Botoșaniul se află printre județele cu cel mai scăzut nivel de trai din România. Un loc unde sunt copii care merg flămânzi la culcare, cu o zonă rurală marcată de numeroase cazuri sociale dar și cu mulți bătrâni cu pensii de mizerie. În această lume cu atâta nevoie de sprijin, de aproape un deceniu și jumătate un preot și soția acestuia, ajutați de voluntari inimoși, reușesc să aducă lumină acolo unde autoritățile nu mai reușesc să facă față, scrie ADEVĂRUL.
Este vorba despre preotul Marian Macuc de la biserica din cimitirul Pacea, municipiul Botoșani, și soția acestuia Ana Maria Macuc, profesoară. În cei 15 ani de acțiuni umanitare, Ana Maria Macuc a coordonat numeroase proiecte umanitare, cu o arie de acoperire uimitoare, de la cazuri de familii nevoiașe, aflate în pragul supraviețuirii și până la bătrâni cu probleme financiare sau oameni țintuiți la pat. În multe cazuri, preotul Marian și preoteasa Ana Maria, așa cum au ajuns să fie cunoscuți, sunt singurul sprijin și singura șansă reală pentru a ieși din situații disperate.
Începuturile: zeci de copii salvați de la avort
Ana Maria Macuc este profesor de religie și soția preotului Marian Macuc de la Biserica cu hramul „Nașterea Maicii Domnului” din cimitirul Pacea, municipiul Botoșani. Din anul 2010, Ana Maria Macuc a simțit nevoia să ajute femeile gravide aflate în criză de sarcină. În multe cazuri, erau femei efectiv abandonate de familie și partener. Sprijinită de soțul ei, preotul Marian Macuc, Ana Maria a început să strângă donații, să facă voluntariat pentru a sprijini moral și financiar pe toate aceste femei aflate în pragul avortului.
Donații și daruri FOTO Ana Maria Macuc
Culmea, majoritatea își doreau copilul, dar doreau să facă avort din cauza problemelor materiale și a lipsei de susținere. Au fost în jur de 80 de femei spriijinite în sarcină și ajutate să-și îngrijească copiii. „Noi, în 2010 am pornit toate aceste activități caritabile din dorința de a sprijini mamele însărcinate aflate în criză de sarcină, să nu-și avorteze copilul. Am observat că dacă este omul potrivit, lângă mamă, în sarcină, ea renunță la gândul de a-și avorta copilul. Noi avem peste 80 de copii salvați de la avort. Și partea frumoasă este că nicio mamă nu a regretat că a născut copilul”, precizează Ana Maria Macuc.
Mii de ore de voluntariat, din iubire față de semeni
Primind multe donații pentru viitoarele mame, preoteasa din Botoșani și-a dat seama că poate ajuta mult mai mulți oameni cu venituri reduse sau efectiv aflați într-un moment greu al vieții. A reușit să mobilizeze numeroși credincioși din parohia bisericii de la Pacea și a format o adevărată echipă de voluntari, oameni cu locuri de muncă, cu propriile familii dar cu suflet mare.
Publicitate
În fiecare săptămână se donează ajutoare FOTO Cosmin Zamfirache
Împreună cu Ana Maria Macuc și preotul Marian Macuc, au devenit o adevărată forță a societății civile gata să-i ajute pe cei aflați în nevoie, fie că era vorba despre copii, bătrâni, adulți, persoane cu dizabilități. De mai bine de un deceniu s-au adunat zeci de mii de ore de voluntariat și efectiv o viață o slujba comunității. „Nu suntem asociație sau fundație, este o activitate de voluntariat a Bisericii Pacea. Toți suntem voluntari și desfășurăm toate aceste activități 100% gratuit, în timpul nostru liber, din dragoste pentru semeni ”, spune Ana Maria Macuc.
Activitatea preotesei și a voluntarilor constă efectiv în apeluri umanitare, strângerea de produse, fie vestimentare, fie alimentare dar și promovarea unor cazuri deosebite. De exemplu, familii aflate în situații disperate, persoane cu afecțiuni grave, fără posibilități materiale și cu mare nevoie de ajutor, bătrânii singuri și multe altele. Voluntarii de la Biserica Pacea strâng doar donațiile în produse. Cei care doresc să ofere bani pentru cazurile disperate primesc direct conturile respectivelor persoane sau familii.
Voluntarii lucrează pentru adunarea și sortarea produselor FOTO Ana Maria Macuc
„Noi nu strângem bani, ci doar produse. Pentru cazurile sociale pe care le prezint pe rețelele sociale, care au nevoie de ajutor financiar, pun direct numărul de cont al familiei, adresa si numărul de telefon. Oamenii îi ajută direct”, spune preoteasa. Efortul preotesei și al voluntarilor este enorm. Sunt mii de ore petrecute pentru strângerea, depozitarea, sortarea și distribuirea donațiilor. Sunt mii de ore petrecute pentru verificarea cazurilor și postarea, urmărirea lor, oferirea de informații suplimentare, unde este cazul. Totul benevol, fără niciun beneficiu material.
Haine și încălțăminte gata pentru donație FOTO Ana Maria Macuc
„Nu este ușor ceea ce facem. Presupune muncă de voluntariat zi de zi, mii de ore pentru primirea, sortarea și pregătirea ajutoarelor, Ceea ce ne dă putere să mergem mai departe este atunci când vedem că oamenii pleacă bucuroși de la noi, cu fruntea descrețită. Ne spun că nu se mai simt singuri, și mai ales că mulți dintre cei pe care i-am ajutat de-a lungul vieții ajută la rândul lor și devin voluntari de nădejde pentru noi”, adaugă Ana Maria Macuc. Printre voluntari se află și Doina, o chimistă pensionară, cu numeroase boli cronice. „La impulsul doamnei preotese Ana Maria Macuc, se primesc ajutoare, se distribuie ajutoare. Cei cu lipsuri sunt foarte mulțumiți, iar noi suntem mulțumiți că îi puteam ajuta pe semenii noștrii”, spune botoșăneanca.
Sute de oameni ajutați lunar
Paleta de servicii în cadrul comunității s-a diversificat atât de mult de-a lungul celor 15 ani, încât echipa de voluntari a preotesei abia mai face față. Cu ajutorul enoriașilor, acum 10 luni a fost construită, lângă biserica din cimitir, o casă socială, „Sfânta Irina”, tocmai pentru a organiza mai ușor munca de voluntariat. În paralel, la poarta cimitirului au fost amenajate câteva căsuțe modulare, în care deasemenea se primesc, sortează și distribuie donații.
Voluntarii ducând ajutoare bătrânilor FOTO Ana Maria Macuc
„Casa Sf Irina” s-a construit cu sprijinul enoriașilor de la Parohia Pacea și a mai multor donatori, dornici să-i ajute pe semenii lor. Cele 3 căsuțe au fost cumpărate cu ajutorul mai multor oameni, prieteni care ne-au ajutat financiar, în acest sens. O căsuță este mobilată cu sertare în care punem hainele împăturite, pe categorii de varstă și pe măsuri. Ne dorim pe viitor să reușim să mai mobilăm una dintre căsuțe ( cu sertare și umerașe) pentru a valorifica cât mai bine spațiul și a ajuta mai multe persoane. Ne dorim ca ajutorul să-l oferim într-un mod cât mai frumos și cât mai bine organizat”, precizează Ana Maria Macuc.
Practic, de la amenajarea Casei Irina se donează aproape încontinuu iar voluntarii lucrează în timpul liber. Se primesc cărucioare și tot felul de obiecte pentru copii mici și tinerele mame, cărucioare și dispozitive pentru persoanele cu dizabilități, haine, jucării, mobilă. Totul este sortat, bine așezat și mai apoi distribuit către persoanele care chiar au nevoie de acele obiecte. Sunt ajutate toate persoanele aflate într-un moment dificil.
Rechizite donate copiilor în prima zi de școală FOTO Ana Maria Macuc
„Casa Irina a fost sfințită în urmă cu 10 luni, pe 25 mai. Și de atunci oamenii donează continu. Practic ne dorim să ajutăm pe oricine are nevoie și i le dăruim oricui le folosește, păstrează și mai apoi le dă mai departe. Ne dorim sa venim si-n sprijinul familiilor care muncesc, dar pentru care este un efort financiar sa-si cumpere îmbrăcăminte, încălțăminte si alte articole pentru adulți și copii . Noi avem două zile în care primim donații, avem două zile în care le organizăm și două zile când donăm. Lunar sunt sute de oameni ajutați. În fiecare joi și vineri pășesc pragul casei noastre în medie 80 de persoane. Mobila o direcționăm spre familii, nu avem spațiu pentru depozitarea aceasteia. Sunt voluntari care oferă gratuit transportul, alți voluntari ajută la cărat, astfel încât mobila să ajungă direct în casa celor ce au nevoie: familii cu mai mulți copii, oameni bolnavi sau pur și simplu oameni cu posibilități financiare reduse”, spune preoteasa.
Zile de naștere pentru copii fără posibilități materiale
Implicarea preotesei și a echipei de voluntari de la biserica din cimitirul Pacea a mers până într-acolo, încât sunt organizate petreceri de zile de naștere pentru copii din familii cu venituri reduse. Sunt acei copii care nu s-au bucurat niciodată de sărbătorirea zilei lor de naștere. „Organizăm zilele de naștere, în fiecare săptămână vizităm și oferim daruri bătrânilor din centrele sociale. Lunar sărbătorim în medie 10-20 de copii născuți în aceea lună. Cea mai mare petrecere a fost în luna februarie când am sărbătorit 20 de copii născuți în aceea lună și la care au participat peste 110 persoane”, spune preoteasa.
Petrecere organizată de volutari și preoteasă FOTO Ana Maria Macuc
În plus, sunt ajutați orfani, oameni cu probleme materiale serioase, persoane cu dizabilități, bătrâni. „Primind donații diferite ne-am extins ajutorul oferit mai multor categorii de persoane. De exemplu, ajutăm inclusiv copiii orfani, bătrânii din centrele sociale, persoanele cu dizabilități, viitorii miri care vor să se cunune, le oferim totul gratuit”, adaugă Ana Maria Macuc. Sunt în jur de 10 proiecte destinate mai multo categorii sociale defavorizate. Inclusiv ghiozdane și rechizite, la începutul fiecărui an școlar pentru copii din familiii cu posibilități financiare reduse.
ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.
O parte din România se prăpădește într-un ritm tot mai accelerat. Lumea rurală, mai ales din zonele sărace ale țării ajunge pe cale de dispariție. Cătune întregi sunt populate numai de vârstnici în timp ce școlile sătești se închid una după alta. Explicațiile sunt simple și dramatice, scrie Adevărul.
Joi, 30 octombrie, ora 12.00, satul Dângeni, comuna Dângeni, județul Botoșani. Pe străzile principale dar și pe ulițele sătești abia dacă trece din când în când câte un om. Majoritatea sunt persoane în vârstă. Rar trece o femeie cu unul sau doi copii, luați de la școală. La crâșma satului, acolo unde acum 15 ani, abia dacă aveai unde arunca un ac, doi oameni servesc un rachiu, pe grabă, în picioare. Cătunele mai mici, arondate comunei, par efectiv abandonate. Iar această situație este întâlnită în multe sate din România anului 2025. Pe scurt, lumea rurală, mai ales din zonele sărace ale României pare să fi ajuns în pragul dispariției. Statisticile dar și realitatea ușor de observat cu ochiul liber scot la iveală o bucată de Românie care moare, într-un ritm din ce în ce mai accelerat. Motivele sunt clare, simple și dramatice.
România pierde anual aproape 10.000 de cetățeni
Conform statisticilor oficiale privind natalitatea în Uniunea Europeană, întreg continentul este, propriu-zis, pe cale de dispariție. Adică rata natalității este mult mai mică decât cea a mortalității. Oamenii mor, dar nu se nasc suficient de mulți pentru a acoperi deficitul. Natalitatea în Uniunea Europeană a scăzut cu 5.4% în anul 2023, ajungându-se la numai 3.67 milioan de nașteri, cel mai scăzut nivel din ultimii 60 de ani. În context european, România are una dintre cele mai accelerate scăderi ale natalității. Odată, rezervor de copii, acum țara noastră devine tot mai pustie. Sporul natural al României în 2024 a fost negativ, cu un vârf în luna decembrie, cu minus 9.617 persoane.
Adică, țara noastră a rămas în ultima lună a anului 2024 fără 10.000 de cetățeni, fără ca alții să se nască în locul lor. „În perioada 2021-2024 populația a înregistrat să înregistreze un spor natural negativ persistent, confirmând tendința naturală de scădere a populației specifice ultimului deceniu”, precizează Valentin Popa, directorul Direcției Județene de Statistică Botoșani, referindu-se la sporul natural negativ pentru întreaga țară. Propriu-zis, natalitatea în România, în anul 2025 este la jumătate față de cea a anilor 90. Cele mai afectate sunt localitățile rurale din zonele sărace ale țării, precum cele din nord-estul țării dar și din sud-est și sud-vest, în Regiuni precum Moldova, Oltenia sau Dobrogea, scrie Adevărul.
O parte din România moare într-un ritm tot mai accelerat
Publicitate
În județul Botoșani, de exemplu sunt cel puțin 13 comune pe cale de dispariție. Au mai puțin de 2000 de locuitori iar populația este formată în mare parte din persoane vârstnice. Cel mai grav caz este în comuna Adășeni, unde 80% dintre locuitori sunt oameni în vârstă, mulți trecuți de 70 de ani. În Oltenia, în județul Dolj, se preconizează că aproape un sfert dintre sate sunt în pericol de dispariție din cauza scăderii natalității. Sunt situații în care sunt mai puțini de 0.5 copii pe gospodărie. Unul dintre cele mai afectate sate este Urdinița, din comuna Brabova.
Revenind în nordul Moldovei, la Adășeni, se nasc cel mult șase copii pe an, în toată comuna. În tot acest timp, cimitirele sătești devin neîncăpătoare. „Riscă foarte mult să dispară cu totul. Ca multe alte comune. Deja se nasc foarte puțini. Nu sunt semne că se va ridica tineret prea mult. Din contră. O să predomine în continuare bătrânii, adică peste 70% la sută”, preciza Relu Rusu, referent în cadrul Primăriei Adășeni. În comuna Dângeni, la grupele de grădiniță, au mai rămas doar câțiva copii. „Sunt foarte puțini copii, doar 7-8 la grădiniță acuma”, mărturisește, viceprimarul Necular Andrei. Același lucru îl spun și localnicii.
Satele sunt pline de pensionari FOTO Cosmin Zamfirache
„Sunt maxim 12-13 copii la clasele I-IV. Nu cred că sunt mai mulți. Sunt sate care dispar, că nu mai are cine sta. Moșnegii decedează și nu mai vine nimeni în locul lor”, spune un sătean din Dângeni. Moș Petrică, un alt sătean, trecut bine de 70 de ani, dă din mână cu tristețe când aude de copii și de viitorul satelor din Dângeni. „Ferească Dumnezeu! Erau ulițele pline de copii. Fugeau, băteau mingea. Plin de femei și bărbați cu treabă prin ogradă, cu faitonul( n.r. un atelaj hipo ușor) la câmp. Acum dacă te uiți vezi pustiu. Te ia groaza. Numai bătrâni și oameni săraci. Dispar satele, n-ai ce face”, spune săteanul.
Peste 30 de corpuri de școală închise
Dezastrul demografic se reflectă cel mai bine în dinamica populației școlare. Conform datelor oficiale, populația școlară, numai din județul Botoșani a scăzut dramatic în ultimele trei decenii. De exemplu, în anii 90 era peste 100.000 de elevi în județ. Acum au mai rămas doar 58.000. În fiecare an se pierd între 700 și 1000 de elevi. Situația cea mai gravă este, evident, în mediul rural. Nu mai puțin de 30 de corpuri de școală au fost închise în ultimul an, în satele din județul Botoșani fiindcă, efectiv, nu mai aveau școlari, relatează Adevărul.
„Din cauza acestei scăderi a numărului de elevi s-a ajuns la închiderea a 31 de corpuri de clădire la școli din județ. Este o problemă destul de serioasă”, spune Bogdan Suruciuc, inspector școlar general la Inspectoratul Școlar Județean Botoșani. Mulți localnici dar și autoritățile locale se așteaptă ca și alte școli să fie închise. Mai ales în contextul în care copiii sunt tot mai puțini.
„Eu cred că o să rămână o școală în centrul de comună și atât. Nu mai sunt elevi. Abia dacă strângi o clasă, două. Și nu se mai acceptă învățământ simultan, pe bună dreptate, așa nu faci carte. Te strânge în spate când vezi că mai sunt 10-12 copii de primară. Adică mai puțin de o clasă de gimnaziu”, mărturisește un profesor care predă în mediul rural.
„Da ce să faci frățioare, aici? Ori nu găsești de muncă, ori te ia în râs ”
Principalele cauze ale scăderii natalității în mediul rural sunt simple, clare ca bună ziua. Sărăcia și lipsa locurilor de muncă, a oricărei perspective i-a alungat efectiv pe oameni în țări din vestul Europei. Inițial au plecat ca sezonieri. În timp, și-au dat seama că nu au nicio șansă acasă. Terminau banii adunați în lunile sau anii de muncă și după aceea se întorceau la sărăcie lucie și lipsă de perspectivă. Așa că mulți au decis să se stabilească în țările în care muncesc. Cei mai harnici au învățat meseriile căutate în respectivele zone și o duc decent. Alții, ce-i drept mai rar, și-au deschis propriile afaceri. În orice caz, acasă mai vin doar în vacanțe.
„ Tineretul pleacă, nu sunt locuri de muncă. Cum să-i faci să stea acasă dacă nu au unde să-și câștige existența. Și cum locuri de muncă nu sunt în zonă, efectiv pleacă să caute o viață mai bună. Copiii îi fac acolo și acolo rămân. Sunt mulți care au făcut casă aici, dar vin doar în concedii, vara. Mai mult de atâta nu vin. Și copiii îi duc la școală acolo unde locuiesc, în țările respective”, spune viceprimarul din Dângeni. Sătenii spun că tinerii și cei mai harnici din sat au plecat de mult și au reușit să-și facă un rost în străinătate.
Ulițele sunt pustii FOTO Cosmin Zamfirache
„ Da ce să faci frățioare aici? Ori nu găsești de muncă, ori te ia în râs. Salariu mic și pretenții mari. Fratimi-o a plecat în Germania, știe să pună faianță, gresie, face casa păpușă. Câștigă binișor. Aici era apă, paie și bătaie. Eu am noroc cu animalele, dau lapte la procesator, mă descurc”, spune un alt sătean. Oamenii în vârstă spun că efectul acestui exod este dramatic. Nu pot să-și convingă copiii să vină acasă și nici nu-și mai doresc.
„Moare inima de dorul lor, dar îi iubesc așa de mult că vreu să stea acolo. Aici nu ai, mamă, din ce trăi. Nu-i loc de muncă. Prima dată o venit, o făcut pe la casă, dar după aceea fără ban ce să facă. S-o angajat dar primea puțini bani față de acolo în Anglia. Așa că a plecat iarăși. Ce să-i faci? Vine an de an, dar numai să ne vadă. Acolo-i viața lui. Copiii învață școala acolo”, mărturisește o săteancă în vârstă. Efectele se văd cu ochiul liber, depopulare, lipsa forței de muncă, accenturarea problemelor pe normele didactice. În momentul de față marii fermieri au probleme serioase în a-și găsi ciobani și angajați pentru lucrările agricole. Tractoriștii sunt o raritate, mai ales fiindcă majoritatea celor calificați preferă să plece în străinătate.
Companiile de stat unde sunt pierderi „cronice”, cele care sunt „o gaură neagră” pentru buget trebuie lichidate, a precizat vineri premierul Ilie Bolojan, informează alba24.ro.
„Avem aproape 50 de companii încă în care nu sunt respectate procedurile de desemnare a conducerilor acestora după legislația care este acceptată de Uniunea European.
Aici lucrăm pe două componente. Pe de-o parte, pentru ca în companiile unde sunt pierderi cronice, unde pasivul este mult mai mare decât activul să finalizăm procedurile de lichidare.
Deci, aceste companii care sunt o gaură neagră, (…) companiile de stat trebuie lichidate, o parte dintre ele. În aceste zile definitivăm lista, săptămâna viitoare se va comunica lista pe care Guvernul va lucra, într-o primă etapă, pentru lichidarea acestora”, a afirmat Bolojan, într-un interviu acordat site-ului „Europa Liberă România”, întrebat despre numirile în companiile de stat, respectiv despre situația creată la compania ROMARM, în condițiile în care ministrul Economiei, Radu Miruță, a anunțat că a făcut plângere penală în legătură cu numirea conducerii acesteia, scrie Agerpres.
Întrebat dacă atunci când vorbește despre lichidarea unor companii de stat se referă și la Societatea de transport feroviar de marfă – CFR Marfă, având în vedere că potrivit unei analize „termene.ro” este principala companie cu datorii mari la stat, el a răspuns: „Este una din companiile care va intra în lichidare, cu siguranță”.
Prim-ministrul a precizat că a cerut ministerelor o etapizare și o programare cât se poate de clară privind finalizarea procedurilor de selectare a conducerilor companiilor din subordine, în așa fel încât jalonul din PNRR asumat în acest sens să fie îndeplinit.
Publicitate
În cazul ROMARM, a menționat Ilie Bolojan, trebuie să existe o răspundere. „Cred că domnul Miruță are suficiente elemente clare în momentul în care a declanșat o astfel de sesizare. Nu am toate datele. Înseamnă că ceva, acolo, nu a fost în regulă. În condițiile în care modul în care au fost făcute aceste selecții nu este în regulă, trebuie să existe o răspundere pentru asta, dacă, într-adevăr, s-a încălcat în mod evident legea”, a subliniat premierul.
Cuviosul şi de Dumnezeu purtătorul Părintele nostru Paisie de la Neamţ s-a născut în oraşul Poltava din Ucraina în anul 1722, la 21 decembrie, într-o binecuvântată familie preoţească, fiind al unsprezecelea copil din cei doisprezece fraţi. Tatăl său se numea Ioan şi era protoiereu al Poltavei, iar mama sa se chema Irina. Din botez s-a numit Petru.
Tatăl său murind de tânăr, în anul 1735 copilul a fost dat de mama sa să înveţe carte la Academia teologică din Kiev, întemeiată de mitropolitul moldovean Petru Movilă. După patru ani, părăsind şcoala, intră în viaţa monahală la Mănăstirea Medvedeski, având vârsta de 19 ani. Aici este făcut rasofor, primind numele de Platon. După o scurtă şedere în Mănăstirea Pecerska, vine în Moldova, în anul 1745, şi se stabileşte la schitul Trăisteni – Vrancea, apoi la Mănăstirile Cârnu şi Dălhăuţi, aflate sub povaţa duhovnicească a Sfântului Vasile de la Poiana Mărului, care-l îndrumă şi pe rasoforul Platon.
În vara anului 1746 se duce la Muntele Athos, unde se nevoieşte ca sihastru timp de patru ani. În 1750 este tuns în monahism de Cuviosul Vasile de la Poiana Mărului, duhovnicul său, primind numele de Paisie. Apoi, este hirotonit ieromonah şi întemeiază o obşte monahală în Schitul Sfântul Proroc Ilie, unde se nevoieşte până în vara anului 1763, adunând în jurul său 64 de călugări români, ucraineni şi ruşi. Din pricina asupririi turceşti părăseşte Athosul şi vine în Ţara Românească, la Mănăstirea Vărzăreşti-Vrancea, dar, după o scurtă şedere acolo, trece în Moldova şi se stabileşte, împreună cu toţi ucenicii săi, la Mănăstirea Dragomirna, unde se nevoieşte doisprezece ani, până în 1775. La Dragomirna obştea urma întru totul rânduiala atonită.
Aici, Cuviosul Paisie formează o obşte mare de 350 de călugări şi traduce, împreună cu ucenicii săi români, care erau buni cunoscători ai limbii greceşti vechi, o parte din scrierile filocalice ale Sfinţilor Părinţi, devenind, astfel, ctitorul Filocaliei în limbile română şi slavonă. Filocalia de la Dragomirna din 1769 este prima colecţie majoră de traduceri româneşti filocalice (de 626 pagini), adunate de monahul Rafail. În anul 1775, Moldova de Nord căzând sub ocupaţie austriacă, Sfântul Paisie a fost nevoit să se stabilească la Mănăstirea Secu, împreună cu 200 de ucenici, lăsând la Dragomirna o obşte de 150 de monahi.
În anul 1779, cu binecuvântarea mitropolitului Moldovei Gavriil Calimachi şi la îndemnul domnitorului Alexandru Moruzi, Cuviosul Paisie s-a mutat la Mănăstirea Neamţ, cu o mare parte din obştea de la Secu. Timp de cincisprezece ani, cât a fost stareţ al celor două mânăstiri unificate, Neamţ şi Secu, Sfântul Paisie a păstrat cu sfinţenie aceeaşi rânduială. La biserică erau datori să ia parte toţi părinţii şi fraţii, afară de cei bolnavi sau cei trimişi la ascultări. Marele stareţ venea cel dintâi la sfintele slujbe şi neîncetat se ruga cu rugăciunea inimii, vărsând în taină multe lacrimi. Spovedania fraţilor obştii se făcea în fiecare seară, iar pentru cei mai sporiţi, o dată la trei zile. Pentru aceasta, Cuviosul Paisie a rânduit 24 de duhovnici, care spovedeau şi îndrumau duhovniceşte întreaga obşte, iar marele stareţ supraveghea bunul mers al celor două mănăstiri, atât în cele duhovniceşti, cât şi în ascultările de obşte, primind pe cei care veneau pentru sfat şi binecuvântare.
Cei neascultători primeau canon şi mustrare părintească. O atenţie deosebită a acordat Cuviosul Paisie traducerii din limba greacă a scrierilor patristice filocalice, continuând, astfel, şirul traducerilor de la Dragomirna şi Secu. Unii călugări moldoveni, munteni şi ardeleni, fiind buni elenişti, traduceau scrierile Sfinţilor Părinţi din limba greacă veche în limba română, iar călugării slavi traduceau în limba slavonă, făcând din Mănăstirea Neamţ o adevărată academie patristică şi duhovnicească, nemaiîntâlnită în alte ţări ortodoxe din acea vreme. Cuviosul Paisie era şi un bun organizator şi înnoitor al vieţii monahale, întemeind în jurul Muntelui Ceahlău câteva sihăstrii de călugăriţe, pe care le îndruma duhovniceşte, rânduindu-le duhovnic pe Cuviosul Iosif Pustnicul (†1828 pomenit la 16 august), unul dintre ucenicii săi de la Neamţ. Alt ucenic al său cu viaţă sfântă era Cuviosul Irinarh Rosetti (†1859), mare lucrător al rugăciunii inimii, ctitorul Mănăstirii Horaiţa din Moldova, precum şi al bisericii de pe Muntele Tabor, din Ţara Sfântă. Pentru sfinţenia vieţii sale, numele Cuviosului Paisie de la Neamţ era cunoscut în toate ţările ortodoxe, începând din Muntele Athos până în Lavra Peşterilor din Kiev şi de la Mănăstirea Optina până în sihăstriile din nordul Rusiei.
Publicitate
De aceea, în 1790, mitropolitul Ambrozie, trecând prin Moldova, l-a făcut arhimandrit. În vremea aceea, mulţi dregători, boieri şi chiar ierarhi sau domnitori poposeau la Mănăstirea Neamţ, dorind să vadă pe acest mare stareţ cu viaţă sfântă. Înrâurirea lui a fost mare asupra multor mănăstiri şi schituri din Moldova şi din Ţara Românească. În toamna anului 1794, îmbolnăvindu-se, şi-a dat sufletul său curat în mâinile Domnului nostru Iisus Hristos în ziua de joi, 15 noiembrie, la vârsta de 72 de ani. A fost plâns de toată obştea celor două mănăstiri, cu schiturile lor, care numărau peste 1000 de călugări români, ruşi, ucraineni, greci, bulgari.
Fiind cinstit ca sfânt, încă din viaţă, ucenicii săi i-au săvârşit slujba de pomenire, rânduindu-i ca zi anuală de prăznuire 15 noiembrie. În ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea, precum şi în secolul al XIX-lea, ucenicii lui români au răspândit isihasmul în Ţările Române, iar cei slavi în peste 100 de mănăstiri din Rusia şi Ucraina. La mormântul lui de la Mănăstirea Neamţ vin să se închine şi să-i ceară ajutor nu numai credincioşi din România, ci şi din alte ţări ortodoxe.