În România, anul trecut, erau 31.000 de oameni fără adăpost. O parte dintre ei au ajuns pe străzi din cauza viciilor sau a unei vieți dezorganizate, alții însă au fost abandonați de familie, victime ale naivității sau, pur și simplu, ale ghinionului. Sunt și cei care efectiv au trăit în familii dezorganizate și la un moment dat, fără niciun bun sau venit, au ajuns să trăiască din ce găseau la containere. Pentru mulți dintre acești oropsiți procurarea hranei zilnice este o adevărată povară. Mulți, mai în vârstă sau bolnavi, stau flămânzi cu zilele. Trăiesc în ploaie, vânt și mulți mor, mai ales iarna, neștiuți de nimeni, prin cotloane sau canale. Pentru statul român ei sunt oameni care aproape că nu există, scrie Adevărul.
Cei găzduiți la Casa Nicolae sunt implicați în activități gospodărești FOTO Asociația Happy
Nu au domiciliu, nu au venituri și implicit nu plătesc impozite, nu au asigurări de sănătate. Mișcată de drama multor oameni ai străzii, ajunși pe nedrept în aceea situație, o fostă jurnalistă din Botoșani, Ionela Ivan, împreună cu soțul ei, Cristi, s-au mobilizat pentru a salva cât de mulți se poate, mai ales în pragul iernii. Au pus pe picioare, acum patru ani, un proiect care părea imposibil, un centru în care oamenii străzii bolnavi și flămânzi să poată duce un trai decent. Din anul 2020, zeci de oameni ai străzii se bucură de o masă caldă, de o cameră curată și de un trai decent, uman. Alte sute de năpăstuiți au primit o masă caldă și haine când aveau nevoie mai mult. Casa Nicolae, așa cum a fost numit centrul amenajat de Ionela și Cristi, a devenit un adevărat ”sanctuar” al oamenilor străzii, mai relatează Adevărul.
De la televiziune la acțiuni umanitare
Totul a început de la dramele sociale care au marcat-o pe Ionela. Absolventă a Universității Tehnice ”Gheorghe Asachi” din Iași, Ionela Ivan Tudose a decis să lase ingineria și să se dedice unei noi pasiuni, televiziunea. A fost reporter de televiziune în municipiul Botoșani și a realizat numeroase materiale cu temă socială. A fost impresionată de suferința oamenilor, mai ales a copiilor. Toate acestea au determant-o să renunțe la tot ceea ce făcea și să se dedice domeniului social, al carității.
Cum arăta vila de protocol înainte de reabilitare FOTO Asociația Happy
”Plecam de la astfel de cazuri cu lacrimi în ochi. Mă simţeam răscolită și totodată neputincioasă. Mă revolta indiferența oamenilor față de semenii aflați în suferință. Și atunci am zis că orice poate lupta pentru ceea ce crede. Pentru mine este un semn de lașitate să vezi toate lucrurile pe care le-am văzut eu și să te prefaci că nu există. Soțul m-a sprinit mereu necondiționat și am pornit împreună pe drumul acesta, al ajutorării, al carității. Este foarte greu, dar am dovedit că nimic nu este imposibil dacă te implici cu tot sufletul”, mărturisește Ionela. În 2012, pe când avea 29 de ani, alături de soțul ei a înființat asociația HAPPY (Help Act Protect Provide Yield). Au început să facă tot posibilul pentru a ajuta copii săraci, familii nevoiașe, bătrâni. Strângeau haine, mâncare, încălțăminte și le distribuiau acolo unde era nevoie. Până la desființarea Centrelor de Plasament din Botoșani, asociația Ionelei era principalul furnizor al copiilor abandonați.
Lunar îi îmbrăca, încălța și dona mâncare. A mobilizat o întreagă comunitate să doneze și să-i sprijine pe cei aflați în nevoie. După doi ani de muncă, Ionela Ivan Tudose a început să ofere, cu ajutorul medicilor inimoși, controale și intervenții medicale pentru oamenii nevoiași care nu și le permiteau. Mulți erau trimiși la tratament din fondurile strânse de asociație sau cu ajutorul medicilor cu suflet mare. Ba chiar, multe familii au fost reunite cu ajutorul asociației. De-a lungul a 12 ani, asociația HAPPY a reușit să îmbrace, să hrănească și să ofere acces la servicii medicale la sute sau chiar mii de botoșăneni nevoiași. ” HAPPY a fost în sufletul meu dinainte să conștientizez eu lucrul acesta. Am făcut ceea ce ne-a dus sufletul să facem”, precizează Ionela.
Vila lui Ceaușescu, de la ruină la sanctuar al oamenilor străzii
Pe lângă copii, bătrâni și, în general, familii nevoiașe, Ionela și Cristi, prin intermediul asociației, ofereau mâncare caldă oamenilor străzii. Ani de zile, mai ales iarna, cei fără acoperiș deasupra capului erau omeniți și îmbrăcați de asociație. Ionela simțea însă că nu este de ajuns. Mulți mureau sau ajungeau cu picioarele amputate din cauza degerăturilor. Nu aveau un acoperiș deasupra capului iar starea de sănătate a multora se degrada accentuat. În spitale nu putea fi ținuți decât un timp limitat. ”De multe ori mergeam pe străzi și dădeam haine și mâncare persoanelor fără adăpost. Dar am realizat că nu facem suficient. Trebuia să-i salvăm în adevăratul sens al cuvântului. Să-i luăm de pe străzi și să-i scăpăm de greutățile acelei vieți”, mărturisește Ionela, scrie Adevărul.
Publicitate
Zeci de persoane sunt hrănite zilnic FOTO Asociația Happy
Așa a apărut ideea unui centru gratuit pentru persoanele fără adăpost. Părea o idee prea ambițioasă, dacă nu cumva un vis imposibil. Cu ajutorul unor prieteni, Ionela și Cristi au găsit o fostă casă de protocol a protipendadei comuniste, în satul Rădeni, comuna Frumușica. Localnicii îi spun ”Vila lui Ceaușescu”. Aici se întâlneau, înainte de 1989, activiștii de partid și oamenii cu ștaif ai partidului, pentru petreceri. Și asta în condițiile în care zona este renumită pentru vinul și rachiul de cea mai bună calitate. După ce au strâns donații și sponsorizări, Ionela și Cristi au reușit să reabiliteze vechea casă de protocol, aflată în paragină. Încet, încet, visul imposibil al soților Ivan-Tudose a devenit posibil. Ruina comunistă a fost transformată într-un centru de vis pentru oamenii străzii. Aici au ajuns toți oropsiții sorții. Din donații strânse cu greu, în momentul de față, la Casa Nicolae sunt hrăniți și găzduiți 60 de oameni. Sunt tratați cu respect, au camere curate, o curte spațioasă și mâncare. Pentru mulți dintre ei a fost primul acoperiș deasupra capului după ani de zile. Alții nu au avut niciodată condiții atât de bune. Sunt tot felul de oameni, tineri, bătrâni, bolnavi, unii în fază terminală. Toți au povești incredibile. Inclusiv autoritățile s-au obișnuit cu acest sanctuar al oamenilor străzii și trimit pe cei a căror situație nu o mai pot gestiona. Unii vin direct de la spital, cu ambulanța, la Casa Nicolae.
Oameni adunați la sfințirea Casei Nicolae
”Sunt aduși sau veniți de bună voie de prin toate colțurile județului, mulți cu boli incurabile sau bolnavi în faze terminale, toți au fost primiți cu brațele deschise la Casa Nicolae. Avem o curte imensă, amenajată cu gust și dedicare. În locul acesta, trăiesc zeci de suflete oropsite de soartă și fără niciun scop în viață. Grădina îngrijită, bucătăria dotată cu cele trebuincioase, camerele curate și igienizate, o mică bibliotecă, un colț cochet unde să se adune în jurul mesei cei cazați”, spune Cristi. Casa Nicolae a fost sfințită de un sobor de preoți condus de Preasfințitul Nechifor Botoșăneanul. „Casa Nicolae nu este doar un loc, ci este împlinirea unui vis al nostru de a ajuta oamenii în nevoie, de a le oferi un adăpost și o speranță. Astăzi, sfințirea casei a fost ca o cunună dumnezeiască, pusă deasupra acestei case, protejată de sfinți și de Dumnezeu. Fiecare zi aici este o binecuvântare, pentru că Dumnezeu ne trimite nu doar suflete care au nevoie de ajutor, dar și oameni generoși și donații care fac posibilă funcționarea acestui proiect”, a precizat Ionela Ivan Tudose.
ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.
Administrația Națională de Meteorologie a emis, duminică, o informare meteo care anunță două zile de ninsoare, răcire accentuată a vremii și intensificări ale vântului în mare parte din țară.
Intervalul vizat este 8 februarie, ora 10:00 – 10 februarie, ora 20:00, perioadă în care sunt așteptate precipitații predominant sub formă de ninsoare, depuneri de strat de zăpadă și, izolat, polei.
Potrivit meteorologilor, ninsorile vor fi prezente duminică și în noaptea de duminică spre luni în Moldova, estul și sud-estul Transilvaniei. Ulterior, începând de luni seara și până marți seara, aria precipitațiilor se va extinde în special în Oltenia, Banat, Transilvania și la munte.
Cantitățile de apă vor ajunge local la 5–10 litri pe metrul pătrat, iar în zona montană și în sud-vestul teritoriului pot atinge aproximativ 15 litri pe metrul pătrat. Stratul de zăpadă va avea, în general, grosimi de 5–10 centimetri, în timp ce la munte se pot acumula în jur de 15 centimetri.
Meteorologii avertizează și asupra formării izolate de polei sau ghețuș, fenomen care poate îngreuna circulația rutieră. În același timp, vântul va avea intensificări în sud-vestul, sudul și estul țării, cu viteze de 45–50 km/h. În Munții Banatului și la altitudini mari din vestul Carpaților Meridionali, rafalele pot depăși 80–90 km/h, viscolind temporar ninsoarea.
Vremea va deveni deosebit de rece în regiunile extracarpatice și geroasă în noaptea de luni spre marți, în special în Moldova și estul Transilvaniei. Temperaturile maxime se vor situa între −6 și 3 grade Celsius, iar cele minime vor coborî, în general, între −15 și −5 grade.
Publicitate
Administrația Națională de Meteorologie precizează că mesajul poate fi actualizat în funcție de evoluția fenomenelor, inclusiv prin avertizări nowcasting pentru fenomene severe imediate.
FC Botoșani a obținut o victorie convingătoare pe teren propriu, scor 3-0 cu Metaloglobus București, în etapa a 26-a din Superligă, rezultat care readuce formația pregătită de Leo Grozavu în zona play-off-ului.Pe Stadionul „Municipal”, botoșănenii au controlat jocul de la un capăt la altul și au confirmat diferența de valoare dintre cele două echipe, aflate la poli opuși ai clasamentului.
Gazdele au început ofensiv și au ratat prima ocazie importantă încă din minutul 10, când Gavrilaș a respins cu dificultate șutul lui Ongenda. Presiunea s-a concretizat rapid, iar în minutul 14 FC Botoșani a deschis scorul după ce Sava, talonat de Lopez, a deviat mingea în propria poartă de la aproximativ cinci metri.
Echipa lui Grozavu a continuat să atace, iar în minutul 34 portarul oaspeților a avut o nouă intervenție spectaculoasă la execuția lui Kovtalyuk din apropiere. Superioritatea s-a reflectat din nou pe tabelă în minutul 42, când Lopez a înscris cu capul din câțiva metri, după o fază simplă în care a rămas cu poarta goală. La pauză, FC Botoșani conducea meritat cu 2-0.
După reluare, jocul a curs în aceeași direcție, cu gazdele în control și cu Metaloglobus încercând fără succes să reducă diferența. Botoșănenii au forțat desprinderea, iar golul al treilea a venit în minutul 84, când Cîmpanu a finalizat cu un șut puternic la colțul scurt, după pasa lui Mailat, stabilind scorul final, 3-0.
Succesul vine după eșecul la limită suferit etapa trecută în fața campioanei FCSB și o readuce pe FC Botoșani în primele locuri ale clasamentului. Cu cele trei puncte obținute duminică, moldovenii urcă pe poziția a cincea și reintră în lupta pentru play-off, confirmând forma bună de pe teren propriu.
De partea cealaltă, Metaloglobus rămâne pe ultimul loc în Superligă, cu un total redus de puncte și cu perspective tot mai complicate în tentativa de salvare de la retrogradare.
O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:
AȘTEPTÂND CURGEREA NOPȚII
Citind poeme de Ana Blandiana am întâlnit și pe cel intitulat „Omphalos” („O piatră e un zeu care/ Se mișcă atât de încet/ Încât ochiul meu repede muritor/ Nu-i în stare/ Să-i recunoască mișcarea/ Așa cum nu poți să-i ceri/ Unui val/ Unui nor/ Să înțeleagă ce-i marea,/ Când totul se năruie/ Și-apoi se dizolvă/ Într-un toxic amestec/ De ieri și de mâine,/ O piatră e sâmburul lumii/ Viu încă? Sensul chircit ce rămâne/ Omphalos și mugur din care întreg/ Universul ucis/ Va mai crește o dată/ Când zeu-mpărțit?/ Între pietre egal/ Se va strânge-ntr-o baricadă.”). În acest context ni-am amintit că am în bibliotecă un volum de poezii al lui Dumitru Necșanu intitulat „Omphalos” ( Editura „Axa”, Botoșani, 2007).
Dumitru Necșanu a debutat cu placheta „Vânătoare de frig” (1979), „Omphalos”, al doilea în cronologia aparițiilor, este și cel care l-a impus ca poet pur-sânge al literaturii române. Au urmat volumele „Labirintul gol”(2009), apoi reluarea volumului de debut, „Vânătoarea de frig” (2011), adus la calitatea de antologie. Urmează volumul „Paing” (2013), volum care îl impune și ca membru titular al Uniunii Scriitorilor din România.
Revenind la „Omphalos”, oricât aș încerca să mă îndepărtez de Ana Blandiana, după citirea acestei cărți nu pot să nu sesizez acel sentiment al înnoptării. Acel permanent refugiu în noapte cu scopul de a redescoperi acolo poezia, armonizată cu definiția dată de Gellu Naum („acea vietate de noapte cu ochi de pisică, cu simțuri la pândă, agilă, elastică, lucidă”) precum și cu sine însuși („singurătatea – animal plăpând” sau „mă bântuie pustiitul lor întuneric”). Însă Dumitru Necșanu speră la mai mult, să redescopere lumina pe calea exemplificată de „lichtung”-ul lui Heidegger, adică să descoperi licăririle dosite („noaptea ascunde galopul unor aburinde stele”), să le înlături ascunzătorile pentru a le releva valoarea spirituală și a-l supune unei binefăcătoare abluțiuni. Poemele sunt rezultatul unor experimente de disecție a nopții („noaptea e sângele pietrei”„obrazul livid al nopții”, „fântâna unei nopți”, „noaptea rupe malul luminii”, „coasa iute a nopții”, „nopți ruginite”, „subpământurile nopții”, „noaptea roade cântecul”, „turmele nopții” etc.). Experimentul poetic al lui Dumitru Necșanu, pentru că întregul volum este un experiment ce nu-l putem încadra ușor, se produce pe durata a două nopți, aspect delimitat în volum de două capitole a câte 18 poeme, intitulate chiar astfel: „prima noapte” și „a doua noapte”. Poetul supune experimentului său o „familie” poetică („sora noastră piatra/ și fratele nostru soarele/ dragostea noastră marea/ și carnea noastră pământul/ durerea noastră pasărea/ și sângele nostru cuvântul”) pornind de la „noiembrie” ca lună ce duce spre întuneric: „cum să fii vesel când calul tău moare/ când soarele tău se înfășoară pe iarba/ arsă de ploi iar iubita/ pleacă plutind într-o vorbă// nu îți mai îngădui forma flăcării/ sau a plânsului limpede/ de trece înecat un zeu/ vameșul se crede nebun iar copacii/ cad precum grâul/ sub coasa iute a nopții// și/ ca să prinzi ultima/ caleașcă spre tine însuți/ trebuie să lași mai întâi să treacă/ noiembrie” („să treacă noiembrie”. Așteptând această trecere, Dumitru Necșanu se pregătește apelând la un fel de teurgie personală prin exerciții de derelativizare a timpului, de invocare a gândurilor ca aștri negri, de un fel de cenzurare a conștiinței, toate subordonate unei geometrii în mișcare a înconjurului: („o lamă de cuțit/ soarele alunecă pe ea/ soarele botezat noiembrie/ soarele botezat muiere fățarnică/ soarele ca o osie/ soarele crai îmbrăcat în vești/ alunecă spre miazănoapte// dar miazănoaptea rămâne locului/ înșelată se lasă/ abandonată se lasă/ a opta mare minune/ și-a optsprezecea/ șade ascunsă încă acolo/ pe lama cuțitului numit orizont” („lama de cuțit”).
Dumitru Necșanu nu este de acord cu o filozofie care se tot propagă, aceea că n-ar trebui să căutăm un centru special, el fiind oriunde, pe când marginea nicăieri. De aceea el și-a ales ca centru Omphalos-ul din Delphi, locul unde Zeus a așezat piatra, la care speră să ajungă cândva, când se va întâmpla să fie „intrarea în primăvară” („nostalgic se rup de mine/ săptămânile acestui an alungat/ din toate turmele nopții// ieșirea din somn/ se lasă așteptată – intrarea/ în primăvară s-a făcut/ cu uneltele ascuțite de lună fără/ spaimă trec prin efluviile acestor/ galaxii anonime// undeva/ dincolo de vârstele lumii semn/ aștept despre voința aproapelui”). Coperta a patra este înnobilată de un punct de vedere al lui Gellu Dorian din care rețin: „Și această primă carte confirmă că poezia lui a învins erodarea pe care timpul o face asupra poeziei multor poeți”.