Connect with us

Actualitate

CALENDAR ORTODOX 2022: Sfântul Cuvios Simeon Stâlpnicul

Publicat

Publicitate

Cuviosul Simeon s-a născut, spre sfârşitul veacului al IV-lea, într-un sat ce se numea Sisan, la hotarul dintre Siria şi Cilicia, ca fiu al unor părinţi creştini, Susotion şi Marta, şi de mic copil păştea oile tatălui său.

Pe când avea 13 ani, într-o vreme de iarnă, când oile, din pricina zăpezilor mari, n-au fost scoase la păşune, fericitul copil a intrat în biserică, împreună cu părinţii săi, fiind Duminică, şi a auzit din Sfânta Evanghelie cuvintele Domnului prin care fericeşte pe cei săraci, pe cei blânzi, pe cei curaţi cu inima şi a întrebat pe un cinstit bătrân: „Ce sunt cuvintele acestea?”. Iar bătrânul, fiind călăuzit de Duhul Sfânt, i-a descoperit calea cea duhovnicească a vieţii, adică urmarea lui Hristos în curăţie şi înfrânare, în lepădarea de lume şi în slujba rugăciunii şi a dragostei de Dumnezeu şi de semeni, calea cea strâmtă a împăcării, care duce la fericita împlinire a vieţii de aici şi de dincolo de moarte.

Deci, sămânţa cuvântului căzând în pământ bun, a înflorit îndată în el dorinţa de a trăi după cuvântul Evangheliei şi, fără să se mai întoarcă acasă, a intrat într-o mănăstire, la loc singuratic, numită ,,Mandra”, adică ,,Ograda”, fiind primit de stareţul Timotei, după şapte zile de aşteptare la porţile mănăstirii. În scurtă vreme a învăţat pe de rost toată Psaltirea, cum se cerea celor ce voiau să fie călugări, şi a deprins uşor toată pravila mănăstirii, încât, după doi ani, Cuviosul Simeon, simţind nevoia unor osteneli călugăreşti mai grele, a primit sfatul stareţului său să meargă într-o mănăstire cu pravilă mai aspră, ca să nu descurajeze pe fraţii cei neputincioşi.

Şi aşa a intrat fericitul în mănăstirea cu viaţă mai aspră de la Teleda, în apropiere de Antiohia, sub povăţuirea marelui stareţ Eliodor. Dar şi aici, fericitul întrecea nevoinţele tuturor, încât a fost sfătuit să ducă o viaţă de pustnic. Drept aceea, slujitorul lui Dumnezeu s-a liniştit într-o pustie, la poalele muntelui Telanis, unde a aflat o chilie mică, şi s-a nevoit acolo timp de trei ani. Acolo s-a supus pe sine la încercare cu un post de 40 de zile, ca Moise şi ca Ilie şi ca Însuşi Domnul nostru. Şi-l ruga Cuviosul pe bătrânul Vlasos, îndrumătorul său duhovnicesc, să-i astupe uşa chiliei, ca să stea fără mâncare în vremea celor 40 de zile.

Dar acesta nu s-a învoit decât după ce i-a pus în chilie zece pâini şi un urcior cu apă, ca, de va avea nevoie, să guste şi să se întărească; şi aşa i-a astupat uşa. Şi trecând 40 de zile, s-a întors Vlasos şi, deschizând uşa, l-a aflat pe Simeon la pământ, zăcând ca un mort, iar pâinea şi apa neatinse. Şi, luând un burete, i-a spălat şi i-a răcorit gura lui, răsuflând puţin Cuviosul. Apoi l-a împărtăşit cu Sfintele Taine, după care, primind puţină hrană uşoară, s-a întărit. Şi acest dar de înfrânare îl spunea Vlasos multor fraţi, ca pe un lucru de folos.

Iar Cuviosul, de atunci, în toţi anii, în Postul cel mare, aşa postea, 20 de zile rugându-se neîncetat în picioare, iar 20 de zile şezând de osteneală. Şi, ducându-se vestea despre el, că primise darul tămăduirii bolilor, mulţime de oameni alerga la el, unii cu bolnavii lor, alţii de necazuri şi de ispite fiind cuprinşi, şi nimeni nu se întorcea nemiluit, ci primea, unul tămăduire, altul mângâiere, altul un ajutor de folos, şi cu bucurie se duceau la casele lor.

Publicitate

Şi puteai să vezi ca râurile de pretutindeni, adunându-se felurimi de popoare, de seminţii şi de limbi: ismaeliteni şi perşi, armeni şi ivireni, britani, gali şi italieni, creştini şi păgâni, luând binecuvântare de la el. Şi, tulburat fiind fericitul de o cinstire ca aceasta şi de neodihnă, a aflat un chip străin de a scăpa de împresurările omeneşti: s-a gândit să-şi zidească un stâlp. Deci, a zidit stâlpul şi pe el o chilioară strâmtă şi, acolo suindu-se, vieţuia în post şi rugăciune, devenind întâiul stâlpnic. Şi era acel stâlp înalt ca de trei metri şi jumătate, iar mai pe urmă şi-a zidit Sfântul alţi stâlpi şi mai înalţi, dintre care cel din urmă, pe care s-a nevoit în ultimii 30 de ani ai vieţii sale, avea înălţimea de 16 metri, ceea ce arăta vieţuirea lui, mai mult cerească decât pământească.

Şi aşa vieţuia, fiind udat de ploaie, ars de zăduf şi îngheţând de frig. Şi vorbea poporului de două ori pe zi; iar hrana lui era lintea muiată şi, ca băutură, apa.

Şi auzind părinţii din pustie, se minunau de neobişnuita lui vieţuire. Şi au trimis la el ca să vadă ce duh locuieşte în el, zicând: „Pentru ce nu mergi pe calea părinţilor, ci altă cale nouă ai aflat? Deci, pogoară-te de pe stâlp şi urmează vieţii pustnicilor”.

Şi părinţii pustnici i-au învăţat pe trimişi că, de se va arăta nesupus, cu sila să-l tragă jos de pe stâlp, iar de va asculta şi de va voi singur să se pogoare, să-l lase pe el şi să stea aşa cum a început, cunoscând că este de la Dumnezeu.

Deci, ajungând trimişii soborului sfinţilor pustnici şi spunându-i hotărârea lor, el îndată a păşit cu piciorul pe scară, vrând să coboare. Dar trimişii strigară: „Nu coborî, sfinte părinte, ci vieţuieşte precum ai început. Acum ştim că lucrul tău este de la Dumnezeu, care de folos să-ţi fie până la sfârşit”.

Puterea cuvintelor lui, asprimea vieţii lui şi strălucirea minunilor lui, marea lui iubire faţă de oamenii aflaţi în suferinţă şi înţelepciunea lui au întors la Dumnezeu un mare număr de necredincioşi. Împăraţii Teodosie cel Tânăr (408-450) şi Leon cel Mare (457-474) îi cereau sfatul şi rugăciunile, iar împăratul Marcian (450-457) a îmbrăcat haine de rând, ca să-l poată auzi mai bine.

Cu sfatul său, împărăteasa Eudoxia s-a lepădat de rătăcirea monofizită, iar Cuviosul foarte minunat a fost pentru toţi oamenii din vremea lui.

Şi aşa a trăit Sfântul Simeon până în anul 459, când Domnul l-a chemat la El. Sfântul său trup, înconjurat de mulţimi nenumărate de oameni, a fost dus în Antiohia, unde a săvârşit multe minuni, iar la anul 467, binecredinciosul împărat Leon cel Mare, la sfatul Cuviosului Daniil Stâlpnicul, i-a mutat moaştele la Constantinopol, unde a zidit în numele Sfântului Simeon o preafrumoasă biserică.

Astăzi, părţi din moaştele sale se găsesc astăzi la Mănăstirile Hilandar şi Sfântul Pantelimon, din Muntele Athos, iar în ţara noastră la Catedrala din Constanţa, la biserica Sfânta Vineri-Pajura din Bucureşti, şi în alte sfinte locaşuri.

Pentru rugăciunile Cuviosului Tău Simeon Stâlpnicul, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi. Amin.

 Urmăriți știrile Botosani24.ro și pe Google News

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Cultura

Membrii Cercului de lectură „Unde fugim de-acasă?” se vor întâlni, la Memorialul Ipotești, în Amfiteatrul „Laurențiu Ulici”, cu scriitoarea Moni Stănilă

Publicat

Publicitate

Joi, 19 februarie 2026, membrii Cercului de lectură Unde fugim de-acasă? se vor întâlni, la Memorialul Ipotești, în Amfiteatrul „Laurențiu Ulici”, cu scriitoarea Moni Stănilă, pentru a sta de vorbă despre etapele vieții și ale creației sculptorului Constantin Brâncuși, născut în urmă cu 150 de ani, în satul Hobița, personaj în biografia romanțată Brâncuși sau cum a învățat țestoasa să zboare, apărută la Editura Polirom, în anul 2019.

Participanții vor avea ocazia să-i adreseze întrebări scriitoarei (care își prezintă, la finalul cărții, sursele documentării), să exprime impresii de lectură și să formuleze opinii referitoare la asemănările și la deosebirile dintre ceea ce au citit și ceea ce știau sau au aflat, în urma unei documentări provocate de lectura acestei cărți, despre Constantin Brâncuși. Activitatea reprezintă o formă potrivită pentru un Cerc de lectură de a sărbători un reprezentant de seamă al artei și al culturii românești și universale.

Moni Stănilă s-a născut în Tomeşti, judeţul Timiş, 1978. A studiat teologie ortodoxă la Timişoara şi Sibiu. Din 2010 trăieşte la Chişinău şi conduce împreună cu Alexandru Vakulovski cenaclul literar „Republica” al Bibliotecii Municipale. A publicat jurnalul de convertire Iconostas (Graphe, 2007), volumele de poezie Postoi parovoz. Confesiunile dogmatistei (Ninpress-Charmides, 2009), Sagarmatha (Tracus Arte, 2012), Colonia fabricii (Cartea Românească, 2015), O lume din evantaie, pe care să nu o împarţi cu nimeni (Charmides, 2017) şi romanul Al 4-lea (Tracus Arte, 2013).

La Editura Polirom a mai publicat o carte pentru copii, Războiul solomonarilor (2018). O parte dintre poemele sale au fost traduse în germană, engleză, franceză, suedeză, rusă, azeră, catalană, turcă, maghiară ş.a.
Cercul de lectură Unde fugim de-acasă? (Școala Gimnazială Nr. 7 Botoșani) este coordonat de prof. Loredana

Citeste mai mult

Eveniment

Bărbat din Drăgușeni, dat dispărut. Autoritățile solicită sprijinul populației

Publicat

Publicitate

Un bărbat în vârstă de 38 de ani, din județul Botoșani, este căutat de autorități după ce a plecat de la domiciliu și nu s-a mai întors.

Este vorba despre Atimosoaie Daniel, născut la data de 27 octombrie 1988, în orașul Săveni, județul Botoșani, cetățean român, domiciliat în localitatea Sărata Drăgușeni, comuna Drăgușeni.

Potrivit informațiilor furnizate de Inspectoratul de Poliție, în data de 8 februarie 2026, lucrătorii din cadrul S.P.R. 9 Vlăsinești au fost sesizați cu privire la dispariția acestuia. Conform declarațiilor, bărbatul a plecat voluntar de la domiciliu, din localitatea Drăgușeni, județul Botoșani, fără a mai reveni până în prezent.

Semnalmente
Înălțime: aproximativ 1,70 m
Greutate: 90–95 kg
Constituție: corpolentă
Păr: negru, tuns scurt, cu început de calviție
Ochi: căprui
Față: ovală
Semn particular: cicatrice la nivelul abdomenului
Îmbrăcăminte la momentul dispariției
Geacă de culoare gri, cu fermoar
Hanorac de culoare verde
Blugi albastru-deschis
Adidași de culoare gri
Cazul este încadrat la categoria „persoană dispărută”, iar polițiștii desfășoară activități specifice pentru identificarea și depistarea lui Atimosoaie Daniel.

Persoanele care dețin informații ce pot ajuta la găsirea bărbatului sunt rugate să apeleze de urgență numărul 112 sau să se adreseze celei mai apropiate unități de poliție.

Publicitate
Citeste mai mult

Eveniment

CALENDAR ORTODOX 2026: Sfântul Mucenic Nichifor

Publicat

Publicitate

Sfântul Mucenic Nichifor – 9 februarie

 

Sfântul Mucenic Nichifor a trăit în cetatea Antiohia din Siria, în timpul împăraților Decius (250-253) și Valerian (253-260). Îl lega o strânsă prietenie de un preot creștin al acelei cetăți, pe nume Saprichie. Cei din jur îi considerau ca doi frați, însă, în ciuda prieteniei lor lungi și încercate de-a lungul timpului, necuratul a semănat ura între cei doi, până la punctul în care nu doreau să se mai întâlnească, invidia punând stăpânire pe sufletul lui Saprichie. După o perioadă destul de lungă în care nu și-au vorbit, Cuviosul Nichifor a încercat să se împace cu fostul său prieten, mânat de învățătura Domnului nostru Iisus Hristos, repetată de atâtea ori: „Iertați și veți fi iertați!” (Luca 6, 37). Și iarăși: „Dacă îți vei aduce darul tău la altar și acolo îți vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ți acolo darul tău, înaintea altarului și mergi întâi și împacă-te cu fratele tău!” (Matei 5,23-24). De asemenea: „De nu iertați voi, nici Tatăl vostru cel din ceruri nu va ierta vouă greșelile voastre.” (Marcu 11,26). După mai multe încercări eșuate, în care Sfântul Mucenic Nichifor îl roagă pe Saprichie să îl ierte, reușește să convingă câțiva mijlocitori să meargă în locul său, să îi prezinte din nou scuzele lui Saprichie. Acesta însă, cu ușa iertării zăvorâtă, refuză să îi primească, rămânând la fel de neînduplecat, neavând frică de Dumnezeu, al Cărui slujitor era. Într-o bună zi, Nichifor îi ieși în cale lui Saprichie și căzând în genunchi l-a implorat din nou, spunându-i: „Iartă-mă, părinte, pentru Domnul, iartă-mă!”. Însă Saprichie nu spunea nimic. Și a plecat Nichifor dezamăgit, deoarece nu a primit iertarea prietenului său nici de această dată. În acele vremuri, în Antiohia, în anul 257, s-au pus în aplicare unele decrete imperiale conform cărora creștinii erau forțați să se lepede de credința lor. Cei dintâi care au fost arestați au fost clericii. Unul dintre ei a fost Saprichie, care a fost prins și dus la judecată. Auzind despre capturarea prietenului său, Sfântul Nichifor a alergat în urma lui și văzându-și prietenul în lanțuri a căzut la picioarele sale, cerându-i din nou iertare și rugându-l: „Mucenice al lui Hristos, iartă-mă că ți-am greșit!” Saprichie însă l-a ignorat din nou. Până și prigonitorii erau uimiți de insistența Sfântului Nichifor: „Om nebun ca tine niciodată n-am văzut! Iată, acesta merge la moarte, iar tu cu tot dinadinsul ceri de la el iertare. Ce trebuință îți este să te împaci cu cel ce va muri de îndată?”. Deși inițial, Saprichie își mărturisise în fața judecătorilor credința în Hristos și refuzase să se închine idolilor, văzând Dumnezeu învârtoșarea inimii sale și lipsa oricărei urme de iubire față de aproape lui, i-a luat Harul Sfânt de la el. Din acea clipă, Saprichie nu a mai avut curaj să mărturisească până la capăt credința creștină. Astfel, în timpul torturilor, înțelegându-și iminența morții, a cedat, promițând că va aduce jertfe zeilor păgâni ca semn al lepădării sale, pentru a scăpa cu viață: „Să nu mă ucideți, voi face ce au poruncit împărații: mă voi închina zeilor și voi aduce jertfe.” În zadar s-a rugat blândul Nichifor de Saprichie să nu-și piardă viața veșnică și locul de sfințenie alături de Tatăl ceresc închinându-se zeilor. Uimit de cele întâmplate, văzând că și-a pierdut atât de ușor tăria și credința, Sfântul Mucenic Nichifor îi spunea înlăcrimat: „Să nu faci asta frate, să nu-ți pierzi cununa împletită cu atâtea chinuri. Iată, lângă ușă stă Stăpânul Hristos, nu pierde răsplata pentru care atât te-ai ostenit!”. Dar vorbele sale nu aveau nici un efect asupra lui Saprichie. Înțelegând că nu mai are cum să îl ajute, Sfântul Nichifor a început să strige către călăi: „Eu sunt creștin și cred în Domnul nostru Iisus Hristos, de Care Saprichie s-a lepădat! Deci, tăiați-mă pe mine în locul lui!” Călăii însă n-au îndrăznit să-l ucidă fără aprobarea ighemonului (conducătorul cetății) și toți se mirau că de bună voie se oferă morții, strigând: „Sunt creștin și zeilor voștri nu mă închin și nu voi jertfi!” Astfel, înștiințat de către unul dintre ucigași de cele întâmplate, conducătorul păgân, a poruncit ca Saprichie să fie eliberat, iar pe Nichifor să-l taie cu sabia. Așa a primit Sfântul Mucenic Nichifor cununa muceniciei, în ziua de 9 februarie a anului 260, primind de asemenea trei cununi de biruință: a dragostei, a smereniei și a credinței, dându-și sufletul în mâinile Domnului nostru Iisus Hristos.

Citeste mai mult

Eveniment

Rezultatele tragerilor la LOTO de duminică, 8 februarie 2026

Publicat

Publicitate

LOTERIA ROMÂNĂ a continuat, duminică, 8 februarie 2026, seria extragerilor Loto 6/49, Noroc, Joker, Noroc Plus, Loto 5/40 și Super Noroc.

Numerele extrase, 8 februarie 2026:

Loto 6/49: 22, 16, 11, 44, 28, 20

Loto 5/40: 32, 11, 20, 29, 22, 34

Joker: 1, 2, 36, 23, 31 + 6

Noroc: 2 7 3 3 8 9 6

Publicitate

Noroc Plus: 9 9 8 7 6 0

Super Noroc: 0 7 7 5 5 3

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending