O grădiniță din județul Botoșani este de peste 25 de ani un adevărat etalon al unui sistem pedagogic german, numit Planul Jena. Copiii sunt învățați să devină independenți, să-și folosească creativ și util calitățile, să se implice în comunitate și să devină membri utili societății, scrie Adevărul.

La începutul secolului al XX-lea, în Europa în special, a avut loc o reformă educațională. Practic, se rupeau legăturile cu sistemele educaționale mai vechi, bântuite încă de rigiditate și de formalism, și se căuta o cale prin care interesul demersului didactic să fie centrat pe elev și pe nevoile sale reale: se dorea găsirea unei modalități de a forma cetățeni utili societăţii, capabili să contribuie la progresul acesteia. Așa au apărut concepte pedagogice precum Montessori, Planul Dalton şi Waldorf. Alături de acestea, unul dintre cele mai de succes proiecte educaționale ale noului val a fost Planul Jena.

Propriu-zis, este un sistem educațional german, apărut în 1920 și conceput de profesorul și pedagogul neamț Peter Petersen. Acest proiect a fost aplicat în premieră în 1924 la Universitatea din Jena, de unde i-a rămas și numele. Toate aceste sisteme au câștigat și încă câștigă popularitate la nivel mondial, fiind considerate alternative viabile la învățământul de tip clasic. Printre toate unitățile de învățământ care la nivel mondial aplică Planul Jena cu mare succes se află și o grădiniță din municipiul Botoșani, în nordul extrem al României. Este vorba despre grădinița de stat „Șotron“. Acolo, Planul Jena se aplică de 25 de ani, fiind o grădiniță-pilot pentru acest sistem educativ, singura din Moldova care-l aplică. „Avem peste 25 de ani de experiență. Grădinița noastră are deja tradiție fiindcă am fost cooptați în Planul Jena încă din anul 1995. Motivul pentru care a fost aleasă această alternativă educațională este fiindcă vine clar în sprijinul familiei și al comunității“, precizează pentru „Weekend Adevărul“ Adriana Avădăni, profesoară cu experiență în învățământul preșcolar, dar și directoare a grădiniței „Șotron“.

Copii educați după model familial într-o grădiniță modernă

„Șotron“ este o unitate de învățământ de stat, cu program prelungit, și este o oază de verdeață și culoare, ascunsă între blocurile de locuințe. Este găzduită de o clădire spațioasă, cu săli de grupă moderne, spații de luat masa, locuri destinate pentru diferite activități, cabinet medical, dar și o sală de spectacole pentru cei mici. În curtea grădiniței este amenajată o grădină special, dar și un spațiu de joacă foarte primitor. Grădinița a fost modernizată și reabilitată complet anul trecut, printr-un proiect al Primăriei Botoșani, prin Programul Operațional Regional, în valoare de 4 milioane de lei.

Pentru cele câteva grupe de preșcolari, acest spațiu devine un adevărat incubator pentru a-i transforma de mici în cetățeni-model. Așa cum spun și principiile Planului Jena, copiii sunt grupați după model familial și învață că au drepturi, libertăți, dar și obligații. Copiii nu sunt grupați după vârstă, ca în sistemul clasic, cu grupa mică, mijlocie sau mare, ci eterogen. Adică în aceeași grupă se află copii de vârste diferite, de la cei de 3 ani, care abia au sosit la grădiniță, până la cei de 6 ani, care se pregătesc de clasa pregătitoare. Ideea este una simplă, ca în familie, cei mici învață de la cei mari, și se simt ocrotiți, cei mari sunt responsabilizați să aibă grijă de ceilalți și să-i sprijine – exact ca într-o familie cu mai mulți copii. „Trăiesc după model familial. Cei mari îi sprijină pe cei mici, iar cei mici copiază comportamentele dorite ale celor mai mari și se adaptează foarte ușor la viața de grup“, precizează Adriana Avădăni, precizează  Adevărul.

Autoevaluarea, principiu de bază

Copiii sunt învățați respectul, independența și spiritul de inițiativă. Sunt de fapt principiile după care se ghidează întregul sistem educativ de la „Șotron“. Prin activitățile pe care le fac, micuții își dezvoltă creativitatea și totodată își descoperă aptitudinile, iar odată descoperite, sunt încurajate și dezvoltate de educatoare. Copiii sunt învățați să se manifeste liber, imaginativ, prin joc sau diverse activități, dar totodată învață că prin libertatea individuală nu trebuie să o lezăm pe a celorlalți. În aceste micro-comunități, de vârste diferite, copiii învață și respectul de sine, dar și față de ceilalți, cum să se descurce singuri, cu sarcinile de zi cu zi, inclusiv cu îmbrăcatul, încălțatul sau schimbatul după somnul de la amiază. Pe scurt, învață să se integreze în societate de la o vârstă fragedă. „Învață respectul pentru ceilalți, învață cum să aibă spirit de inițiativă și cum să-și manifeste aptitudinile în comunitate“, adaugă profesoara Avădăni.

Copiii din Planul Jena, după cum spun educatorii, sunt independenți, creativi, adaptabili, respectuoși și protectori față de ceilalți membri ai comunității. Preșcolarii sunt învățați și cum să se autoevalueze. Prin joc și activități, copiii observă singuri ce au învățat și care sunt lecțiile pe care trebuie să le rețină după fiecare săptămână. „Recapitulăm tot ceea ce am învățat. Și este foarte important că ei învață să se autoevalueze, să vadă ce au învățat, ce au reținut. În plus, ne dăm seama și noi ce metode putem aborda ulterior“, spune Lavinia Parasca, profesoară pentru învățământ preșcolar.

„Planul Jena înseamnă adaptarea copilului la societate”

Unul dintre scopurile sistemului educațional Planul Jena este acela de a crea membri de bază ai comunității, implicați și activi, cetățeni utili. Iar grădinița „Șotron“ aplică cu succes și aceste principii. Pe tot parcursul anului școlar, copiii sunt angrenați în activități comunitare. De exemplu, sunt implicați în ample acțiuni de ecologizare. În toamnă, grupele de copii au mers la strâns deșeurile aruncate la întâmplare prin Parcul „Mihai Eminescu“, unul dintre cele mai frumoase și mai vechi din România, preferatul poetului căruia îi poartă numele. Mai apoi, preșcolarii sunt implicați în acțiuni de sortare a deșeurilor, fiind învățați, de exemplu, să recicleze separat bateriile.

Nu în ultimul rând, cei mici sunt învățați să doneze. De exemplu, la „Șotron“ există o săptămână a fructelor și legumelor donate, iar copiii, cu ajutorul părinților, strâng alimente sănătoase pentru cei care au nevoie. Anual este organizat Târgul Șotroneilor Antreprenori, prin care preșcolarii confecționează diferite obiecte sau strâng bunătăți cu ajutorul părinților, pe care apoi le vând în cadrul unei expoziții deschise. Învață bazele antreprenoriatului, dar fac și o faptă bună, exersând generozitatea, pentru că târgul este însoțit de o campanie numită „Jucării pentru alții copii“.

Tot în cadrul activităților comunitare, copiii învață despre diferitele meserii, despre funcționarea diferitelor instituții sau servicii, cum să acorde primul ajutor și cum să traverseze în siguranță strada. De exemplu, micuții de la „Șotron“ au participat la proiectul „Vreau să fiu un salvator“, în colaborare cu Serviciul Județean de Ambulanță, unde au învățat despre această meserie, ce fac ambulanțele și cum să acorde primul ajutor. Apoi a fost proiectul „Micul pieton“, realizat cu sprijinul Poliției Rutiere, dar și vizita Jandarmeriei. „Planul Jena înseamnă adaptarea copilului mic la societate prin parteneriate cu comunitatea, dar și prin orientarea în mediul înconjurător. Copiii învață despre meserii, despre ce fac anumite structuri sau instituții în societate, dar și cum ar trebui să procedăm în anumite situații. Este o bună pregătire pentru viață“, spune directorul grădiniței. Copiii fac și plimbări lungi cu educatoarele, dar și mici excursii. „Pentru diferite activități, am dus copiii la ferme, de exemplu. Să vadă prin experiență directă cum se comportă animalele și care este modul lor de viață“, explică Avădăni.

Mai mult timp pentru familie

Un alt scop educațional al grădiniței botoșănene este acela de a aduce împreună familia. Acest lucru se realizează prin activitățile la care sunt rugați să ia parte copiii, părinții, dar și alți membri ai familiei. De exemplu, se organizează Festivalul Toamnei, unde părinții și copiii sunt puși să lucreze împreună la realizarea unor decorațiuni cu specific autumnal. „Entuziasmul copiilor de a-i avea alături ne-a umplut inimile de bucurie, pentru că timpul petrecut împreună cu părinții e cel mai minunat“, spun reprezentanții grădiniței. Părinții sunt implicați în foarte multe proiecte ale grădiniței, inclusiv „Donează o carte“, prin care se dorește realizarea unei biblioteci cât mai mari a unității de învățământ. „Părinții sunt o parte esențială și încercăm să-i aducem împreună alături de cei mici să petreacă timp împreună, care este neprețuit“, adaugă directoarea grădiniței.

La rândul lor, părinții sunt bucuroși că au o șansă în plus de a petrece timp și de a se juca cu copiii. „De multe ori ne luăm cu treaba și amânăm să stăm mai mult cu ei. Și uite așa copiii cresc, dar, din păcate, fără ca noi părinții să petrecem suficient timp cu ei. Aici, la grădiniță, găsim multe prilejuri de a ne reuni cu cei mici ai noștri. Lucrăm împreună, ne distrăm, învățăm unii de la alții. Este chiar minunat“, spune mama unei fetițe de la „Șotron“.

Grădina de relaxare, liniște și învățare

Grădinița „Șotron“ face parte și din proiectul-pilot GRLI (Grădina de relaxare, liniște și învățare), în parteneriat cu Ministerul Educației. Practic, în curtea grădiniței a fost amenajată o grădină, cu un spațiu generos de joacă, unde copiii se pot relaxa în natură, pot descoperi natura singuri și în același timp au parte și de liniștea necesară. Este un mod de învățare și descoperire, prin propria experiență, în acord cu principiile Planului Jena.

„Pornind de la faptul că se depășește spațiul educațional din grupele de copii, organizarea centrelor de relaxare, liniște și învățare a oferit copiilor o oportunitate de a explora natura cu mijloace simple, dar în același timp atractive. Grădina oferă un spațiu ideal pentru mișcare, unde copiii pot alerga, sări și explora, stimulându-le curiozitatea și dorința de a descoperi mai multe despre lumea înconjurătoare. Aceștia învață să lucreze împreună, să împărtășească responsabilități și să rezolve conflicte, dezvoltându-și astfel abilitățile sociale. Mediul natural oferă oportunități nelimitate pentru jocuri imaginative, copiii inventând povești și jocuri“, precizează profesoara Lavinia Parasca. Bineînțeles, în aceste grădini se organizează diferite festivaluri pentru copii, la care participă și părinții.

Roboți umanoizi de la grădiniță

Instituția botoșăneană este implicată și în numeroase proiecte educaționale și parteneriate la nivel european. Aici au loc schimburi de experiență cu alte țări, prin diferite programe educaționale. Unul dintre acestea este „Automatism“, în parteneriat cu Scuola di Robotica Genova și Secondo Instituto Compresivo, Francavilla, ambele din Italia. Propriu-zis este vorba despre experimentarea unui robot umanoid, NAO, care ar urma să fie achiziționat și folosit în procesul didactic.

„Acest proiect și-a propus experimentarea robotului umanoid, NAO, urmărind utilizarea noilor tehnologii în realizarea obiectivelor educației incluzive la nivel preșcolar, primar și gimnazial. O echipă de cadre didactice de la grădinița noastră a participat la Genova, alături de partenerii italieni, la o întâlnire de proiect și la un curs de formare, în care participanții și-au îmbogățit competențele digitale și de utilizare a noilor tehnologii în activitatea didactică, au analizat rezultatele cercetării până la acest moment și au stabilit împreună pașii următori necesari implementării cu succes a acestui proiect“, precizează directoarea grădiniței.

Sursa:  Adevărul

Veşti bune pentru salariați. A crescut nivelul deducerii personale. Majorarea este aplicată odată cu creșterea salariului minim brut la 4.050 lei, de la 1 ianuarie, scrie alba24.ro.

Persoanele fizice au dreptul la deducerea din venitul net lunar din salarii a unei sume sub formă de deducere personală. Aceasta este acordată pentru fiecare lună a perioadei impozabile numai pentru veniturile din salarii la locul unde se află funcţia de bazăl.

„Persoana în întreţinere poate fi soţia/ soţul, copiii sau alţi membri de familie, rudele contribuabilului sau ale soţului/ soţiei acestuia până la gradul al doilea inclusiv, ale cărei venituri, impozabile şi neimpozabile, nu depăşesc lunar 20% din salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată”, conform Codului fiscal, citat de Ziarul Financiar.

Odată cu creşterea salariului minim brut de la 1 ianuarie 2025 de la 3.700 de lei, cât e în prezent, la 4.050 de lei, a crescut şi nivelul deducerii personale.

„Deducerea personală de bază se acordă pentru persoanele fizice care au un venit lunar brut de până la 2.000 de lei peste nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată aprobat prin hotărâre a Guvernului, în vigoare în luna de realizare a venitului”, notează Mediafax.

A crescut nivelul deducerii personale. Sumele pe categorii de beneficiari

Nivelul deducerii personale este în funcţie de numărul persoanelor aflate în întreţinerea salariatului:

• pentru contribuabilii care nu au persoane în întreţinere – 810 lei
• pentru contribuabilii care au o persoană în întreţinere – 1.013 lei
• pentru contribuabilii care au două persoane în întreţinere – 1.215 lei
• pentru contribuabilii care au trei persoane în întreţinere – 1.418 lei
• pentru contribuabilii care au patru sau mai multe persoane în întreţinere – 1.823 lei.

Sfinții Mucenici Ermil și Stratonic au trăit în secolele III-IV, în provincia romană Iliria (care cuprindea o parte a nord-vestului peninsulei Balcanice, până la Dunărea de mijloc). Ermil era diacon, iar Stratonic, prietenul său, creștin și el, era paznic la o închisoare. Împăratul roman de Apus Liciniu (308-324), după ce, alături de Sfântul Constantin cel Mare, fusese unul dintre semnatarii Edictului de toleranță de la Milano din anul 313, a lansat un nou val de persecuții împotriva creștinilor.

Diaconul Ermil a fost denunțat că era creștin autorităților, fiind acuzat de disprețuirea zeilor romani, cultul oficial al Imperiului. Sfântul Simeon Metafrastul relatează că la Sfântul Mucenic Ermil au fost trimiși soldați pentru a fi adus înaintea împăratului, lucru pentru care Sfântul Ermil s-a bucurat. Adus în față împăratului a fost întrebat de ce nu slujește zeilor străini (Hristos – era considerat de către păgâni în acea perioadă ca fiind un alt zeu), la care diaconul Ermil a răspuns că slujește numai Dumnezeului nevăzut. Apoi apoi a continuat zicând: „Mai greu te vei chinui tu, împărate, căci vei da față cu Cel Atotputernic, pentru că tu nu numai că prigonești pe unii, ci oprești și pe alții să caute adevărul.” Invitat să se alăture slujirii zeilor păgâni, Sfântul Mucenic Ermil, a spus că vechii zei erau doar idoli făcuți de om, nevrednici de slujire.

Auzind acestea, împăratul poruncește că diaconul Ermil să fie bătut peste față cu un bici de metal. Cerându-i-se în repetate rânduri să jertfească zeilor romani, acesta, neluând în seamă chinurile la care e supus în mai multe rânduri, refuză, mărturisindu-L pe Dumnezeul cel adevărat. Este închis în temniță vreme de trei zile, unde primește mângâiere și întărire de la un înger al Domnului care îi vestește că avea să iasă biruitor din această încercare, primind cununa muceniciei, mângâindu-l și întărindu-l cu vorbe ca acestea: „Îndrăznește, Ermile, și nu te teme, căci în curând vei birui pe tiran și vei primi cununa luminoasă a muceniciei!” Adus din nou la judecata împăratului și întrebat dacă se răzgândise, acesta și-a mărturisit iarăși credința în Hristos. Atunci a fost bătut și chinuit și mai cumplit, însă a răbdat toate fără să scoată măcar un geamăt, rugându-se neîncetat lui Dumnezeu.

Un glas din cer s-a auzit atunci, auzit și de soldații care-l chinuiau, vestind că peste 3 zile avea să fie izbăvit de chinuri. Ascultând mărturia soldaților despre acel glas, împăratul a poruncit că diaconul să fie dus iarăși în temniță. Martor la toate acestea și văzând statornicia sfântului, temnicerul acestuia, pe nume Stratonic, care era și el creștin în ascuns și îl cunoștea de mai demult pe diacon, a fost cuprins de milă. Sfântul Mucenic Ermil a fost adus pentru a treia oară la judecată și a refuzat din nou să se lepede de credință, împăratul a poruncit ostașilor să strujească (sfâșie) adânc trupul diaconului cu unghii de fier, însă acest lucru a rămas fără rezulta Sfântul a rămânând statornic în credință. Stratonic, plângând, s-a apucat să îngrijească rănile Sfântului.

El a fost văzut de unul din ostași, care l-a pârât împăratului. Atunci împăratul i-a poruncit și lui Stratonic să aducă jertfe idolilor. La rândul lui, Sfântul Mucenic Stratonic a mărturisit că era vechi prieten cu Ermil și că și el era creștin și refuză să jertfească idolilor. Atunci împăratul a poruncit că Stratonic să fie și el dezbrăcat de haine și bătut cu bețe. În timp ce era bătut, Stratonic își ridică privirile către diaconul Ermil, cerându-i să se roage lui Dumnezeu că și el să-și păstreze credința și să poată răbda chinurile până la capăt. După ce Sfinții Mucenici Ermil și Stratonic au fost aruncați iarăși în temniță și împăratul mai face o ultimă încercare de a-i convinge pe cei doi să se lepede de credință, dar și aceasta dată eșuează. Văzând că nu-i putea îndupleca pe cei doi mucenici, poruncește mai întâi că diaconul Ermil să fie spânzurat de un copac, iar trupul acestuia să fie ciopârțit și aruncat în valurile Dunării. Stratonic, rămânând și el tare în credință, avea să împărtășească soarta prietenului său.

Astfel, Sfinții Mucenici Ermil și Stratonic au primit moartea mucenicească în ziua de 13 ianuarie 314, trupurile lor fiind aruncate în apele Dunării, la 3 kilometri de orașul Singidunum (Belgradul de azi). Trei zile după martiriul lor, aflând la mal trupurile Sfinții Mucenici Ermil și Stratonic, creștinii din partea locului le-au adunat laolaltă într-un singur sicriu, că, după cum credința în Hristos și prietenia întru Domnul i-au unit, ei să fie pe vecie pomeniți împreună. Biserica îi pomenește pe amândoi în ziua de 13 ianuarie. Viața și pătimirea Sfinții Mucenici Ermil și Stratonic ni s-a păstrat în forma redactată în secolul al IX-lea de Sfântul Simeon Metafrastul.

Aproape două mii de oameni l-au condus pe ultimul drum, duminică, pe cel care a fost peste patru decenii duhovnicul creștinilor din Tocileni, părintele Marian-Octavian Poduț, un apostol al generației sale, preot de nobilă factură, îndrăgostit de Liturghie, de tradiții populare și de lumea satului, niciodată plin de sine, neținând minte răul, niciodată potrivnic ori răuvoitor.

O mare de oameni din satul Tocileni și din localitățile limitrofe s-a adunat în biserica din cimitir, acolo unde părintele Octavian Poduț a fost prohodit, slujba fiind un adevărat omagiu adus de zeci de preoți. Micuța și cocheta bisericuță din cimitirul satului Tocileni, refăcută din temelii de părintele Octavian, a fost ticsită de oameni, dar cei mai mulți au rămas afară, să înfrunte vântul potrivnic și frigul pătrunzător. Cu toate că slujba de înmormântare a unui preot durează aproape trei ore, oamenii au rămas neclintiți.

Slujba de prohodire a urmat după Sfânta Liturghie și a strâns laolaltă peste treizeci de preoți, veniți din municipiul Botoșani, de la Iași sau din Maramureș. În fruntea lor a slujit un delegat al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, părintele consilier Andrei Atudorei, care a adus cu sine binecuvântarea ÎPS Teofan, ca mângâiere pentru preoteasa Valentina, împietrită de durere și pentru fiica sa, Adelina-Maria, susținută în permanență de soțul ei.

Cler și credincioși s-au adunat pentru a aduce un ultim omagiu celui care fost păstor de mii de suflete, părintele Octavian Poduț. Biserica a fost plină de flori albe, care străjuiau de o parte și de alta intrarea.

Duminică, cea mai grea zi pentru familia părintelui Octavian Poduț, mai ales pentru prezbitera Valentina, fiica sa și ginerele său, dar și pentru toți cei care l-au cunoscut, a început de când s-a prins a miji de ziuă cu Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, unde un sobor de preoți a înălțat rugăciuni către Hristos pentru părintele Octavian, cerând lui Dumnezeu să îi așeze sufletul în Lumină, în Împărăția în care nu este nici întristare și nici suspin. Slujba de înmormântare de după Liturghie a fost oficiată de peste treizeci de preoți, Unul dintre preoți a venit de la o parohie din Maramureș. Cuvântul de învățătură emoționant al părintelui Andrei Atudorei a fost menit să alunge tristețea membrilor familiei și a fiilor duhovnicești, pe care părintele Octavian i-a ținut strânși ca într-un mănunchi de flori vii.

„Hristos a înviat din morți…” au cântat cei peste treizeci de preoți și sute de enoriași în biserica ticsită de lume, dar și pe aleile din curte, în bătaia vântului pătrunzător, după cum este specific înmormântării preoților. După acest moment, sicriul cu trupul neînsuflețit al părintelui a fost purtat pe umeri de mai mulți preoți care au înconjurat biserica în care a slujit părintele Octavian Poduț peste 44 de ani.

Îndrăgitul duhovnic a fost înmormântat în curtea bisericii pe care abia începuse să o construiască, un al doilea lăcaș necesar în localitate, ale căror lucrări au fost binecuvântate în urmă cu câteva luni de PS Nichifor.
Credincioșii din Tocileni l-au plâns pe părintele lor, convinși că au făcut tot ce a fost posibil ca să-l facă mândru de fiii săi duhovnicești. În anii care au trecut, au făcut front comun în jurul părintelui Marian Octavian Poduț,  trimis în localitatea unde s-a născut patriarhul Teoctist ca să facă misiune și să propovăduiască credința ortodoxă, să construiască biserici în inimile credincioșilor. A găsit în Tocileni o biserică din cimitir care stătea să cadă, a transformat-o într-un lăcaș adevărat și a venit vremea să construiască o biserică nou-nouță cu bănuțul văduvei, dar și cu sprijinul unor persoane care acordă ajutor consistent, printre acestea regăsindu-se membrii familiei Timofte. Zidirea unei biserici este un moment deosebit în viața unei comunități. În vremurile noastre, în care o mulțime de minciuni sunt impuse ca adevăruri, este important  ca în inima satului să se predice cuvântul adevărului, care este cuvântul Evangheliei Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

O slujire cât o viață

Părintele Poduț Marin – Octavian s-a născut la 7 iunie 1959 în localitatea Baia Sprie, județul Maramureș. După absolvirea claselor I-VIII de la Școala Generală din Dănești, în anul 1974 s-a înscris la Liceul Teoretic din Baia Sprie unde a studiat un an, apoi, la îndemnul tatălui de a continua tradiția în familie (întreruptă o vreme) de a urma Teologia, a susținut examenul de admitere la Seminarul Teologic din Cluj-Napoca, pe care l-a luat în anul 1975 și a absolvit în anul 1980, iar  în anul 1990 a intrat la Facultatea de Teologie din București. De asemenea a absolvit și Facultatea de Drept Hyperion din București.

În vara anului 1980 s-a căsătorit cu Șișeștean Valentina din Șișești și au împreună o fiică pe nume Maria-Adelina. În același an, pe 6 decembrie, de Sfântul Nicolaie, cu ocazia sfințirii Bisericii cu hramul ,,Sfântul Nicolae”din Suceava a fost hirotonit diacon de către I.P.S Teoctist. Ziua următoare, duminică 7 decembrie  1980, a fost hirotonit preot de către Înaltpreasfințitul Mitropolit al  Moldovei și Bucovinei Teoctist Arapașu în Catedrala Mitropolitană din Iași pe seama parohiei Tocileni, satul natal al Înaltpreasfinției Sale, situat la 9 km de orașul Botoșani.

Biserica „Înălţarea Domnului” din Tocileni  a fost construită din lemn în anul 1861 de către egumenul Mănăstirii Golia din Iaşi, Arhimandritul Dionisie.  În anul 1906 a fost refăcută fiind reconstruită din cărămidă de către enoriaşi în frunte cu preotul Ion Romanescu.

Din 1980, parohul Marin-Octavian Poduţ a făcut reparații capitale la biserică atât în interior cât şi în exterior. Toate aceste lucrări de refacere a bisericii s-au finalizat în anul 1984 fiind efectuate cu sprijinul moral şi material al Preafericitului Patriarh Teoctist Arăpaşu.  Preafericirea Sa a sfinţit-o în anul 1992, în fruntea unui sobor de ierarhi, protopop de Botoșani fiind atunci părintele Lucian Leonte.

Părintele Poduț Octavian a fost de asemenea suplinitor al Parohiei Victoria încă de la începutul venirii sale la Tocileni, pentru că Satul Victoria, fost Filipești a fost filie a Parohiei Tocileni. Când a venit părintele aici, în sat era o biserică din chirpici, construită de nepotul PF Teoctist, Mihai Arăpașu, ajutat de alți săteni, în anul 1978.

În anul 1986, în luna iulie au început lucrările la noua biserică, din zid. Părintele Poduț, împreună cu părintele Grigore Diaconu, protopop de Botoșani la vremea respectivă, și cu Mihai Arăpașu au fost însărcinați de către PF Teoctist să vegheze la construirea ctitoriei sale de suflet de la Victoria. Aceasta a fost terminată în anul 1991, când protopop de Botoșani era părintele Lucian Leonte.

În paralel, părintele Poduț s-a ocupat și de construirea unei case parohiale la Victoria.

Părintele Poduț a fost slujitor și duhovnic al creștinilor din Victoria până în anul 1996, când filia Victoria a devenit parohie, fiind numit primul paroh, părintele Gabriel Mihăescu.

Pentru meritele deosebite a primit distincțiile de iconom stravrofor și  a primit Crucea patriarhală.

În urma consultării părintelui Poduț Marin-Octavian cu părintele protopop Petru Fercal și cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, anul trecut s-a hotărât construcția unei noi biserici cu hramul „Sfânta Treime” în parohia Tocileni, lângă casa parohială, și s-a turnat temelia cu cheltuiala aproape exclusivă a familiei părintelui. În data de 28 iulie 2024, Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, a oficiat slujba punerii pietrei de temelie a noii bisericii.