27 decembrie: Ziua marii trădări a lui Horea și Cloșca. În această dată, cei doi conducători ai răscoalei țărănești din Apuseni, au fost prinși, în urma unei trădări. Tot despre trădare este vorba și în cazul lui Crișan, care a fost prins ulterior, relatează alba24.ro.
La sfârşitul lunii decembrie, Horea şi Cloşca au fost arestaţi şi, după câteva zile, întemniţaţi la Alba Iulia. Pe 30 ianuarie 1785 a fost prins şi Crişan, trădat de nişte ţărani români şi întemniţat.
Pentru a-l prinde pe Horea, nobilii au pus pe capul lui un premiu de 300 de galbeni. Pasurile de trecere în Țara Românească și Moldova erau riguros supravegheate, ca nu cumva capii revoluției să fugă acolo.
Guvernul din Viena a intervenit și la Constantinopol, pentru ca turcii să nu dea azil răsculaților transilvani.
Prin trădare, la 27 decembrie 1784, de către pădurarul Anton Melzer din Abrud, Horea și Cloșca au fost prinși în pădurea Scorușetului din Munții Gilăului.
Academicianul David Prodan amintește că, în momentul prinderii, „Horea scoase o mînă de hîrtii din sîn și le aruncă în flăcări. Țăranii, ocupați fiind cu legarea, nu le-au putut salva”.
Publicitate
Este vorba despre țăranii Ștefan Trif și Nuțu Matieș, alături de alți 5 țărani care au participat la prinderea lui Horea.
În 30 ianuarie 1785 a căzut prizonier și Crișan, vândut de nouă țărani din Cărpeniș, căpeteniile lor fiind preoții ortodocși din acel sat, tată și fiu (Popa Moise/ă și Popa Moise/ă cel Tânăr).
Arestații au fost depuși la Alba Iulia.
Ospăț în cinstea trădătorilor lui Horea, Cloșca și Crișan
Istoricul Cătălin Borangic aduce o serie de informații legate de ceea ce s-a întâmplat după trădarea lui Horea, Cloșca și Crișan.
În cinstea trădătorilor a fost dat un ospăț, la Zlatna. Se întâmpla după martiriul capilor răscoalei. Trădătorii n-ar fi avut nici o remușcare. Poate cu o mică excepție.
”La ospățul dat în cinstea vânzătorilor, petrecut la 5 februarie 1785, la un han din Zlatna, toți iobagii participanți la capturarea căpeteniilor răscoalei sunt eliberați din iobăgie și li se acordă 600 de monede, iar ceilalți primesc diferite sume de bani și medalii.
Poate este legendă, dar singurul care a părut să aibă remușcări, datorate mai ales supliciului de pe eșafod la care asistase, a fost vărul lui Horea, Gheorghe Nicola, care ar fi zis popii Moise din Clisaru, căpetenia grupului care l-au prins și predat pe Crișan la o lună după evenimentele de la Scorușet, lângă scaunului căruia era așezat:
”De bună seamă o să cadă blestemul pe noi și mai ales pe mine pentru păcatul săvârșit vânzând pe Horia, dușmanilor!”
Preotul îi răspunde: ”Stăpânirile sunt de la Dumnezeu și cine-i cu stăpânirea, cu Dumnezeu este!” a scris Cătălin Borangic.
Martiriul lui Horea, Cloșca și Crișan, în documente
În dimineaţa zilei de 28 februarie 1785, Horea şi Cloşca au fost traşi pe roată. Despre acest eveniment există o serie de documente care descriu, cu amănunte dintre cele mai atroce, martiriul lui Horea și Cloșca.
Profesorul universitar doctor Cloşca L. Băluţa redă, într-un studiu, frangmente din scrisori, trimise în acea vreme, de persoane care au asistat la execuţie.
Una este cea a profesorului Iosif Gabri, din Alba Iulia adresată prietenului său Daniel Emeric de la Roma, scrisă în pe 2 martie 1785, în limba maghiară şi păstrată la Biblioteca Documentară Batthyaneum din Alba Iulia.
Vă prezentăm o parte a scrisorii despre frângerea pe roată a lui Horea şi Cloşca şi despre suicidul lui Crişan:
„Sentinţa prevede ca aceştia să fie duşi până sub furci (locul execuţiei) şi acolo de vii să li se frângă oasele cu roata, mai întâi lui Cloşca, apoi lui Horea; iar după ce vor fi frânţi, să fie tăiaţi în bucăţi, măruntaiele să fie îngropate sub furci, câte o bucată din trupul lor să fie pusă aici pe roată, iar celelalte părţi să fie expuse în acele locuri unde au săvârşit atâtea crime, aprinderi şi prădăciuni.
După cum prevedea sentinţa, întocmai aşa, în dimineaţa zilei de 28 februarie pe la ceasurile 9 şi jumătate, Horia şi Cloşca au fost aşezaţi separat pe câte un car special, fiecare fiind însoţit de câte un preot schismatic. Este cu neputinţă să descriu convoiul şi mulţimea care a fost de faţă.
Ei au fost însoţiţi de un excadron de cavalerişti din Ioscana în ţinută de paradă, cu mare pompă, de aproximativ trei sute de pedestri orăşeni şi de haiduci.
Batalionul pedeştrilor i-a încadrat într-un careu, iar călăreţii s-au aşezat pe cele două aripi. Eu, prin bunăvoinţa unui locotenent de cavalerie, am stat călare între batalionul în formă de careu şi între cavalerie şi, astfel, am văzut de la început execuţia şi parada, cum văd această foaie de hârtie în faţa mea.
În afară de nobili şi oameni mai deosebiţi din comitate, au trebuit să fie de faţă mulţi oameni proşti şi asta se poate aprecia din faptul că din fiecare sat a celor patru comitate au trebuit să ia parte, după o grea poruncă, câte şase oameni proşti, trei bătrâni şi trei tineri, prin urmare a trebuit să fie cel putin cinci mii de oameni. Cloşca a primit cel putin 20 de lovituri până şi-a dat sufletul.
În timp ce Cloşca era frânt cu roata, Horea, legat, a fost ţinut în picioare de doi ucenici ca să vadă de ce moarte şi prin ce chinuri grozave a trebuit să moară ucigaşul său tovarăş.
După ce s-a terminat execuţia lui Cloşca şi i-a dat leşul la o parte, l-au urcat pe Horea pe patul său şi l-au legat; în vaiete au început să-i sfarme picioarele cu roata, iar, după patru lovituri, din porunca domnului Eckard, au început să-i lovească pieptul şi, astfel, după opt-nouă lovituri a murit.[…]
Despre prinderea lui Gheorghe Crişan şi aducerea lui aici, ştiu că v-am scris deja. Dar faptul că s-a sugrumat într-o noapte în închisoarea de sub Gardă cu legătoarele de la izmene, poate că nu v-am comunicat şi că gâzii l-au dus sub furci şi l-au tăiat în patru; o bucată au lăsat-o aici, iar celelalte le-au dus în alte părţi.”
Un alt document al vremii este scrisoarea lui Iohan Andreas Maetz din Alba Iulia către fratele său, Michael, din Sighişoara, redactată în limba germană, la 31 martie 1785 şi păstrată în Muzeul din Sighişoara. Iată cum este descrisă execuţia lui Horea şi Cloşca, respectiv moartea lui Crişan:
„În ceea ce priveşte execuţia căpeteniilor răsculaţilor din ţara noastră, a fost complet îndeplinită tocmai într-o formă cu totul militară. Delicvenţii au fost transportaţi până la locul execuţiei, sub paza unei trupe de 300 de soldaţi infanterişti şi a unui excadron de husari din Ioscana.
Acolo domnul general auditor le-a citit, în public, în limbile germană şi română, sentinţa pentru faptele lor groaznice şi barbare. După aceea, Cloşca a fost cel dintâi zdrobit cu roate de jos în sus, până la moarte, apoi Horia, prin intervenţia contelui Iankovitsch a primit, în numele Majestăţii Sale, cele două lovituri de graţie în piept, iar după aceea a fost zdrobit cu roata de jos în sus.
După îndeplinirea execuţiei cele două trupuri au fost tăiate în patru bucăţi, capetele au fost fixate pe casele lor proprii, iar celelalte părţi ale trupului au fost expuse în locurile în care au comis fapte de adevăraţi câini turbaţi fiind fixate pe lângă drumuri, spre învăţătura celorlalţi răsculaţi români.
Al treilea căpitan de oaste, cu numele de Crişan, s-a sugrumat el însuşi în închisoare, sub (poarta) Gărzii principale, în cetate, dar cadavrul lui a fost târât la locul execuţiei şi tăiat în patru părţi: capul a fost fixat pe casa lui proprie, iar celelalte părţi ale trupului au fost trimise să fie expuse pe marginea drumurilor.
Ceilalţi (răsculaţi) care au fost prinşi au fos pedepsiţi, unii la moarte, alţii la închisoare pe viaţă, iar alţii cu până la 90 de lovituri (de baston) şi apoi lăsaţi în libertate; dar mai sunt câţiva deţinuţi despre care nu se poate afla nimic sigur, despre care va fi soarta lor”.
Ce urmări a avut răscoala ţăranilor, condusă de Horea, Cloşca şi Crişan?
Mulţi ţărani români au fost executaţi de nobilimea maghiară în acea perioadă, fără judecată, în cele mai crude moduri.
Răscoala condusă de Horea, Cloşca şi Crişan a avut ca efect imediat o nesemnificativă îmbunătăţire a vieţii ţăranilor, prin decrete imperiale, însă aceştia au rămas în continuare iobagi până în 1848.
ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.
În Noaptea de Înviere şi de Paşte credincioșii vor aprinde lumânări sau candele în locuinţe. Pentru ca aceste sărbători să fie petrecute fără incidente, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Nicolae Iorga” al Judeţului Botoșani recomandă respectarea următoarelor măsuri de apărare împotriva incendiilor:
– asigurați-vă că lumânarea se află în poziţie verticală şi că este fixată într-un suport special destinat, astfel încât să nu cadă sau să curgă picături de ceară fierbinte;
– nu lăsați lumânările aprinse dacă trebuie să părăsiţi încăperea. Cel mai bine este să le stingeţi pentru a evita producerea unui incendiu în lipsa dumneavoastră;
– amplasați întotdeauna lumânările pe o suprafaţă netedă rezistentă la căldură;
– nu vă aplecați deasupra lumânărilor: s-ar putea să vă ia foc părul sau hainele;
– nu amplasați lumânările aprinse foarte aproape de tot ceea ce se poate aprinde uşor (mobilier, perdele, ziare etc.) sau în locuri unde pot ajunge copiii mici şi animalele de companie, pentru a nu le răsturna şi provoca incendii;
Publicitate
– stingeți întotdeauna lumânările înainte de a le muta;
– nu adormiţi cu lumânările aprinse.
Reamintim că în perioada Sărbătorilor Pascale, pompierii vor fi la datorie, în județul Botoșani. Misiunea acestora este de a asigura un răspuns eficient și rapid în cazul producerii unor situații de urgență și de a interveni pentru acordarea primului ajutor calificat.
În Noaptea de Înviere, autospeciale de stingere cu apă și spumă vor fi dispuse la Mănăstirile Zosin, Popăuți, Vorona, Sihăstria Voronei, Guranda, Gorovei și Negreni, acolo unde se preconizează să participe un număr mare de credincioși.
Totodată, în municipiile Botoșani și Dorohoi, orașele Darabani și Săveni, pompierii din cadrul Detașamentelor Botoșani și Dorohoi, Stației Săveni și Punctului de Lucru Darabani vor avea misiuni de patrulare în apropierea lăcașurilor de cult în vederea prevenirii unor evenimente nedorite.
Sărbătoarea Învierii Domnului este, poate, cel mai profund moment în care ne putem întoarce cu inima spre cei care ne-au fost mereu sprijin – părinții.
În forfota de zi cu zi, uităm prea des să le arătăm cât îi prețuim, cât de mult îi iubim și cât de recunoscători le suntem pentru toate sacrificiile făcute în tăcere.
Paștele devine, astfel, o clipă potrivită pentru a le dărui un gând cald, o urare sinceră, un mesaj din suflet.
Indiferent dacă sunt aproape sau departe, cuvintele noastre pot atinge inima lor.
Alba24.ro a adunat, mai jos, 20 de mesaje de Paști Fericit, care pot fi trimise părinților în această perioadă sfântă, mesaje care îmbină respectul, dragostea și recunoștința pentru cei care ne-au crescut cu răbdare și credință.
Mesaje de Paște pentru părinți
Paștele acesta îmi aduce aminte cât de recunoscător sunt pentru voi. Vă iubesc și vă doresc să aveți parte de sărbători senine!
Publicitate
Fie ca Lumina Sfântă a Învierii să vă aducă liniște, sănătate și bucurii alături de toți cei dragi.
Dragii mei, vă doresc un Paște binecuvântat! Sunteți lumina din viața mea și vă port în inimă mereu.
Vă mulțumesc că mi-ați oferit întotdeauna iubire și sprijin. Paște fericit, cu suflet împăcat și zâmbete sincere!
Vă îmbrățișez cu dor și vă doresc ca Lumina Învierii să vă aducă tot ce e mai bun pe lume.
Fie ca fiecare rugăciune rostită să vă fie ascultată. Să aveți un Paște liniștit, cald și plin de har!
Vă iubesc din toată inima și îmi doresc ca Paștele acesta să ne aducă și mai aproape sufletește.
Gândul meu bun zboară către voi azi, în această zi sfântă. Paște cu sănătate, liniște și binecuvântări!
Mami, tati, voi sunteți familia mea și sprijinul meu necondiționat. Paște fericit și plin de recunoștință!
Sărbători Pascale cu pace în suflet și lumină în priviri. Vă doresc un Paște cu adevărat minunat!
Mulțumesc că m-ați învățat ce înseamnă credința, iubirea și răbdarea. Paște binecuvântat, dragi părinți!
Să vă fie masa îmbelșugată, casa luminată și inimile pline de dragoste! Paște fericit, cu tot sufletul!
Fie ca speranța și bucuria Învierii să vă însoțească în fiecare zi. Vă iubesc și vă doresc toate cele bune!
Paștele este momentul în care îmi amintesc cât sunt de norocos să vă am. Hristos a înviat!
Vă trimit un gând cald și o îmbrățișare, în această zi sfântă. Să aveți un Paște liniștit și fericit!
Să vă bucurați de tihna și lumina acestei sărbători, iar inima voastră să fie plină de pace și mulțumire.
Paștele să vă aducă liniște în suflet, sănătate și zâmbete în fiecare zi.
Gândurile mele de iubire și recunoștință se îndreaptă către voi. Paște fericit, părinți dragi!
Să aveți parte de sărbători senine și binecuvântate! Vă port în inimă și vă mulțumesc pentru tot.
În această zi sfântă, vreau doar să vă spun cât de mult vă iubesc și cât însemnați pentru mine. Paște fericit!
VIDEO: În cântări sfâșietoare, zeci credincioși au înconjurat Biserica Sfânta Ecaterina din municipiul Botoșani, într-o procesiune care prefigurează înmormântarea Mântuitorului
A fost zi de doliu și la Biserica „Sfânta Ecaterina” din cartierul ANL Bucovina, municipiul Botoșani, credincioșii tânguindu-se la cântarea Prohodului Domnului, asemenea ortodocșilor din lumea întreagă în VINEREA MARE sau „vinerea seacă” cum o numesc oamenii din popor. Cu haine cernite, cu lumânări aprinse, mulți dintre ei cu lacrimile șiroind, zeci credincioși au înconjurat biserica în cântări sfâșietoare, într-o procesiune care prefigurează înmormântarea Mântuitorului.
Ziua a început cu slujba Vecerniei din Vinerea Patimilor, numită și Vecernia scoaterii Sfântului Epitaf, care se săvârșește în cursul dimineții din Vinerea Mare. Aici are loc procesiunea scoaterii din sfântul altar a sfântului Epitaf, care este aşezat în mijlocul bisericii.
Sfântul Epitaf, numit şi Sfântul Aer, este o pânză de in sau de mătase, pe care se află imprimată, brodată sau pictată Icoana Punerii în mormânt a Mântuitorului. Sfântul Epitaf rămâne spre închinare în mijlocul Bisericii până la slujba Deniei Prohodului, oficiată în cursul serii. În cadrul acestei slujbe, preoții și credincioșii vor purta în procesiune Sfântul Epitaf, în jurul bisericii, actualizând evenimentul înmormântării Domnului nostru Iisus Hristos. După încheierea procesiunii, Sfântul Epitaf este dus în Sfântul Altar, fiind aşezat pe Sfântă Masă unde va rămâne în toată perioada pascală – până în ajunul sărbătorii Înălţării Domnului, când este aşezat la locul său, în biserică, se arată în „Învățătura de credință ortodoxă”.
Seara, la ora 18.00, credincioșii au umplut biserica la Denia Prohodului Domnului. După intonarea celor trei stări ale Prohodului, au înconjurat biserica cu Sfântul Epitaf, după care la întoarcerea în sfântul lăcaș au plecat genunchii la citirea pericopei evanghelice. Slujba s-a încheiat cu cuvântul de învățătură al părintelui paroh Liviu Florariu, care a scos în evidență frumusețea cântărilor de la Prohodul Domnului. „Sunt cântări de o frumusețe aparte. Parcă îți încălzesc inima, parcă te gândești cum Domnul s-a răstignit pe cruce, a răbdat pentru noi, oamenii, iar acum se coboară cu trupul în mormânt”, a spus în cuvântul său părintele Liviu.
Prohodul este ultima slujbă a Deniilor şi poate cea mai înălțătoare. Peste o zi credincioșii se vor întâlni din nou și starea de tristețe va dispărea, preschimbându-se în Bucuria Învierii când vor auzi salutul pascal: „Hristos a înviat!”.
În Sfânta și Marea Sâmbătă prăznuim îngroparea dumnezeiască și trupească a Mântuitorului nostru Iisus Hristos și pogorârea la iad, prin care neamul nostru fiind chemat din stricăciune, a fost mutat spre viață veșnică. Prezentând semnificațiile acestei zile din Săptămâna Patimilor, sinaxarul rezumă conținutul Prohodului Domnului și al cântărilor rânduite pentru Vecernia aceleiași zile, săvârșită sâmbătă dimineața împreună cu Liturghia Sfântului Vasile cel Mare.
Cele patruzeci de zile ale Postului Mare întrec pe celelalte zile, iar mai mare decât acestea este săptămâna cea mare. Mai mare decât săptămâna mare este această Sfântă și Mare Sâmbătă. Se numește săptămâna mare nu pentru că zilele ei ar fi mai mari sau ar avea mai multe ceasuri, ci pentru că în ea s-au săvârșit și mai cu seamă azi, minunile mari și mai presus de fire și faptele neobișnuite ale Mântuitorului nostru.
După cum la întâia facere a lumii, Dumnezeu, săvârșind toate lucrurile, și în urmă în ziua a șasea a creat pe om, făptura cea mai de seamă, iar în ziua a șaptea S-a odihnit de toate lucrurile Lui și a sfințit ziua, numind-o Sâmbătă, care se tâlcuiește odihnă, tot așa și la facerea lumii celei spirituale, săvârșind toate în chipul cel mai bun, în ziua a șasea a creat din nou pe omul și înnoindu-l iarăși prin Crucea cea de viață purtătoare S-a odihnit încă o dată cu o odihnă desăvârșită, de toate lucrurile Lui, dormind un somn dătător de viață și mântuitor. Cuvântul lui Dumnezeu a stat cu trupul în mormânt, iar cu sufletul Lui curat și dumnezeiesc Se pogoară și în iad. Sufletul a fost despărțit prin moarte de trup și l-a dat în mâinile Tatălui.
Tot Tatălui i-a dat și propriul Său sânge, fără să-I fie cerut; iar sângele Lui a fost preț de răscumpărare pentru noi. Sufletul Domnului n-a fost ținut în iad ca sufletele celorlalți sfinți. Cum putea, oare, să fie ținut odată ce n-avea asupra Lui, ca ceilalți drepți, nimic din blestemul strămoșesc? Dar nici dușmanul nostru, diavolul, n-a luat sângele prin care am fost răscumpărați, cu toate că noi eram în stăpânirea lui. Cum putea, oare, să ia sângele lui din altă parte decât de la Dumnezeu? Dar, oare, tâlharul de diavol putea să-l ia chiar pe Dumnezeu? Domnul nostru Iisus Hristos a locuit trupește în mormânt și cu Dumnezeirea, care era strâns unită cu trupul. A fost împreună cu tâlharul în rai, a fost și în iad, după cum s-a spus, împreună cu sufletul Lui îndumnezeit. Într-un chip mai presus de fire ca Dumnezeu necuprins era cu Tatăl, împărățind împreună cu Duhul. Era pretutindeni. Dumnezeirea n-a suferit nimic în mormânt, după cum n-a suferit nimic pe Cruce.
Trupul Domnului a suferit și stricăciune, adică despărțirea sufletului de trup, dar nicidecum stricăciune în înțelesul unei putreziri a trupului și o nimicire desăvârșită a mădularelor. Iosif coborând de pe Cruce sfântul trup al Domnului l-a înmormântat într-un mormânt nou, punând o piatră foarte mare la intrarea mormântului. Într-adevăr, iudeii s-au dus Vineri la Pilat și i-au spus: „Ne-am adus aminte că înșelătorul Acela a spus pe când trăia, că după trei zile Se va scula. Ni se pare că este bine ca prin puterea ta să poruncești să se întărească mormântul cu ostași”.
Dacă este un înșelător, pentru ce, iudeilor, I-ați ascultat cu râvnă cuvintele Lui pe când trăia? Dar când a spus Hristos: Mă voi scula?. Poate că iudeii au scos asta din pilda cu Iona. Negreșit ei sunt fără de judecată când cer să fie întărit mormântul ca să nu se fure cumva trupul. O, cât sunt de lipsiți de judecată! Nu știau că ceea ce făceau în sprijinul lor o făceau împotriva lor! Pilat le-a îngăduit, iar ei, împreună cu o ceată de ostași, au întărit mormântul și l-au și pecetluit. Și s-a făcut asta pentru a nu se pune la îndoială Învierea Domnului, o dată ce era străină și paza și pecetea. Dar deodată iadul se cutremură, când simte puterea Domnului, dând după puțină vreme afară, din pricina înghițirii nedrepte a lui Hristos, piatra cea tare și din capul unghiului.
Publicitate
Cu pogorârea Ta nespusă, Hristoase Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi, Amin!