Connect with us

Actualitate

Botoșani: Oamenii care au adus României faima de „grânar al Europei”. Au fost colegi de clasă cu Eminescu și

Publicat

Publicitate

La începutul secolului al XX-lea, în nordul extrem al României funcționa una dintre cele mai moderne ferme agricole din Europa. Era opera Goilavilor, moșieri care au reușit să găsească rețeta succesului în domeniul agricol, contribuind la faima țării noastre, ca mare producător de cereale, scrie ADEVĂRUL.

Anul 1913, moșia Rânghilești: cât vedeai cu ochii, se întindeau lanuri de grâu roșu (o cereală de lux, astăzi dispărută), orzoaică, ovăz și porumb. Erau peste 2.500 de hectare de pământ bun, cultivat. Între coline, lângă imașuri, se aflau grajdurile cu peste 500 de boi de prăsilă, cotețele cu 1.000 de porci și toate șoproanele care adăposteau utilaje agricole. Pe câmpuri și în țarcurile animalelor forfoteau peste 200 de muncitori permanenți și 1.300 de sezonieri la vremea strânsului și a treieratului. Aceasta era averea fraților Jean și Bogdan Goilav la Rânghileștii Botoșaniului, nu departe de malurile Prutului și granița cu Imperiul Țarist. Specialiștii spun că era cea mai modernă fermă din România antebelică și una dintre cele mai tehnologizate și mai performante din Europa acelor vremuri. Nici nu era de mirare, căci opera agricolă a acestor moșieri, întinsele câmpuri cu lanuri de grâu ale Rânghileștilor cu marfă exclusiv de export, a adus României o faimă aparte în privința calității produselor cerealiere, în mare parte. Povestea Goilavilor este o saga a progresului și a pasiunii, o epopee a măririi și decăderii ultimilor mari moșieri ai României.

Calea de la negustorie la boierie

Această saga a Goilavilor, pe alocuri asemănătoare cu cea a marilor proprietari de ranch-uri americane, începe la cumpăna modernității, în secolul al XIX-lea, o perioadă de mari schimbări economice, sociale și, în cele din urmă, politice. Să se știe încă de la început: Goilavii erau armeni botoșăneni. Iar acest lucru valora ca un soi de pedigree pe care nu mulți se puteau lăuda că-l posedă. Armenii botoșăneni au trăit la marginea drumului comercial care lega porturile Dunării și ale Mării Negre tocmai de marile târguri ale Poloniei și mai apoi ale Imperiului Austro-Ungar. Aici, alături de țăranii moldoveni, pe moșiile marilor boieri sau juzi, au ridicat, cu voia domnilor, un prosper târg. S-a numit Târgul lui Botăș, după numele marelui boier care deținea pământurile și care le-a permis drept de liber negoț armenilor, alungați din țara lor de războaie și de cataclisme.

Din Târgul lui Botăș a devenit rapid Botoșani, iar ulița armenească, rămasă și astăzi amintire în municipiul Botoșani, dădea ora exactă în materie de profit și prosperitate economică. Așa a apărut și primul târg de vite, dar și primul han din Moldova. Mai apoi, orașul a crescut în prăvălii, zone de târg, case care mai de care, școli și alte lăcașuri de negoț și cultură. La mijlocul secolului al XIX-lea, Botoșaniul era al treilea oraș ca importanță economică din Principate, o zonă cosmopolită în care românii trăiau alături de armeni, evrei și lipoveni. Axele comerciale se schimbaseră, iar armenii s-au trezit concurați de evreii veniți din Galiția, cu puternice legături în Imperiul Austro-Ungar, relatează ADEVĂRUL.

Cei care s-au adaptat noilor realități au supraviețuit, ceilalți au căzut în abisul falimentului și al sărăciei. Printre cei mai adaptabili au fost Goilavii, o familie armenească dinamică, preocupată de educația oferită urmașilor, lucru care i-a salvat de tulburentul secol XIX. Văzând că negoțul nu mai este atât de profitabil, s-au orientat către arendășie. Au văzut că rangurile boierești aduc cu sine prosperitate și recunoaștere socială. Așa că au investit masiv în boierie. Primul a fost David Goilav. Observând că, pentru suma potrivită, oricine se boierește, a invesit într-un rang de clucer, oferit cu lejeritate de domnul Alexandru Moruzi în anul 1804. Urmașii i-au urmat exemplul. „Fiul acestuia, Luca, are acelaşi rang, iar copiii săi, Gaşpar, Christea-David şi Valerian le vor dobândi pe cele de serdar, sluger şi căminar. Tot ei vor fi printre cei dintâi dintre armenii botoşăneni, care intuind transformările ce urmau să vină, şi-au pregătit urmaşii pentru a le face faţă“, scria istoricul Gheorghe Median în „Armenii Botoșanilor, Goilavii și Rânghileștii“. Boieria a adus cu sine moșii și venituri. Așa s-au apucat Goilavii de agricultură. Harnici, pricepuți și întreprinzători, în curând aveau să-și sporească averea și să devină printre cei mai puternici moșieri din România.

Publicitate

Colegi de clasă cu Eminescu

Rețeta de succes a Goilavilor a presupus investiții și timp, marii moșieri armeni înțelegând că succesul apărut peste noapte nu este durabil și nici nu are continuitate. Așa că au preferat să aibă răbdare, să investească în ranguri boierești, în terenuri, dar mai ales în educația copiilor. Așa cum arată și istoricul botoșănean Gheorghe Median, Goilavii și-au dat copiii la cele mai înalte școli. Veniturile le investeau atât în terenuri, cât și în formarea profesională a progeniturilor. O parte a nepoților lui David Goilav au ajuns colegi de clasă cu Mihai Eminescu la Gimnaziul din Cernăuți.

„Un exemplu în acest sens îl constituie interesul pentru şcoală, primii copii ai comunităţii armene, care după absolvirea şcolii primare urmează gimnaziul, făcând parte din neamul Goilavilor. Din cataloagele Gimnaziului «Ferdeher» din Cernăuţi reiese faptul că dintre cei 18 colegi ai fraţilor Eminovici de la Colegiul «Ferdeher» din Cernăuţi, patru – Avedic, Luca, David şi Johan – erau din familia Goilav. Ulterior, mulţi dintre Goilavi umează cursurile unor renumite universităţi din Apus, revenind în ţară, unde se vor afirma ca jurişti, arhitecţi, medici, oameni de litere, ofiţeri etc. din lungul şir al acestora mărginindu-ne a-i aminti pe filsoful Grigore T. Goilav, medicul Dionisie Goilav şi juristul Jean Goilav“, precizează istoricul. Oameni educați, deja cu o experiență de câteva decenii în moșierie, cu ranguri înalte și o poziție solidă în societate, Goilavii au început să-și desăvârșească meșteșugul.

Cel dintâi
Totul începe cu Christea Goilav, cel care, după o perioadă de negustorie la Chișinău, hotărăște să investească în agricultură. Acesta începe prin a deveni arendaș al moșiei Flămânzi. Nu era orice fel de moșie, ci una domnească, fiind proprietatea domnului Moldovei, Mihail Sturdza. Pe moșia Flămânzi, Christea Goilav își face experiența necesară și în plus își face cunoștințe la cel mai înalt nivel. Fiind un armean educat, muncitor și cu o capacitate uluitoare de a învăța lucruri noi, îl impresionează pe Mihail Sturdza, mai ales fiindcă moșia sa înregistrase un profit consistent sub administrarea armeanului. Drept recompensă, Christea Goilav primește rangul de serdar în 1845.

Cu veniturile acumulate pe moșia Flămânzi, el se hotărăște să investească în propria afacere. Așa că va cumpăra în anul 1865, de la boierul Alexandru Balș, moșia Rânghilești, astăzi în comuna Santa Mare, județul Botoșani, undeva aproape de malurile Prutului. Pe acest loc, Christea Goilav dă nu mai puțin de 60.000 de galbeni, suprafața fiind de peste 4.000 de hectare. Moșia Rânghilești, cu frumosul său conac, va reprezenta din acel moment centrul puterii Goilavilor ca mari moșieri în România.

Aici, Christea Goilav, primul patriarh al moșierilor armeni din acest neam, va începe să cultive pământul și să crească primele animale de prăsilă. Tot la Rânghilești își va aduce fiii și îi va învăța să iubească agricultura și să facă afaceri profitabile în acest domeniu. „Christea-David Goilav a avut cinci copii, toţi băieţi: Ştefan, Bogdan, Ariton, George şi Jean, cărora s-a străduit să le insufle interes şi ataşament pentru Rânghileşti, unde familia locuia din primăvară până toamna târziu, când se retrăgea la casele din Botoşani“, adăuga Gheorghe Median.

„Țăranii își scoteau pălăria în fața moșierului, că era om între oameni”

După moartea lui Christea Goilav, moșia de la Rânghilești, sursa averii și puterii Goilavilor, a fost administrată de toți cei cinci frați. O parte au renunțat pentru moșii mai apropiate de oraș sau efectiv pentru viața urbană. În cele din urmă, la începutul secolului XX, moșia va rămâne în stăpânirea fraților Jean și Bogdan Goilav, cei mai atașați de moștenirea părintelui lor, dar și cei mai pricepuți în agricultură. „Fiii lui Christea Goilav erau oameni educaţi. Ca formaţie erau avocaţi, dar pasionaţi de agricultură. Era o chestiune de familie, care deja le intrase în sânge. Erau şi foarte pricepuţi. Prin contactele lor cu străinătatea au început să modernizeze fără precedent agricultura la Rânghileşti. Era ceva unicat“, spune Florin Simion Egner, un publicist al comunității armenești din Botoșani, pasionat de istoria acestora.

Frații și-au împărțit responsabilitățile. Jean era mai priceput pe zona de vegetal, în timp ce Bogdan era pasionat de zootehnie. Ambii au făcut studii universitare în străinătate și au cunoscut nivelul de dezvoltare al Occidentului, tocmai de aceea s-au hotărât să facă o adevărată revoluție în agricultura locală. Capitalul de care dispuneau a fost investit în cele mai moderne echipamente agricole din Europa, dar și în soiuri de plante cu potențial mare de producție sau cu o calitate superioară. Au folosit tehnologie modernă pentru acea vreme pentru a sistematiza ogoarele și au împărțit culturile.

La toate acestea s-au adăugat zone speciale pentru animale de prăsilă sau animale pentru producția de carne. Au fost plantați sute de pomi fructiferi. În plus, au investit mult în facilități industriale de procesare a produselor agricole. Au învățat că era mai profitabil să ofere și produse finite. „Capitalul a fost investit în plantaţii de pomi fructiferi şi viţă-de-vie, 20 de hectare în jurul conacului, îndiguiri, mori sistematice, o fabrică de spirt, care a costat 300.000 de lei-aur, grajduri pentru îngrăşat 500 de boi şi 1.000 de porci şi în utilaje agricole perfecţionate“, preciza Gheorghe Median.

De asemenea, la Rânghilești a fost introdusă munca plătită în rândul țăranilor. Peste 200 dintre oamenii de pe moșie au fost angajați cu simbrie, permanent. La aceștia se adăugau peste 1.300 de muncitori sezonieri. Mulți copii de țărani au fost trimiși la școală pe banii moșierului să învețe meserie. Nea Ghiță Azoicăi își amintea acum zece ani despre poveștile tatălui său care a prins vremurile Goilavilor. „Erau domni mari. Au dat de muncă oamenilor și i-au tratat cu omenie. Se cobora boierul Goilav printre oameni la munca câmpului, mergea printre ei, îi întreba de sănătate. Îi mângâia pe cap și îi lăuda. Celor bătrâni le cerea sfatul, chiar și numai așa, din politețe. Tatăl meu spune că niciodată nu s-a simțit mai respectat. Țăranii își scoteau pălăria în fața moșierului, că era om între oameni“, mărturisea bătrânul.

Un paradis agricol în nordul țării

Investițiile făcute de Goilavi au dat roade. De la Rânghilești, Goilavii exportau cantități impresionante de cereale pentru acea vreme – mai ales grâu roșu, un soi de lux ideal pentru patiserie. De precizat că din 1910, după moartea fratelui său Bogdan, Jean rămâne stăpânul moșiei. Astfel, în anul agricol 1913-1914, au fost cultivate 909 hectare cu grâu, 409 hectare cu orzoaică, 99 de hectare cu ovăz și 456 de hectare cu porumb. Producția obținută a fost de 167 de vagoane cu grâu, 57 cu orzoaică, 19 cu ovăz și 62 de vagoane cu porumb. Profitul obținut a fost 83.200 de lei-aur.

Anul următor, profitul a crescut la 114.400 de lei-aur, cu un apogeu în anul 1915-1916 de 281.900 de lei-aur. Cu acești bani au fost achitate toate datoriile care grevaseră moșia la finele secolului al XIX-lea. Totodată, Jean își construise și o frumoasă casă în municipiul Botoșani care se păstrează și astăzi. Mare parte din succesul Goilavilor s-a datorat în special exportului de cereale. Aceștia au trimis vagoane întregi, prin gara Botoșani, iniţial în Germania și mai apoi în Anglia, odată cu începerea războiului.

Moșia care s-a făcut praf și pulbere

Declinul a început odată cu reforma agrară de după Primul Război Mondial și împroprietărirea țăranilor promisă de Regele Ferdinand I. În anul 1919, Jean Goilav și-a văzut moșia expropriată. Deși ajunsese senator, nu a putut face nimic. Marea stăpânire a Goilavilor de la Rânghilești s-a redus la 500 de hectare. În ciuda strădaniei urmașilor săi, la rândul lor avocați, deputați, oameni de mare cultură, moșia de la Rânghilești nu a mai putut să redevină ce a fost odată. Cruce i-au pus comuniștii: frumosul conac al moșierilor a fost transformat în dispensar sătesc și mai apoi lăsat de izbeliște. Clădirea a fost cuprinsă de paragină, iar o parte s-a prăbușit. A rămas însă amintirea ultimilor mari moșieri ai României de început de secol XX.

Sursa: ADEVĂRUL

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

Spectacolul „Frumoasa şi Bestia, la Teatrul „Vasilache” Botoșani

Publicat

Publicitate

În această săptămână în zilele de joi, 8 mai 2025, de la ora 18:00 şi duminică, 11 mai 2025, de la orele 11:00 și 12:30, micuții sunt așteptați să vizioneze spectacolul  „Frumoasa şi Bestia”.

„Frumoasa şi Bestia“ este un spectacol de Valentin Dobrescu,  după o poveste engleză. Regia artistică este semnată de Valentin Dobrescu, scenografia îi aparţine lui Mihai Pastramagiu, iar muzica este compusă de  Alin Macovei-Moraru.

Din distribuţia spectacolului fac parte actorii: Adelina Cojocariu, Andrei Iurescu, Marius Rusu, Ioana Buta, Anamaria Chelaru, Alin Gheorghiu şi Ana Apetrei

 

„V-aţi întrebat, ce e povestea ? Nu e uşor s-o defineşti.

Pot să vă spun că o poveste este doar ceea ce-ţi doreşti.

Publicitate

E ce visezi cu ochii minţii, e gândul tău neîmplinit,

E-o lume-n care-ai vrea să fii, şi-n care-acuma te-ai trezit.

Vreţi o poveste ? Da ? Prea bine. Ştiu una care v-ar plăcea,

Şi-n care veţi vedea cu toţii ce poate face dragostea.” (Valentin Dobrescu)

 

Spectacolul este recomandat copiilor peste 3 ani.

 

Prețul biletului este de 20 lei.

 

Biletele pentru spectacolele Teatrului „Vasilache” se pot achiziţiona on line https://www.entertix.ro/g/334/teatrul-pentru-copii-si-tineret-vasilache.html sau accesând www.teatrulvasilache.ro secțiunea Cumpără Bilet, ori de la sediul instituţiei, de marţi şi până vineri, între orele 10:30 şi 12:30, dar şi înainte de începerea fiecărui spectacol, în limita locurilor disponibile.

Accesul în sala de spectacole se face cu o jumătate de oră înainte de începerea spectacolului.

Citeste mai mult

Eveniment

Izvor de credință, cuvânt și jertfă: Revista religioasă săptămânală „Izvorul Tămăduirii”, la numărul 2000. Primul mesaj al părintelui Ioan Alupoaiei, în urmă cu 22 de ani

Publicat

Publicitate

Într-un colț al Botoșaniului, unde odinioară doar liniștea unui parc acompania pașii celor grăbiți, s-a născut, din jertfă și rugăciune, o biserică. Nu doar din piatră și cupru, ci și din cuvânt. De 22 de ani, Parohia „Izvorul Tămăduirii și Sfântul Haralambie” scrie, cu suflet și condei, o pagină vie a credinței: „Foaia religioasă săptămânală Izvorul Tămăduirii”.

Această publicație nu este doar o simplă revistă parohială. Este un glas al Bisericii care, număr după număr, cheamă la lumină, la comuniune și la trăirea tainelor dumnezeiești. Încă din 15 februarie 2004, când a apărut primul număr – mai degrabă un program liturgic decât un material editorial – s-a simțit nevoia unui dialog profund cu sufletul credinciosului. De atunci și până astăzi, cu peste 2000 de apariții, foaia religioasă a devenit o cronică a trăirii, o punte între altar și inimile celor care caută mântuirea.

Inițiativa a fost semnul unei viziuni profunde, născute în inima preotului Ioan Alupoaiei, cel care a zidit nu doar pereți sfințiți, ci și o comunitate. În anii când Parohia „Izvorul Tămăduirii” își făcea pașii timizi în viața liturgică, totul părea fragil. Într-un tramvai dezafectat, devenit loc de rugăciune, s-a rostit pentru prima dată numele lui Dumnezeu într-un lăcaș improvizat, dar plin de Duh. Era 13 martie 2003. Și până la 25 noiembrie același an, „biserica din tramvai” a fost loc de închinare, de început și de nădejde.

Încercările nu au lipsit. Două incendii – unul la capelă, altul la acoperiș – au pus la încercare rezistența credinței. Dar focul jertfei nu s-a stins. Astăzi, în locul tramvaiului, se înalță o biserică de zid, cu turlă spre cer și catapeteasmă din stejar, cu icoane care privesc din veșnicie. Sfântul Altar este pictat, iar sufletele celor ce pășesc în acest spațiu se simt mai aproape de Împărăție.

Dar dincolo de ziduri, rămâne cuvântul. Foaia religioasă săptămânală a devenit altarul scris al parohiei. A transmis, cu răbdare și inspirație, chemarea lui Hristos: „Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați…” A vorbit despre evenimentele bisericii, despre sărbători, despre viețile sfinților, dar mai ales despre viața trăită în comuniune. A devenit un glas pentru cei ce nu puteau rosti și o lumină pentru cei ce căutau sens.

Această publicație este, fără îndoială, dovada că Biserica nu este o clădire. Este o familie. Este o respirație comună. Este iubirea care lucrează, în fiecare duminică, o nouă înviere în suflete. Nu este egocentrică, ci misionară. Nu este rece, ci lucrătoare, în duh și adevăr.

Publicitate

După 22 de ani, „Foaia religioasă Izvorul Tămăduirii” nu este doar o arhivă. Este un document viu, care pulsează cu fiecare rugăciune rostită în taină, cu fiecare lacrimă ștersă în tăcere și cu fiecare bucurie împărtășită în credință. Este un dar. Un izvor.

La ceas aniversar, să le spunem celor ce au scris, editat, tipărit și răspândit această lucrare: La mulți ani binecuvântați! Și la cât mai multe suflete atinse de cuvânt!

La mulţi ani şi la cât mai mulţi cititori!

Citeste mai mult

Eveniment

COD RUTIER 2025: Șoferii își pot recupera mai rapid permisul! Află noua condiție

Publicat

Publicitate

Parlamentul a aprobat o modificare a Codului Rutier 2025, care le oferă șoferilor posibilitatea de a reduce perioada de suspendare a permisului auto dacă achită amenda contravențională.

Parlamentul a adoptat marți proiectul legislativ care introduce o condiție suplimentară pentru șoferii care doresc să își reducă perioada de suspendare a permisului de conducere, respectiv plata amenzii contravenționale.

Modificare Cod Rutier 2025. Noua condiție pentru reducerea suspendării permisului

Conform noii legislații, pentru a beneficia de reducerea perioadei de suspendare a dreptului de a conduce, șoferii trebuie să îndeplinească trei condiții:

  • admiterea la testul de verificare a cunoștințelor rutiere
  • deținerea permisului auto de cel puțin un an
  • dovada achitării amenzii contravenționale ce a dus la suspendarea dreptului de a conduce.

Proiectul a fost inițiat de USR. Inițiatorii susțin că măsura va contribui la reducerea numărului de accidente rutiere și la îmbunătățirea sistemului de colectare a amenzilor, potrivit Mediafax.

Citeste mai mult

Eveniment

„Părintele Cleopa, mare mărturisitor și duhovnic”. Întâlnirea Cercului Pastoral Misionar „Sfântul Spiridon” Botoșani

Publicat

Publicitate

Biserica Militară Botoșani va găzdui în data de 8 mai 2025, începând cu ora 17:00, întâlnirea Cercului Pastoral Misionar „Sfântul Spiridon”.

Din acest cerc fac parte parohiile din partea de sud-est a municipiului Botoșani și prin rotație, la fiecare Biserică parohială se oficiază în sobor câte o slujbă și se prezintă o temă misionară.

În cadrul întâlnirii de joi, se va oficia Taina Sfântului Maslu și va fi susținută conferința cu tema „Părintele Cleopa, mare mărturisitor și duhovnic”, de către Preot Teodor Cenușă, slujitor la Biserica Militară Botoșani.

Dumnezeu, în marea Sa iubire de oameni, binecuvântează lumea, din vreme în vreme, cu genii ale sfinţeniei destinate a arăta pământenilor calea către o vieţuire adevărată întru dobândirea Împărăţiei Cerurilor. Părintele Cleopa, adică Sfântul Cuvios Cleopa de Sihăstria, a fost un astfel de om. Dumnezeu l-a rânduit să vieţuiască în vremuri grele pentru a fi călăuză celor ce caută calea spre Împărăţia Cerurilor.

CERCUL PASTORAL MISIONAR „SF. SPIRIDON”

Parohii, lăcașuri de cult și slujitori:

Publicitate

 

  1. Biserica „Sfântul Ilie”, Preot Lucian Leonte, paroh, Pr. Constantin Leonte, co-slujitor;
  2. Biserica „Duminica Mare”, Preot Florin Marcu, paroh;
  3. Biserica „Înălțarea Domnului”, Preot Thoader Pețenchea, paroh;
  4. Biserica „Izvorul Tămăduirii”, Preot Daniel Țăranu, paroh;
  5. Biserica „Sfântul Pantelimon”, Preot Constantin Iordache, paroh;
  6. Biserica Militară „Sfântul Voievod Ștefan”, Preot Teodor Cenușă, slujitor;
  7. Spitalul de Recuperare „Sfântul Gheorghe”, Preot Ionuț Moise, misionar de caritate;
  8. Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” II, Preot Mihail Ulman, paroh.

 

 

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending