Nicușor Dan, reacție după anunțarea rezultatelor finale la prezidențiale: ”Împreună putem opri valul de ură și manipulare”. Candidatul independent care a reușit să intre în turul doi alături de George Simion (AUR) a transmis un mesaj de mulțumire către susținătorii săi. 

”România are o șansă. Le mulțumesc tuturor celor care au votat ieri cu speranță și cu încredere în viitorul României. Faptul că am intrat în turul doi arată că România decentă, muncitoare și responsabilă există și e hotărâtă să își apere valorile.

În fața noastră stă o alegere clară: între o Românie democratică, stabilă și respectată în Europa — și un drum periculos, al izolării, al populismului și al sfidării statului de drept.

Nu e vorba doar despre doi candidați. E vorba despre direcția unei întregi țări. Am fost și rămân un om al faptelor, nu al scandalului. Dar acum nu putem fi neutri. Nu putem sta deoparte.

Îi chem alături de mine pe toți cei care cred în lege, în adevăr, în educație, în economie modernă, în parteneriate solide cu lumea liberă.

Împreună putem opri valul de ură și manipulare. Împreună putem construi o Românie care nu se teme de viitor”.

Nicușor Dan a obținut 20,99 din voturile românilor, după primul tur de scrutin.

Sfânta Irina este pomenită în calendarul creștin ortodox la 5 mai. Este considerată ocrotitoarea căsătoriilor.

Sfânta Irina (Penelopi, înainte de botez) a trăit în vremea părinților apostolici și a fost botezată de către Sfântul Timotei, ucenicul Sfântului Apostol Pavel. Părinții săi, Liciniu și Licinia, erau oameni bogați. Liciniu era guvernator al provinciei. Amândoi erau însă păgâni și au primit botezul în urma mărturisirii credinței creștine de către Sfânta Irina.

”Deci, tatăl ei a zidit pentru ea un stâlp, afară din cetate, departe, într-un loc frumos și deosebit, care avea diferite camere, toate împodobite cu toată bunăcuviința și îndestulate cu multă bogăție, în care erau: scaune, mese, sfeșnice, paturi și toate vasele ferecate cu aur”. (Viețile Sfinților)

”Pe acel stâlp a așezat pe fiica sa, Penelopi, împreună cu treisprezece fecioare frumoase și a adus acolo pe zeii săi de aur, ca să păzească pe fiica lui. După ce a închis-o acolo, până la vârsta cea desăvârșită, cuviincioasă nunții, a pus lângă ea o cinstită bătrână, cu numele Caria, ca să-i fie învățătoare, care ședea și mânca împreună cu ea, fiind mai mare peste celelalte fecioare.

A mai pus încă și pe un bătrân, bărbat cinstit și înțelept, cu numele Apelian, ca s-o învețe carte în toate zilele. Acolo a petrecut astfel fecioara șase ani și trei luni și după al doisprezecelea an al vârstei ei, tatăl ei gândea s-o însoțească cu vreunul din cei mai luminați fii împărătești”. (Viețile Sfinților).

Sfânta Irina, supusă la mai multe torturi

Penelopi a trăit astfel departe de oraș și de ispitele lui șase ani, urmând ca după acest timp, tatăl ei să-i găsească un soț pe măsură.

Era însoțită de treisprezece fecioare și toate se aflau în grija unei bătrâne, Caria, și a unui dascăl, Apelian, care era creștin în taină. De la el a auzit despre Mântuitorului Hristos. Atunci când în cetate se afla Sfântul Timotei, din voința lui Dumnezeu acesta a ajuns și în preajma construcției unde se afla Penelopi, care l-a primit cu bucurie. A fost botezată de acesta, primind numele de Irina.

Aflând că fiica sa este creștină, Liciniu a poruncit să fie torturată. Îndurând chinurile, Sfânta Irina și-a convertit întreaga familie la creștinism. A fost adusă de mai multe ori la judecata autorităților. A scăpat de fiecare dată din mâna călăilor, prin răbdarea cu care suferea torturile la care era supusă, convertind mulțime mare de popor la creștinism, propovăduind tot timpul pe Hristos.

A murit în Efes, intrând singură într-un mormânt nou și cerând să fie astupată ușa încăperii și să fie deschisă după patru zile. După acest timp creștinii care au deschis ușa mormântului l-au găsit pe acesta gol.

Sfânta Irina: semnificația numelui

Semnificația principală a numelui Irina este ”pace”.

„Eirene” venea din ebraica, cuvântul de bază fiind „salom”, ce ar reprezenta de fapt binecuvântarea lui Dumnezeu dată oamenilor. Sensul cuvântului „salom” se extinsese chiar la o definiţie dată de credincioşi lui Iisus Hristos şi anume „El va fi pacea noastră”.

Alte derivate ale numelui de Irina sunt şi Irinca şi Irena.

Corespondentele sale masculine – Irineu și Irinel – sunt foarte rar întâlnite.

Irina este întâlnit sub formă de Irene (în limbă engleză, franceză, germană, italiană, spaniolă), Iren, Irina, Jerne (în limbă maghiară), Erina (în bulgară) și Orina, Arină (în rusă). Derivatele sale masculine au câteva echivalente: Irenee (în limbă franceză), Irenaus (în germană), Irineo (în spaniolă) și Ireneusy, Jerno (în maghiară).

Sfânta Irina este chemată mai ales de cei care își doresc o căsătorie grabnică și fericită. În Grecia, ea este și sfânta ocrotitoare a polițiștilor.

Pe 16 mai, Mănăstirea Coșula din județul Botoșani își deschide larg porțile pentru a celebra hramul de vară în cinstea Sfântului Cuvios Sila, ale cărui moaște se află în incinta așezământului monahal. Sute de credincioși din întreaga regiune a Moldovei sunt așteptați să participe la manifestările religioase dedicate acestui sfânt cuvios, cunoscut pentru darurile sale de rugăciune și povățuire duhovnicească.

Ceremoniile religioase vor debuta joi, 15 mai, la ora 18:00, cu slujba de Vecernie și Utrenie, iar vineri, 16 mai, începând cu ora 08:00, se vor oficia Ceasurile, Acatistul, Sfânta Liturghie și o agapă frățească.

„Cu bucurie, noi, viețuitorii Sfintei Mănăstiri Coșula, vă invităm la hramul de vară al mănăstirii noastre, închinat Sfântului Cuvios Sila. Să-l rugăm să ne lumineze sufletele prin rugăciunile lui și să ne călăuzească pe calea mântuirii”, a transmis arhimandritul Calinic Chervase, starețul Mănăstirii Coșula.

Sfântul Cuvios Sila

Sfântul Cuvios Sila s-a născut în anul 1697 în ținutul Botoșanilor, din părinți ortodocși, Ion și Ioana. A intrat ca frate începător la Schitul Orășeni (com. Cristești, jud. Botoșani), fiind foarte tânăr, de unde, în anul 1714, la vârsta de 17 ani, a venit la Sihăstria Putnei, unde a fost primit și apoi călugărit de starețul Teodosie. După trecerea acestuia la cele veșnice, starețul Dosoftei, noul părinte duhovnicesc al schitului, a rânduit să fie hirotonit diacon și preot, iar la scurt timp să fie tuns în schima mare.

Un monument istoric cu rădăcini adânci în istoria spirituală și culturală a Moldovei

Situată la 20 de kilometri sud-est de municipiul Botoșani, Mănăstirea Coșula a fost întemeiată în anul 1535 de marele vistiernic Mateiaș Coșolvei, sfetnic al domnitorului Petru Rareș. Ansamblul arhitectural, reprezentativ pentru stilul feudal moldovenesc, este inclus pe lista monumentelor istorice și are o semnificație aparte în patrimoniul spiritual al regiunii.

După reînființarea sa în anul 1991, mănăstirea a cunoscut o amplă revitalizare. Începând cu 2022, a devenit un punct de atracție turistică major în județul Botoșani, odată cu finalizarea unui proiect de restaurare în valoare de 15 milioane de lei din fonduri europene. Din aceste fonduri au fost restaurate clădirile existente și s-a amenajat un muzeu în fosta casă egumenească, unde cel mai vechi exponat este o Sfântă Evanghelie din 1731.

Un alt proiect, în valoare de 2,89 milioane de lei, finanțat de Compania Națională de Investiții, a permis construirea unor spații moderne de cazare pentru pelerini și chilii pentru călugări, precum și un paraclis folosit în sezonul rece.

În perioada sa de glorie, între secolele XVII-XVIII, Mănăstirea Coșula a fost unul dintre cele mai importante centre monahale din lumea ortodoxă, cu peste 1.000 de călugări. Aici a fost tradusă pentru prima dată în limba română lucrarea istoricului Herodot. Din patrimoniul de odinioară s-au păstrat puține obiecte, multe dispărând în perioada regimului comunist, când mănăstirea a fost abandonată, iar o parte a bisericii „Sfântul Nicolae” a fost transformată în depozit de cartofi.

Biserica mănăstirii adăpostește fresce vechi de aproape 500 de ani, cu o valoare artistică remarcabilă. Restauratorii au descoperit o culoare unică, denumită „galben de Coșula”, iar stilul pictural amintește de marile mănăstiri din Bucovina, precum Sucevița, Voroneț sau Arbore.