Accident grav, în județul Suceava, în urma căruia patru persoane au rămas încarcerate. O persoană a murit, două sunt inconștiente. Salvatorii au reuşit să readucă în stare de conştienţă, la locul evenimentului, un tânăr de 21 de ani, iar celelalte două victime au fost preluate de ambulanţe. 

Accidentul a avut loc duminică seară, pe drumul dintre localităţile Dumbrăveni şi Bursuceni din judeţul Suceava.
Primele date de la faţa locului arată că două autoturisme sau ciocnit violent.

La locul accidentului au intervenit pompierii militari, cu două autospeciale pentru descarcerare şi două ambulanţe SMURD, precum şi două echipaje de la Serviciul de Ambulanţă Judeţean.

Una dintre victime a fost declarată decedată având leziuni incompatibile cu viața, iar pentru alte două s-au efectuat manevre de resuscitare.

Cele două persoane, doi bărbați, au fost preluați de ambulanțe continuând manevrele de resuscitare și se transportate spre UPU Suceava.

Echipajele de salvare au găsit patru persoane, toate inconştiente şi încarcerate. Trei dintre victime se aflau în stop cardio-respirator, una dintre ele fiind declarată decedată la locul accidentului.

Salvatorii au reuşit să readucă în stare de conştienţă, la locul evenimentului, un tânăr de 21 de ani, iar celelalte două victime au fost preluate de ambulanţe.

Sursa digi24.ro

Sute de persoane din aziluri de bătrâni și spitale din Botoșani au intrat deja în atmosfera sărbătorilor de iarnă, după ce zilele au primit bucurie din suflete curate de copii.

Elevii Scolii Gimnaziale “Mihai Eminescu” Ipotesti, in parteneriat cu Parohia ” Nasterea Maicii Domnului” Botosani ( Parohia Pacea ), îndrumați de preoteasa Ana Maria Macuc, coordonator SNAC al Școlii „ Mihai Eminescu” Ipotesti si profesor de religie in toate satele din comună, au oferit o lecție despre altruism, generozitate și milă față de aproapele. Micuții și-au luat părinții ca aliați și au strâns cantități consistente de alimente neperisabile, fructe, legume și altele, oferindu-le apoi bătrânilor singuri sau beneficiarilor cu dizabilități ai căminelor din Botoșani.

În schimbul milosteniei, copiii au avut privilegiul să vadă cum înflorește bucuria pe chipurile unor mămici alungate din căsuțele lor cu bebeluși în brațe. Au putut să vadă cum strălucesc ochii unor bunici autentici, rămași singuri pe lume sau părăsiți în centre de specialitate. Darurile lor au făcut să vibreze inimile și să se umezească ochii mai multor botoșăneni țintuiți la pat de boli grele, pentru care zilele se succed la fel.

„Elevii Scolii Gimnaziale “Mihai Eminescu” Ipotesti in parteneriat cu Parohia ” Nasterea Maicii Domnului” Botosani ( Parohia Pacea ), au reusit zilele acestea, sa daruiasca 1.000 DE ZAMBETE oamenilor aflati in suferinta.
Incepand cu data de 20 noiembrie ( cand a inceput Saptamana S.N.A.C., saptamana fructelor si a legumelor donate) si pana azi, elevii din cele sase structuri ale Scolii Gimnaziale ” Mihai Eminescu” Ipotesti s-au mobilizat minunat impreuna cu parintii lor, profesorii diriginti si invatatori si au donat fructe, legume si alimente neperisabile.
Li s-au alaturat si SPONSORI din afara scolii:
– Ciprian Borfotina de la Restaurant Magic Land a donat pizza pentru cateva sute de persoane,
– Pufarini Doma a donat 250 de pungi de pufarini si 1.000 lei ptr fructe si dulciuri,
– Imprim Plast Consult a donat saci si pungi ptr pachete,
– cateva persoane de la Biserica Pacea au donat fructe si dulciuri in valoare de 8.000 lei.
Produsule au fost oferite individual, la 800 de BENEFICIARI din mai multe INSTITUTII SOCIALE din judetul Botosani si la ZECI DE FAMILII.
Darurile au fost OFERITE DIRECT, de catre o parte dintre elevii care le-au donat. Din cei aproximativ 450 de elevi ai scolii, au donat in jur de 300 de elevi si aproximativ 120 de elevi s-au deplasat cu microbuzul scolii ( in zile diferite) si i-au incantat pe beneficiari, in primul rand, prin simpla lor prezenta ( ca le-au pasit pragul ” casei” si ca s-au gandit la ei), apoi cu darurile oferite si cu colindele cantate din inimile lor curate de copii, dand astfel startul colindelor de Craciun.
Cu ajutorul lui Dumnezeu si a oamenilor cu suflet mare, elevii scolii au ajuns in urmatoarele institutii:
Elevii Scolii Gimn. Nr.1 CATAMARESTI DEAL au mers in vizita la:
– C.I.A.P.A.D ( Centrul de Ingrijire si Asistenta de Persoane Adulte cu Dizabilitati) Stauceni (49 de beneficiari)
– Casa de batrani ” Sf. Petru” Bt ( 20 de batrani)
– S.J.U. Mavromati, Sectia VI Cronici Psihiatrie ( 70 de bolnavi)
– S.J. U. Mavromati , Sectia Psihiatrie Pediatrica ( 10 copii)
– Gradinita sociala Girotondo ( 66 de copii)
– Caminul de batrani
Maria, Bt ( 20 de batrani)
– Caminul de batrani “Sf. Ecaterina” Bt ( 36 de beneficiari)
– Caminul de batrani Cristina ( 25 de batrani)
– S.J.U. Mavromati, Maternitatea Botosani ( 20 de mamici)
– Centru de zi Bt ( 22 de beneficiari)
Elevii Scolii Gimn. ” Mihai Eminescu” IPOTESTI au mers in vizita la:
– C.I.A.P.A.D Leorda ( 50 de beneficiari)
– C.I.A.P.A.D. Bucecea ( 16 beneficiari).
Elevii Sc. Gim. ” Petru Rares” CERVICESTI au mers in vizita la:
– Asociatia H.A.P.P.Y – Casa Nicolae, Frumusica ( 52 de beneficiari)
– Azilul de batrani Flamanzi ( 47 de beneficiari)
– Azilul de batrani ” Sf. Maria” Bt ( 39 de batrani)
– Azilul de batrani ” Sf. Mihail” Bt ( 57 de batrani)
– Azilul de batrani ” Sf Parascheva” Bt ( 40 de beneficiari)
Elevii Scolilor Primare STANCESTI, CATAMARESTI VALE, CUCORANI au mers in vizita la:
– Centrul Maternal ” Micul Print” Bt ( 7 mame si 7 copii)
– C.P.R.U. Bt ( 10 copii)
– C.I.T.O Bt ( 35 de beneficiari)
– Complexul de case de tip familial Sf. Mina Botoșani
(46 beneficiari)
Eu impreuna cu copiii mei ( elevii fiind liberi incepand de joi) am dus darurile elevilor la diferite familii si la:
– Caminul pentru persoane varstnice Trusesti ( 40 de beneficiari)
– Centrul de plasament ” Sf.Nicolae” Trusesti ( 9 copii)
– Unitatea de asistenta medico-sociala Stefanesti ( 35 de bolnavi).
Fiecare din cei 800 de beneficiari a primit o punguta cu: 1 mar, 2 banane, 1 portocala, 6 clementine, 1 pachet de biscuiti, 1 eugenie, 1 punga de pufarini, 5 bomboane tip jeleu, 1 punga de pufuleti si fiecare familie a primit pachete cu: ulei, orez, zahar, faina de grau, faina de porumb, fasole, paste fainoase, paste de tomate, conserve, dulciuri, fructe, borcane de compot, dulceata, zacusca si tocana de legume.
La unele centre sociale, unde pot gati, le-am daruit legume si alimente ptr gatit.
M-A BUCURAT foarte mult dorinta elevilor de-ai vizita si modul in care s-au mobilizat parintii elevilor si au daruit cu dragoste si generozitate.
M-A SENSIBILIZAT privirea plina de recunostinta a batranilor care ne-au rugat sa revenim.
Nu voi uita bucuria cu care copiii din centre ne-au primit, caldura si ospitalitatea cu care ne-a primit personalul din aceste institutii.
Mi-am dorit ca ELEVII sa mearga si SA DARUIASCA CU MANA LOR pentru:
– a simti ca “mai mare este bucuria de a darui, decat de a primi”,
– sa pretuiasca si mai mult ceea ce au d.p.d.v. material si mai ales
– sa pretuiasca iubirea si caldura familiei lor (in centre sunt copii si adulti, abandonati de mici, care n-au simtit niciodata dragostea familiei biologice ).
Multi dintre BENEFICIARII pe care i-am vizitat sunt BOLNAVI, ABANDONATI, “uitati” de familia biologica sau sunt vizitati o data la cativa ani.
Cei mai multi AU DOAR ATAT… un pat si-un mic “raft cu haine” pus la comun cu ale celorlalti beneficiari.
Zilele acestea elevii au daruit din munca si generozitatea parintilor lor, dar imi doresc, ca atunci cand vor creste, sa nu uite si sa viziteze astfel de oameni si sa daruiasca din munca lor, din banii castigati de ei.
ELEVII au ramas IMPRESIONATI cand au vazut batrani, care vroiau sa le daruiasca din punga cu dulciuri ce tocmai o primise.
O batranica de 104 ANI a insistat sa-si imparta clementinele si bomboanele cu elevii.
Am intalnit in azilele de batrani, seniori ce ne povesteau cu lacrimi in ochi ce au fost si ce-au ajuns… Unii fusesera directori de firme, altii profesori, inspectori scolari, medici, asistenti medicali…
Unii ne povesteau cati copii au si ca-s bine realizati, dar sunt departe de tara si nu i-au mai vazut de ani de zile si daca nu ajungeau la azil ar fi riscat sa moara flamanzi, insetati si inghetati in casa ( fiind bolnavi).
Un senior imobilizat la pat si fara un picior ne-a zis ” am cinci copii, patru sunt medici…, dar fiecare cu familia si serviciul lui”.
Din pacate pe cei mai multi dintre ei nu-i mai viziteaza nimeni.
In centrele sociale am vazut foarte multi oameni, grav bolnavi, imobilizati la pat si-am constientizat si mai mult ce daruri minunate avem noi, ca suntem sanatosi.
Un senior ne-a povestit despre familia sa frumoasa si la un moment dat ne-a spus ” inca o zi mai stau aici, MAINE VINE FIICA MEA SI MA IA ACASA”… Din pacate au trecut ani de zile, sute de zile de zile de cand spune asta si nu doar ca nu l-a mai luat nimeni acasa, dar nici nu l-a mai vizitat nici un membru al familiei…
Eu sunt obisnuita sa merg in vizita prin spitale ( mai ales de psihiatrie), centre sociale, azile de batrani care sunt de stat, cele care apartin de D.G.A.S.P.C., de D.A.S. insa anul acesta, pentru prima data, am intrat in mai multe azile de batrani private… NU MI-AM PUTUT IMAGINA ca-n Botosani sunt atat de multe azile de batrani private. Am aflat zilele acestea de 11 azile din Botosani ( posibil sa fie si mai multe), din care am reusit sa vizitez 8.
M-a durut C-AM TRECUT DE ” N” ORI PE LANGA ELE, fara sa stiu ca dincolo de gard, sunt zeci de oameni, unii foarte bolnavi, care se bucura nespus de mult de vizita unui om, pe care poti sa-i bucuri doar mergand sa stai de vorba cu ei sau doar sa le canti un colind… Regret ca n-am stiut mai demult de ei…
Am scris mai sus, lista centrelor pe care le-am vizitat si numarul de beneficiari gandindu-ma ca poate unii dintre dv VETI DORI SA-I VIZITATI si sa stiti exact unde sunt si cate persoane sunt. Ii puteti vizita si sa le duceti doar cate o punga de pufuleti si tot se vor bucura, nespus de mult, ca le-ati pasit pragul ” casei” lor.
MULTUMIM MULT pentru toata sustinerea dl-ui director Eugen Vasiliu de la Scoala Gimnaziala ” Mihai Eminescu” Ipotesti si profesorilor coordonatori de la celelalte cinci structuri:
– Sc. Gim. Nr.1 Catamaresti Deal ( prof. coord. Teofilia Atanasoae ),
– Sc. Catamaresti Vale ( prof. coord. Catalina Baiceanu ),
– Sc. Stancesti ( prof. coord. Lori-Stefi Tudorache ),
-Sc. Gim. ” Petru Rares” Cervicesti ( prof. coord. Malus Niculai ),
– Sc. Cucorani ( prof. coord. Dorina Lerca ).
Multumim profesorilor diriginti, profesorilor invatatori si-n mod special tuturor parintilor care au donat cu dragoste si generozitate ( unii au donat din putinul lor pentru a-i bucura si pe altii).
Multumim d-nei Elena Buturas , mama unui elev, care a fost mereu alaturi de noi, a facut sute de pachete impreuna cu eleviu si a insotit zilnic elevii in toate centrele pe care le-au vizitat.
Elevii s-au deplasat cu microbuzul scolar, fiind insotiti si de alte cadre didactice din cele sase structuri ale Scolii Gimn. ” Mihai Eminescu” Ipotesti, dar si de parintii care s-au deplasat cu masinile personale.
Multumim si domnului sofer al microbuzului scolar ( “nea Titi” ii zicem noi) care a avut deschidere si dragoste fata de acesti beneficiari.
Imi doresc sa fim cu totii empatici cu suferinta celor din jur si sa nu uitam ca punand putin cate putin,impreuna, le putem insenina zilele celor ce au mai putin decat noi si le putem alina suferinta.
Imi doresc din suflet ca aceste activitati caritabile SA CONTINUE si sa putem reveni macar la o parte dintre beneficiari, pana la Craciun, cu icoane pentru toate camerele unde este nevoie si cu sosete noi de sarbatori pentru toti cei ce au nevoie.
Milostivul Dumnezeu sa rasplateasca si sa inmulteasca darurile si dragostea tuturor celor ce au donat!”, se arată într-un comunicat remis de inițiatoarea proiectului, preoteasa AnaMaria Macuc.

Duminică, în bisericuța din cătunul Ceir, comuna Todireni, care are ca ocrotitoare spirituală pe Sfânta Cuvioasă Parascheva, a fost emoție și bucurie divină, lăcașul de cult dovedindu-se neîncăpător pentru creștinii care au participat la slujba memorabilă oficiată de ÎPS Teofan, mitropolitul Moldovei și Bucovinei, alături de un sobor de preoți și diaconi. Ierarhul însuși a mărturisit că îl încearcă un sentiment de emoție, la amintirea vremurilor în care slujea în Oltenia în bisericuțe mici care au slava lor.

Contextul emoționantului popas duhovnicesc a fost prilejuit de binecuvântarea lucrărilor care s-au făcut la casa parohială, pe parcursul a trei ani, între 2020-2023. Construcția  o înlocuiește pe cea veche, demolată după cea fost aproape distrusă de inundațiile din anul 2019. Preotul paroh Ciprian Onu a fost cel care a coordonat lucrările de construire a casei parohiale și, în acest răstimp, nu o dată a pus reverenda în cui și alături de preoteasa sa, Nicoleta, au dat o mână de ajutor. Noua casa parohială a fost realizată prin jertfa enoriașilor parohiei, prin susținerea primarului comunei Todireni, Petru Toma, dar și cu sprijinul donatorilor și binefăcătorilor.

Satul Ceir din comuna Todireni, se numără printre localitățile defavorizate din judeţul Botoşani din cauza îmbrătrânirii populaţiei. Toate drumurile care duc spre această aşezare sunt degradate, pentru că în ultimii ani s-a reuşit doar întreţinerea parţială, nu şi reabilitarea. În mijlocul comunităţii parohiale misionare de aici a fost rânduit în luna august 2017, preotul Ciprian Onu. Părintele paroh poartă de grijă celor 50 de familii încredinţate spre păstorire. De fapt, mai bine de jumătate dintre casele credincioșilor de aici sunt locuite de văduvi.

„De multă vreme nu am mai slujit în așa biserică micuță, de sat…Am slujit de multe ori în tinerețea mea în bisericuțe mici. Și au bisericile mari splendoarea lor, au bisericile mici slava lor, toate pe gândul lui Dumnezeu aducându-i Lui slavă, laudă și cinste. Am înțeles din partea părintelui că prin strădanii deloc ușoare s-a zidit și s-a aranjat așa cum se cuvine sau se află spre aranjare casa parohiale a bisericii din acest cătun.

Sper să fie de folos preotului, doamnei preotese, care a lucrat mult cu mâinile ei și ale lui la cele ale preotului la această casă. Și să fie și spre binele credincioșilor din sat. Este minunat de bine ca în parohii să locuiască preotul cât mai mult. Este un semn de binecuvântare, de stabilitate, de nădejde, în general satele ca acesta se golesc de credincioși și ar fi bine ca preotul să fie ultimul care să părăsească localitatea. De fapt, să n-o părăsească, pentru că nădăjduim că poate vremurile se vor întoarce spre mai bine și vor mai fi oameni, vor mai fi copii, vor mai fi zămisliri în familiile noastre creștine” , a spus ÎPS Teofan.

Parohia Sfânta Cuvioasă Parascheva- Ceir a luat fiinţă în anul 1945 la solicitarea refugiaților din Bucovina care s-au stabilit aici pe meleaguri botoșănene.
Construcția bisericii a început în anul 1945 şi s-a finalizat în anul 1958. Biserica este construită din furci, iar de-a lungul timpului a fost restaurată și modificată. În anul 1974 s-a adăugat construcției și un turn clopotniță, s-a acoperit cu tablă, tot atunci a fost tencuită pe interior și exterior iar tavanul bisericii a fost înfrumusețat cu câteva picturi. În ultimii ani, biserica a avut parte de un amplu proces de renovare.

Jertfa părintelui paroh Ciprian Onu și a preotesei sale, Nicoleta, a fost încununată, duminică, cu bucurie prin săvârșirea Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii. Alături de ÎPS Teofan, au slujit părintele Timofte Marian – vicar administrativ al Arhiepiscopiei Iașilor, părintele Protopop Petru Fercal, părintele Partenie Apostoaie  de la Parohia Vovidenia – Botoșani, părintele Gheorghe Grigoraș  de la Parohia Rosetti – Botoșani, părintele Constantin Aioanei de la Fălticeni și părintele paroh Ciprian Onu .

Frumusețea slujbei a fost completată de răspunsurile la strană care au fost oferite de membrii de Corului „Sfântul Ioan Botezătorul” Botoșani, alături de Georgiana și Geanina Pricop,  două tinere din parohia Ceir.

La slujbă au participat președintele Consiliului Județean Botoșani, Doina Federovici și deputatul Alexandra Huțu,dar și primarul comunei Todireni, Petru Toma.

La finalul slujbei, ÎPS Teofan a ținut un emoționant cuvânt de învățătură, dezvoltând și explicând pericopa evanghelică a duminicii de ieri, de la Sfântul Evanghelist Matei, care evocă cazul unui orb, care prin binecuvântarea dumnezeiască a primit vederea. Ierarhul a îndemnat pe cei prezenți să caute la suferința aproapelui, la nevoile celui de lângă noi.

„Noi vedem că ceilalți sunt păcătoși. Dar nu mă văd pe mine că sunt păcătos. Adică ochii sufletului și ai inimii nu văd și nu simt acest mare adevăr și anume că suntem oameni care am săvârșit păcate. Se spune în Pateric că era un călugăr și avea un săculeț mic pe care îl purta în față și un sac mare pe care îl purta în spate și se plimba prin mănăstire. Și a fost întrebat ce înseamnă sacul mic și ce înseamnă sacul mare. Păcatele mari sunt în spatele meu și nu le văd, iar păcatele mici sunt ale oamenilor din jurul meu și numai pe acelea le văd. Marea noastră orbire este că nu ne vedem păcatele. În al doilea rând nu-l vedem pe omul de lângă noi, adică nu vedem problemele lui, suferința lui. Ne gândim tot timpul la noi înșine. Văzându-l pe celălalt de fapt ne facem nouă un mare bine pentru că acela care îl vede pe sărac, în ziua cea rea îl va izbăvi pe el Domnul. Ziua cea rea înseamnă boala, suferința și dușmanii. Se cuvine să-I cerem lui Dumnezeu ochi să ne vedem propriile păcate, în al doilea rând să ne dăruiască ochi să-l vedem pe cel de lângă noi, așa cum este el cu bine și ai puțin bune. Se cuvine să avem ochi să vedem prezența lui Dumnezeu peste tot”, a spus în cuvântul său ÎPS Teofan.

Părintele paroh, susținut de preoteasa sa și de cei trei copilași superbi, a ținut să mulțumească tuturor pentru implicare și pentru prezență, dar înainte de toate Bunului Dumnezeu, Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și Sfintei Maicii noastre Parascheva pentru toate realizările de până acum.

„Nu ne rămâne rămâne în această zi decât să mulțumim Bunului Dumnezeu, Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și Sfintei Maicii noastre Parascheva, ocrotitoarea acestui sfânt lăcaș . Ne rugăm la Dumnezeu ca să putem să ducem mai departe misiunea și lucrarea aceasta duhovnicească, fără a uita și de cea gospodărească. Zicem așa : Mare ești, Doamne, și minunate sunt lucrurile Tale și niciun cuvânt nu este de ajuns pentru lauda minunilor Tale. Mulțumim și bunilor noștri enoriași care ne-au sprijinit, mulțumim și celor pe care i-am uitat din neștiință sau uitare, care ne-au ajutat la această lucrare a casei parohiale și a bisericii”, a spus și părintele Onu.

Cu toții au participat la final la o agapă frățească.

Sfânta Varvara a trăit în vremea împăratului Maximian (286-305), în cetatea Heliopolis (Egipt), fiind fiica unui dregător păgân cu numele Dioscor, care o ţinea sub pază, într-un turn înalt, din pricina marii ei frumuseţi trupeşti. Aceasta credea în Hristos şi n-a vrut să-şi ascundă credinţa de tatăl ei.

Odată, când acesta a poruncit să se facă două ferestre la o baie pe care o zidea, fericita Varvara a cerut să se facă trei ferestre, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. La auzul acestor cuvinte, tatăl ei s-a repezit să o omoare cu sabia, dar ea, fugind, a plecat şi s-a ascuns în munţi. Alergând după ea, tatăl ei a găsit-o în munţi, şi, luând-o de cosiţe, a dus-o şi a dat-o în seama stăpânitorului ţării aceleia, pe nume Martinian, înaintea căruia ea a mărturisit pe Hristos. Şi, ocărând idolii, fericita a fost bătută cumplit, tăiată pe trup fără milă, arsă la coaste, lovită cu toiege, dezbrăcată şi purtată prin cetate, dar a fost păzită în chip minunat de Dumnezeu.

Pentru aceasta, mişcată la suflet de pătimirea Sfintei, o tânără pe nume Iuliana s-a înfăţişat înaintea judecătorului, mărturisind că este creştină, şi a fost şi ea supusă la chinuri. În cele din urmă s-a dat asupra celor două Sfinte Muceniţe hotărârea de a fi ucise cu sabia. Dioscor, tatăl Sfintei Varvara, a fost atât de împietrit de diavolul, încât, văzând chinurile cele multe ale fiicei sale, nu l-a durut nicidecum inima, ci, fără ruşine, el însuşi i-a fost ucigaş. Şi, cu o mână a luat pe fiica sa, iar cu cealaltă ţinea sabia, şi a dus-o pe ea la locul cel de tăiere, care era aşezat pe un munte, afară din cetate. Şi a fost dusă de un ostaş şi Sfânta Iuliana; iar când mergeau pe cale, Sfânta Varvara se ruga, zicând: „Dumnezeule, Cel fără de început, Care ai întins cerul ca un cort şi pământul l-ai întemeiat pe ape, Cel ce faci să răsară soarele peste cei buni şi peste cei nedrepţi, Tu, şi acum, auzi-mă pe mine roaba Ta, care mă rog Ţie. Ascultă-mă, Împărate, şi dă harul Tău oricărui om care mă va pomeni pe mine şi pătimirile mele. Să nu se apropie de unul ca acela boală năprasnică, şi moarte neaşteptată să nu-l răpească pe el. Pentru că Tu, Doamne, ştii, că trup şi sânge suntem şi lucrul preacuratelor Tale mâini”. Şi astfel rugându-se Sfânta, s-a auzit glas din cer chemând-o împreună cu Iuliana întru cele de sus şi făgăduindu-i a-i împlini cele cerute. Şi mergeau amândouă Sfintele Muceniţe, Varvara şi Iuliana, spre moarte cu mare bucurie, dorind a se dezlega mai degrabă de trup şi a merge la Dumnezeu Cel în Treime.

Şi fiind ucise, sfintele lor suflete au mers către Hristos, Mirele lor. Iar pe Dioscor l-a ajuns năprasnica pedeapsă a lui Dumnezeu, că, după ce a ucis-o pe fiica sa Varvara, a fost lovit de un trăsnet pe când se cobora din munte şi a murit. Şi era în cetatea aceea un bărbat credincios, cu numele Galenţian. Acesta, luând cinstitele moaşte ale Sfintelor Muceniţe, le-a dus în cetate şi le-a îngropat cu cinste, şi, mai apoi, a zidit peste ele o biserică, în care se făceau multe vindecări şi minuni.