Indiferent de anotimp, mulți proprietari ajung să achite chiar și 50 de lei în plus la întreținere, din cauza pierderilor de apă. Frustrați, aceștia solicită explicații președinților de asociație care gestionează cheltuielile.
Problema pierderilor de apă din blocuri a fost dintotdeauna un motiv de conflict între locatari și conducerile asociațiilor. Rețelele de canalizare învechite și lipsa investițiilor duc la scurgeri de sute de litri, costuri ce ajung, inevitabil, să fie suportate tot de proprietari, conform NewsWeek.

Lunar, pe lângă consumul individual raportat de fiecare apartament, pe listele de întreținere apar și cantitățile de apă pierdute. Valoarea acestor pierderi variază în funcție de oraș și de volumul de apă nejustificat consumat.

De ce sunt obligați proprietarii să plătească pierderile de apă?

Facturile emise de furnizor trebuie achitate integral, inclusiv diferențele dintre consumul înregistrat și cel declarat. Prin urmare, asociația de proprietari trebuie să stabilească o metodă corectă și legală de împărțire a acestor costuri.

Conform vechii legislații – Legea 230/2007 și Normele metodologice 1588/2007 – pierderile erau repartizate proporțional cu cota-parte indiviză aferentă fiecărui apartament

În prezent, Legea 196/2018, care reglementează funcționarea asociațiilor de proprietari, nu mai impune un sistem unic de recuperare a acestor costuri. Decizia aparține Adunării Generale a proprietarilor, organul suprem de conducere al asociației.

Astfel, comitetul executiv nu are autoritatea de a decide singur modul de calcul, iar menținerea unei practici vechi doar pe motiv că „așa s-a făcut înainte” nu este justificată legal.

Cum se calculează pierderile de apă?
Avocatul Gelu Pușcaș, specialist în litigii legate de asociațiile de proprietari, explică faptul că Legea 196/2018 lasă libertatea Adunării Generale să stabilească modul de repartizare a diferențelor. Fără o hotărâre oficială a acesteia, orice decizie a comitetului sau administratorului este lipsită de temei legal.

Legea permite mai multe metode de împărțire a costurilor:

-proporțional cu numărul de persoane din apartament;

-în funcție de consumul individual;

-egal pentru fiecare apartament;

-proporțional cu cota indiviză;

-prin ajustarea prețului pe metru cub.

Specialistul atrage atenția că invocarea precedentelor din trecut nu justifică o practică nealiniată la reglementările actuale.

De ce valorile diferă de la un oraș la altul?
Tarifele la apă în România variază în funcție de prețurile stabilite de operatorii locali. Calculul final include atât costul apei potabile, cât și taxa de canalizare.

De exemplu, în București, unul dintre orașele cu cele mai mici tarife, metrul cub de apă costă aproximativ 3,6 lei, la care se adaugă 2,07 lei pentru canalizare, totalul fiind de 5,68 lei. La polul opus, în Iași, prețul pentru apă este de 10,09 lei, iar taxa de canalizare poate ajunge la 9 lei, ceea ce duce costul final la aproape 19 lei/mc.

În alte orașe, valorile sunt intermediare: la Suceava, 14 lei/mc, în Cluj – 12 lei/mc, iar în Constanța și Brașov – aproximativ 15 lei/mc (în Brașov, exact 13,25 lei/mc).

Ce se întâmplă dacă nu plătești pierderile de apă?
Conform legii, asociațiile pot percepe penalități pentru orice sumă restantă afișată pe lista de plată. Penalitățile nu pot depăși 0,2% pe zi de întârziere, aplicate după 30 de zile de la termenul scadent, iar valoarea totală nu poate fi mai mare decât datoria inițială.

Proprietarii care consideră că au fost obligați pe nedrept să achite pierderile de apă pot contesta aceste sume în instanță.

Sursa: stiripesurse

Biserica Ţării Româneşti s-a învrednicit a fi cârmuită la începutul sec. al XVI-lea de unul din marii ierarhi ai Bisericii Ortodoxe, Sfântul Nifon, care în perioadele 1486-1488 şi 1496-1498 a fost patriarh al Constantinopolului. Sf. Ierarh Nifon a intrat din tinereţe în viaţa monahală. În anul 1453, Constantinopolul a fost cucerit de turci şi mulţi călugări s-au refugiat prin munţi, fugind din calea invadatorilor; tot aşa a procedat şi Nifon, care s-a refugiat într-o cetate numită Ahridon.

În urma trecerii la cele veşnice a episcopului acelei cetăţi, stareţul lui Nifon este ales episcop al acelei cetăţi. După un timp a plecat în Sfântul Munte. Aici s-a stabilit la mânăstirea Dionisiou, unde, după puţin timp, a fost hirotonit ierodiacon şi apoi ieromonah. Cuviosul Nifon era deopotrivă iscusit în cunoaşterea rânduielilor monahale, cât şi în înţelegerea Sfintelor scripturi, astfel că, nu după mult timp a devenit cunoscut printre locuitorii Athosului.

În anul 1498, a fost surghiunit la Adrianopol, unde l-a întâlnit pe voievodul muntean Radu cel Mare (1495-1508). Acesta, văzându-i aleasa vieţuire duhovnicească, l-a rugat să vină în Muntenia, pentru a pune în rânduială viaţa bisericească de aici. Ajungând în Muntenia şi văzând neorânduielile ce erau în Biserică, a convocat la Târgovişte un Sinod mitropolitan mixt, de clerici şi mireni, sinod în care s-a hotărât înfiinţarea a două noi episcopii, a Râmnicului şi a Buzăului.

Totodată, a hirotonit şi doi episcopi pentru aceste noi eparhii. În anul 1505 Sfântul Nifon a părăsit Ţara Românească, plecând la Sfântul Munte, mai întâi la mânăstirea Vatopedu, apoi la Dionisiou, unde s-a şi sfârşit din această viaţă, în ziua de 11 august 1508, la vârsta de 90 de ani.

Între anii 1515-1517, moaştele Sfântului Nifon au fost aduse în Ţara Românească şi au stat la Mănăstirea Dealu, iar la 16 august 1517 Sfântul Ierarh Nifon a fost canonizat la Mănăstirea Curtea de Argeş, de către Teolipt I, Patriarhul Constantinopolului, împreună cu Sinodul Ţării Româneşti şi cu toţi egumenii Muntelui Athos, care au luat parte la sfinţirea frumoasei mănăstiri de la Argeş. Începând din anul 1949, în catedrala Mitropoliei Craiovei, se află spre închinare, capul şi o mână din moaştele Sfântului Nifon.

Dascăl şi model de credinţă pentru voievozii pământeni

Se cunoaşte faptul că Sfântul Voievod Neagoe Basarab, fiul spiritual al Sfântului Ierarh Nifon, a primit o deosebită educaţie creştină, devenind un sprijinitor al Ortodoxiei şi fiind model pentru unii domnitori renumiţi de mai târziu precum: Matei Basarab, Vasile Lupu, Şerban Cantacuzino şi Constantin Brâncoveanu. De numele Sfântului Ierarh Nifon se leagă şi darul acestuia oferit spiritualităţii şi culturii noastre naţionale. Este vorba despre apariţia trilogiei macariene: „Liturghierul” (1508), „Octoihul” (1510) şi „Tetraevangheliarul” (1512), toate tipărite, la îndemnul repetat al Sfântului Ierarh Nifon, de către Radu cel Mare şi Sfântul Voievod Neagoe Basarab, la Târgovişte.

Trei zile de muzică, emoție și talent au transformat Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu” într-un loc de întâlnire al celor mai promițătoare voci din folk-ul românesc.

Ediția din acest an a Festivalului-concurs de muzică folk pentru copii și tineret „Seri eminesciene” (8-10 august 2025) s-a încheiat în aplauzele publicului și cu un palmares impresionant.

Marele Trofeu al festivalului a fost câștigat de Andrei Arad, în timp ce Premiul de popularitate a revenit Elizei Vamanu, artista preferată de public.

La secțiunea individual, categoria 7-14 ani, podiumul a fost ocupat de:

• Premiul I – Ștefania Bulache
• Premiul II – Paraschiv Crețu
• Premiul III – David Drăgan
• Mențiune – Anastasia Crețu

Pentru categoria 15-30 de ani, juriul a decis:

• Premiul I – Carina Borcea
• Premiul II – George Gabriel Motișan
• Mențiune – Bianca Dumitrescu

La secțiunea grupuri, categoria 7-14 ani, premiile au mers către:

• Premiul I – Duo Crețu
• Premiul II – Rubin
• Premiul III – Lupii
• Mențiune – Duo Dianas

La categoria 15-30 de ani, cei mai buni au fost:

• Premiul I – Mixed Feelings
• Premiul II – Dacii Liberi

Organizatorii au apreciat nivelul ridicat al concurenților, creativitatea interpretărilor și pasiunea pentru muzica folk, anunțând că ediția din 2026 va aduce noi provocări și surprize pentru participanți.