Connect with us

Eveniment

Botoșani: Cum a devenit realitate visul incredibil al unei fost jurnaliste. Sanctuarul năpăstuiților, locul unde se termină durerea oamenilor nimănui

Publicat

Publicitate

În România, anul trecut, erau 31.000 de oameni fără adăpost. O parte dintre ei au ajuns pe străzi din cauza viciilor sau a unei vieți dezorganizate, alții însă au fost abandonați de familie, victime ale naivității sau, pur și simplu, ale ghinionului. Sunt și cei care efectiv au trăit în familii dezorganizate și la un moment dat, fără niciun bun sau venit, au ajuns să trăiască din ce găseau la containere. Pentru mulți dintre acești oropsiți procurarea hranei zilnice este o adevărată povară. Mulți, mai în vârstă sau bolnavi, stau flămânzi cu zilele. Trăiesc în ploaie, vânt și mulți mor, mai ales iarna, neștiuți de nimeni, prin cotloane sau canale. Pentru statul român ei sunt oameni care aproape că nu există, scrie Adevărul.

Cei găzduiți la Casa Nicolae sunt implicați în activități gospodărești FOTO Asociația Happy
Cei găzduiți la Casa Nicolae sunt implicați în activități gospodărești FOTO Asociația Happy

Nu au domiciliu, nu au venituri și implicit nu plătesc impozite, nu au asigurări de sănătate. Mișcată de drama multor oameni ai străzii, ajunși pe nedrept în aceea situație, o fostă jurnalistă din Botoșani, Ionela Ivan, împreună cu soțul ei, Cristi, s-au mobilizat pentru a salva cât de mulți se poate, mai ales în pragul iernii. Au pus pe picioare, acum patru ani, un proiect care părea imposibil, un centru în care oamenii străzii bolnavi și flămânzi să poată duce un trai decent. Din anul 2020, zeci de oameni ai străzii se bucură de o masă caldă, de o cameră curată și de un trai decent, uman. Alte sute de năpăstuiți au primit o masă caldă și haine când aveau nevoie mai mult. Casa Nicolae, așa cum a fost numit centrul amenajat de Ionela și Cristi, a devenit un adevărat ”sanctuar” al oamenilor străzii, mai relatează Adevărul.

De la televiziune la acțiuni umanitare

Totul a început de la dramele sociale care au marcat-o pe Ionela. Absolventă a Universității Tehnice ”Gheorghe Asachi” din Iași, Ionela Ivan Tudose a decis să lase ingineria și să se dedice unei noi pasiuni, televiziunea. A fost reporter de televiziune în municipiul Botoșani și a realizat numeroase materiale cu temă socială. A fost impresionată de suferința oamenilor, mai ales a copiilor. Toate acestea au determant-o să renunțe la tot ceea ce făcea și să se dedice domeniului social, al carității.

Cum arăta vila de protocol înainte de reabilitare FOTO Asociația Happy
Cum arăta vila de protocol înainte de reabilitare FOTO Asociația Happy

”Plecam de la astfel de cazuri cu lacrimi în ochi. Mă simţeam răscolită și totodată neputincioasă. Mă revolta indiferența oamenilor față de semenii aflați în suferință. Și atunci am zis că orice poate lupta pentru ceea ce crede. Pentru mine este un semn de lașitate să vezi toate lucrurile pe care le-am văzut eu și să te prefaci că nu există. Soțul m-a sprinit mereu necondiționat și am pornit împreună pe drumul acesta, al ajutorării, al carității. Este foarte greu, dar am dovedit că nimic nu este imposibil dacă te implici cu tot sufletul”, mărturisește Ionela. În 2012, pe când avea 29 de ani, alături de soțul ei a înființat asociația HAPPY (Help Act Protect Provide Yield). Au început să facă tot posibilul pentru a ajuta copii săraci, familii nevoiașe, bătrâni. Strângeau haine, mâncare, încălțăminte și le distribuiau acolo unde era nevoie. Până la desființarea Centrelor de Plasament din Botoșani, asociația Ionelei era principalul furnizor al copiilor abandonați.

Lunar îi îmbrăca, încălța și dona mâncare. A mobilizat o întreagă comunitate să doneze și să-i sprijine pe cei aflați în nevoie. După doi ani de muncă, Ionela Ivan Tudose a început să ofere, cu ajutorul medicilor inimoși, controale și intervenții medicale pentru oamenii nevoiași care nu și le permiteau. Mulți erau trimiși la tratament din fondurile strânse de asociație sau cu ajutorul medicilor cu suflet mare. Ba chiar, multe familii au fost reunite cu ajutorul asociației. De-a lungul a 12 ani, asociația HAPPY a reușit să îmbrace, să hrănească și să ofere acces la servicii medicale la sute sau chiar mii de botoșăneni nevoiași. ” HAPPY a fost în sufletul meu dinainte să conștientizez eu lucrul acesta. Am făcut ceea ce ne-a dus sufletul să facem”, precizează Ionela.

Vila lui Ceaușescu, de la ruină la sanctuar al oamenilor străzii

Pe lângă copii, bătrâni și, în general, familii nevoiașe, Ionela și Cristi, prin intermediul asociației, ofereau mâncare caldă oamenilor străzii. Ani de zile, mai ales iarna, cei fără acoperiș deasupra capului erau omeniți și îmbrăcați de asociație. Ionela simțea însă că nu este de ajuns. Mulți mureau sau ajungeau cu picioarele amputate din cauza degerăturilor. Nu aveau un acoperiș deasupra capului iar starea de sănătate a multora se degrada accentuat. În spitale nu putea fi ținuți decât un timp limitat. ”De multe ori mergeam pe străzi și dădeam haine și mâncare persoanelor fără adăpost. Dar am realizat că nu facem suficient. Trebuia să-i salvăm în adevăratul sens al cuvântului. Să-i luăm de pe străzi și să-i scăpăm de greutățile acelei vieți”, mărturisește Ionela, scrie Adevărul.

Publicitate
Zeci de persoane sunt hrănite zilnic FOTO Asociația Happy
Zeci de persoane sunt hrănite zilnic FOTO Asociația Happy

Așa a apărut ideea unui centru gratuit pentru persoanele fără adăpost. Părea o idee prea ambițioasă, dacă nu cumva un vis imposibil. Cu ajutorul unor prieteni, Ionela și Cristi au găsit o fostă casă de protocol a protipendadei comuniste, în satul Rădeni, comuna Frumușica. Localnicii îi spun ”Vila lui Ceaușescu”. Aici se întâlneau, înainte de 1989, activiștii de partid și oamenii cu ștaif ai partidului, pentru petreceri. Și asta în condițiile în care zona este renumită pentru vinul și rachiul de cea mai bună calitate. După ce au strâns donații și sponsorizări, Ionela și Cristi au reușit să reabiliteze vechea casă de protocol, aflată în paragină. Încet, încet, visul imposibil al soților Ivan-Tudose a devenit posibil. Ruina comunistă a fost transformată într-un centru de vis pentru oamenii străzii. Aici au ajuns toți oropsiții sorții. Din donații strânse cu greu, în momentul de față, la Casa Nicolae sunt hrăniți și găzduiți 60 de oameni. Sunt tratați cu respect, au camere curate, o curte spațioasă și mâncare. Pentru mulți dintre ei a fost primul acoperiș deasupra capului după ani de zile. Alții nu au avut niciodată condiții atât de bune. Sunt tot felul de oameni, tineri, bătrâni, bolnavi, unii în fază terminală. Toți au povești incredibile. Inclusiv autoritățile s-au obișnuit cu acest sanctuar al oamenilor străzii și trimit pe cei a căror situație nu o mai pot gestiona. Unii vin direct de la spital, cu ambulanța, la Casa Nicolae.

Oameni adunați la sfințirea Casei Nicolae
Oameni adunați la sfințirea Casei Nicolae

”Sunt aduși sau veniți de bună voie de prin toate colțurile județului, mulți cu boli incurabile sau bolnavi în faze terminale, toți au fost primiți cu brațele deschise la Casa Nicolae. Avem o curte imensă, amenajată cu gust și dedicare. În locul acesta, trăiesc zeci de suflete oropsite de soartă și fără niciun scop în viață.  Grădina îngrijită, bucătăria dotată cu cele trebuincioase, camerele curate și igienizate, o mică bibliotecă, un colț cochet unde să se adune în jurul mesei cei cazați”, spune Cristi. Casa Nicolae a fost sfințită de un sobor de preoți condus de Preasfințitul Nechifor Botoșăneanul. „Casa Nicolae nu este doar un loc, ci este împlinirea unui vis al nostru de a ajuta oamenii în nevoie, de a le oferi un adăpost și o speranță. Astăzi, sfințirea casei a fost ca o cunună dumnezeiască, pusă deasupra acestei case, protejată de sfinți și de Dumnezeu. Fiecare zi aici este o binecuvântare, pentru că Dumnezeu ne trimite nu doar suflete care au nevoie de ajutor, dar și oameni generoși și donații care fac posibilă funcționarea acestui proiect”, a precizat Ionela Ivan Tudose.

Sursa:   Adevărul

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

Un preot îndrăgit de botoșăneni, după ce a mers cu „Ajunul”: „Recensământul durerii. Bătrânii plâng. Și lacrimile lor ajung la cer. Au clădit cu mâinile lor brăzdate o țară care i-a uitat”

Publicat

Publicitate
Preotul este cel dintâi colindător. Colidătorul esenţial pentru că el aduce pe Hristos în casele oamenilor. Prezenţa sa sacerdotală prezentifică evenimentul Naşterii în inimile oamenilor, binecuvântarea sa pecetluieşte cu har anul care va urma.
Dincolo de mesajul și misiunea divină, preotul ia piept cu realitatea crudă din comunitate. Singur nu-i poate bucura pe toți. Sunt mame cu copii desculți, bătrâni uitați de neamuri și cunoscuți, casuța care odinioară era mândria familiei, acum cade peste bunicuțul care nu uită în fiecare zi să aprindă candeluța, cu toate că mâinile îi tremură. Dincolo de toate, îl pun pe Dumnezeu pe primul loc în viața lor.
Un preot foarte îndrăgit și de botoșăneni, care este apreciat mai ales pentru opiniile sale și pentru rugăciunile pe care le face în situații grele, ieșeanul Ioan Istrati, a dezvăluit durerea pe care o strânge un preot care se vede neputincios în fața realității.
„Recensământul durerii
Am mers cu Ajunul Crăciunului.
Preotul e primul colindător.
El nu doar anunță nașterea lui Dumnezeu ci Îl aduce pe Hristos în fiecare inimă care-L primește.
Dincolo de oboseala enormă, sutele de scări, pârleazuri si porți, dincolo de ușile închise, de cățeii care ne-au terorizat, de privirea acră a unora și de zâmbetul sincer al altora, L-am adus pe Hristos.
Am găsit enorm de multă sărăcie, mai ales între bătrânei, unde totul e foarte vechi și distrus. Un cățel pricăjit stă într-un colț de curte. Oamenii sunt epuizați de suferință. Un televizor prăfuit dă din gură inutil. Mobilă veche decolorată, preșuri distruse, haine vechi. Ceea ce m-a bucurat e că am văzut candela aprinsă la multe case.
Ceva trebuie făcut pentru bătrâneii noștri. O acțiune concertată, organizată a Bisericii, în care fiecare preot să facă un recensământ al durerii și sărăciei, iar apoi să lucrăm pentru a alina suferința. Bătrânii noștri mor în mizerie cu o pensie de 10 milioane dată pe pastile și cartofi. În prea multe case am găsit frig. E prea scump gazul, părinte. Dăm drumul seara o oră.
Bătrânii îmi întind zece lei tremurând. Ți-e milă să-i refuzi, că se supără că ești fudul și-i crezi sărmani. Îti promiți că vei veni cu pachete cu mâncare.
Bătrânii plâng. Și lacrimile lor ajung la cer. Au clădit cu mâinile lor brăzdate o țară care i-a uitat. Care-și bate joc de ei. Și dacă nu le vom auzi suspinele aici pe pământ, nu le vom simți nici rugăciunile acolo în cer.
Nu e prea târziu.
Sau………”,a  notat părintele Ioan Istrati.

Preotul Ioan Valentin Istrati s-a născut în 8 februarie 1975 în Iaşi, fiul Preotului Prof. Ioan Istrati, nepot al Preotului Colonel Ioan Istrati.

A absolvit Școala generală nr. 2 din Tg. Neamț și clasa a IX-a a Liceului „Stefan cel Mare” din Tg. Neamț. A participat și a fost premiat la mai multe Olimpiade Naționale de Istorie și Limbă și Literatură română.

A absolvit Seminarul Teologic „Veniamin Costachi” de la Mănăstirea Neamț, ca șef de promoție (1990-1995).

Citeste mai mult

Eveniment

AJUNUL Crăciunului: Creștinii așteaptă cu bucurie naşterea pruncului Iisus. Copiii duc vestea din casă în casă colindând

Publicat

Publicitate

În acea peşteră mică şi nebăgată în seamă din Betleem, acum două milenii, S-a smerit Fiul lui Dumnezeu, pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire. În această peşteră nelocuită S-a întrupat Fiul lui Dumnezeu, ca să împace pe oameni cu Dumnezeu! În această peşteră, alături de vitele cele necuvântătoare, S-a smerit Hristos Cuvântul, ca să ne scoată pe noi, păcătoşii, din starea cea dobitocească în care ne aflam. Aşa s-a născut Biserica şi slujbele şi colindele. Aşa s-au învăţat oamenii de la îngeri să se roage, să cânte şi să slăvească pe Dumnezeu. Din acest ceas, îngerii cântă cu noi, plâng pentru noi, se roagă pentru noi şi împreună cu noi ne învaţă a cânta, a ne ruga, a iubi şi a plânge.

 

   În acest sens şi noi credincioşii aşteptăm cu bucurie naşterea pruncului Iisus în inimile noastre. În chipul preotului care ne binecuvintează casa, noi primim în taină pe Mântuitorul întregii lumi. De aceea nu este motiv de a nu primi preotul în casele dvs. Mai ales că noi nu facem altceva decât ce au făcut îngerii atunci în satul păstorilor: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire.”

 

Şi copiii care anunţă sosirea preotului pe la casele creştinilor nu fac altceva decât să fie mesagerii Tainei Crăciunului, pentru că ei Îl strigă pe Dumnezeu Cel întrupat. Literele greceşti de la aureola Mântuitorului –  O (omicron), W (omega ) şi N (niu), înseamnă „Eu sun Cel ce sunt”, „Existentul”, „Întrupatul”. Când aceşti copii strigă: o o ni, o o ni, o o ni, o o – ei anunţă uimitoarea taină a Naşterii, ca apoi să o cânte în frumoasele colinde.

Sursa: crestinortodox.ro

Publicitate

 

Citeste mai mult

Eveniment

CALENDAR ORTODOX 2024: Sfânta cuvioasă muceniţă Eugenia

Publicat

Publicitate

Sfânta cuvioasă muceniţă Eugenia s-a născut în Roma cea veche. Părinţii el, Filip şi Eugenia, primind de la împărat o înaltă dregătorie, au plecat în Alexandria, cu fiica lor. Pe când erau în Alexandria, fiica lor Eugenia şi-a părăsit pe ascuns părinţii. S-a îmbrăcat bărbăteşte a luat cu ea două slujnice şi într-o noapte, a fugit de-acasă.

S-a dus la un episcop şi a primit de la el sfântul botez. Şi-a tuns părul capului, s-a numit Eugeniu şi foarte de dimineaţă s-a dus în grabă la o mănăstire. Acolo a trăit în osteneli, în nevoinţe, în trude, în privegheri de toată noaptea şi a săvârşit toată virtutea. Strălucea ca un mare luminător, aşa că fraţii l-au rugat să le fie stareţ. Nu voia, dar silit de cuvintele şi de dragostea lor a primit. Şi aşa, nu cuvântul ci fapta a arătat tuturor pe Eugeniu mare şi prea strălucit. Chipul lui îi atrăgea pe toţi. Cum atrage magnetul fierul, aşa atrăgea pe toţi, ca să se desfăteze de vederea faptelor lui bune.

Dar o femeie Melantia, neagră la suflet, cum îi era numele, venită cu poporul ca să se închine la mănăstire, s-a îndrăgostit nebuneşte de chipul frumos al lui Eugeniu. Şi s-a făcut că e bolnavă de o boală îndelungată şi l-a rugat pe Eugeniu să-i îngăduie să-i spună boala numai lui îndeosebi, că altfel nu se poate vindeca. Melantia îi grăia cu lacrimi şi cu cuvintele ei înşelătoare i-a mişcat inima lui Eugeniu. Curat la inima fiind, a primit-o, fără să-şi dea seama de viclenia ei. Când s-a găsit singură cu stareţul, tăciunele desfrânării a aprins şi mai mult inima Melantiei spre dragoste. Şi ca un orb, care-şi pierde lumina ochilor, aprinsă de patimă, a căutat să aducă ocară lui Eugeniu, dar pentru că nu şi-a ajuns scopul, Melantia s-a dus la prefectul oraşului, tatăl Eugeniei, şi a făcut plângere, că în cutare mănăstire stareţul înşeală cu cuvinte viclene pe femeile cinstite şi că desfrânatul a îndrăznit să o necinstească chiar şi pe ea.

Când prefectul a auzit acestea s-a umplut îndată de mânie şi a trimis în grabă la mănăstire să aducă pe Eugeniu, stareţul mănăstirii, şi pe monahi. Să-i aducă legaţi ca pe nişte oameni vinovaţi, închinători mincinoşi şi făcători de rele, să se înfăţişeze înaintea scaunului său de judecată şi să dea socoteală de faptele lor. Şi s-au înfăţişat părţile la judecată. A început să grăiască Melantia.

A acoperit cu ocări pe dumnezeiescul stareţ; l-a batjocorit şi l-a defăimat cât a vrut. Striga, şi arăta cu degetul pe stareţ prietenilor, îl făcea ticălos, iar pe monahii de sub ascultarea lui, stricaţi. Cu glas mare a strigat şi a zis: „Ascultaţi-mă toţi, că vă spun adevărul!”. Cât este de mare răbdarea Ta, Doamne Atotputernice! Atunci Eugenia şi-a rupt hainele de pe ea şi a arătat celor de faţă privelişte înfricoşătoare şi nemaivăzută. Apoi a grăit cu îndrăznire tuturor: „Se cuvine ca noi călugării să suferim, cu mulţumire, ocările, batjocura şi chinuirea trupului. Dar pentru ca să nu se facă de batjocură haina călugărească iată vă spun că sunt femeie; sunt fiica judecătorului. Judecătorul este preaiubitul meu tată. Soţia lui e mama mea. Aceştia de lângă mine mi-s fraţi, nu-i numesc robi”. Toţi au rămas încremeniţi de cuvintele Eugeniei. Oricine va fi cuprins de uimire când va afla cum a pedepsit-o Dumnezeu pe Melantia.

Pe când era încă la Judecata foc a căzut din cer peste casa ei şi a ars până la temelie.  Zguduit de cele petrecute, tatăl Eugeniei a părăsit toată mărirea, bogăţia şi desfătarea vieţii şi s-a botezat. A ajuns păstor credincioşilor din Alexandria, şi-a sfârşit viaţa muceniceşte, omorât de săbiile necredincioşilor, şi a zburat cu bucurie la cereşţile locaşuri.

Publicitate

După săvârşirea tatălui ei, mama ei împreună cu ea au părăsit Alexandria, ţara cea străină, şi mânate de dor s-au dus să locuiască în Roma, patria lor. Atunci a dat poruncă împăratul ca toţi creştinii să jertfească idolilor, de nu, să moară.

Eugenia, care strălucea înaintea tuturora, că era aprinsă de dragoste pentru Hristos, a fost legată cu o piatră grea şi aruncată în apă, dar a scăpat nevătămată cu minune. Pentru aceea i s-a tăiat capul cu sabia şi a zburat cu bucurie spre Hristos, doritul ei Mire.

 

Citeste mai mult

Actualitate

Bradul de Crăciun: Care este istoria, când a apărut în România și care sunt tendințele actuale pentru împodobirea acestuia

Publicat

Publicitate

Împodobirea bradului de Crăciun este una dintre cele mai îndrăgite și așteptate tradiții ale sezonului de iarnă. Originile acestui obicei se întind pe parcursul a sute de ani, iar de-a lungul timpului, bradul împodobit a devenit un simbol al sărbătorilor și este recunoscut în aproape toate colțurile lumii, scrie alba24.ro. 

Bradul a fost ales ca simbol al Crăciunului datorită culorii sale verzi, care nu se schimbă niciodată. Această culoare îl simbolizează pe Hristos, veșnic viu, potrivit crestinortodox.ro.

Tradiția bradului de Crăciun își are originile încă din perioada romanilor. Aceștia obișnuiau să-și împodobească locuința cu un brad sau crengi de brad în timpul Saturnaliilor. Sărbătoarea dedicată zeului Saturn se desfășura în perioada solstițiului de iarnă. În unele cazuri, bradul era chiar atârnat de tavan cu vârful în jos.

Se pare însă că, până în secolul al XII-lea, brazii de Crăciun nu erau împodobiți. Cu timpul, acest obicei a evoluat, iar oamenii au început să decoreze brazii cu fructe, flori de hârtie și biscuiți. Mai târziu, aceste decorațiuni au fost înlocuite sau completate de lumânări și globuri colorate, care oferă bradului de Crăciun aspectul fermecător pe care îl cunoaștem astăzi.

Împodobirea bradului de Crăciun

Primul brad de Crăciun împodobit a apărut în anul 1510, în Lituania. Acesta a marcat începutul unei tradiții care avea să se răspândească treptat în întreaga lume.

Publicitate

11 ani mai târziu, în 1521, prințesa Helene de Mecklenburg duce tradiția tocmai în Franța, după căsătoria cu ducele de Orleans. Abia peste 80 de ani însă primul brad de Crăciun și-a făcut apariția într-o piață publică. Mai exact, în 1605, la Strasbourg, un brad a fost împodobit cu mere roșii și dulciuri.

Tradiția ajunge în SUA abia la începutul anilor 1800, atunci când primii imigranți germani se stabilesc în Pennsylvania. După circa 40 de ani, obiceiul a devenit popular în Anglia, când a fost introdus de familia regală.

Bradul de Crăciun în România

În România, primul brad împodobit cu câteva zile înainte de sărbătoarea Nașterii Domnului, a apărut în anul 1866, la palatul principelui Carol I de Hohenzollern.

De atunci, românii au îmbrățișat acest obicei și au transformat împodobirea bradului într-un moment special care precede sărbătorile de Crăciun și aduce bucurie în fiecare casă, informează crestinortodox.ro.

Această tradiție continuă să fie una dintre cele mai iubite și așteptate părți ale sărbătorilor de iarnă.

Bradul de Crăciun în 2024. Tendințele actuale pentru împodobirea acestuia

Tradiția spune că bradul de Crăciun trebuie împodobit în Ajunul Crăciunului, respectiv în seara de 24 decembrie. În trecut, bradul de Crăciun era decorat cu flori din hârtie, mere, nuci, dulciuri, lumânări și figurine din lemn, reflectând un stil simplu și tradițional. Ulterior, odată cu apariția instalațiilor luminoase și a altor ornamente moderne, pomul de Crăciun a căpătat un aspect mai sofisticat, adaptat vremurilor contemporane.

Bradul de Crăciun în 2024 este mai strălucitor și mai variat ca niciodată. Fie că este natural sau artificial, bradul este împodobit cu o mulțime de luminițe colorate, globuri, panglici și ornamente care reflectă gusturile fiecărei familii. Paleta cromatică poate varia în funcție de preferințe, de la tonuri simple, elegante, tradiționale până la combinații sofisticate și culori vibrante.

În materie de culori pentru decorarea bradului de Crăciun, sunt propuse patru direcții distincte, fiecare potrivită unui stil unic:

Bradul de Crăciun decorat în culori naturale

Pentru cei care preferă stilul minimalist și organic, paletele de culori naturale aduc o atmosferă caldă și reconfortantă. Combinația de nuanțe de verde salvie, verde olive, alb, bej sau gri perlat rămâne o alegere ideală, care evocă liniștea și frumusețea naturii, pentru cei care preferă un Crăciun simplu și elegant. Puteți folosi decorațiuni din lemn natural, conuri de brad, ramuri de eucalipt și panglici din in sau bumbac, alături de lumini calde și globuri din sticlă mată.

Bradul de Crăciun decorat în culori puternice

Dacă preferați un decor modern și rafinat, culorile puternice sunt soluția perfectă. În acest an, printre vedetele sezonului se numără albastrul închis, argintiul și auriul. Aceste nunanțe oferă o notă sofisticată și se potrivesc excelent în spații contemporane. Pentru a amplifica efectul modern și strălucitor, puteți opta pentru globuri metalice, luminițe LED cu tentă rece, fulgi de zăpadă strălucitori și diverse decorații geometrice, pentru un efect de „poveste de iarnă”.

Bradul de Crăciun în culori candy pop

Pentru cei care vor să aducă un strop de veselie și energie în decorul de Crăciun, paleta candy pop este alegerea ideală. Inspirată din dulciurile festive, combinația vibrantă include nuanțe de roz deschis, lavandă, roșu și verde lime. Aceste culori pline de viață este potrivit pentru familiile cu copii sau cele care iubesc decorurile neconvenționale. Pentru un rezultat spectaculos, bradul poate fi completat cu globuri satinate, flori artificiale de bumbac sau ornamente haioase și panglici colorate.

Bradul de Crăciun în culori vintage

Pentru un Crăciun clasic, cea mai potrivită paletă de culori este cea vintage. Este vorba despre culori pastelate, de roz pal, galben pal, albastru deschis și auriu. Decorul vintage aduce un aer rafinat oricărui interior. Printre decorațiunile recomandate se numără globurile pictate manual, figurinele retro și textilele din dantelă.

Indiferent de stilul pe care îl preferați, alegerea unei palete cromatice pentru decorarea bradului de Crăciun ține de atmosfera dorită și de stilul casei.

Paletele naturale aduc liniște și echilibru, cele puternice inspiră eleganță modernă, culorile „candy pop” sunt perfecte pentru un decor vesel, iar nuanțele vintage evocă nostalgia sărbătorilor de odinioară.

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending