Luna octombrie este așteptată de mulți credincioși din România, datorită celor două mari sărbători ale celor doi sfinți vindecători: Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași și Sfântul Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștilor, scrie basilica.ro.
Pelerinajele de la Iași și de la București adună anual mii de persoane care vin să le ceară ajutorul sau să le mulțumească sfinților pentru mijlocirea lor.
Alături de sfinții Parascheva și Dimitrie, în calendarul lunii octombrie se înscriu și doi sfinți foarte căutați de credincioși, izbăvitori de duhuri necurate.
Sf. Sfințit Mc. Ciprian – 2 octombrie
Sfântul Ciprian a trăit în Antiohia, în secolele III-IV. Provenea dintr-o familie nobilă și se distingea prin cunoștințele de filosofie, dar și prin practica magiei.
Convertirea sa la creștinism este legată de viața Sfintei Iustina. Aceasta era o fecioară care își închinase viața lui Hristos. Aglaid, un tânăr păgân care se îndrăgostise de ea, a mers la Ciprian și i-a cerut ca, prin magia sa, să trezească aceeași patimă în Iustina.
Publicitate
Vrăjitorul a invocat de trei ori puterile demonice, dar acestea au fost învinse de fiecare dată prin harul lui Dumnezeu și semnul Sfintei Cruci. Astfel, Sfântul Ciprian a crezut în Hristos, s-a botezat și a ars toate cărțile de vrăjitorie.
A ajuns episcop și a hirotesit-o diaconiță pe Sfânta Iustina. În timpul prigoanei împăratului Deciu, celor doi sfinți li s-a tăiat capul la Nicomidia, deoarece nu s-au lepădat de Hristos.
Sfântul Ciprian este recunoscut printre credincioși drept grabnic ajutător al celor care suferă de pe urma vrăjilor și blestemelor, dar și vindecător de boli.
Publicitate
Încă din anul 1790, în Biserica Zlătari din București se află mâna dreaptă a sfântului. Din acea vreme este consemnată o minune a vindecării unui mitropolit de ciumă, prin rugăciune la racla cu moaștele Sfântului Ciprian.
Recent, un fragment al sfintelor moaște de la această biserică a fost dus în pelerinaj în Cipru.
Sf. Cuv. Damian, vindecătorul – 5 octombrie
Sfântul Damian a fost un monah care a trăit în secolul al XI-lea, în Lavra Peșterilor din Kiev, în ascultare față de starețul său, Teodosie, devenit la rândul său, sfânt.
Cuviosul era recunoscut pentru ascultarea, smerenia și înfrânarea sa. Pentru aceasta, cu darul lui Dumnezeu, îi putea vindeca pe cei bolnavi.
Toți bolnavii care veneau la mănăstire erau aduși la Sfântul Damian, care avea ascultare de la starețul Teodosie să se roage pentru ei. Cu smerenie și supunere, monahul le citea rugăciunile și îi ungea cu ulei sfințit, aducând vindecare.
Sf. Ambrozie de la Optina – 10 octombrie
Sfântul Ambrozie de la Optina l-a inspirat pe scriitorul Dostoievski în întruchiparea starețului Zosima din romanul Frații Karamazov. Sursele hagiografice îl prezintă pe sfânt drept un vârf duhovnicesc al Soborului Stareților de la Mănăstirea Optina.
Acesta s-a născut la începutul secolului al XIX-lea și a dobândit o educație religioasă de la bunicul său, preot de țară. În urma unei boli grave din tinerețe, a promis că, dacă se va vindeca, se va face monah. A amânat împlinirea făgăduinței sale, dar după ce a cerut sfatul unui pustnic vestit, a plecat la Sihăstria de la Optina. Acest lăcaș era pe punctul de a deveni centrul unei vaste mișcări de înnoire duhovnicească.
La mănăstire s-a dedicat editării textelor Sfinților Părinți, dar o boală gravă i-a curmat acest elan, determinându-l să se concentreze mai mult asupra vieții interioare și rugăciunii inimii. Mai târziu, spunea: „Bine este pentru monah să treacă prin boală. Atunci când suntem bolnavi, nu trebuie să ne îngrijim a ne însănătoși întru totul, ci doar pe jumătate…”
I s-a dat binecuvântarea să primească oameni pentru sfat și spovedanie, astfel încât la chilia sa se strângea mulțime de credincioși care găseau răspunsul problemelor lor.
Deși bolnav, cu o constituție fragilă, sfântul îi primea pe toți și a trecut la Domnul așa cum a prorocit, în mijlocul oamenilor.
Sfântul a ctitorit o mănăstire de maici la Șamordino, care, pe lângă clădirile monastice, avea un spital, un adăpost pentru nevoiași, o școală și un azil pentru femei în vârstă. Sinaxarele numesc acest ansamblu monahal o „cetate a iubirii”.
Iubirea sfântului pentru oameni se manifestă și după trecerea în veșnicie, deoarece îi ajută pe toți cei care îi cer rugăciunile. Există mărturii conform cărora Sfântul Ambrozie i-a ajutat pe credincioși să se vindece de boli, să găsească un loc de muncă, să scape de violența domestică sau să renunțe la fumat.
Sf. Mc. Zinaida și Filonela – 11 octombrie
Aceste două sfinte surori se află printre primii doctori fără de arginți din istoria Bisericii, iar unele surse le prezintă chiar ca fondatoare ale acestei tradiții, alături de Sfânta Hermiona.
Originare din Tarsul Ciliciei, acestea au trăit în secolul I și au fost surorile Sfântului Iason, primul episcop al Tarsului, care le-a botezat, și rude ale Sfântului Apostol Pavel.
Au studiat atât filosofia la o școală importantă din cetate, cât și medicina, de care au fost atrase mai mult.
Și-au început misiunea de doctorițe creștine într-o bolniță din Tars, dar au ajuns și în alte ținuturi. În timpul călătoriilor au vindecat numeroși oameni fără să accepte plată, i-au convertit pe mulți la creștinism și au înființat un așezământ pentru bolnavi.
Propovăduirea Evangheliei de cele două surori a atras invidiat păgânilor, care le-au omorât cu pietre.
Sf. Cuv. Parascheva de la Iași – 14 octombrie
Sfânta Parascheva a trăit în prima jumătate a secolului al XI-lea. S-a născut în Epivata, pe teritoriul european al Turciei de azi, într-o familie de creștini.
Pe când era copilă, a auzit la biserică îndemnul Mântuitorului: „Cel ce voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8:34). Din acel moment a renunțat la tot și a plecat în căutarea liniștii. A trecut prin mai multe regiuni și s-a stabilit într-o mănăstire de maici din Pustiul Iordanului. A petrecut mai mulți ani în singurătate și în multe lipsuri.
Într-o noapte, un înger i-a apărut în vis și i-a spus să părăsească pustia și să se întoarcă în patria sa, unde trebuie să-și lase trupul pământului.
După doi ani petrecuți în ținuturile natale, a trecut la Domnul, necunoscută de nimeni.
Trupul său binemirositor a fost descoperit în chip minunat după ce un marinar a fost înmormântat în apropierea locului său de odihnă. Sfânta Parascheva s-a arătat în vis unui creștin și i-a spus să-i ia trupul de lângă cel al marinarului, care răspândea un miros greu.
Sfintele sale moaște au fost așezate într-o biserică închinată Sfinților Apostoli și au devenit imediat un izvor de vindecare pentru bolnavii din zonă.
Moaștele sfintei au fost duse, într-un amplu periplu, de-a lungul secolelor, din Epivata, la Tîrnovo, la Belgrad și la Constantinopol. În 1641, în timpul domniei lui Vasile Lupu, Patriarhia din Constantinopol i-a oferit acestuia în semn de recunoștință moaștele cuvioasei. Acestea au fost așezate în 13 iunie 1641 în Biserica Sf. Trei Ierarhi din Iași.
Din anul 1888, moaștele Sfintei Parascheva se păstrează în Catedrala Mitropolitană din același oraș, care devine în preajma sărbătorii sale, cel mai însemnat loc de pelerinaj din țară.
Sfântul Luca este unul dintre cei 70 de Apostoli pe care Mântuitorul i-a trimis să propovăduiască Vestea cea Bună a Mântuirii.
Născut într-o familie păgână din Antiohia, apostolul a fost din tinerețe însetat de studiu. A devenit un bun cunoscător al științelor medicale, dar și pictor. Vorbea limba greacă, ebraică și aramaică.
A fost ucenic al Sfântului Apostol Pavel, pe care l-a însoțit în unele călătorii misionare în Grecia, Macedonia, Ierusalim, Cezareea Palestinei și Roma, unde a stat alături până la final de Sfântul Pavel care a suferit martiriul.
Întors în Grecia, a fost ales episcop al Tebei, hirotonind preoți și diaconi și vindecând pe mulți bolnavi prin rugăciunile sale.
Tradiția bisericească spune că la vârsta de 84 de ani a fost prins de închinătorii la idoli, torturat și răstignit pe un măslin. Din mormântul său izvora o licoare tămăduitoare, folosită îndeosebi la bolile de ochi.
În timpul domniei Împăratului Constanțiu, moaștele sale au fost aduse de la Teba la Constantinopol, în Biserica Sfinților Apostoli, alături de cele ale Sfinților Andrei și Timotei.
Conform Tradiției, Sfântul Luca este cel care a pictat pentru prima dată o icoană a Maicii Domnului, dar și alte icoane ale Sfinților Apostoli. De aceea, este considerat atât ocrotitorul medicilor, dar și al iconarilor.
Sf. Cuv. Ioan de Rila – 19 octombrie
Sfântul Ioan s-a născut în secolul al X-lea lângă Sofia, capitala Bulgariei.
Rămas orfan, și-a împărțit toată averea săracilor și s-a retras într-o mănăstire. În urma unei descoperiri dumnezeiești a mers în muntele Rila, unde a viețuit doar cu Dumnezeu, îmbrăcat doar cu piele de capră și hrănindu-se cu verdețuri.
Vestea despre sfințenia pustnicului s-a răspândit în tot ținutul și mulți oameni veneau pentru a-i cere ajutorul și rugăciunile. Dar Sfântul Ioan s-a retras și mai departe, pe vârful unei stânci înalte.
Regele țării a trimis nouă vânători pentru a-l alunga de acolo și a-l determina să vină mai aproape de oameni. Pustnicul i-a hrănit pe aceștia cu o singură pâine pe care i-o adusese un înger și a continuat să trăiască în peșteră.
În timp, Sfântul Ioan a ridicat o biserică și chilii pentru monahi, deoarece în jurul său se strânseseră mulți ucenici.
Sfântul a trecut la Domnul la vârsta de 70 de ani, în data de 18 august 946.
Moaștele sale făcătoare de minuni au fost mutate în diverse contexte istorice la Sofia, la Ersztergom (Ungaria), la Tîrnovo și în cele din urmă au fost redate mănăstirii din Rila (1469).
Această mănăstire a rămas centrul duhovnicesc al Bulgariei iar Sfântul Ioan, ocrotitorul țării.
Sf. M. Mc. Artemie – 20 octombrie
Sfântul Artemie a trăit în vremea împăratului Constantin cel Mare (secolul III), care l-a ridicat la demnitatea de patrician și guvernator militar al Alexandriei și al întregului Egipt.
După moartea Sfântului Constantin, fiul și urmașul său, Constanțiu i-a încredințat Sfântului Artemie misiunea de a aduce la Constantinopol moaștele Sfinților Apostoli Andrei și Luca.
La puțină vreme, puterea a fost uzurpată de Iulian Apostatul, iar Constanțiu a murit. Noul împărat a reinstaurat cultul păgân și a început prigoana creștinilor.
Sfântul Artemie a luat apărarea a doi preoți torturați pentru credința lor și a ajuns să fie arestat și să i se ia rangul.
Sfântul a rămas ferm în mărturisirea credinței sale, chiar dacă a fost la rândul său chinuit. Hristos i s-a arătat noaptea în temniță și i-a vindecat rănile, motiv pentru care Sfântul Artemie a rămas în picioare 15 zile, fără să mănânce și să bea nimic, adâncit în rugăciune și uimire.
Când împăratul a hotărât tăierea capului său, sfântul a mers singur spre locul de execuție. O credincioasă a luat trupul mucenicului și l-a mutat la Constantinopol, unde a săvârșit de-a lungul timpului vindecări minunate, mai ales pentru cei care sufereau de hernie.
Sfântul Artemie este cunoscut și drept ajutător în bolile picioarelor. Fragmente din moaștele sale se află la Mănăstirea Constamonitu din Sfântul Munte, iar la noi în țară, la Mănăstirea Căldărușani din județul Ilfov.
Sf. Gherasim din Kefalonia – 20 octombrie
Sfântul Gherasim provenea din familia Notara, o familie puternică, de origine bizantină din Peloponez. A fost trimis de tânăr să studieze Scripturile și a întreprins numeroase călătorii în întreaga Grecie, Constantinopol, Sfântul Munte și Țara Sfântă, pentru a-și îmbogăți cunoștințele.
La Ierusalim a fost hirotonit diacon și preot de Patriarhul Gherman al II-lea, alături de care a rămas 12 ani. A părăsit apoi Ierusalimul și s-a îndreptat spre Sinai, Egipt, Damasc, Creta și în cele din urmă, spre insula grecească Zakynthos. Acolo a trăit vreme de 5 ani într-o peșteră, dar fiind aflat creștinii care doreau să-i ceară sfatul, s-a mutat într-o mică peșteră din Kefalonia.
Virtuțile pustnicului nu au rămas ascunse, astfel încât, căutat din nou de oameni, sfântul a avut încredințarea că poate primi ucenici.
A întemeiat o mănăstire, numită Noul Ierusalim, unde a transmis maicilor roadele harului și ale experienței sale duhovnicești.
Sfântul Gherasim s-a mutat la Domnul în 15 august 1579, iar sfintele sale moaște sunt până în prezent izvor al multor minuni.
Sfântul este cunoscut mai ales pentru puterea sa vindecătoare prin care îi izbăvește pe cei demonizați sau pe cei care suferă de boli psihice.
Sf. M. Mc. Dimitrie, Izvorâtorul de Mir – 26 octombrie
Sfântul Dimitrie a trăit în orașul Tesalonic din Grecia, în timpul domniei lui Maximian Galeriu (secolul III).
Tânărul Dimitrie se distingea atât prin frumusețe, cât și prin înțelepciune și bunătate. Fiind priceput în meșteșugul armelor, a fost numit general al Tesaliei și proconsul al Eladei. Pe lângă această ocupație, sfântul petrecea mult timp învățând poporul cuvântul lui Dumnezeu, astfel încât a convertit un număr mare de păgâni.
Unii dintre închinătorii la idoli i-au dezvăluit aceste lucruri împăratului Galeriu, iar Sfântul Dimitrie a fost aruncat într-o temniță.
Când a pătruns în celulă, un scorpion s-a apropiat de piciorul lui, dar cu un simplu semn al crucii, sfântul l-a făcut să dispară.
Cu rugăciunile Sfântului Dimitrie, un tânăr creștin, Nestor, l-a învins în mod surprinzător pe un uriaș. Acest lucru a aprins mânia împăratului, care le-a poruncit soldaților să-l străpungă cu lăncile pe Sfântul Dimitrie.
Era prezent și slujitorul său, Lup, care i-a luat tunica scăldată în sânge și inelul de nobil. Cu aceste două obiecte, Lup a săvârșit mulțime de minuni și vindecări.
De-a lungul timpului, Sfântul Dimitrie a apărat cetatea Tesalonicului de invaziile barbarilor, de molime, de ciumă, de foamete.
Prima culegere de minuni săvârșite de Sfântul Dimitrie, alcătuită de Ioan, Arhiepiscopul Tesalonicului, a apărut de timpuriu, în secolul al VII-lea și este o sursă importantă pentru istoria cetății Tesalonicului și a Balcanilor în perioada bizantină.
În secolul al V-lea, prefectul Iliriei, Leontie, a fost vindecat în chip de minunat, așa că i-a ridicat sfântului o biserică în Tesalonic. Aceasta a suferit modificări de-a lungul secolelor, a fost incendiată, a fost transformată în moschee, iar în 1912 a fost redată cultului creștin. La începutul istoriei acestei biserici, bolnavii care erau aduși într-o anexă transformată în spital erau vindecați prin mijlocirea sfântului.
Sfântul este numit „Izvorâtorul de mir”, deoarece din moaștele sale a curs și curge mir, dăruit creștinilor spre vindecare. În prima duminică după sărbătoarea sa, la Vecernie, racla este deschisă și un ierarh scoate o tavă de sub moaștele sale, în care a picurat mir. Acesta este amestecat cu ulei de la Sfântul Maslu și împărțit credincioșilor. O cântare din canonul sfântului spune: „Mirul cel mai lucrător decât focul, Dimitrie, ajungând la toată Biserica, curge, izvorăște, viază și lucrează tainic, celor ce aleargă cu credință la el, arzându-le bolile și gonind demonii”.
Sf. Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștilor – 27 octombrie
Sfântul Dimitrie s-a născut la începutul secolului al XIII-lea, într-o familie de țărani din Basarabov, la sud de Dunăre.
Din copilărie a fost atras de rugăciune și dobândirea virtuților. Ocupația sa a fost păstoritul, dar ulterior s-a retras într-o peșteră din apropierea râului Lom, unde se afla și o mănăstire. A fost tuns în monahism, petrecându-și întreaga viață în post aspru și privegheri.
Cunoscându-și ziua adormirii, s-a așezat între două stânci, unde și-a dat sufletul în mâinile Domnului.
După ani îndelungați de la moartea sa, o viitură a mutat lespezile de piatră și a dus trupul neputrezit al sfântului în albia Lomului.
După o perioadă de timp, cuviosul s-a arătat în vis unei copile, care era chinuită de duh necurat, arătându-i locul și zicându-i: „Eu te voi vindeca, dacă părinții tăi mă vor scoate din apă!“
În acest fel au fost descoperite moaștele Sfântului Dimitrie prin care au început să fie săvârșite minuni și vindecări.
În anul 1774, sfintele moaște au ajuns în Țara Românească și au rămas până în prezent pe Dealul Mitropoliei. Îndată ce au ajuns pe pământ românesc, războiul ruso-turc, precum și epidemia de ciumă au încetat.
Moaștele Sfântului Dimitrie au fost purtate în procesiune de-a lungul istoriei, ajutând poporul să se izbăvească de secetă, război, ciumă, holeră, tifos sau recenta pandemie de Covid 19. În perioada 4 martie – 21 aprilie 2024, s-a desfășurat cel mai amplu pelerinaj cu moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie, în cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureștilor.
Mărturie pentru ajutorul oferit de Sfântul Dimitrie stă numărul mare de pelerini care vin anual la Catedrala Patriarhală din București în preajma sărbătorii sale din 27 octombrie.
O parte din mărturiile contemporane ale credincioșilor sunt reunite într-un volum dedicat Sfântului Dimitrie cel Nou.
ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.
Liceul Tehnologic „Ștefan cel Mare și Sfânt” Vorona a reușit să obțină unui nou grant Erasmus+, în valoare de 62.450 de euro, pentru anul școlar 2024-2025. Acest proiect ambițios, implementat în cadrul domeniului Turism și alimentație publică, face parte din programul Erasmus+, Acțiunea Cheie 1, fiind dedicat mobilităților în cadrul formării profesionale (VET).
Proiectul, derulat sub numărul 2024-1-RO01-KA121-VET-000206713, marchează un nou capitol în povestea de succes a liceului nostru, având ca scop îmbunătățirea competențelor profesionale ale elevilor și cadrelor didactice din unitatea noastră de învățământ. Mobilitățile internaționale oferite prin acest proiect vor oferi participanților oportunități unice de dezvoltare profesională și personală.
Activități în cadrul proiectului:
Mobilități pentru elevi: 21 elevi vor participa la o mobilitate de 12 zile în Paralia Katerini, Grecia, unde vor pune în practică abilitățile dobândite și vor explora noi cunoștințe într-un context intercultural.
Sprijin financiar: Fiecare elev va beneficia de un sprijin de 150 de euro pentru achiziționarea echipamentelor de lucru necesare, precum tunică de bucătar, șorț, încălțăminte adecvată, vestă de ospătar și alte articole specifice.
Mobilități pentru cadre didactice: 2 profesori din domeniul VET vor participa la activități de tip job shadowingîn străinătate, timp de 5 zile, având ocazia să observe și să învețe bune practici de la parteneri europeni.
Beneficii pentru participanți:
Îmbunătățirea competențelor profesionale și personale prin intermediul experiențelor practice în medii de lucru internaționale.
Oportunitatea de a se familiariza cu standardele europene în domeniul turismului și alimentației publice.
Accesul la echipamente moderne, care vor sprijini dezvoltarea competențelor tehnice specifice.
Toate cheltuielile aferente transportului, cazării și echipamentelor de lucru vor fi acoperite integral din bugetul proiectului. De asemenea, participanții vor primi sprijin individual sub formă de bani de buzunar.
„Acreditarea Erasmus+ în domeniul VET obținută de liceul nostru în anul 2024 ne oferă acces continuu la fonduri pentru proiecte viitoare, consolidând colaborările cu partenerii internaționali și contribuind la îmbunătățirea calității educației oferite elevilor și cadrelor didactice.Prin implementarea acestui proiect, ne dorim:
Publicitate
Să oferim elevilor o experiență de învățare unică și valoroasă într-un context european.
Să sprijinim cadrele didactice în dezvoltarea competențelor profesionale prin colaborarea cu specialiști internaționali.
Să consolidăm vizibilitatea și prestigiul liceului nostru la nivel internațional, continuând tradiția de excelență în educație.
Suntem entuziasmați de oportunitățile aduse de acest nou proiect și convinși că va avea un impact semnificativ asupra comunității noastre educaționale”, a declarat coordonator proiect, prof. Pinteală Mihai.
O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist
DIN CAIETUL MEU DE ÎNSEMNĂRI
Ştefan Vlăduţescu, în „Ramuri” nr. 12 din 2018, scrie despre poezia lui Tudor Cătineanu (volumul „Trădarea rimelor”). Îmi place cum descifrează eul discursiv al poetului pornind dinspre antigeometrie: „Şapte sunt cercurile delimitate poetic în cele şapte capitole ale volumului: 1. „Albastrul metafizic” alcătuieşte „cercul egret”; 2. „Ecourile şi reverberaţiile” sunt cercuri tangente şi secante”; 3. „El şi ea” reprezintă „cercuri înstrăinate”; 4. „Noi, amândoi” formează „cercurile consonante”; 5. „Întemeierile” constituie „geneza cercurilor”; 6. „Dealul şi valea” fac împreună „cercul mioritic”; 7. Finalmente, un „corolar” se arată a fi „cercul fără circumferinţă”;
Bogdan Creţu, în „Contemporanul-ideea europeană” nr. 12 din 2018, face o analiză sub titlul „Subevaluări, supraevaluări în literatura actuală”. Reţinem opiniile despre subevaluări: 1. „Subevaluată mi se pare literatura în general, cu un impact firav în societate, suferind de pe urma unui deficit uriaş de atenţie şi, în special, mult subevaluată mi se pare literatura română”; 2. „A dispărut din peisajul nostru cultural scriitorul profesionist. Adică acel care reuşeşte să trăiască din scris”; 3. „Mult subevaluaţi mi se par azi clasicii. Izgoniţi din manuale, înlocuiţi în programele şcolare sau în subiectele de la bacalaureat cu diferiţi contemporan9i cu opera în „progres”, ei par a fi ieşit din actualitate”; 4. „Nichita Stănescu, de pildă, subevaluat. (…)Poezia lui Nichita Stănescu, în schimb, consumă toate experimentele pe care le deschide, stoarce de semnificaţie toate formulele pe care le încearcă de aceea e neimitabilă. Orice poet care nu reuşeşte să se sustragă influenţei sale cade automat sub epigonism. Nichita Stănescu a închis un drum în poezia română”; 5. „În cazul lui Mircea Cărtărescu, lucrurile sunt diferite: el este şi cel mai subevaluat scriitor contemporan (mulţi îi neagă pătimaş totul!; ştiu scriitori, nu răi, care realmente îl urăsc!); 6. „De o receptare incorectă, umbrită de ieşirile sale intempestive, are parte un uriaş romancier cum e Nicolae Breban, pe lângă care tot felul de autori bine plasaţi, cu o carte-două, nici alea cine ştie ce, par somităţi”; 7. „Mult subevaluată mi se pare Mariana Codruţ, o scriitoare la cel mai bun nivel în generaţia ei şi nu numai”; 8. „Subevaluaţi mi se par unii dintre prozatorii cei mai buni din ultimele decenii: Bogdan Popescu, Răzvan Rădulescu, O. Nimigean, Cristian Fulaş”;
Publicitate
Adrian Alui Gheorghe, în „Luceafărul de dimineaţă” nr. 11-12 din 2018: 1. „poetul nu vrea să îngâne / ce vor să spună cuvintele, / din guşiţele lor ar vrea să scoată / un cântec al mărului putrezind”; 2. „arta pare să fie, / în ultimă instanţă, recunoaşterea faptului / că am greşit lumile”;
Bogdan Creţu, în „Contemporanul-ideea europeană” nr. 12 din 2018, face o analiză sub titlul „Subevaluări, supraevaluări în literatura actuală”. Reţinem, de data aceasta, opiniile despre supraevaluări:1. „Mircea Horia Simionescu mi se pare mult supraevaluat faţă de autorii cu expunere mai mare înainte de 1990, precum Marin Preda, Nicolae Breban sau Ştefan Bănulescu”; 2. „Radu Cosaşu mi se pare, de asemenea, supraevaluat sau bucurându-se de un prestigiu disproporţionat faţă de anvergura operei”; 3. „Mircea Ivănescu (un poet excelent, nu neg asta) mi se pare supra-expus, comparat cu un Nichita Stănescu, de pildă, subevaluat”;4. „Cei mai supralicitaţi autori de azi mi se par cei mai cunoscuţi, cei mai mediatizaţi, „idolii forului”: Patapievici, Liiceanu, autori de eseuri drăguţe, de jurnale, autobiografii patetice, de bună calitate, de texte combative, polemice, de hagiografii adesea chiar splendide. Dar mie unuia mi-e greu să aleg câte două cărţi ale fiecăruia faţă de care să am certitudinea că rămân”; 5. „Cel mai notoriu este cel al ridicării în rang a unui scriitor meritoriu, adesea mediocru, alteori bun, precum Gabriel Chifu”; 6. „Radu Paraschivescu mi se pare, de pildă, amabil supraevaluat. Ca şi Ioana Pârvulescu”; 7. „Am să dau, cu toate riscurile, un exemplu: Mihai Şora. Am toată admiraţia pentru destinul lui norocos, pentru modul lui simpatic şi înţelept de a-şi purta senectutea, pentru angajamentul lui civic. Numai că mi se pare că s-a creat în jurul lui o imagine cu mult peste ce găsim în cărţile lui”;
Sever Voinescu, în „Dilema veche” nr. 768 din 2018, scrie despre „lectura furioasă”.Este un eseu care iese din tiparele cunoscute când este vorba de clasificarea cititorilor. Un prim tip de cititor este cel care citeşte greşit un autor („pe româneşte: tu spui una, cititorul pricepe cu totul altceva”). Un al doilea tip este cititorul care percepe într-o grilă personală autorul („cititorul este obsedat de ale lui”; percepe radical altceva decât ce a vrut autorul; se întâmplă ca cititorul să nu fie pregătit pentru întâlnirea cu textul, pe care îl ratează cu totul”; poate că cititorul nu este suficient de cultivat, poate că sensibilitatea lui are alte coordonate”). Un al treilea tip, foarte prezent în ultimul timp din perspectiva lui Sever Voinescu, este adeptul lecturii furioase („infinit mai periculos decât „inocenta” nepotrivire dintre autor şi cititor”; „se încadrează în categoria marilor patologii ale României de azi pentru că sufocă pur şi simplu mintea omenească, punând într-o permanentă isterie (isteria este reacţia oricărei minţi în asfixie); simptomatologic e aşa: citeşti un text şi pricepi de acolo ce vrei”; „fenomenul lecturii furioase este, cred, o consecinţă a atrofierii lecturii în general”);
Publicitate
Sever Voinescu, în „Dilema veche” nr. 768 din 2018, despre cum citesc românii:„Se ştie, românii citesc puţin. Studii de toate felurile converg convingător: piaţa de carte şi piaţa de media culturală a României este cea mai mică din Europa în termeni absoluţi. Adică om fi noi a şaptea naţiune din Europa ca populaţie, dar în materie de lectură suntem ultimii. În cifre absolute, ţări cu populaţii mult mai mici decât a României citesc mai mult. Or, dacă lectura a devenit un asemenea rar obicei, atunci lectura intransigentă şi obtuză se impune. Cu cât citeşti mai puţin, cu atât citeşti mai înverşunat şi cu atât beneficiile excepţionale ale cititului se sting”;
Aproximativ 53.000 de persoane stau la un rând de câţiva kilometri, duminică seara, aşteptând să se închine la racla cu moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva şi racla cu moaştele Sf. Pantelimon, adusă de la Muntele Athos, acesta din urmă fiind considerat a fi unul dintre cei mai importanţi sfinţi vindecători.
Conform estimărilor, de marţi, 8 octombrie, când a început pelerinajul de Hramul Sfintei Cuvioase Parascheva, şi până în seara zilei de 13 octombrie, peste 163.000 pelerini au trecut pe la baldachinul special amenajat în Curtea Mitropolitană.
Cei mai mulţi dintre pelerinii care stau acum la rând, care se întinde pe aproximativ şase kilometri, au venit din cursul zilei de sâmbătă. Atât pe parcursul zilei, dar mai ales în cursul nopţii, pelerinii care stau la rând primesc din partea voluntarilor Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei ceai şi cafea caldă, precum şi câte un pachet cu mâncare.
Anual, în preajma datei de 14 octombrie, când creştinii ortodocşi sărbătoresc Hramul Sfintei Cuvioase Parascheva, municipiul Iaşi se transformă în cel mai mare centru de pelerinaj din ţară şi al cincilea mare centru de pelerinaj din Europa.
Cuvioasa Parascheva, cunoscută îndeosebi de bisericile ortodoxe greacă, română, bulgară, rusă şi sârbă, s-a născut în Tracia răsăriteană, astăzi Boiados, nu departe de Constantinopol, pe la începutul secolului al XI-lea. Ea a murit la vârsta de 27 de ani. Moaştele acesteia au fost dăruite în 1641 domnului Moldovei, Vasile Lupu, drept recunoştinţă pentru achitarea datoriilor Patriarhiei către turci. În acelaşi an, moaştele Cuvioasei Parascheva au ajuns la Iaşi, fiind aşezate în Biserica ‘Sfinţii Trei Ierarhi’, aflată în prezent sub patronaj UNESCO, care a fost gândită pentru a deveni chivot al Sfintei Parascheva. Acolo au stat până în decembrie 1888, când au scăpat ca prin minune dintr-un incendiu, fiind transferate mai târziu în noua Catedrală Mitropolitană din Iaşi, unde se află şi în prezent.
Cunoscută, conform tradiţiilor populare, şi ca Sfânta Vineri, Cuvioasa Parascheva este considerată a fi ocrotitoarea Moldovei şi a oamenilor sărmani.
Publicitate
Canonizarea Cuvioasei Parascheva a fost hotărâtă de membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1955. Tot atunci a fost stabilită şi data de prăznuire a Sfintei Parascheva, pe 14 octombrie.
Luni, 14 octombrie, ziua de prăznuire a Hramului Sfintei Cuvioase Parascheva, slujba Sfintei Liturghii va fi oficiată, începând cu ora 9,30, pe un podium amplasat la limita cu Pietonalul Ştefan cel Mare şi Sfânt, în dreptul Altarului Catedralei Mitropolitane.
Slujba liturgică va fi oficiată de mai mulţi ierarhi din Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, cât şi din alte Biserici Ortodoxe Surori, răspunsurile liturgice fiind oferite anul acesta de Corul Operei Naţionale Române din Iaşi.
Publicitate
Autorităţile estimează că până pe 15 octombrie, când se încheie pelerinajul, peste 300.000 de credincioşi vor veni la Mitropolia Moldovei şi Bucovinei din Iaşi pentru a participa la slujbele religioase şi alte activităţi desfăşurate în spaţiul public prilejuite de hramul Sfintei Cuvioase Parascheva, perioada de afluenţă maximă a pelerinilor fiind 13-14 octombrie. AGERPRES
Toate situaţiile în care documentele au fost depuse în timp record vor fi verificate, iar beneficiarii riscă pierderea finanţării dacă se va dovedi că au folosit metode necinstite ca să se înscrie. Declaraţia a fost făcută astăzi de ministrul Mediului, informează alba24.ro.
Anul viitor programul va avea alte condiţii la care deja se lucrează. Unii instalatori propun reducerea finanţării.
”Cei prinşi riscă pierderea finanţării” a anunțat ministrul Mediului Mircea Fechet la TVR Info.
Aproape 2.500 de solicitanţi persoane fizice din cei 66.000 de aplicanţi, care s-au înscris în programul Casa Verde Fotovoltaice, au reuşit să depună actele în mai puţin de 30 de secunde. Ei sunt primii care vor fi verificaţi dacă au fraudat sistemul.
„Orice interacţiune cu serverul, cu aplicaţia în sine lasă nişte urme digitale. Ele pot fi verificate oricând. Vom începe cu acele aplicaţii, puţine la număr, dar care au fost introduse în sistem în foarte puţine secunde. Cei prinşi riscă pierderea finanţării”, anunţă Ministrul Mediului.
Verificările vin după o serie lungă de nemulţumiri din partea celor care nu au reuşit să se înscrie chiar dacă au depus actele în mai puţin de un minut, dar şi după ce reprezentanţii Asociaţiei Prosumatorilor au cerut explicaţii public. Aceştia din urmă propun ca anul viitor selecţia beneficiarilor să se facă prin tragere la sorţi.
Din datele Administraţiei Fondului pentru Mediu reiese că în întreaga ţară puţin peste 700 de aplicanţi au depus dosarele în mai mult de 2 minute, ceea ce înseamnă 17 persoane în fiecare judeţ în parte.
Anul acesta beneficiarii programului Casa Verde Fotovoltaice primesc 30.000 de lei pentru sistem de panouri fotovoltaice şi baterii de stocare.