Publicitate

O tabără comunistă lăsată în paragină mai bine de un deceniu reușește să-și trăiască a doua tinerețe. Locația a fost transformată într-o destinație turistică extrem de căutată. Acum găzduiește tabere tematice, evenimente naționale și chiar teambuilding-uri, scrie ADEVĂRUL.

La aproximativ 15 kilometri de municipiul Botoșani, în cătunul Agafton, comuna Curtești, se află singura tabără școlară din județul Botoșani și implicit din nordul extrem al României. Oficial, se numește Centrul de Agrement ”Codrii de Aramă” și se află în subordinea Ministerului Tineretului și Sportului, prin Direcția Județeană pentru Sport și Tineret Botoșani. Puțini și-ar imagina că într-un asemenea colț de țară, într-un cătun, fără munte sau fără mare, ar mai putea funcționa, cu succes, o tabără școlară. Cu toate acestea, tabăra construită de comuniști la marginea codrilor lui Eminescu, după aproape două decenii de paragină, a renăscut din propria cenușă, transformându-se într-o destinație turistică extraordinară, dintr-un colț nebănuit al României. Și totul datorită pasiunii și implicării atât a oamenilor care au grijă de tabără, dar și a celor îndrăgostiți de natură dar și de serile frumoase petrecute, în grup, la foc de tabără.

Tabăra idilică ridicată de comuniști la poalele codrilor seculari

Publicitate

Tabăra Școlară ”Codrii de Aramă” a fost deschisă în anul 1986, de către oficialii Partidului Comunist. Locația nu a fost aleasă întâmplător. Tabăra a fost amplasată la marginea unor codrii seculari, lângă mănăstirea Agafton, un lăcaș de cult vechi de aproape patru secole, unde au trăit în călugărie și mătușile poetului Mihai Eminescu. În cătunul Agafton se afla și o renumită stână turistică care atrăgea mii de botoșăneni mai ales cu ocazia zilei de 1 Mai, când se sărbătorea muncitorește, cu bere și mici. Peisajul este incredibil, cu păduri dese, aer tare și o natură vie, care dă cătunului și mai ales taberei un aer de stațiune montană. Tabăra, așa cum a fost proiectată de comuniști, cuprindea trei corpuri de clădire, cu 130 de locuri de cazare, fiecare cameră cu baie proprie, o cantină cu sală de mese, cofetărie și club, relatează ADEVĂRUL.

Peisajele de la Agafton

În plus, tabăra dispunea de un teren de fotbal de dimensiuni mari, două terenuri de tenis, teren de volei, zonă cu iarbă pentru diferite activități, dar și o mini-tabără cu căsuțe, lângă pădure, cu 84 de locuri de cazare. Era un complex recreațional întins pe o suprafață de peste 2000 de metri pătrați, foarte modern și spațios. Era o adevărată regină a taberelor din nordul Moldovei. Complexul a fost destinat organizării de tabere școlare, pe timpul verii, acolo unde elevii pe lângă activități recreaționale aveau parte și de educație socialistă. În plus, tabăra era aproape de satul Ipotești, acolo unde a copilărit poetul Mihai Eminescu. Codrii care înconjoară tabăra fac parte din aceeași zonă forestieră care înglobează și lacul cu nuferi de la Ipotești, sursă de inspirație pentru poeziile despre natură ale lui Mihai Eminescu.

Publicitate

De la paragină la renaștere

În anii comunismului tabăra a găzduit în fiecare vară sute de elevi. Atmosfera era specifică vremii, cu mult sport, activități matinale, serate de dans și tradiționalul foc de tabără. Nu lipseau jocurile de societate sau drumețiile prin pădure. După 1990, tabăra a început să-și piardă importanța. Mai ales din punct de vedere financiar. Odată cu reorganizarea administrativă, complexul a ajuns în cele din urmă, în administrarea Ministerului Tineretului și Sportului, prin Direcția Județeană pentru Sport și Tineret. Finanțările au fost precare iar tabăra a intrat în paragină. Fără fonduri suficiente, clădirile nu au mai putut fi întreținute. Mobilierul era învechit, saltele așiderea. La cantină se servea o masă modestă, ca după buget. Tot mai puțini copii veneau în tabără, doar cei de la diferite cluburi sportive care doreau cantonamente mai ieftine. Radu are 42 de ani și ține minte că prin 1994 ajunsese cu un club de karate în catonament la tabăra de la Agafton. A fost o experiență neplăcută. ”Era un loc așa parcă puțin îngrijit, în sensul de vechi, părăginit. Camerele erau cum erau, mâncare de cantină, nu aveai la ce să te aștepți. Repet, cam paragină”, spune botoșăneanul. Statul român acorda subvenții prin Direcția Județeană pentru Sport și Tineret, dar total insuficiente pentru reabilitări și reamenajări, descrie ADEVĂRUL.

De exemplu, pentru anul 2016, subvențiile de la stat pentru Tabăra de la Agafton au fost de doar 133.000 de lei. Și asta în condițiile în care tabăra avea o suprafață mare și numeroase corpuri de clădiri. Tabăra însă a învățat să se descurce și cu aceste sume. A fost un moment magic, în care soarta complexului s-a întors la 180 de grade. Erau doar două variante, fie paragina totală, fie renaștere. S-a întâmplat să fie cea de-a doua. Încă de acum zece ani, lucrurile au început să se miște.

Publicitate

Deși cu finanțare precară, care la un moment dat se rezuma la plata salariilor, administrarea taberei cu Direcția Județeană pentru Sport și Tineret a început o promovare intensă a zonei. S-au folosit foarte mult de peisajele care dădeau un farmec aparte oricărei tabere și care făceau ca poate unele lipsuri de infrastructură să fie mai ușor trecute cu vederea. ”Farmecul este dat cred de frumusețea locurilor și căldura oamenilor de aici. Echipa noastră de la Tineret și Sport a  încearcat mereu să asigure servicii cât mai apropiate de cele corespunzătoare. În funcție de posibilități am acordat mare atenție animației de tabără, cu tot felul de activități în aer liber. Eu zic că a contat”, spune Radu Humelnicu, directorul Direcției Județene pentru Sport și Tineret Botoșani.

De la o ruină post-comunistă la o tabără la modă, cu specific inedit

Tabăra a primit un avânt neașteptat atunci când în 2016 a primit peste 800.000 de lei pentru repararea clădirilor. Suma nu a fost suficientă pentru repararea tuturor, dar au fost reabilitate primele două corpuri, cele mai importante. În plus, a fost schimbat acoperișul și s-au făcut toate reparațiile necesare de întreținere. A urmat amenajarea unui mic parc de joacă și a unui teren sportiv în proximitatea clădirilor. Reabilitată a fost și cantina. A fost momentul zero al renașterii taberei. Cu toate ideile oamenilor de la Direcția Județeană pentru Sport și Tineret au început să fie puse în practică diferite parteneriate cu instituții de învățământ sau asociații. Serviciile s-au îmbunătățit considerabil. Și cu ajutorul unor oameni pasionați de natură, dar și nostalgici după taberele de altădată, a fost dată o șansă celor de la ”Codrii de Aramă”. Sute de copii au venit în diferite tabere tematice. Angajații și-au dat toată silința, a fost curat, mâncarea bună iar programul foarte distractiv. Tabăra a reintrat în circuit. Ideile au continuat să curgă, scrie ADEVĂRUL.

La Agafton a fost înființată prima tabără militară din România dedicată amatorilor. Practic, cluburile de airsoft și-au dat mâna și au reușit să facă o adevărată tabără militară. Toți participanții trăiau, pentru o săptămână, senzațiile vieții cazone. Cu tot cu arme, evident de airsoft, și lupte simulate prin pădure. A fost un succes uriaș. Au urmat parteneriate cu jandarmii, pompierii, polițiștii și alte structuri.

Tot mai multe școli, instituții și asociații își doreau o tabără la Agafton. Ieftin, aer curat, peisaj de vis, obiective turistice la Botoșani și Suceava, dar și mâncare bună. În ultimii șase ani, tabăra care odată se zbătea în anonimat lucrează în fiecare vară la capacitate maximă. Ba chiar a reușit și două sezoane de iarnă, cu ajutorul unei centrale noi, pentru măcar 60 de locuri de cazare. Câștigurile sunt reinvestite. ”În ultimii patru-cinci ani lucrăm în perioada de vară la capacitate maximă, iar de doi trei ani încercăm să prelungim activitatea în sezonul rece. Avem 60 de locuri de cazare și încercăm să asigurăm pentru această perioadă intermediară și un spațiu încălzit la cantină, pentru servirea mesei.

A trebuit să ne adaptăm la condițiile de astăzi și  facem tot felul de programe atractive pentru tineri. În felul acesta am avut o tabără de mediu împreună cu APM și clubul de qwan ki do, Dao Botoșani, tabăra militară care este o născocire proprie a botoșănenilor, plus multe tabere organizate de asociații sau structuri individuale care vin cu specificul lor”, adaugă Radu Humelnicu.

În plus, tabăra de la Agafton a fost băgată în circuitul taberelor “ARC”. Adică “Codrii de Aramă” găzduiește întâlniri și activități ale copiilor născuți în diaspora și care se întorc pentru câteva zile pe pământul natal al părinților. Plus întâlniri transfrontaliere între tineri din România, Basarabia și Ucraina.  Conducerea taberei speră într-o popularitatea și mai mare, mai ales că au început să fie căutați și de studenți dar și de cei care vor să facă team-building-uri în zonă. În plus, administrația taberei speră ca într-o zi să găsească finanțare și pentru zona cu căsuțe de agrement, din preajma pădurii, rămasă din păcate în paragină.

Sursa: ADEVĂRUL