Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu” organizează, în data de 21 martie 2022, o serie de evenimente dedicate Zilei Mondiale a Poeziei.
Maraton de poezie
În fiecare an, de Ziua Mondială a Poeziei, la Memorialul Ipotești au loc lecturi poetice, activități prin care este promovată poezia română și edificat dialogul dintre poeți și cititori (de obicei, la aceste întâlniri sunt invitați elevi de la licee și colegii din Botoșani). La ultimele ediții ale Zilei Mondiale a Poeziei, la Ipotești au fost prezenți poeții Liviu Antonesei, Radu Andriescu, Liviu Ioan Stoiciu, Adrian Alui Gheorghe, precum și poeții botoșăneni Gellu Dorian, Gabi Alexe, Nicolae Corlat, Vasile Iftime, Dumitru Necșanu, Lucia Olaru Nenati, Petruț Pârvescu, Vlad Scutelnicu, Dan Sociu, Cristina Șoptelea, George Luca, Florentina Toniță, Nina Viciriuc.
Publicitate
Anul acesta, în cadrul unui parteneriat – Scriitori pe meleaguri eminesciene – cu Inspectoratul Școlar Județean Botoșani, Memorialul Ipotești invită publicul la un maraton de poezie care va avea loc, începând cu ora 12.00, în sala „Horia Bernea”.
La maraton vor participa poeți din trei județe: Gellu Dorian, Stelorian Moroșanu, Vlad Scutelnicu (Botoșani), Vasile Baghiu, Radu Florescu, Giuseppe Masavo (Piatra Neamț), Mihaela Grădinariu, Constantin Severin, Alexandru Ovidiu Vintilă (Suceava), care vor citi poeme proprii, câte un poem de Mihai Eminescu, dar și câte un poem din orice alt poet.
Publicitate
Concursul „Lumină de lună (versuri lirice). Ce ar fi fost?”
„Eminescu a scris mai mult decât a publicat”, rezuma, după o enumerare a textelor cu locul și data apariției lor, Petru Creţia în „Testamentul unui eminescolog”: „cu excepția poeziilor La mormântul lui Aron Pumnul, Asta vreu, dragul meu, La moartea principelui Știrbey, Mănușa și Luceafărul, Eminescu n-a publicat decât la Familia şi la Convorbiri, la Familia 12 poezii de început şi 7 la sfârșit, iar în Convorbiri restul de 41”. La acestea ar trebui adăugată poezia Kamadeva, publicată şi ea în Convorbiri, l februarie 1887.
Ritmul publicărilor constatat de Petru Creția este următorul: 1866 (8 poezii), 1867 (2), 1868 (2), 1869 (3), 1870 (2), 1871 (3), 1872 (2), 1873 (2), 1874 (1), 1875 (1), l876 (6), 1877 (nici una), 1878 (4), 1879 (13), 1880 (1), 1881(5),1882 (nici una), 1883 (8). Aceasta este o parte a relației lui Eminescu cu opera sa, cu poezia publicată de el însuși, dar poezia rămasă nepublicată de autor a exercitat întotdeauna o fascinație specială, atât pentru publicul larg, cât și pentru critica și istoria literaturii române. Memorialul Ipotești își propune să readucă în atenția publicului tocmai această integralitate a operei eminesciene cu ocazia Zilei Mondiale a Poeziei, lansând, în parteneriat cu Colegiul Național „Mihai Eminescu” Botoșani, proiectul „Lumină de lună (versuri lirice). Ce ar fi fost?”
Publicitate
Genericul acestui concurs face trimitere, în mod evident, la proiectul unui titlu pentru un volum de poezii, așa cum și-l dorea însuși autorul și cum a rămas consemnat în unul din manuscrisele eminesciene. Iar intenția organizatorilor este de a stimula tinerii cititori spre a se apleca asupra textelor eminesciene şi a propune prezentarea lor în format electronic, aplicând cunoștințe de tehnologia informației, inclusiv de natură grafică.
Memorialul Ipotești va pune la dispoziția elevilor ce doresc să participe la concurs o selecție de texte din revistele în care a publicat Mihai Eminescu, precum și texte adiacente (corespondență, memorialistică, istorie literară), care reconstituie contextul publicării lor.
Concursul urmează să se deruleze în perioada 21 martie – 21 mai 2022, fiind adresat elevilor din întreaga țară.
Juriul, format din reprezentanți ai Memorialului Ipotești și profesori de specialitate, va anunța rezultatele concursului în prima jumătate a lunii iunie. Premierea a avea loc la Memorialul Ipotești. Prezentările selectate de juriu vor putea fi vizualizate pe site-ul web și pe contul de Facebook al Memorialului Ipotești.
Poeți contemporani cu Eminescu
În parteneriat cu Biblioteca Județeană „George Coşbuc” Bistrița Năsăud, în aceeași perioadă, Memorialul Ipotești vernisează expoziția stradală „Poeți contemporani cu Eminescu”. Concepută de Liliana Grecu (concept grafic) și Lucia Țurcanu (prezentare și selecție text), expoziția prezintă 62 de poeți – de la Gheorghe Asachi (1788-1869) la Iulia Hașdeu (1869-1888) – din Moldova, Muntenia și Transilvania, care făceau parte, în anii ʼ60–ʼ80 ai secolului al XIX-lea, din ceea ce se poate numi procesul poetic românesc: „bătrânii”, care mai erau în viață atunci când Eminescu debuta, colegi de la Junimea sau congeneri din alte spații, pe care poetul poate că nu i-a cunoscut, dar fără de care panorama poeziei românești din acea perioadă nu ar fi completă, „tinerii” care au debutat până în 1889.
Vizitatorii Memorialului Ipotești citesc din Eminescu
În aceeași zi, Memorialul Ipotești va propune vizitatorilor să citească poezii din Eminescu. Lecturile, înregistrate, vor fi postate pe pagina de Facebook a Memorialului.
ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.
Două case din localitățile Iacobeni și Oneaga au fost în pericol, noaptea trecută, după ce funinginea din coșul de fum s-a aprins.
Publicitate
Pompierii din cadrul Detașamentului Botoșani și Stației Săveni au intervenit prompt și au stins flăcările înainte ca acestea să se extindă la acoperișurile caselor.
Publicitate
Cauza probabilă a fost stabilită ca fiind coș de fum necurățat de funingine.
Vă reamintim faptul că în sezonul rece multe dintre incendii se produc din cauza coșurilor de fum defecte, necurățate de funingine sau neprotejate termic față de materialele combustibile din structura acoperișului.
Publicitate
Verificaţi coşurile de evacuare a fumului, pentru ca acestea să nu prezinte fisuri care să permită scânteilor să incendieze materialele combustibile ale planșeului sau acoperișului (grinzi, astereală etc.).
Curățați periodic coșurile de fum pentru eliminarea depunerilor de funingine care se pot aprinde sau pot obtura canalele de evacuare.
Tencuiți şi văruiți partea din pod a coşului de fum, în scopul sesizării imediate a fisurilor (căldura sau scânteile care ies prin fisurile unui coş de fum deteriorat constituie surse de aprindere, dacă în zona lor există elemente de construcţie sau structuri din lemn).
Îngroșați zidăria coşului la trecerea prin planşee, lăsând un spaţiu între această zidărie şi elementele combustibile ale planşeului.
Păstrați distanţa dintre faţa exterioară a coşurilor şi elementele combustibile ale acoperişului.
De asemenea, pentru prevenirea intoxicaţiilor cu fum se recomandă montarea detectoarelor de incendiu în locuințe, în vederea semnalizării din timp a utilizatorilor referitor la eventualele acumulări de fum și gaze toxice.
Doi tineri de 15, respectiv 26 de ani, au avut nevoie de îngrijiri medicale după ce mașina în care se aflau a fost implicată într-un accident rutier. Evenimentul s-a produs pe raza localității Todireni, în urmă cu puțin timp.
La fața locului au ajuns, în cel mai scurt timp, pompierii din cadrul Gărzii de Intervenție Trușești, cu o autospecială de stingere și modul de descarcerare, dar și două ambulanțe aparținând SAJ.
Publicitate
Victimele erau ieșite din mașină, au fost preluate și transportate la spital pentru îngrijiri medicale de specialitate.
Publicitate
Pompierii au acționat pentru înlăturarea pericolului de incendiu, fiind deconectate bornele bat
Cuviosul Antonie de la schitul Iezeru-Vâlcea era originar din unul din satele Olteniei. Venit pe lume într-o familie de creştini cu frica lui Dumnezeu el a mers la multele mănăstiri şi schituri din zonă. Cu această ocazie a văzut vieţuirea aleasă a călugărilor din aceste aşezări monahale şi a început să dorească să devină asemenea lor.
Pătruns de dorul după îngerescul chip al călugăriei şi la îndemnul egumenului de la schitul Iezeru-Vâlcea, a intrat ca frate în acest aşezământ. A fost călugărit primind numele de Antonie. Fiind atras de viaţa din liniştea pădurii, asemenea altor numeroşi sihastrii, cu „încredinţare de sus” şi cu binecuvântarea egumenului, în anul 1690 s-a retras la câţiva kilometri de schit, în muntele Iezeru.
Cobora numai la duminici şi sărbători la schit, pentru a asculta Sfânta Liturghie şi a se împărtăşi. Pentru toate aceste osteneli, cuviosul a primit de la Dumnezeu darul vederii înainte şi al vindecării suferinţelor omeneşti. De aceea, mulţi credincioşi, atât din Oltenia, cât şi de peste munţi (Transilvania) veneau la chilia sa pentru a-i asculta învăţăturile şi a primi binecuvântare. Prin anul 1700, schitul Iezeru, care era ctitoria domnitorului Mircea Ciobanul şi al soţiei sale doamna Chiajna, se afla în paragină.
Publicitate
La îndemnul şi cu ajutorul său, episcopul Ilarion a refăcut biserica de piatră şi chiliile, între anii 1700-1705. Cunoscându-i vieţuirea sfântă s-au strâns în jurul său mai mulţi ucenici, cărora cuviosul, de câte ori cobora din munte la schit, le dădea sfaturi folositoare pentru suflet. Dintre aceştia cel mai apropiat era Nicolae din Teiuş, care a devenit apoi preot şi duhovnic în schit. Dupa 28 de ani de viaţă aspră, în nevoinţă şi sihăstrie, avându-l alături în ultimele clipe pe acest ucenic iubit (care-l îngrijise de altfel, mai multe zile către sfârşitul vieţii), cuviosul Antonie s-a mutat la Domnul, în jurul anului 1714.
A fost înmormântat în uşa paraclisului săpat de el, cu mare evlavie de toată obştea schitului Iezeru şi plâns de numeroşii credincioşi veniţi de pretutindeni. Chiar şi după moarte credincioşii n-au încetat să vină la chilia sa pe care o numeau „Peştera Sfântului Antonie” şi să-l cinstească, ca pe un sfânt ridicat de Dumnezeu din neamul lor. Despre viaţa şi nevoinţele sale a scris, la câţiva ani după moartea lui, ucenicul său „duhovnicul Nicolae Ierei din Teiuş”.
Pentru toate acestea, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa sinodală din 20 iunie 1992, a hotărât trecerea sa în rândul sfinţilor. De atunci, el este pomenit în fiecare an, cu mare cinste, la 23 noiembrie.
În cadrul Săptămânii Educației Globale, elevii de la Liceul „Demostene Botez” Trușești au desfășurat activitatea „It’s our world. Let’s heal it TOGETHER!”, fiind coordonați de către doamnele profesoare Rebeca Coșorianu, Ana-Maria Bodai, Ionescu Ana-Claudia și Gania Cătălina.
Dezbaterea a permis abordarea interdisciplinară care a unit religia cu limbile străine, istoria si geografia. Invitat la activitate a fost preotul Andrei-Ionuț Bodai care a reușit să le explice liceenilor că incluziunea reprezintă acceptarea, valorizarea și integrarea tuturor oamenilor, indiferent de diferențele dintre ei. În contextul unei planete incluzive, aceasta implică respectul pentru diversitatea culturală, religioasă, lingvistică, socială și de gândire. Diversitatea nu este despre cum ne deosebim, ci despre cum învățăm să trăim împreună.
În cadrul activității a fost explorat modul în care libertatea lingvistică, religioasă, geografică, respectul reciproc și colaborarea ne conectează și ne conduc către o lume mai incluzivă. Toleranța religioasă înseamnă să acceptăm dreptul fiecărei persoane de a-și alege credința, fără prejudecăți sau discriminare. Istoria ne învață că doar prin respect reciproc și cooperare putem depăși momentele de conflict. O planetă incluzivă este una în care toți oamenii își găsesc locul, contribuind la echilibrul social, ecologic și spiritual. Filosofia existenței ne îndeamnă să reflectăm asupra rolului nostru nu doar ca indivizi, ci și ca parte a unui întreg mai mare. Fără comunicare, nu putem crea empatie. De la Declarația Universală a Drepturilor Omului (1948) la diverse tratate internaționale, umanitatea a luptat pentru o lume bazată pe egalitate, libertate și demnitate. Conexiunea autentică între oameni aduce progres social și personal. Întâlnirea cu Dumnezeu este o experiență profund personală, dar, în același timp, un punct comun care ne conectează pe toți. Autocunoașterea ne face să apreciem mai mult diversitatea din jurul nostru.
Publicitate
Sfatul primit de elevi a fost că trebuie să fim conectați nu doar prin tehnologie, ci prin empatie, respect și dragoste. O planetă incluzivă este posibilă dacă ne asumăm responsabilitatea de a crea legături autentice, pentru că „acolo unde iubirea există, nu există bariere!”.