Sfântul Mucenic Vasilisc a propovăduit minunile săvârșite de unchiul său, Teodor Tiron, pentru care a fost prins și obligat să jertfească zeilor, lucru care nu l-a făcut și astfel a primit cununa muceniciei. Este și el făcător de minuni fiind sărbătorit în calendarul ortodox în data de 22 mai împreună cu Sfinții Mucenici Eutropiu și Cleonic.
Capturarea Sfinților Mucenici Eutropiu, Cleonic și Vasilisc
Aflând de răbdarea și pătimirea Sfântului Teodor Tiron, a poruncit ca cei trei întemnițați să fie aduși la judecată înaintea lui.
Asclipiodot a încercat în zadar să îi convingă pe cei trei mucenici să jertfească zeilor. Mai întâi, l-a momit pe Eutropiu, invitându-l la o recepție bogată. Sfântul va refuza cu cuvintele psalmistului: „Fericit bărbatul care nu a umblat în sfatul necredincioșilor” (Ps. 1,1).
Guvernatorul încearcă să îl corupă oferindu-i o mare sumă de bani. Eutropiu răspunde amintindu-i politicianului de soarta trădătorului Iuda.
Văzând că nu reușește cu Eutropiu, Asclipiodot a încercat cu Cleonic și Vasilisc. La tentativele acestuia, ei oferă un răspuns magnific: „Precum crede fratele nostru Eutropiu, cel întărit pe piatra credinței în Iisus Hristos, astfel și noi credem și ne întărim în Tatăl și în Fiul și în Sfântul Duh. Că nu va putea diavolul să ne despartă pe noi, pe care ne-a însoțit Hristos cu sfânta credință și cu dragostea Sa. Căci, precum o sfoară, fiind împletită în trei, nu se rupe, astfel și noi, aceștia trei, vom rămâne tari. Și, precum Preasfânta Treime este nedespărțită, asemenea și noi suntem nedespărțiți cu credința și nedeosebiți cu dragostea.”
Pentru această mărturisire, cei trei vor fi supuși la chinuri îngrozitoare.
În timpul suferințelor, Sfântul Eutropiu se ruga: „Ajută-ne, Doamne, să putem îndura aceste răni pentru cununa muceniciei, așa cum l-ai ajutat pe slujitorul Tău, Teodor.”
Drept răspuns la rugăciunii, Hristos Însuși li s-a înfățișat mucenicilor împreună cu un alai de îngeri și cu Sfântul Teodor Tiron, spunându-le: „Priviți, a venit Mântuitorul să vă ajute, ca să aveți viață veșnică”.
Prin voință divină, soldații împreună cu alți martori s-au învrednicit să aibă și ei aceeași viziune și au cerut guvernatorului să pună capăt torturilor.
Au loc alte tentative de corupere, la care cei trei nu cedează. Astfel, Sfinții Eutropiu și Cleonic au primit cununa muceniciei prin crucificare în orașul Pontine Amasea (Asia Mică) pe 3 martie 308.
Însă Sfântul Vasilisc a fost trimis înapoi în temniță unde a rămas mai mult timp. A avut acolo viziunea premonitorie a morții sale prin martiriu, așa că le-a cerut gardienilor să-l lase să se întoarcă în orașul natal pentru a-și lua rămas bun de la familia sa. Obținând acordul lor, a mers acasă și i-a anunțat pe părinții săi că va fi martirizat, cerându-le să păstreze credința creștină. Atunci când noul guvernator Agrippa a aflat de eliberarea lui Vasilisc, i-a pedepsit pe gardieni și a trimis câțiva soldați să-l caute și să-l aducă în lanțuri la închisoarea din Comana Pontica.
Apoi călăul Prisc, luând trupul mucenicului, îl trăgea spre râu. Deci, apropiindu-ne de el, l-am rugat să stea puțin, până ce se va risipi poporul, și i-am dat în taină treizeci de galbeni; iar el ne-a lăsat nouă trupul mucenicului și capul, zicând: „Păziți-vă, să nu știe cineva și să spună ighemonului, că va fi primejdie și mie și vouă”. Iar noi luând trupul mucenicului, l-am ascuns și l-am dus noaptea pe un câmp arat și l-am îngropat acolo, semănând pe dânsul niște semințe, care au răsărit chiar în acea noapte și într-o zi au crescut, iar în altă zi au înflorit și au adus rod. Iar când săpam mormântul mucenicului, au însetat oarecare bărbați dintre noi și am chemat pe Domnul, cu rugăciunile Sfântului Vasilisc, și îndată, aproape de mormânt, a izvorât un izvor de apă vie, din care bând, am preamărit pe Dumnezeu. Izvorul acela este și acum, iar bolnavii care beau din apa aceea se tămăduiesc de neputințele lor.
După aceasta a năpădit un duh necurat asupra ighemonului Agripa, încât căuta trupul mucenicului, zicând: „De m-aș atinge de trupul lui Vasilisc, m-aș izbăvi de primejdia aceasta”. Nimeni însă nu îndrăznea să-i spună că mucenicul este îngropat în pământ. Dar oarecare i-a zis: „Ai poruncit ca trupul să se arunce în râu și cum îl cauți acum?”. Și ducându-se Agripa la locul unde a fost tăiat mucenicul lui Hristos, a găsit puțin sânge de al lui și, adunându-l cu mâinile sale țărâna pământului, l-a legat în brâul său și și-a încins trupul și îndată s-a eliberat de duhul cel necurat. Și a crezut și el în Domnul nostru Iisus Hristos. Iar după o vreme, un cetățean din Comani cu numele Marin, bărbat dreptcredincios, a zidit o biserică în numele Sfântului Mucenic Vasilisc și, scoțând sfintele lui moaște din pământ, le-a adus în ea. Și se fac prin minune multe tămăduiri la toate bolile de la moaștele sfântului, cu rugăciunile lui și cu darul Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia, împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh, se cuvine cinstea și slava, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sursa: pravila.ro
Urmăriți știrile Botosani24.ro și pe Google News