Vineri, la Mănăstirea Coșula, a fost sărbătoare. Sub binecuvântarea blândă a Sfântului Cuvios Sila, ale cărui rugăciuni nu contenesc să înalțe sufletele către Dumnezeu, credincioșii s-au adunat cu inimile deschise în paraclisul ocrotit de acest ales prieten al lui Hristos. Acolo unde, odinioară, pășea smerit sfântul care a primit darul rugăciunii curate și al povățuirii duhovnicești, oamenii de astăzi au venit să se încălzească la lumina sfințeniei lui.

Sfântul Sila, chip al rugăciunii neîncetate, al tăcerii pline de har, al milei și al sfatului mântuitor, este iubit deopotrivă de ierarhi, preoți, monahi și credincioși. El nu este doar un ocrotitor al locului, ci o punte vie către Dumnezeu pentru toți cei care îi cheamă numele cu credință.

Anul acesta, s-a împlinit un an de când Paraclisul închinat Sfântului a fost sfințit de trei ierarhi ai Bisericii, un moment care a însemnat începutul unei noi etape de har și lucrare în viața mănăstirii. Prăznuirea s-a făcut cu rugăciune adâncă, cu lacrimi și cântări, cu sufletele așezate în taina prezenței dumnezeiești.

Mănăstirea Coșula, ridicată cu trudă și rugăciune în anul 1535, este o mărturie vie a credinței strămoșești. Zidurile din piatră și cărămidă păstrează ecoul pașilor atâtor călugări care, de-a lungul veacurilor, și-au închinat viața Domnului. Pictura, veche și plină de înțelesuri, își lasă și azi amprenta tainică în sufletul pelerinului.

Participarea credincioșilor la aceste slujbe sfinte nu este doar o tradiție, ci o chemare dumnezeiască. Este o mângâiere și o întărire, o revărsare de lumină pe calea grea, dar frumoasă, a mântuirii. Slujba de priveghere din ajun, oficiată de un sobor de preoți și înfrumusețată de cântările adânc simțite ale grupului condus de părintele profesor Dumitru Anușca, a fost o seară a păcii și a aducerii aminte că Dumnezeu lucrează prin cei smeriți.

Ziua de vineri a fost cu adevărat o sărbătoare a harului. În prezența Preasfințitului Părinte Nectarie de Bogdania, care a slujit cu dragoste și blândețe atât la Priveghere cât și la Dumnezeiasca Liturghie, alături de părintele arhimandrit Ioan Harpa, arhimandritul Calinic Chirvase și un sobor de slujitori, s-a făcut simțită lucrarea tainică a Duhului Sfânt. Mănăstirea a fost plină până la refuz, iar inimile celor prezenți – și mai pline de bucuria întâlnirii cu Dumnezeu.

A fost un moment în care timpul s-a oprit, iar veșnicia a coborât printre oameni, prin rugăciunile Sfinților Cuvioși Sila, Paisie și Natan, a căror pomenire ne-a adus tuturor mai aproape de sfințenia pe care, cu răbdare și dragoste, suntem cu toții chemați să o căutăm.

***

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, în ședința sa din 6-7 iunie 2016, trecerea în rândul Sfinților a Cuvioșilor Sila, Paisie și Natan de la Sihăstria Putnei, cu zi de prăznuire la 16 mai, iar zilele acestea a avut loc la Sihăstria Putnei slujba de canonizare.

Sfinții Sila, Paisie și Natan au fost cuvioși nevoitori ai Sihăstriei Putnei.

Sfântul Sila, născut în zona Botoșaniului a intrat foarte de tânăr în viața monahală. Avea doar 17 ani când a venit la Sihăstria Putnei sub ascultarea starețului Teodosie. În anul 1753 Sila a fost numit stareța de către mitropolitul de atunci al Moldovei, Sfântul Iacob Putneanul. A fost un monah plin de râvnă și har, un bun părinte și povățuitor duhovnicesc care a sfătuit pe calea mântuirii mulți monahi și laici deopotrivă. Sfârșitul vieții sale a fost dificil pentru că nordul Moldovei a trecut sub stăpânirea habsburgică, iar obștea pe care o păstorea a ajuns să cunoască mari lipsuri. Cunoscându-și sfârșitul, a cerut iertare tuturor și a trecut la Domnul în 23 aprilie 1783.