Connect with us
Publicitate

Actualitate

CALENDAR ORTODOX 2022: Aducerea Moaștelor Sfântului Ioan Gură de Aur la Constantinopol

Publicat

În sâmbăta Sfintelor Paşti (16 aprilie 404), Sfântul Ioan Gură de Aur, Patriarhul Constantinopolului, a fost scos cu forţa din biserică de ostaşii împărătesei Eudoxia (soţia lui Arcadiu) şi închis în reşedinţa Arhiepiscopiei până după sărbătoarea Cincizecimii, când a fost adus în exil într-o localitate din Asia Mică (Turcia de astăzi), anume Cucuz.

De aici a continuat legăturile sale cu prietenii din Constantinopol şi Antiohia. Acolo a stat sub paza legionarilor armatei imperiale bizantine timp de trei ani, până în anul 407. În acel an, la insistenţele împărătesei Eudoxia, împăratul Arcadius a hotărât ca Sfântul Ioan Gură de Aur să fie exilat pe ţărmul răsăritean al Mării Negre, în localitatea Pityus, pentru a fi cât mai departe de Constantinopol şi Antiohia şi pentru a nu influenţa pe credincioşii din capitala imperiului.

După trei luni de călătorie, au ajuns în localitatea Comane din provincia Pont, a Imperiului Bizantin. Într-o noapte, i s-a arătat mucenicul Vasilisc, ale cărui sfinte moaşte se aflau acolo şi i-a zis: „Curaj, frate Ioane, că mâine vom fi împreună!”. Această călătorie afectând iremediabil starea precară a sănătăţii Sfântului, în data de 14 septembrie a anului 407, după ce s-a împărtăşit cu Sfintele Taine, s-a mutat la Domnul rostind cuvintele: „Slavă Ţie, Doamne, pentru toate”.

După 31 ani, adică la 27 ianuarie 438, împăratul Teodosie al II-lea, fiul lui Arcadius, îndrumat de sfatul duhovnicesc al patriarhului Proclu, a adus moaştele sfântului Ioan Gură de Aur din localitatea Comana la Constantinopol. Când racla cu sfintele moaşte a ajuns în portul capitalei imperiale, toţi locuitorii, în frunte cu împăratul şi patriarhul, au ieşit cu lumânări aprinse în întâmpinarea marelui păstor al Constantinopolului, Sfântul Ioan Gură de Aur.

După acest moment, procesiunea cu moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur, condusă de patriarhul Proclu şi de împăratul Teodosie al II-lea, a pornit spre Biserica Sfinţilor Apostoli, ctitoria Sfântului Împărat Constantin cel Mare, după ce mai întâi s-a oprit la Biserica Sfântului Apostol Toma, iar apoi la Biserica Sfintei Irina, care se numea şi Biserica păcii lui Hristos. Aici, la Biserica Sfintei Irina, împăratul şi patriarhul au descoperit racla şi au aflat trupul Sfântului Ioan neatins de stricăciune şi emanând o mireasmă duhovnicească.

Împăratul, în semn de smerenie, şi-a dat jos mantia de porfiră, semnul imperialităţii sale, şi a întins-o sub racla cu sfintele moaşte şi şi-a cerut iertare în numele părinţilor săi, împăratul Arcadius şi împărăteasa Eudoxia. Toţi locuitorii Constantinopolului au venit să atingă măcar racla Sfântului şi au rămas în rugăciune zi şi noapte lângă ea. De la Biserica Sfintei Irina, moaştele au fost duse la vechea Biserică a Sfintei Sofia, pe locul căreia, peste o sută de ani, marele împărat Justinian, va construi Catedrala „Sfânta Sofia”, care străjuieşte şi astăzi malurile Bosforului.

De la Biserica „Sfânta Sofia”, moaştele Sfântului au fost duse la catedrala de atunci a Constantinopolului, Biserica Sfinţilor Apostoli. Moaştele Sfântului au fost aşezate sub sfânta masă din altarul acestei biserici construite de Sfântul Împărat Constantin cel Mare.

 

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.

Comentează

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Eveniment

CALENDAR ORTODOX 2023: Sfântul Cuvios Hariton Mărturisitorul

Publicat

Preacuviosul părintele nostru Hariton Mărturisitorul (greacă Χαρίτων: „harul”) s-a născut în anul 270 în Iconiu, Asia Mică, în timpul împărăției lui Aurelian (270-276). Hariton, cunoscut în Iconiu pentru credința și virtutea lui, a fost arestat, a mărturisit credința și a fost chinuit la începutul persecuției lui Dioclețian (303).

Eliberat de judecător, el s-a refugiat în Egipt până la sfârșitul persecuției. În anul 322, pe când făcea un pelerinaj în Țara Sfântă, Hariton a fost luat prizonier de către tâlhari în drum spre Ierusalim, într-un loc numit Faran (Wadi el-Paran). Ceata de tâlhari l-a dus în peștera lor, dar peste noapte au murit toți pe când beau vin dintr-o sticlă în care un șarpe și-a vărsat veninul. Luând această întâmplare ca pe un semn de la Dumnezeu, Hariton a rămas timp de mai mulți ani în acea peșteră, în asceză și rugăciune, până în anul 330, când înmulțirea ucenicilor îl obligă să întemeieze o lavră la Faran.

Căutător de liniște (isihie), cuviosul Hariton a plecat din nou în sihăstrie și s-a așezat într-o peșteră retrasă pe Muntele Ispitirii de lângă Ierihon, în locul numit Duka. Și aici însă ucenici s-au adunat în jurul lui, așa încât în anul 340 a întemeiat o a doua lavră, la Duka. Între anii 340-350, sfântul Hariton a fugit din nou și mai în sud în căutarea isihiei, și s-a așezat într-un loc pustiu numit Tekoa, unde cu ucenicii care s-au adunat a întemeiat Mănăstirea Suka („sukkah” însemnând chiar „mănăstire” în siriacă).

La începutul secolului al VI-lea, mănăstirea Suka a primit supranumele de „Vechea Lavră”, în urma unei revolte a monahilor de la Suka contra sfântului Sava cel Sfințit, când unii dintre ei au plecat din Suka și au înființat în apropiere „Noua Lavră”. În anul 350, la sfârșitul vieții, sfântul Hariton s-a retras la Lavra Faran și aici și-a dat sufletul în mâinile Domnului.

Sfântul Hariton a fost contemporan cu Sfântul Ilarion cel Mare, cel care a întemeiat monahismul în Gaza și nordul Palestinei, între anii 330-350. Deși influența sfântului Hariton în Palestina a fost mai mare decât a sfântului Ilarion, acesta din urmă s-a bucurat mai târziu de o mai mare notorietate. O mulțime de sfinți monahi au trăit în lavrele întemeiat de Sfântul Hariton de-a lungul timpului (până în 614, când au fost distruse de perși), cum ar fi: Eftimie cel Mare (377-473), Teoctist († 467), Ioan Moshu și mulți alții.

Citeste mai mult

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (180)

Publicat

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

DIN CAIETUL MEU DE ÎNSEMNĂRI

Gabriel Liiceanu a publicat, cu ceva timp în urmă, un text intitulat „România gurilor ştirbe”. Bogdan Creţu, în „Contemporanul-ideea europeană” nr. 3 din 2017, îi răspunde publicând „Halena poporului şi ambra intelectualului”. Reţin: 1. „Fac un efort (riscant!) să-l rezum. Gura ştirbă e simbolul primitivismului mereu gata să comită răul (ca în tabloul lui Bosch, reprodus în text, în care cei care îl duc pe Christos spre crucificare au guri supte, lipsite de dinţi); există şi excepţii, unii oameni au ajuns ştirbi căzând victime unor torţionari (Noica, de pildă, dar ştirbenia lui nu respingea, pentru că ucenicul îl iubea; victimele de la Piteşti, de exemplu…). Urmează o poză cu nişte protestatari de la Cotroceni; o doamnă îşi etalează dentiţia sincopată”; 2. „Să contempli arogant, din realitatea ta pomădată, de filosof al elitei, gurile ştirbe ale unor oameni săraci şi nenorociţi, a căror problemă (de supravieţuire), chiar instrumentată politic, există şi e cel puţin la fel de legitimă ca dilemele tale teoretice – e semn de atrofiere nu doar a empatiei elementare, dar şi a măsurii. Patetismul, principalul registru al scrisului lui G.L., l-a făcut să mai comită un pamflet întunecat şi revoltător, lipsit de calmul gândirii echidistante”; 3. „Cealaltă parte a realităţii, care presupune multă mizerie, umilinţă, disperare, care mai şi emană o halenă  ce se amestecă neplăcut cu ambra discretă a intelectualului rafinat, nu are dreptul, în hidoşenia ei, care cam strică imaginea elitei subţiri. Dl Gabriel Liiceanu uită că politicienii pe care i-a slujit fără nuanţe până în al 23-lea ceas au scos 25% din  dinţii şi măselele sănătoase ale acestor oameni, atunci când le-au tăiat veniturile”;4. „Cum discursul lui G.L. e cel mai adesea moralizator, cum domnia sa combate pe teme etice, prestaţia sa morală nu are cum să nu intre în discuţie. E ştiut că şi-a asumat opţiunile politice în termeni absoluţi, că şi le-a idealizat, până în ultima clipă. Renghiurile temperamentului său romantic îl fac să vadă figuri ilustre în personaje necioplite, deşi pozitive într-un anumit moment, dar detractate ulterior şi iadul în ticăloşii reparabile”; 5. „În fine, Gabriel Liiceanu de azi nu mai e Gabriel Liiceanu din anii `90, după cum nici lumea de azi nu mai e cea de acum două decenii: nu e suficient să vitupereze anticomunist, să invoce numele lui Noica şi să apese un pic pe metaforă, ca să devină credibil”;

 

George Banu, în „Dilema veche” nr. 685 din aprilie 2017, despre Roland Barthes în eseul „Fotografia şi moartea”: „Roland Barthes îşi va pierde mama, ceea ce îi va perturba complet existenţa, dar, în numele dorinţei de a-i rămâne apropiat, el va scrie unul din cele mai frumoase eseuri, ultimul, de altfel, un eseu testamentar „La Chambre claire”. Pentru a revizita trecutul, Barthes inversează termenul de „chambre obscure”, ce defineşte tradiţional, aparatul fotografic, în „chambre claire” , acordându-i dreptul la lumină, la claritatea la care de obicei e disociat”;

 

Bogdan Ghiu, în „Observator Cultural” nr. 447 din 2014, despre „Generaţia `80”: a) ca individualizare – „acţiune colectivă fără colectivism”; „concurenţă prin emulaţie”; „invidie creatoare”; „concurenţă admirativă”; „bucurie faţă de performanţele celuilalt”; b) cum trebuie văzută: „ca o creaţie în sine”; „ca un model socio-cultural aparte”; „ca un colectiv de emulaţie”;

 

Adina Popescu, în „Dilema veche” nr. 685 din aprilie 2017,  introduce în vasta clasificare a familiei şi pe cea „disfuncţională”: „Alături de aceste minunate familii tradiţionale, există familiile „disfuncţionale” (sau cel puţin aşa le numeşte societatea) care nu sunt croite după aceleaşi tipare pentru că fiecare îşi are drama şi specificul ei. Părinţi plecaţi la muncă în străinătate, de multe ori unul hăis şi altul cea, copii crescuţi de bunici. Părinţi separaţi, dar nu divorţaţi, fiecare încercând să se reinventeze pe sine. Părinţi divorţaţi, într-un război continuu, copii pasaţi de la unul la altul (în mod ciudat, chiar şi după finalul unei relaţii, comunicarea se face tot prin copii). Părinţi recăsătoriţi, a doua, a treia oară,, copii crescuţi de taţi vitregi, pe care nu-i pot numi tată şi le spun Gigi sau Costel, sau mai rar, de mame vitrege. Copii crescuţi de mame singure, taţi care suferă şi au obsesii pentru că „nu mai au acces” suficient de mult la copii. Părinţi detaşaţi de fosta lor relaţie, părinţi frustraţi şi încărcaţi de resentimente după fosta lor relaţie, copii care suferă la fel în ambele cazuri. Mai nou, copii crescuţi de două mame sau de doi taţi”;

Mihai Zamfir, în România literară” nr. 15 din 2017, despre Brâncuşi şi Noica în eseul „Specific naţional”, eseu scris în urma lecturării volumului „Noica şi Brâncuşi” de Ion Pogorilovschi: „Alăturarea celor două nume ascultă şi de altă logică: e vorba de biografia lor, Brâncuşi a făcut naveta Paris – Oltenia doar câtă vreme ţara noastră nu fusese ocupată de sovietici; a rupt după aceea orice relaţie cu noile autorităţi de la Bucureşti, care l-au taxat imediat drept transfug, formalist şi decadent. Exilul parizian a salvat însă omul şi artistul. Noica a avut, în schimb, tristul privilegiu de a fi arestat şi torturat, de a suferi domiciliul obligatoriu şi de a se salva in extremis cu preţul izolării la Păltiniş şi al renunţării la orice activitate publică. Scrisorile lui Brâncuşi adresate prietenilor mărturisesc un anticomunism tenace şi fără fisuri; iar sentimentele lui Noica faţă de comunism mi se par uşor deductibile. E interesant să observăm că cei doi creatori pe care exegeza contemporană îi identifică drept figuri tipice ale spiritualităţii noastre n-au fost indiferenţi la politică, ci au reacţionat spontan la tragedia trăită de ţara lor”;

 

Ştefan Cazimir, în România literară” nr. 15 din 2017,  scrie despre liber-schimbismul  din lume. Face referire şi la un  astfel de partid din Canada, „Partidul Rinocerilor”, înfiinţat în 1963 de medicul şi scriitorul Jacques Ferron: „Cu privire la platforma formaţiunii, unul dintre liderii săi a descris-o ca fiind construită din lemn şi înaltă de două picioare. Din obiectivele cuprinse în ea, iată o sumară selecţie: abolirea legii gravităţii; reducerea vitezei luminii, întrucât se deplasează mult prea repede; instituirea englezei, francezei şi analfabetismului drept limbi oficiale ale Canadei; desfiinţarea mediului ambiant, deoarece e greu să-l păstrezi curat şi ocupă prea mult spaţiu; anexarea la Canada a Statelor Unite, cu scopul de a ridica temperatura medie cu un grad Celsius; interzicerea iernilor aspre; acordarea dreptului la grevă şomerilor ş.a.m.d. Promisiunea, în fine, care le rezumă pe toate: a nu-şi respecta nicio promisiune! În 1980, Partidul Rinocerilor a declarat război Belgiei, pe motivul că Tintin, îndrăgitul erou al unui serial de benzi desenate, ucisese un rinocer în Congo. S-au pretins ca despăgubiri o cutie cu stridii şi o ladă cu bere, pe care Ambasada Belgiei la Ottawa s-a grăbit să le livreze celor în drept”;

 

 

 

 

Citeste mai mult

Eveniment

Botoșăneni angajați pe loc la Bursa Locurilor de Muncă, organizată la Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă

Publicat

Astăzi, 27 septembrie 2023 Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Botoșani a organizat Bursa Locurilor de Muncă- ICOPROF-BT-R.

Aceasta este o acțiune desfășurată de către AJOFM Botoșani în cadrul proiectului “ICOPROF-BT-R:Informare, consiliere, orientare profesională – Centru de sprijin pentru cariera ta” – POCU/717/5/1/152023 pentru implementarea Activității A5: Furnizarea de servicii specializate de mediere a muncii.

Prin desfașurarea acestui eveniment s-a realizat interacțiunea directă dintre angajatori și persoanele fără loc de muncă prin participarea a:

– 12 angajatori care au pus la dispoziție, în vederea ocupării, un număr total de 83 locuri de muncă;

și

– 55 de persoane în căutarea unui loc de muncă, membri ai grupului țintă din cadrul proiectului cu domiciliul în Zonele Urbane Marginalizate din Municipiul Botoșani.

Rezultatele acestei activități constau în selectarea în vederea încadrării a unui număr de 18 persoane și încadrarea pe loc a 4 persoane. Obiectivul principal si-a atins scopul în sensul că s-a facilitat contactul direct dintre angajatori și viitorii angajați.

Iată și câteva imagini surprinse cu această ocazie la Botoșani:

Citeste mai mult

Eveniment

Marcel Ciolacu, despre naţionalizarea Pilonului 2 de pensii

Publicat

Pilonul II de pensii nu se desfiinţează şi nu se naţionalizează, a declarat, miercuri, prim-ministrul Marcel Ciolacu, precizează alba24.ro.

El a spus că la proiectul de lege privind măsurile fiscal-bugetare asumat de Executiv nu a existat un amendament supus aprobării în Guvern prin care să se propună modificarea acestuia, potrivit Agerpres.

„În primul rând, ca şi procedură, (…) fiind o lege de asumare a răspunderii Guvernului, amendamentele se aprobă în Guvernul României.

În Guvernul României nu a existat o astfel de propunere. Ce pot să vă spun, cu certitudine, nici eu, Marcel Ciolacu, preşedinte al PSD, nici Nicolae Ciucă, preşedinte al PNL, nu am luat o decizie politică şi nu am avut în discuţie, noi doi, o decizie politică în ceea ce priveşte naţionalizarea Pilonului II de pensii.

Mai mult, nici eu, nici domnul Ciucă nu vom lua o decizie, cât timp suntem în aceste funcţii, în ceea ce priveşte Pilonul II de pensii „, a afirmat Ciolacu, la Digi 24.

Întrebat despre faptul că un secretar de stat din Ministerul de Finanţe ar fi formulat amendamentul referitor la Pilonul II de pensii, el a susţinut că „orice om are dreptul la opinie fără să fie înfierat”.

„Suntem în anul 2023, nu suntem în Evul mediu şi nu dăm foc la vrăjitoare şi nu înfierăm oamenii cu fierul pe umăr că au avut o opinie.

E dreptul fiecăruia să aibă o opinie. Decizia politică este una foarte clară. Nici n-am avut de gând, nici n-am avut o discuţie serioasă pe acest subiect şi nici nu vom avea de gând să desfiinţăm Pilonul II de pensii. (…)

Deciziile politice le iau liderii politici. Eu, repet, nu sunt în Evul Mediu. Eu nu pot să închid gura oamenilor.

Eu nu pot să-i spun unui om – de ce ai tu o opinie? Eu analizez, că eu sunt decidentul, eu şi Nicolae Ciucă, suntem decidenţi, noi analizăm, vedem dacă e oportună sau e în regulă acea propunere.

Dacă vreţi să fim… în jurul meu să fie numai yesmeni care spun numai ce spun eu? Cum adică să cert lumea că a avut o opinie?

A fost opinie proastă, din punctul meu de vedere. Asta nu înseamnă că eu trebuie să îndepărtez pe toată lumea care nu gândeşte ca mine.

Eu mă uit în ochii dumneavoastră şi vă spun foarte clar: nu se desfiinţează pilonul, nu se naţionalizează Pilonul II de pensii, lucru care s-a întâmplat, mi se pare, şi în Polonia, şi în Ungaria. Suntem, cred, între singurele ţări care avem Pilonul II de pensii în acest sistem”, a spus prim-ministrul.

Potrivit acestuia, Pilonul II de pensii este un fel de asigurare suplimentară pentru salariaţi în cazul în care s-ar întâmpla ceva vreodată cu sistemul Pilonul I.

Cum poți verifica online câți bani ai în cont la Pilonul II de pensii. Doar 10% dintre români își verifică sumele acumulate
„Dar, e ceva ce e suplimentar. În acest moment, se iau nişte bani colectaţi la bugetul de stat, se duc ca un fel de asigurare că, dacă se întâmplă ceva vreodată cu sistemul Pilonul I de pensii, lumea este asigurată şi la alt pilon.

Mai mult, ştiţi foarte bine că mulţi dintre banii colectaţi la Pilonul II de pensii se regăsesc în împrumuturi către statul român.

Deci, este un gentleman agreement. Sper să nu fie nici investiţii, cum s-a întâmplat în trecut, când s-au pierdut banii oamenilor din Pilonul II de pensii. Şi, aici, statul trebuie, prin reglementator, să fie foarte atent să nu se ajungă la acest lucru”, a transmis Ciolacu.

De unde a plecat discuția legată de naționalizarea Pilonului 2 de Pensii
Un amendament despre care liberalii susțin că este al PSD a creat marți scandal pe grupul intern al parlamentarilor PNL.

Modificarea propusă la proiectul de asumare al Guvernului privind măsurile fiscale prevede să se elimine obligativitatea aderării la Pilonul 2.

Parlamentarii PNL au protestat și i-au transmis secretarului general al PNL Lucian Bode că nu sunt de acord si ca „nu vor susține asa ceva”.

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate

Trending