naționale și creștine și de a oferi locuitorilor un spațiu de reculegere și rugăciune.

Prefectul județului, Dan Nechifor, prezent la eveniment, a apreciat inițiativa și a subliniat că „realizarea unor astfel de lucrări arată dorința de a menține vii valorile noastre creștine și naționale, oferind comunității un reper spiritual și un loc de reculegere pentru generațiile de azi și cele viitoare.”

Publicitate

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending