Ziua Drapelului Național este celebrată în fiecare an pe 26 iunie, fiind un moment de cinstire a unuia dintre cele mai puternice simboluri ale identității noastre naționale – tricolorul românesc. Instituită prin Legea nr. 96/1998, această zi marchează amintirea anului 1848, când guvernul revoluționar a adoptat oficial drapelul tricolor, alături de deviza „Dreptate și Frăție”, ca simbol al națiunii române, scrie alba24.ro.
Drapelul României este tricolor: roşu vermillon, galben crom şi albastru cobalt, plasate vertical, albastrul fiind aşezat la lance, galben la mijloc şi roşu în exterior.
Acest tricolor este identic ca structură cu cel adoptat în timpul Revoluției de la 1848, potrivit unui documentar realizat de Rador.
Stema naţională actuală a României a fost realizată după Revoluţia din Decembrie 1989. Ea este constituită din:
Vulturul de aur cruciat – ca element central care simbolizează dinastia întemeietoare a Basarabilor, nucleul în jurul căruia a fost organizată Ţara Românească, una dintre cele trei provincii din Evul Mediu (Ţara Românească, Moldova şi Transilvania).
Scutul pe care stă este azuriu şi simbolizează cerul. Vulturul ţine în gheare însemnele suveranităţii: un sceptru şi o sabie, care reamintesc de domnitorul Moldovei, Ştefan cel Mare şi Sfânt şi de domnitorul Ţării Româneşti, Mihai Viteazul, primul unificator al celor trei Ţări Române.
Publicitate
Un blazon împărţit în câmpuri heraldice prezintă simbolurile provinciilor istorice româneşti de la stânga la dreapta:
Ţara Românească pe azur: un vultur ţinând în cioc o cruce ortodoxă de aur
Moldova: un bour negru cu o stea între coarne.
Banatul şi Oltenia, un pod galben cu două arce de boltă (simbolizând podul peste Dunăre al împăratului roman Traian) şi un leu de aur.
Transilvania: deasupra se află un vultur negru cu gheare de aur; dedesubt se găsesc şapte turnuri crenelate simbolizând cele şapte oraşe principale ale Transilvaniei.
Teritoriile adiacente Mării Negre (provincia istorică Dobrogea) sunt reprezentate de doi delfini afrontaţi.
Imnul României
Imnul naţional al României – are la origini poemul „Un răsunet“ al lui Andrei Mureşanu, scris şi publicat în timpul Revoluţiei de la 1848 şi cântat pentru prima oară în iulie 1848. Ulterior poemul a devenit imn, sub titlul „Deşteaptă-te, române!“, pe muzica lui Anton Pann (1796-1854), poet şi autor de manuale de muzică.
După 1848, „Deşteaptă-te, române!“ a fost un cântec foarte drag românilor, insuflându-le curajul atât în timpul Războiului de Independenţă (1877-1878), cât şi în luptele din Primul şi cel de-al Doilea Război Mondial.
La 22 Decembrie 1989, în timpul revoluţiei anticomuniste, cântecul s-a auzit spontan pe străzi, ca un simbol al libertăţii câştigate, devenind oficial imn naţional.
Potrivit unor mărturii, împăratul bizantin Justinian a înfinţat în anul 535 d.H., două cetăţi dunărene, Recidava şi Literatta, locuite de luptători descendenţi ai dacilor care şi-au păstrat emblema stindard de luptă a strămoşilor, în culorile roşu, galben şi albastru, aceasta fiind prima atestare a folosirii celor trei culori pe teritoriul actual al României.
O altă prezenţă a celor trei culori datează din anul 1185, când fraţii valahi Petru, Asan şi Caloian, au condus o armată contra bizantinilor, ai cărei oşteni aveau pe suliţe flamuri cu reproducerea dragonului-lup al dacilor, plus cele trei culori.
Albastrul, galbenul şi roşul se regăsesc mai târziu şi pe diplomele de înnobilare emise de Mihai Viteazul, apoi, în anul 1821, celetrei culori se regăseau pe drapelul de luptă al lui Tudor Vladimirescu.
Tot de atunci moştenim semnificaţia celor trei culori: Libertate (albastrul cerului), Dreptate (galbenul ogoarelor) şi Frăție (roșul sângelui).
Când Revoluţia a fost înăbuşită, căpitanii lui Tudor au hotărât arderea steagului. Însă în anul 1882, steagul a fost găsit, recondiţionat şi adus la Bucureşti, capitala ţării, fiind depus, în urma unei ceremonii speciale, la Casa Armatei, Cercul Militar Central de astăzi.
Ziua Drapelului Național
În anul 1834, tricolorul a fost adoptat întâi în Țara Românească, ca drapel de luptă, după ce domnitorul reformator Alexandru D. Ghica a supus aprobării sultanului Mahmud al II-lea modelul drapelelor și pavilioanelor navale de luptă.
Acesta era un steag cu fața roșie, albastră și galbenă, având și stele și o pasăre cu cap în mijloc, ulterior ordinea culorilor fiind schimbată, astfel încât galbenul să se afle în centru – în 1840, iar ca să diferențieze drapelul de luptă de cel de război, domnitorul Ghica a adoptat un nou model, cu roșul în partea superioară și lățimi egale ale benzilor, iar în centru se afla un scut alb bordat cu aur și mobilat cu acvila valahă, încoronată princiar și cruciată.
Steagul a fost adoptat de revoluţionarii de la 1848, apărând în aceeaşi perioadă şi în Moldova – la 27 martie 1848 la hotelul Petersburg din Iași, la Adunarea constituantă prezidată de Vasile Alecsandri -, în Ardeal, la Adunarea de la Blaj – 3/15 mai – 5/17 mai 1848 – și la Paris, unde a fost arborat pentru prima dată la la 26 aprilie 1848.
Apoi, Guvernul provizoriu al Ţării Româneşti stabilea, prin Decretul nr. 1 din 14/26 iunie 1848, că steagul naţional are trei culori – albastru, galben, roşu, iar pe flamuri este înscrisă deviza “Libertate, Dreptate, Frăţie”.
Deşi la început poziţionarea culorilor era pe orizontală, cu albastrul în partea superioară, în scurt timp s-a trecut la dispunerea culorilor pe verticală, în forma cunoscută astăzi.
În anul 1849 domnitorul Barbu Știrbei a adoptat un nou model pentru drapelele de luptă, păstrând însă aşezarea orizontală a culorilor și schimbând doar elementele decorative, model care se va păstra până în anul 1856.
După Unirea Principatelor, la 6 februarie 1859, în primul său drum către București de când fusese ales domnitor al Țării Românești, Alexandru Ioan Cuza a fost întâmpinat la marginea orașului Buzău de către comandantul dorobanților, care purta un steag tricolor.
În anul 1861, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a decretat tricolorul ca drapel oficial al Principatelor Unite, afirmând că: „Steagul este familia, ogorul fiecăruia, casa în care s-au născut părinţii şi unde se vor naşte copiii voştri. Steagul este, încă, simbolul devotamentului, credinţei, ordinei şi al disciplinei ce reprezintă oastea”.
În 1866, imediat după detronarea lui Alexandru Ioan Cuza, drapelele de luptă ale unităților militare au fost schimbate cu unele noi, pe stindard apărând, în loc de stemă, numele companiei, acvila fiiind păstrată, totuși, în vârful hampelor.
În anul 1867 este adoptat drapelul cu forma pe care o are şi astăzi, în timpul domniei lui Carol I. Astfel albastrul apare lângă hampă, galben în mijloc, roşu în partea exterioară, culorile fiind aşezate pe verticală, în cele patru colţuri se aflau ghirlande din frunze de laur, cifrul domnitorului Carol I, iar în centru era aşezată stema ţării.
În timpul Războiului de Independență din 1877-78, eroismul ostașilor români a fost stimulat permanent de drapelul românesc, în Primul Război Mondial au avut loc jertfe pentru apărarea drapelului de luptă, ca simbol al datoriei de apărare a pământului țării și al onoarei militare, iar în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, drapelele unităților evidențiate în luptă au fost decorate la rândul lor, pentru acțiunile de pe frontul de vest.
În 9 ianuarie 1948, comuniştii au interzis însemnele regatului şi au aşezat pe steag noua stemă a republicii, cu elemente sovietice, fără nicio legătură cu tradiţia stemelor sau cu heraldica.
În timpul Revoluției de la Timișoara, încă din 17 decembrie 1989, stema Republicii Socialiste România a fost îndepărtată de pe drapele prin decupare, gest simbolic privit ca rupere de regimul dictatorial al lui Nicolae Ceaușescu.
La sfârşitul anului Revoluţiei, Decretul-Lege nr. 2 din 27 decembrie 1989 privind constituirea, organizarea și funcționarea Consiliului Frontului Salvării Naționale și a consiliilor teritoriale ale Frontului Salvării Naționale prevedea, la articolul 1, între altele, faptul că „drapelul țării este tricolorul tradițional al României, având culorile așezate vertical, în următoarea ordine, pornind de la lance: albastru, galben, roșu.”
Conform legii, drapelul României are formă dreptunghiulară, laţimea lui fiind egală cu 2/3 din lungimea acestuia, iar dimensiunile fîşiilor culorilor sunt egale.
Drapelul României se arborează în mod permanent pe edificiile şi în sediile autorităţilor şi instituţiilor publice, la sediul partidelor politice, al sindicatelor, al instituţiilor de învăţământ şi cultură, la punctele pentru trecerea frontierei, precum şi la aeroporturile cu trafic internaţional şi ca pavilion pentru navele de orice fel şi alte ambarcaţiuni ce navighează sub pavilion românesc.
Drapelul României se arboreaza temporar cu prilejul zilei naţionale a României şi al altor sărbători naţionale, cu ocazia festivităţilor şi ceremoniilor oficiale cu caracter local, naţional şi internaţional, cu prilejul vizitelor oficiale întreprinse în România de şefi de stat şi de guvern, sau de alte înalte personalităţi politice, sau în cazul unor ceremonii militare, competiţii sportive, ori în timpul campaniilor electorale.
Drapelul României se arborează, de asemenea, la sediul misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale statului român din străinătate.
Tododată, drapelul României în bernă se arborează în zilele de doliu naţional, stabilite de Guvern.
Dacă drapelul României se arborează alături de unul sau mai multe drapele de stat străine – neapărat toate de aceleaşi dimensiuni şi la aceeaşi înălţime – , drapelul României se arborează în stânga, privind drapelele din faţă (dacă se arborează două drapele) sau în mijloc (dacă se arborează mai multe drapele).
Ziua Drapelului Național: Simbolistica culorilor tricolorului
Culorile drapelului nu sunt alese întâmplător, fiecare având o semnificație profundă care reflectă valorile și istoria poporului român:
Albastrul simbolizează cerul, adevărul și loialitatea.
Galbenul reprezintă câmpurile roditoare ale țării, dar și dreptatea.
Roșul evocă sângele vărsat pentru libertate, curajul și dragostea de țară.
Această interpretare este adânc înrădăcinată în conștiința națională și este transmisă de-a lungul generațiilor ca parte a educației patriotice.
Ziua Drapelului Național este o zi în care fiecare român poate privi spre tricolor cu respect, recunoștință și speranță.
Este un simbol care ne unește dincolo de diferențe, ne amintește de sacrificiile strămoșilor și ne inspiră să păstrăm demnitatea și valorile poporului nostru.
ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.
O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:
DIN CAIETUL MEU DE ÎNSEMNĂRI
Răzvan Voncu, în „România literară” nr. 23 din 2020, ne îndeamnă să renunţăm numai la clişeul de „ poet-filosof” al lui Lucian Blaga, spre a-l cunoaşte şi pe cel plin de pasiune, plin de sevă, care preferă materia în spirit. Scrie eseul „Lucian Blaga marele degustător” din care reţinem: 1. „Lui Lucian Blaga îi place, întâi de toate, via, ca privelişte a preaplinului naturii, şi viţa, ca plantă ce simbolizează rezistenţa şi regenerarea”; 2. „dacă via are mai degrabă o dimensiune feminină, a senzualităţii şi fertilităţii, poetul îi atribuie vinului frumuseţea prieteniei şi extazul”;
Ştefan Borbely, în „Contemporanul. Ideea europeană” nr. 6 din 2020, despre viaţa literară de azi: „saturată de experimentalisme dintre cele mai năstruşnice, zgomotoase, de poeme suprasexualizate exacerbat, sau infuzate de un sarcasm apter, adolescentin, de joasă calitate”;
Din „Luceafărul de dimineaţă” nr. 4 din 2020, poemul „Secret” de poeta croată Ana Brnardic:„Mi-am forjat un secret de o mare gravitate / din faptul că mă duc uneori, pe-ascuns, să trăiesc / într-o altă ţară / curăţ usturoi şi-mi fac o cafea în bucătăria altcuiva / mă duc până la mănăstire şi aprind o lumânare / dincolo de gard o congregaţie de mesteceni vorbeşte / într-o limbă mută. / în oglindă chipul meu e dublu / trist şi rotund o cântare de aur îl acoperă // noaptea, îmi las deoparte trupul, degetele, îmi smulg / scoarţa / în dormitorul rece ne-nveleşte cu barba lui lungă / de dimineaţă sunt un copac tânăr sădit în faţa casei / un os descărnat care se crapă de ziuă.” Cu siguranţă că aţi recunoscut ţara în care pleacă poeta, „pe-ascuns”, să trăiască;
Dan Stanca, în „Luceafărul de dimineaţă” nr. 4 din 2020, despre poeţii de azi:„În general, autorii, mai ales cei cu pretenţii, sunt blazaţi, afişează un jemanfişism toxic, fug de vorbe mari, se închid într-un orgoliu sumbru. Dar ei sunt poeţii pe care-i respectăm. La naivi nu prea ne uităm. Nu-i vorbă că mulţi dintre ei scriu prost, sunt patetici până la a fi stridenţi, nu au cultură poetică şi nu ştiu care sunt tendinţele actuale.”;
Publicitate
Martin S. Martin, în „Ramuri” nr. 4 din 2020, prezintă punctele nodale, marile „vertrebe” ale sistemului de educaţie din SUA:1. „infrastructura (clădiri, autobuze şcolare, materiale educative, laboratoare şi biblioteci dotate, aparatură digitală, manuale) – foarte dependentă de bani”; 2. „profesorii de calitate şi devotaţi, metodele de predare şi curricula aduse la zi, sistemele de control. Şi această componentă depinde de resursele financiare, dar nu integral. Valoarea profesională şi dedicaţia corpului profesoral primează”; 3.”implicarea activă, devotată şi constantă a familiei”;
Mihaela Helmis, în „Contemporanul. Ideea europeană” nr. 6 din 2020, publică un interviu cu Eugen Simion. Reţinem: 1. „Am debutat cu o carte despre proza lui Eminescu, pe care n-am mai citit-o din 1964. S-a găsit, totuşi, un grup în frunte cu Mihai Cimpoi, să reimprime această carte, şi am mers pe mâna lui şi a celor de la Chişinău”; 2. „Cea dintâi carte a mea care mă reprezintă este „Lovinescu, scepticul mântuit”. A fost o confruntare cu un mare critic, cu creatorul modernităţii”; 3. „Dumnezeu nu pune talentul întotdeauna într-o bibliotecă, în conac. Poate să-l pună şi într-o casă părăsită din Câmpia Dunării, cum se întâmpla cu Preda, cu Creangă…”; 4. „De mulţi ani am părerea că a dispărut ca instituţie intelectuală critica literară. Critica literară nu mai este instituţia pe care a fondat-o Saint-Beuve la jumătatea secolului al XIX-lea, devenit un gen al literaturii”; 5. „Cultura noastră se bazează pe marii poeţi şi marii critici. Este absolut miraculos să ai un critic precum Lovinescu, care să-şi consacre viaţa creării modernităţii, să ai un critic genial cum este Călinescu; 6. „Critica literară şi literatura au doi piloni dintre cei mai importanţi. Primul e pilonul naţional. O literatură nu se naşte în neant, se naşte undeva, unde printre rădăcini, are un sol, un spaţiu, ceea ce înseamnă o istorie, o tradiţie spirituală, mentalităţi specifice, un mod de a fi. Stâlpul al doilea este autonomia estetică. Un roman poate să aibă o ideologie extraordinară, să fie o carte morală: dacă nu are valoare estetică, nimic nu e”; 7. „După Revoluţie a dispărut critica literară ca instituţie, şi anume instituţia literară şi intelectuală, care face selecţia, care dă o justificare estetică operei literare, care pune opera într-o ierarhie, care stabileşte câteva modele literare”;
George Vulturescu, în „Tribuna” nr. 426 din 1-15 iunie 2020, scrie despre orfismul „poemului fără sunet” la Şt. Aug. Doinaş. Reţin:1. „Orfeul lui M. Eminescu „azvârle” harfa „sfărâmată” în mare, Lucian Blaga eliberează „harfa” de formele ei de prisos închipuindu-şi o „harfă de-ntuneric, iar Şt. Aug. Doinaş tinde spre …”poezia fără sunet”. Extrapolând, sunt, împreună, în vecinătatea lui Constantin Brâncuşi, cel care a „eliberat sculptura de tot ce era de prisos şi ne-a redat conştiinţa formei pure, cum spunea răspicat Henry Moore”; 2. „Ne putem întreba – cum tace sunetul în „poezia fără sunet”? Se pare că poezia la care râvnea Doinaş este a unei materialităţi fonice care dilată cuvântul, răbufneşte prin coaja lui precum mugurii pe creangă, devine el însuşi sunet-cuvânt, precum ghinda devine copacul. Desigur, nu ştim unde – şi cât de departe – ar fi dus / ajuns cu „experimentul” poemului fără sunet: poetul şi-a reinventat poezia de mai multe ori din magma sa proteică drept „melodie a timpului circular.”;
Cristian Pătrăşconiu, în „Orizont” nr. 5 din 2020, publică un interviu cu Silviu Lupescu, directorul Editurii „Polirom”, la împlinirea unui sfert de veac. M-am oprit la două afirmaţii:1. „Profesorul meu de matematică, Traian Cohal, transforma cel puţin o oră pe trimestru într-una de citit poezii – Minulescu, Blandiana, Brumaru, în fine, poezii pentru adolescenţi de liceu. Liceul „Negruzzi” avea un cenaclu, o revistă literară…”; 2. „Degeaba ne lăudăm cu Enescu (deşi nu avem nici măcar o singură integrală a operelor sale muzicale în ultimii 30 de ani), cu Brâncuşi (pentru care nu s-a găsit bani pentru „Cuminţenia pământului”) sau Eminescu (din a cărui poezie, un recent ministru al Culturii, de la o universitate de rang doi, nu a fost în stare să recite nici măcar două versuri). Suntem ultimii în Europa la consumul cultural, nu doar la carte, în oricare dintre statisticile realizate independent, nu în cele ale institutelor aservite politic.”;
Adrian Alui Gheorghe citându-l pe Umberto Eco:„Drama internetului este că l-a promovat pe idiotul satului ca purtător de adevăr. Reţelele de socializare dau drept de cuvânt unor legiuni de imbecili care înainte vorbeau numai la bar după un pahar de vin, fără a dăuna colectivităţii. Erau imediat puşi sub tăcere, în timp ce acum au acelaşi drept la cuvânt ca şi un premiat cu Nobel. Este invazia imbecililor.” (vezi „România literară” nr. 24 din 2020)
Cum defineşte Honore de Balzac, la nivelul anului 1844, boemul: „Cuvântul boem spune tot. Boemul nu deţine nimic şi trăieşte din ceea ce are. Speranţa-i este religie, încrederea în sine este regulă, iar caritatea îi este bugetul. Toţi aceşti tineri sunt mai mari decât nefericirea lor, se plasează sub auspiciile norocului şi înfruntă destinul”. Nu-i aşa că v-aţi gândit la cine m-am gândit şi eu, la Florentin Florescu?;
Un bărbat în vârstă de 43 de ani a fost transportat la spital, în această după-amiază, în urma unui accident rutier produs pe Drumul Național 29, în localitatea Ungureni. În coliziune au fost implicate un autoturism și un atelaj hipo.
La locul evenimentului au intervenit pompierii din cadrul Stației Săveni, cu o autospecială de stingere dotată cu modul de descarcerare, precum și două echipaje ale Serviciului Județean de Ambulanță Botoșani.
Potrivit primelor informații, salvatorii au constatat că niciuna dintre persoanele implicate nu era încarcerată. Unul dintre bărbații aflați în căruță a suferit răni și a fost preluat de echipajul medical, fiind transportat la spital pentru îngrijiri de specialitate.
Pompierii au acționat ulterior pentru înlăturarea pericolului de incendiu, întrucât în urma impactului exista risc de scurgeri de combustibil.
Reprezentanții Inspectoratului pentru Situații de Urgență Botoșani atrag atenția conducătorilor auto să circule cu prudență și să respecte regulile de circulație, pentru a evita producerea unor evenimente similare.
Numărul tichetelor de vacanță emise în luna septembrie a acestui an a fost mai mic cu aproape 85% față de aceeași perioadă din 2024, iar cel al tichetelor decontate a înregistrat o reducere cu 39%, arată datele centralizate de un tur-operator pe baza informațiilor furnizate de Ministerul Finanțelor.
Această diminuare a valorii și volumului voucherelor de vacanță afectează unul dintre puținele instrumente directe de sprijin pentru turismul intern, atrage atenția tur-operatorul, într-un comunicat remis vineri AGERPRES.
‘Deși voucherele de vacanță continuă să fie utilizate și în septembrie, datele arată o scădere semnificativă față de anul precedent. Comparativ cu aceeași lună din 2024, numărul tichetelor de vacanță emise a fost mai mic cu aproape 85%, iar cel al tichetelor decontate a înregistrat o reducere de 39% (…) Consecințele se resimt în întreaga industrie a ospitalității, care se confruntă cu presiuni suplimentare și cu o scădere a atractivității pieței locale, încurajând astfel migrarea turiștilor către destinații externe sau forme de turism nefiscalizate din România’, se menționează în comunicatul Bibi Touroperator.
Informațiile furnizate de Ministerul Finanțelor relevă că, în primele nouă luni ale anului 2025, s-au emis cu aproape 70% mai puține vouchere decât în perioada similară din 2024, iar numărul celor decontate a scăzut cu 31%.
‘Diferența dintre ritmul de scădere al voucherelor emise și al celor decontate se explică prin faptul că, în circulație, mai există încă vouchere emise în 2024, în valoare de 1.600 lei. Acestea contribuie temporar la menținerea unui nivel mai ridicat al decontărilor. Odată cu epuizarea acestor tichete, vor rămâne în circulație doar cele emise în acest an, în valoare de 800 lei, al căror volum este, de asemenea, în scădere. Avertismentele formulate anterior de către specialiștii în turism s-au confirmat: deciziile guvernamentale au avut un impact negativ asupra turismului intern, vizibil încă din prima lună de vară’, spune tur-operatorul.
Potrivit sursei citate, reducerea valorii voucherelor de vacanță, creșterea TVA și scăderea puterii de cumpărare au contribuit la deteriorarea progresivă a situației, cu efecte accentuate pentru 2026.
Publicitate
‘Este esențial ca Guvernul să intervină rapid și să stimuleze mecanismele economice. Măsurile de austeritate în sectorul public nu trebuie confundate cu o frânare generală a economiei. În lipsa unor acțiuni corective, riscul declanșării unei spirale recesioniste crește, cu consecințe directe: creșterea șomajului și închiderea unui număr tot mai mare de afaceri. Așteptăm decizia fermă ca TVA nu va crește și mai mult de la 1 ianuarie, ceea ce ar pune definitiv pe butuci turismul. Și mai așteptăm o indexare a valorii voucherelor de vacanță, așa cum s-a anunțat pentru indexarea tichetelor de masă de la 40 la 50 lei/zi’, a declarat Adrian Voican, vicepreședinte al Asociației Naționale a Agențiilor de Turism din România (ANAT) și președinte al Bibi Group4travel.
Bibi Touroperator, membru Bibi Group4Travel, este unul dintre cei mai importanți tur-operatori pe piața locală de turism, specializat pentru România, cu o cifră de afaceri a grupului de peste 13 milioane euro. Compania a implementat, în premieră, în România, conceptul ‘Înscrieri Timpurii’.
Google News
Economie3 ani ago
Eveniment3 ani ago
Eveniment2 ani ago
Eveniment3 ani ago
Actualitate2 ani ago
Actualitate2 ani ago
Eveniment3 ani ago
Eveniment2 ani ago
