Evenimente astronomice în 2025. Anul viitor vor avea loc pe glob patru eclipse, din care două de Soare şi două de Lună. Cu excepția unei eclipse parțiale de soare din septembrie, celelalte vor putea fi văzute și din România. 

Eclipsa totală de lună din 14 martie va fi vizibilă din America de Nord, America de Sud, Oceanul Pacific, Oceanul Atlantic, vestul Europei, Africa, estul Asiei și estul Australiei.

Din România se va observa doar faza parțială prin penumbră. Luna va apune înainte de începutul eclipsei parțiale, ora locală: 6:27, iar începutul fazei parțiale va fi la 7:09, notează astrobarlad.com.

Evenimente astronomice în 2025

Eclipsa parțială de soare din data de 29 martie va fi vizibilă din nordul Oceanului Atlantic, Groenlanda, nord-estul Canadei, Europa și nord-vestul Africii. Din România eclipsa va vizibilă doar din partea vestică și nord-vestică.

Eclipsa totală de lună din 7 septembrie 2025 va fi vizibilă din Asia, Oceanul Indian, Australia, Africa, Europa. Din România eclipsa va fi vizibilă seara. Aceasta este singura eclipsă vizibilă în condiții foarte bune, din România.

Eclipsa parțială de soare din 21 septembrie se va observa din sudul Oceanului Pacific, Antarctica și Noua Zeelandă. Din România eclipsa nu va fi vizibilă.

Luna va acoperi aparent planeta Saturn, fenomenul mai poartă numele de ocultație.

După ce ne-am închinat în ziua dinainte, împreună cu îngerii, cu magii și cu păstorii, lui Dumnezeu Care S-a făcut om și S-a născut ca un prunc pentru mântuirea noastră, se cuvine să cinstim în această zi pe Maica Sa, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Biserica o înfățișează lângă prunc, în peșteră, arătând-o și ca unealtă aleasă și pregătită de Dumnezeu de-a lungul generațiilor, în vederea împlinirii marii taine a întrupării Sale, dar și ca pe noua Evă, prima și cea mai de seamă reprezentantă a omenirii înnoite.

Cum ar putea oare mintea omenească să înțeleagă chipul uimitor ales de Dumnezeu pentru a veni printre oameni? Fiul Unul-Născut al lui Dumnezeu, născut din veșnicie din Tatăl, fără amestecare și fără împărțire, este zămislit în pântecele Fecioarei, fără participarea vreunui om, prin lucrarea Duhului Sfânt, și Se supune de bunăvoie legilor nașterii și creșterii, înnoindu-le. Fără a-Și părăsi natura, fără a înceta să locuiască în sânul Tatălui, Cuvântul lui Dumnezeu ia asupra Sa firea omenească și devine singurul Fiu al Fecioarei, țesând în pântecele ei fecioresc veșmântul de purpură al trupului Său. Două nașteri: una dumnezeiască și veșnică, alta omenească și supusă timpului, dar un singur Fiu, Cuvântul lui Dumnezeu făcut Om.

O singură Persoană se naște din ea, Dumnezeu-Omul (Theanthropos): fără mamă, după natura Sa dumnezeiască, și fără tată, după firea omenească. El unește atât de strâns ceea ce era despărțit printr-un adânc de netrecut, încât, fără să se amestece, însușirile firii dumnezeiești și cele ale firii omenești se împletesc în El în chip tainic (perihoreză). Așa cum, aruncându-se în foc o bucată de fier, focul primește de la fier tăria, iar fierul dobândește lumina și căldura focului, la fel și aici, Dumnezeirea pătimește de bunăvoie slăbiciunea trupului și omenirea se îmbracă în slava lui Dumnezeu, așa încât Preasfânta poate fi numită pe bună dreptate Născătoare de Dumnezeu (Theotokos). „Acest nume constituie toată taina întrupării”, scrie Sfântul Ioan Damaschin, căci, „dacă aceea care a născut este Născătoare de Dumnezeu, negreșit și cel născut din ea este Dumnezeu și, negreșit, este și om”.

Pruncul culcat în iesle nu este un om oarecare, chemat să primească mai târziu harul dumnezeiesc ca răsplată a virtuților sale, precum sfinții și prorocii, un ales al lui Dumnezeu sau un om îndumnezeit (purtător de Dumnezeu, teofor), ci este cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu, a doua Persoană a Sfintei Treimi, Care a luat asupra Lui firea omenească pentru a o înnoi, pentru a o recrea și pentru a reface în El Însuși chipul lui Dumnezeu, întunecat și schimonosit de păcat.
Rai duhovnicesc al celui de-al doilea Adam, Templu al dumnezeirii, Pod care leagă pământul de Cer, Scară pe care Dumnezeu Se pogoară pe pământ și omul urcă la Cer, Maica Domnului s-a făcut mai cinstită decât heruvimii, serafimii și toate puterile cerești. Primindu-L pe Hristos, pântecele său a devenit „mai încăpător decât cerurile”, fiindcă este de acum Tronul lui Dumnezeu. Prin ea, omul este înălțat mai sus decât îngerii și slava Dumnezeirii strălucește în trupul său.

În fața unei astfel de taine, minții omenești cuprinse de uimire nu-i rămâne decât să se închine în tăcere, cu credință, „căci acolo unde Dumnezeu voiește, se biruiește rânduiala firii”. Dimpreună cu Iosif cel tăcut, scăldat în lumina aceasta străină care strălucește în întunericul peșterii, firea întreagă o contemplă pe Preasfânta, liniștită și luminoasă, așezată lângă Pruncul pe Care L-a înfășat ea însăși, așezându-L în iesle. Nicio urmă a durerilor și a ostenelii care urmează de obicei nașterii; căci se cuvenea ca aceea cu trup și suflet feciorelnic, nezămislind în patimi, să nu nască în dureri. Fecioară întru zămislire, fecioară întru naștere și după nașterea Mântuitorului, ea vestește astfel femeilor bucuria și izbăvirea de blestemul pus asupra Evei, cea dintâi mamă, în ziua căderii (Facerea 3, 16).

Un nou fel de viețuire începe astăzi pentru firea omenească: căci, precum Dumnezeu a ales fecioria pentru a Se naște după trup în lumea aceasta, tot așa, prin feciorie, El voiește să intre și să crească în chip duhovnicesc în sufletul fiecărui creștin care viețuiește luând ca pildă purtarea Maicii lui Dumnezeu.

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

Revista „Ramuri” nr. 12 din 2024. Gabriela Gheorghişor publică o cronică („Vremea elegiei”) la volumul lui Gellu Dorian, „Zilele unui timp infernal” (Editura „Tracus Arte”, 2024). Reţin: 1. „Gellu Dorian analizează/înregistrează un timp golit de timp, o peltea indefinită în care mintea obosită se împotmoleşte, o vreme de sărbătoare nesfârşită fără nimic de sărbătorit, un ceasornic crăpat căruia i s-au blocat rotiţele, o aşteptare zadarnică a neaşteptatului, un calendar decolorat, lipsit de orice semnificaţie”; 2. „dacă maşinăria temporală rulează în gol, ca o moară stricată, distincţie între „săptămâna de lucru” şi „săptămâna de sărbătoare” sau „alte zile oarecare”, nu mai este decât una aparentă”; 3. „Gellu Dorian pare că şi-a pierdut nu numai liniştea (pe care poeţii  nici nu o cunosc vreodată cu adevărat), ci şi nădejdea că va fi citit, de unde şi un acut sentiment al deşertăciunii ce-i străbate versurile”; 4. „poetul se simte ca un tren deraiat pe o linie moartă, actor şi spectator al unei vieţi umile, creatură abandonată ironiei sorţii”; 5. „Zilele unui timp infernal” este un volum elegiac unitar, al crizei şi al înstrăinării, al declinului şi al golului, cu imagini poetice memorabile, adesea suprarealiste, cu plasticizări tropice sugestive. Senzaţia de nimicnicie şi inutilitate, într-o vreme câinoasă, nu poate fi contracarată decât tot prin scris”; 6. „Pentru Gellu Dorian,  poezia rămâne colacul de salvare din bulboana existenţială, o cale spre imponderabilitatea şi ascensionalitatea fiinţei”; 

Ziarul „Lumina” din 18 decembrie 2024 acordă o pagină întreagă lui Theodor Damian. Reţin din prezentarea făcută: „A publicat mai multe volume în domeniile teologie şi etică, critică literară,  poezie şi comentariu literar, numeroase studii, eseuri, recenzii, articole în cărţi, ziare şi reviste academice şi literare de prestigiu din România şi din străinătate. A participat şi prezentat comunicări ştiinţifice la un mare număr de congrese naţionale şi internaţionale. A primit numeroase premii şi distincţii pentru activitatea sa la nivel teologic, literar, cultural în general”.

Prezentare este urmată de şase poeme: „Orb, aşa scriu”; „Ne trebuie o egipteancă”;  „Un alt pustiu”; „Gura Peşterii”; „Sfială” şi „Refugiu”.  Câteva versuri, de o sclipitoare reflecţie, merită reţinute: 1. „Scriu din inima scrisului / de-acolo de unde vine / Cuvântul”; 2. „Orb / aşa scriu / ca o prăpastie / infinită/ şuvoiul de lumină îl sorb / când îl simt lângă mine”; 3. „Ne trebuie o Marie / O Egipteancă la fiecare / să ne conducă / din partea în care-am murit / în partea unde / nu se mai moare”; „Şi oul este un eon / e o peşteră în adâncul lui”; „Casa tatălui meu / e dintr-un alt vis / nu acela în care cazi / ci acela / din care / încă nu te-ai desprins”; „Trebuie să deschidem o secţie de chirurgie existenţială”; „Ne găsim locul / ca litera reaşezată-n cuvânt”:

O casă din localitatea Corni a fost în pericol, în această seară, după ce funinginea depusă pe pereții din interiorul coșului de fum s-a aprins.

Pompierii din cadrul Detașamentului Botoșani au intervenit cu autospecială de stingere și au lichidat incendiul înainte să se înregistreze pagube materiale însemnate.

Pentru prevenirea unor situații similare, ISU Botoșani vă reamintește:

– verificaţi coşurile de evacuare a fumului, pentru ca acestea să nu prezinte fisuri care să permită scânteilor să incendieze materialele combustibile ale planșeului sau acoperișului (grunzi, astereală etc.);

– curățați periodic coșurile de fum pentru eliminarea depunerilor de funingine care se pot aprinde sau pot obtura canalele de evacuare;

– tencuiți şi văruiți partea din pod a coşului de fum, în scopul sesizării imediate a fisurilor (căldura sau scânteile care ies prin fisurile unui coş de fum deteriorat constituie surse de aprindere, dacă în zona lor există elemente de construcţie sau structuri din lemn: grinzi, bârne, suport acoperiş etc.);

– îngrășați zidăria coşului la trecerea prin planşee, lăsând un spaţiu între această zidărie şi elementele combustibile ale planşeului;

– păstrați distanţa dintre faţa exterioară a coşurilor şi elementele combustibile ale acoperişului.